{"id":16755,"date":"2013-10-03T14:20:41","date_gmt":"2013-10-03T12:20:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16755"},"modified":"2013-10-03T14:20:41","modified_gmt":"2013-10-03T12:20:41","slug":"un-exemplu-din-valonia-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-exemplu-din-valonia-i\/","title":{"rendered":"Un exemplu din Valonia (I)"},"content":{"rendered":"

Nu cred sa fie alta tara \u00een care toata viata publica si privata sa se fi schimbat mai rapede si mai desav\u00e2rsit dec\u00e2t la noi si mai ales \u00een care orice urma a unui trecut, relativ foarte apropiat, sa se fi st\u00e2ns at\u00e2t de complet si de rapede ca la noi.<\/strong><\/em>
\nRadu Rosetti \u00a0<\/strong><\/p>\n

Istoricul Radu Rosetti (fiul logofatului Raducanu Rosetti si nepotul domnitorului moldovean Grigore al V-lea Ghica), nascut \u00een 1853, scria r\u00e2ndurile de mai sus prin 1924. Si continua astfel: \u201eP\u00e2na si mare parte din obiectele \u00een uz zilnic \u00een \u00eent\u00e2ia jumatate a veacului trecut, mobile, ustensilii casnice si de lux, haine, au disparut aproape de tot. Prea putine sunt lighenele si ibricele de alama galbana, afumatoarele de argint, salile si arsalile, ciubucele cu tot tac\u00e2mul lor, narghilelele \u00eenca \u00een fiinta. Anterie mai exista doara numai c\u00e2te poti numara pe degetele aceleiasi m\u00e2ini; stiu de un singur caftan boieresc \u00een fiinta, iar islicuri, giubele, contese, benisuri, salvari si mesti nu cred sa existe macar un singur exemplar. Dovedindu-se cu adevarat un vizionar, tatal renumitului istoric militar Radu R. Rosetti (nu trebuie sa uitam ca acesta din urma, om de 72 de ani, si-a sf\u00e2rsit zilele \u00een \u00eenchisoarea Vacaresti, \u00een iunie 1949!) \u00eesi dadea seama c\u00e2t de important era patrimoniul imaterial (sintagma nu fusese inventata \u00eenca), el continu\u00e2nd astfel inventarul lucrurilor uitate: \u201eSi mai stearsa, poate chiar disparuta, este amintirea obiceiurilor si a vietii, nu numai din \u00eent\u00e2ia jumatate a veacului, dar chiar a acelei de acum sasazeci de ani.\u201c
\nMi-am adus aminte de cuvintele genealogistului si memorialistului Radu Rosetti, vizit\u00e2nd depozitele unui muzeu belgian: Muzeul Vietii Valone, din Li\u00e8ge. Situat \u00een inima Valoniei, orasul de pe Meuse este cel mai important centru economic si cultural al jumatatii francofone a Belgiei. Fiind un loc legat de memoria lui Carol cel Mare (unii localnici sustin chiar ca \u00eemparatul s-ar fi nascut acolo, c\u00e2ndva, \u00eentre 742 si 748, desi cele mai multe surse istorice dau drept loc al nasterii sale diverse alte localitati din Franta si Germania de astazi; se stie \u00eensa cu certitudine c\u00e3 bunicul patern al lui Carol cel Mare, Charles Martel, s-a n\u00e3scut la Herstal, nu departe de Li\u00e8ge, asa \u00eenc\u00e2t memoria celebrei dinastii france este \u00eenca vie \u00een mai toata Valonia de est), orasul valon s-a straduit sa mentina vii povestile populare despre ispravile de vitejie ale primului \u00eemparat vest-european, de la disparitia imperiului apusean, \u00een 476. Aceste povesti populare abunda \u00een \u00eentreaga Valonie, Carol cel Mare fiind vazut drept un rege viteaz, care \u00eesi sprijina puterea pe eroismul unui personaj generic din popor, care \u00eel ajuta sa iasa din toate \u00eencurcaturile si sa scape cu bine din toate luptele (mai ales din cele cu necredinciosii sarazini). Institutia care si-a asumat rolul de a p\u00e3stra vii aceste povesti populare este chiar muzeul din Li\u00e8ge. O mic\u00e3 trup\u00e3 de p\u00e3pusari marionetisti duce mai departe traditia teatrului cu p\u00e3pusi din Valonia, teatru care remodeleaza permanent cam aceleasi istorisiri despre epoca glorioasa a \u00eemparatului Carol cel Mare, dar si despre vremuri mai recente, c\u00e2nd, \u00een sec. XVIII \u2013 XIX, teatrele ambulante cu marionete atrageau sute de curiosi, de toate v\u00e2rstele, prin t\u00e2rgurile populare organizate \u00een \u00eentreaga regiune. Teatrul de marionete are c\u00e2teva spectacole pe saptam\u00e2na, \u00eentr-o sala special amenajata a muzeului, str\u00e2ng\u00e2nd la fiecare reprezentatie cam 20-30 de spectatori, copii si adulti. Muzeul Vietii Valone se simte direct responsabil pentru prezervarea acestui patrimoniu imaterial si o face \u00eentr-o forma directa, vie, participativa, mentin\u00e2nd treaza memoria membrilor comunitatii prin spectacole care, pe de o parte, pastreaza vechiul cadru cultural, dar, pe de alta parte, inoveaza, pentru a fi \u00een pas cu niste vremuri \u00een care scolarii afla mai multe despre spectacole, intr\u00e2nd, de pe propriile tablete, pe pagina de internet a muzeului.
