Jeffrey Sachs e unul dintre copiii-minune ai Harvardului: la 13 ani urma cursuri de matematica la nivel universitar, iar la 28 de ani era deja profesor titular de economie la Harvard. Doi ani mai t\u00e2rziu, consilia guvernul bolivian despre cum sa administreze o \u201eterapie economica de soc\u201c, pentru a reduce inflatia. Ceva mai t\u00e2rziu, in 1989, acorda consultanta Poloniei, in tranzitia spre economia de piata, dupa destramarea lagarului comunist. Totusi, proiectul sau de a eradica foametea in c\u00e2teva sate africane, intitulat \u201eThe Millenium Villages\u201c \u2013 arata Howard W. French in \u201ePacific Standard\u201c \u2013, e departe de a se ridica la nivelul reputatiei si a listei lungi de publicatii semnate de economistul de la Harvard.
\nHoward W. French porneste de la cartea unei jurnaliste americane care a urmarit, indeaproape, activitatea lui Jeffrey Sachs in Africa. Nina Munk si-a petrecut sase ani insotindu-l pe Sachs prin satele africane, iar concluziile ei, prinse intr-o carte recenta intitulata \u201eThe Idealist\u201c, sunt departe de a fi magulitoare. Pe scurt, Sachs s-a asezat in fruntea unei echipe de treizeci de oameni de stiinta americani care au pus cap la cap un plan pentru eradicarea saraciei in Africa. Premisele erau acelea ca, planuind atent si investind suficienti bani, saracia extrema va putea fi inlaturata, in Africa \u2013 si pe intreg pam\u00e2ntul! \u2013 p\u00e2na in 2025. Primul pas a fost \u201eThe Millenium Villages\u201c, un fel de proiect-pilot din marele plan de eradicare a saraciei; manualul proiectului avea 147 de pagini, iar, pe teren, cele 12 sate subsahariene incluse in proiect ar fi trebuit sa treaca printr-o relansare economica spectaculoasa in doar cinci ani.
\nNumai ca, la fata locului, problemele s-au dovedit mai complexe. Satenii, in loc sa-si pastreze stitlul de viata nomad, au devenit sedentari, odata cu sosirea ajutoarelor, sub forma de alimente din abundenta. In jurul surselor de apa s-a intins rapid o mahala, inecata in gunoaie, unde conflictele izbucneau la tot pasul. Sachs a schimbat din nou si din nou planul initial, mut\u00e2nd termenele-limita si lu\u00e2nd, adesea, decizii contradictorii. Intr-un moment, raspunsul era atragerea turistilor; in momentul urmator, taranii \u2013 care de generatii intregi produsesera doar at\u00e2ta hrana c\u00e2t sa supravietuiasca \u2013 trebuiau transformati in antreprenori gata sa ia credite de la banci, ca sa produca hrana pentru export.
\nCu c\u00e2t jurnalista americana ajunge sa-l cunoasca mai bine pe Sachs, cu at\u00e2t vede, mai mult, in el lipsa deschiderii de a recunoaste ca ar exista vreun neajuns in ideile sale despre progres sau in implementarea lor \u2013 scrie Howard W. French. Insa povestea satelor prinse in proiectul \u201eThe Millenium Villages\u201c e departe de a fi singulara. Miliardele de dolari investite, in ultimele decenii, in Africa de lumea occidentala nu au avut efecte mult mai bune. Iar planul lui Sachs nu era, in esenta, diferit de ideile vehiculate inca din anii ’50. Puterile occidentale au abordat adesea solutii contradictorii pentru Africa, fara a recunoaste niciodata, in mod public, esecul acestor interventii.
\nCare a fost sursa esecului, in cazul proiectului g\u00e2ndit, la New York, de Jeffrey Sachs? Tocmai manualul de 147 de pagini, aplicat ad literam, fara a tine seama de cunostintele acumulate de beneficiarii proiectului despre propriul mediu de viata timp de multe generatii. Ceea ce nu a reusit sa accepte Sachs \u2013 arata Howard W. French \u2013 e ca Africa rurala este plina de epavele proiectelor de dezvoltare esuate in ultimii 60 de ani, impuse din exterior.
\nSachs vorbeste, intre timp, despre un nor \u201efoarte, foarte intunecat\u201c care ameninta sa inghita omenirea. \u201ePentru o vreme indelungata, am vrut sa simplific lucrurile, las\u00e2nd deoparte problemele lumii bogate si concentr\u00e2ndu-ma asupra saraciei extreme, spune Jeffrey Sachs. Dar se pare ca toate lucrurile sunt, p\u00e2na la urma, legate intre ele.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Jeffrey Sachs e unul dintre copiii-minune ai Harvardului: la 13 ani urma cursuri de matematica la nivel universitar, iar la 28 de ani era deja profesor titular de economie la Harvard. Doi ani mai t\u00e2rziu, consilia guvernul bolivian despre cum sa administreze o \u201eterapie economica de soc\u201c, pentru a reduce inflatia. Ceva mai t\u00e2rziu, in… Cite\u0219te mai mult »Economistii de la Harvard vs. problema saraciei in Africa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9432,9430,9431],"class_list":["post-16759","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-the-millenium-villages","tag-prolema-saraciei-in-africa","tag-terapie-economica-de-soc"],"views":1642,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16759","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16759"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16759\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16759"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16759"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16759"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}