{"id":16753,"date":"2013-10-03T14:18:41","date_gmt":"2013-10-03T12:18:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16753"},"modified":"2013-10-03T14:18:41","modified_gmt":"2013-10-03T12:18:41","slug":"o-pereche-de-ochi-neobisnuit-de-mari-verzi-incarcati-cu-intrebari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-pereche-de-ochi-neobisnuit-de-mari-verzi-incarcati-cu-intrebari\/","title":{"rendered":"O pereche de ochi neobisnuit de mari, verzi, incarcati cu intrebari"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Interviu cu fostul ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Externe al Rom\u00e2niei, Eduard Mezincescu, din perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej \u2013 Nicolae Ceausescu.<br \/>\n<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Acest material a fost consemnat \u00een anul 1974. El nu a fost publicat, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een manuscris. A fost citit, \u00eensa, de catre profesorul Harry Brauner si adnotat pe alocuri. Am decis sa-l dau publicitatii, abia acum, pentru a marca, \u00een anul 2013, aniversarea a 100 de ani de la nasterea marii noastre interprete de c\u00e2ntec popular traditional, Maria Tanase, care si-a legat destinul artistic definitiv de personalitatea inconfundabila si fericita a marelui folclorist.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Alexandru Mica: Stimate tovarase ministru, as vrea, \u00een primul r\u00e2nd, sa va multumesc cordial pentru amabilitatea de a accepta sa-mi acordati acest interviu dedicat personalitatii folcloristului Harry Brauner, cu care am marea bucurie de a colabora \u00een domeniul valorificarii creatiei noastre folclorice traditionale. \u00cemi revine \u00een memorie momentul \u00een care am avut sansa de a va fi \u00eent\u00e2lnit \u00een saloanele Ambasadei Rom\u00e2niei din capitala Republicii Populare Democrate Coreene, Phenian. Cred ca era prin anul 1964, eu afl\u00e2ndu-ma la studii la Universitatea nord-coreeana, ca bursier al MAE, unde fusesem trimis sa studiez limbile coreeana si japoneza.<br \/>\nAmbasadorul Rom\u00e2niei \u00een RPDC din perioada aceea, Manole Bodnaras, care nutrea pentru mine o simpatie parinteasca, mi-a permis sa vin la ambasada si sa asist, din \u201eculise\u201c, la receptia oferita \u00een onoarea delegatiei MAE condusa de Domnia Voastra \u00een vizita oficiala \u00een capitala RPDC, \u00een cadrul schimburilor diplomatice dintre cele doua tari.<br \/>\nAceasta, spunea domnia sa, \u00een ideea de a asista la modul \u00een care se comunica prin intermediul limbilor coreeana si romana \u00eentre membrii celor doua delegatii prin intermediul translatorilor diplomatici, profesie pentru care ma pregateam eu \u00eensumi. Am remarcat atunci tinuta protocolara desav\u00e2rsita a Domniei Voastre si mai ales formularile de idei \u00eentr-o limba rom\u00e2na elevata, pe alocuri chiar academica, ceea ce \u00eei crea traducatorului nostru de la ambasada, t\u00e2nar absolvent al sectiei de limba coreeana din cadrul Universitatii nord-coreene, unele dificultati de translatie.<br \/>\nSurprins de laconismul exprimarii \u00een limba coreeana a celor comunicate de dvs omologilor amfitrioni, l-ati atentionat pe diplomatul rom\u00e2n, repros\u00e2ndu-i inexactitatea traducerii ideilor dvs \u00een limba coreeana, caruia v-ati adresat, \u00eentrerup\u00e2ndu-va speech-ul, cu urmatoarele cuvinte: \u201easculta, tovarase&#8230; (si ia-ti spus numele), am impresia ca dumneata nu traduci tot ce comunic eu.\u201c<br \/>\nFaptul acesta a produs o adevarata stupoare si chiar suspans pentru oficialii nord-coreeni prezenti la aceasta \u00eentrevedere, dar si pentru personalitatile romane prezente.<br \/>\nSituatia a fost salvata, \u00eensa, de catre translatorul de limba rom\u00e2na al partii coreene, care s-a simtit obligat sa-i ia apararea omologului rom\u00e2n, explic\u00e2ndu-va Domniei Voastre faptul ca limba coreeana este, prin constructia ei, o limba mai saraca \u00een sinonime, epitete sau comparatii, de aici decurg\u00e2nd laconismul incriminat de dumneavoastra \u00een traducerea efectuata de catre translatorul ambasadei.