\nSpectacolele cu marionete sunt doar un exemplu. Muzeul \u2013 care beneficiaza de un personal total de c. 120 salariati, din care doar jumatate sunt specialisti \u2013 face mari eforturi, \u00een conditii bugetare restrictive (chiar daca, evident, sumele de care dispune acest muzeu regional sunt mai mari dec\u00e2t ale oricarui muzeu national din Rom\u00e2nia, raportat la costurile vietii din Belgia, bugetul sau anual este unul, mai degraba, modest) sa conserve c\u00e2t se poate mai mult, nu doar din istoria veche a Valoniei, ci si din cea contemporana. Nu este cazul si nici locul sa ma refer la importanta, pentru Rom\u00e2nia, a unei cooperari mai str\u00e2nse cu aceasta regiune francofona a Belgiei. Tematori sa nu fie \u00eenghititi de vecinii germanofoni si neerlandofoni, valonii (pentru rom\u00e2ni, este interesant ca numele regiunii vine de la cuv\u00e2ntul walh, utilizat de germani pentru a desemna o populatie care utilizeaza o limba de origine latina, ceea ce ne duce cu g\u00e2ndul la cuv\u00e2ntul care a fost ulterior preluat de slavi \u00een forma valah, pentru a-i desemna pe rom\u00e2ni), valonii au avut grija sa \u00eesi protejeze patrimoniul si traditiile. Dupa revolutia din 1830, care a dus la nasterea regatului belgian (francofon!), flamanzii au fost cei care s-au simtit despartiti de rudele neeralndofone din Olanda si au provocat nasterea unei miscari nationaliste agresive, aparute \u00een 1870 si bazate (si) pe o bunastare evidenta a regiunii flamande, \u00een raport cu cea din sudul regatului. Replica valona a venit ceva mai t\u00e2rziu, la 1886, prin crearea misc\u00e3rii valone. Muzeul din Li\u00e8ge conserv\u00e3, bine\u00eenteles, mare parte din istoria acelor ani tumultuosi, de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, dar ceea ce mi s-a parut cu mult mai interesant a fost efortul muzeografilor de a se concentra asupra istoriei recente. Lu\u00e2nd anul 1886 drept unul al nasterii unei noi constiinte nationale, Muzeul Vietii Valone \u00eencearca (fara sa fie un muzeu de istorie moderna, deoarece \u00eesi pastreaza profilul de muzeu regional, conserv\u00e2nd deopotriva bunuri cu semnificatii foarte diverse, de la cele legate de stiintele naturii, la cele av\u00e2nd caracter etnografic si p\u00e2na la cele arheologice) sa adune c\u00e2t mai multe obiecte dintre cele care alcatuiau cu doar c\u00e2teva decenii \u00een urma tabloul vietii cotidiane din Valonia. Sunt multi aceia care nu doresc neaparat sa v\u00e2nda un obiect de mobilier cumparat prin 1960, si de care doresc sa scape. Optiunea de a-l darui muzeului este una evidenta pentru ei. Dar ea a ajuns sa fie evidenta, \u00een urma unor campanii sustinute ale muzeografilor, prin care au \u00eencercat sa \u00eesi educe conationalii sa nu mai arunce obiectele care li se par inutile si vetuste deoarece pe aceste bunuri se sprijina patrimoniul cultural al muzeului de m\u00e2ine. Mi-ar face mare placere sa vad aceeasi atitudine si la colegii muzeografi rom\u00e2ni, pentru a nu ne mai gasi, \u00een scurta vreme, \u00een pozitia lui Radu Rosetti, cel care depl\u00e2ngea, acum aproape un secol, disparitia giubelelor. Oare c\u00e2te muzee au achizitionat \u00een ultimii ani galosi, uniforme scolare si militare, de pregatire a tineretului pentru apararea patriei si de garzi patriotice, cojoace cunoscute dupa numele actorului Alain Delon, blugi, bluze de tip \u201ehelanca\u201c, cizme \u201escai\u201c si pantaloni evazati (asta, ca sa ma refer la doar c\u00e2teva dintre obiectele de \u00eembracaminte si \u00eencaltaminte utilizate \u00een deceniile sase-noua, ale secolului trecut)? Ne \u00eendreptam rapid spre o viata \u00een care copiii nostri nu vor mai sti ce sunt celebrii \u201egumari purtati de tarani acum vreo patru decenii pe post de opinci. Si ar fi pacat, pentru ca, fara aceste obiecte, preocupati numai de marile evenimente, nu ne vom mai \u00eentelege istoria.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu cred sa fie alta tara \u00een care toata viata publica si privata sa se fi schimbat mai rapede si mai desav\u00e2rsit dec\u00e2t la noi si mai ales \u00een care orice urma a unui trecut, relativ foarte apropiat, sa se fi st\u00e2ns at\u00e2t de complet si de rapede ca la noi. Radu Rosetti \u00a0 Istoricul… Cite\u0219te mai mult »Un exemplu din Valonia (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9428,9426,9427],"class_list":["post-16755","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-liege","tag-muzeu-belgian","tag-muzeul-vietii-valone"],"views":2381,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16755","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16755"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16755\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16755"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16755"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16755"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}