<br \/>\n\u00cen cele din urma, incidentul a fost trecut cu vederea de catre asistenta, tot \u201eamarul\u201c \u00eennec\u00e2ndu-se, apoi, \u00een aromele apetisante ale unui pahar de vin rom\u00e2nesc, dintre cele mai rafinate, fapt care a refacut atmosfera de buna dispozitie de la \u00eenceput.<br \/>\nPentru mine, acest moment a fost un prilej de reflectie si luare aminte asupra unor neprevazuturi care pot sa apara \u00een comunicare \u00een timpul unor discutii sau tratative cu partea straina, dar, \u00een acelasi timp, am retinut si exigenta cu care Domnia Voastra oficiati rolul de comunicator politico-diplomatic din partea conducerii statului rom\u00e2n.<br \/>\nSa revenim, \u00eensa, la subiectul \u00eent\u00e2lnirii noastre.<br \/>\nC\u00e2nd si \u00een ce \u00eemprejurari l-ati cunoscut pe Harry Brauner?<br \/>\nEduard Mezincescu: Cea mai veche amintire despre Harry Brauner dateaza din anii \u201930.<br \/>\nAveam multi prieteni \u00een Bucuresti, dar prieteniile erau altfel, pe atunci. \u00cen afara prescriptiilor protocolare, a fasoanelor, a chingilor impuse de disciplina diverselor ierarhii. Ne \u00eent\u00e2lneam \u00een locuri publice aglomerate, unde opinii extravagante sau extremiste, deopotriva cu confidente de ordin foarte intim trebuiau vociferate, ca sa ajunga la urechea interlocutorului.<br \/>\nAveam enorm de multe lucruri de spus, \u00een domenii variate, uneori lucruri neverosimile.<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, fireste, \u00een arta, literatura, filozofie, politica.<br \/>\nNu exista problema internationala, decisiva pentru viitorul desfasurarilor istorice, pentru care sa nu fi avut unul sau altul solutii complete si definitive, operante, usor de adoptat si de aplicat, numai daca&#8230;<br \/>\nAici lipsea totdeauna ceva, \u00een jurul acestei necunoscute centr\u00e2ndu-se controverse aprige. Dispute cr\u00e2ncene surveneau nu numai c\u00e2nd pozitiile erau diametral opuse, ci si atunci c\u00e2nd convorbitorii aparau acelasi punct de vedere, preconizau acelasi remediu, situ\u00e2ndu-se de aceeasi parte a baricadelor care se ridicau tot mai \u00eenalte, mai greu de escaladat, de luat cu asalt.<br \/>\nDreptatea, adevarul, confirmarea si afirmarea sociala erau bunuri mult prea de pret ca sa fie acceptate sau cucerite fara lupta.<\/p>\n<p>A.M.: Care era atmosfera culturala a perioadei descrise, stiut fiind ca anii interbelici erau marcati de o adevarata efervescenta a creativitatii tinerei generatii pe diverse planuri ale culturii nationale?<br \/>\nE.M.: \u00cen acea perioada, accesul la informatia culturala de cea mai diversa provenienta si tendinta era foarte larg, \u00een ciuda regimurilor care se supralicitau \u00een restrictivitate.<br \/>\n\u00cen vitrine, pe rafturile si tejghelele librariilor se \u00eenghesuiau noutati de toate categoriile, recent aparute \u00een metropolele apusene, sub semnaturi ilustre sau obscure.<br \/>\nCentura de siguranta sau de castitate ideologica era plasata pe Nistru, dar operele marilor scriitori sovietici, Maiakovschi, Ilia Ehrenburg, Gladkov, Pasternak, Esenin circulau \u00een traduceri franceze si germane.<\/p>\n<p>A.M.: \u00cen ce mod publicul cititor rom\u00e2n putea avea acces la operele acestor creatori?<br \/>\nE.M.: Fara \u00eendoiala, limba rusa era putin vorbita aici, dar gratie c\u00e2torva scriitori de talent, unele dintre acestea \u00eencepusera sa apara \u00een excelente talmaciri rom\u00e2nesti. \u00cen cuprinsul unui fals interludiu amical, urma sa-si faca aparitia si originalul, inaccesibil celor mai multi dintre noi.<br \/>\nLarghetea aceasta era compensata amplu de putinatatea mijloacelor materiale de care dispunea grosul aspirantilor la \u00eembogatire spirituala. Nu putine erau cartile pe care le citeam sau le consultam, ivindu-ma zi dupa zi \u00een c\u00e2te o librarie sau anticariat pentru a le rasfoi, sub privegherea binevoitoare a unui negustor \u00eentelegator.<br \/>\nSa stii ca nu eram singurul care practicam sistemul. S-o mai fi practic\u00e2nd el, oare?<br \/>\nSe \u00eent\u00e2mpla uneori ca nu mai gaseam la locul ei cartea r\u00e2vnita, v\u00e2nzatorul par\u00e2nd stanjenit, doar afacerile erau afaceri, nu&#8230; Cartea \u00eesi aflase, \u00een cele din urma,cumparatorul asteptat.<br \/>\nNu m-as mira daca unele lacune de informatie culturala, cu care am ramas p\u00e2na azi, s-ar datora succeselor premature de librarie ale unor opusuri la capatul carora n-am izbutit sa ajung, astfel.<br \/>\nDaca ragazul era \u00eendestulator, ori neast\u00e2mparul greu de stap\u00e2nit, ori problemele care trebuiau dezbatute mult prea arzatoare ca sa sufere am\u00e2nare, ne cautam acasa, pe la gazdele unde tineam odai mobilate cu chirie, ori pe la garsonierele si apartamentele miniaturale pe care unii, cu afirmari si reusite timpurii, si le \u00eengaduiau cu nevinovata si orgolioasa ostentatie.<br \/>\nChit ca aveau sa le abandoneze \u00eenainte de expirarea termenilor contractuali. \u00cen acele cazuri frecvente c\u00e2nd succesele nu se consolidau, iar euforia \u00eenlesnirii materiale se stergea sub efectul solicitarilor multiple, dezordonate.<br \/>\nOricine era binevenit oric\u00e2nd, afara de cazul contrar, c\u00e2nd apelul soneriei t\u00e2r\u00e2ia \u00een gol, ciocaniturile \u00een usa sau \u00een geam destept\u00e2nd doar vagi ecouri. Daca insistenta devenea suparatoare, o voce iritata mormaia: \u201eLasa-ma \u00een pace. Sunt cu o tipa.\u201c Ratiune suprema care anula orice fel de alte ratiuni.<\/p>\n<p>A.M.: Ce prietenie ati legat \u00een aceasta perioada?<br \/>\nE.M.: Am cunoscut multi tineri cu care, \u00eentr-adevar, am legat str\u00e2nse si durabile prietenii. Unul dintre tinerii pe care \u00eel vizitam c\u00e2teodata acasa era si Sandu Eliad, talentat om de teatru si director de scena, care \u00eencepea sa fie luat \u00een seama din ce \u00een ce mai mult.<br \/>\nEl avea un apartament \u00eentr-un bloc din zona parcului Cismigiu, aproape de Tipografia \u201eEminescu\u201c, la un etaj superior. Acesta obisnuia sa dea cu generozitate, \u00een particular, lectii de arta actoriceasca unor june aspirante la ingenuitate scenica.<br \/>\nCheie la lift aveau numai locatarii blocului. Asa ca, dupa osteneala urcatului pe scari, formula sacramentala de pre\u00eent\u00e2mpinare a intruziunii mele cadea tare prost.<br \/>\nApartamentul lui Sandu Eliad era, sau parea, spatios \u00een comparatie cu vizuinile suprapretuite \u00een care ma adaposteam; era cochet, cu destula dezordine ca sa se simta bine cineva care iubea libertatea de miscare si de opinie, av\u00e2nd peretii \u00eencarcati de nenumarate carti de teatru si de arta, cu pachete de tigari nepazite, lasate \u00eentr-o neor\u00e2nduiala voita.<br \/>\nAm sunat \u00eentr-o dupa-amiaza la usa apartamentului. Sandu Eliad era acasa, aferat si absent, \u00eemi deschide sa intru fara a-mi da vreun semn de atentie. Atentia lui era concentrata asupra unei&#8230; tinere fete. Un fel de aratare firava, cu trup fara carne, numai piele si os, cu bluza si fusta ce amplificau \u00een falduri si cute o faptura fragila, a carei figura era \u00eencadrata de un par negru zburlit, de sub coama sau coroana caruia sc\u00e2nteiau o pereche de ochi neobisnuit de mari, verzi, \u00eencarcati cu \u00eentrebari, de o timiditate \u00eenduiosatoare, dar si de sperante.<br \/>\nCu gura deschisa, \u201earatarea\u201c practica un fel de vocalize stranii, cu iz de bocet sau de doina, supravegheata \u00eendeaproape de o alta aratare care p\u00e2ndea cu ochi de linx miscarile buzelor, locatia limbii, tremurul omusorului din g\u00e2t. Poate si vibratia coardelor, care trebuia sa dea vocii inflexiunile dorite.<br \/>\nScapata, parca, de-a dreptul din baladele lui Villon, aratarea aceasta era \u00eensufletita de o pasiune stranie: sa duca pe treapta desav\u00e2rsirii artistice profesionale arta spontana a unui \u00eentreg popor, av\u00e2nd vocatia expresiei muzicale pentru toate starile sufletesti purtate din gura \u00een gura, de la spite de stramosi pierduti la limita fluctuanta dintre istorie si legenda. Una din cele doua aratari avea sa devina cur\u00e2nd o stralucitoare stea pe firmamentul artei interpretative rom\u00e2nesti: Maria Tanase.<br \/>\nCealalta era deja binecunoscutul Harry Brauner, colaborator principal al marelui folclorist Constantin Brailoiu la Arhiva de Folclor a Societatii compozitorilor romani.<br \/>\nSandu Eliad o initia pe fetiscana cu voce ad\u00e2nca, mladioasa, cu simtire aleasa si cu o \u00eentelegere uimitoare a c\u00e2ntecului popular rom\u00e2nesc din toate zonele tarii, \u00een tainele mestesugului actoricesc. Harry Brauner \u00eei dezvaluia acesteia tainele autenticitatii si spontaneitatii interpretative. Brauner \u00eei explica viitoarei celebritati ca \u00een natura totul este autentic si spontan.<br \/>\n\u00cen arta, \u00een fata publicului, pe scena sau \u00een rotonda, autenticitatea se obtine \u00eensa prin studiu tenace, iar spontaneitatea se deprinde doar pe calea unor exercitii uneori chinuitoare. Harry Brauner contribuia, alaturi de Constantin Brailoiu si de ceilalti colaboratori ai acestuia, la vasta actiune de culegere si de arhivare a folclorului poetico-muzical rom\u00e2nesc.<br \/>\n\u00cen orele sale libere Brauner se straduia sa scoata folclorul din arhiva, sa-l repuna \u00een circulatie asa cum fusese creat de-a lungul veacurilor, prin adaugirea geniului si dorului rapsozilor anonimi. Si totusi, altfel.<br \/>\nDoi oameni pasionati de arta, Sandu Eliad si Harry Brauner, descoperisera, prin jocul unei \u00eent\u00e2mplari fericite, instrumentul si interpretul ideal, care avea nevoie numai sa fie acordat corect \u00een toate strunele ca sa transmita nuantat \u00eencarcatura emotionala stratificata \u00een c\u00e2ntecul stravechi. Asa l-am cunoscut pe Harry Brauner, pe care, mai t\u00e2rziu, aveam sa-l cunosc mai bine; asa am cunoscut-o pe aceea care a marcat, prin glasul si prin personalitatea sa pline de un farmec si de un rafinament aparte, arta interpretativa folclorica rom\u00e2neasca a deceniilor care au urmat. Amintirea acestei \u00eent\u00e2lniri mi-a ramas \u00eentiparita ad\u00e2nc \u00een memorie.<br \/>\nM-am re\u00eent\u00e2lnit mai apoi cu cei doi mari prieteni ai mei, relatiile noastre fiind marcate de sincope din pricina preocuparilor si activitatilor noastre de multe ori divergente, regasindu-ne \u00eensa c\u00e2teodata si \u00een \u00eemprejurari vesele. Asa cum a fost acea \u00eent\u00e2mpinare a anului 1950, petrecuta \u00eempreuna cu alti prieteni si necunoscuti \u00een noaptea de 13 ianuarie, dupa calendarul iulian.<br \/>\nErau vremuri grele, prilejuri putine de relaxare si de petrecere, nu se stia ce putea aduce anul sau ceasul. Un chef de pomina sub privegherea ochilor bl\u00e2nzi, \u00eengaduitori, ai mamei, care aveau sa se \u00eenchida peste c\u00e2tiva ani fara sa-si mai revada vreodata fiul mezin. Rudolf Brauner, baiatul cel mai v\u00e2rstnic, era o personalitate \u00een lumea medicala; Victor Brauner, pictorul, devenise un veritabil st\u00e2lp al avangardei artistice \u00een Rom\u00e2nia si promotor al suprarealismului pe plan mondial. Expatriat \u00een Franta, cazuse sub anatema dogmatismului autohton si de import, care urmarea sa izgoneasca din arta tot ce nu era platitudine si poncif de confectie recenta.<br \/>\nHarry ramasese pe l\u00e2nga casa. Mergeam cu totii \u00eentr-un echilibru precar pe marginea prapastiei, cu privirile obturate de viziunea \u00eemplinirilor abia sperate, palid mijite la orizont. De la aceasta sarbatorire eretica a \u00eenceputului de an, sa fi trecut c\u00e2teva saptam\u00e2ni, c\u00e2teva luni, poate.<br \/>\nPe masuta de l\u00e2nga biroul la care lucram a \u00eenceput sa sune energic telefonul, la o ora foarte matinala, la care secretara stia ca nu-mi place sa fiu deranjat.<br \/>\n\u201eCineva de la Institutul de Folclor&#8230; insista foarte mult. Are o comunicare importanta.\u201c<br \/>\nMesajul chematorului era uluitor: Harry Brauner fusese arestat \u00een acea noapte!<br \/>\nInstitutul de Folclor fusese devastat, devalizat sau perchezitionat de o echipa a politiei politice. Clasoarele cu cilindrii de ceara si discuri pe care se aflau \u00eenregistrate zecile de mii de melodii si de motive populare, adunate prin truda unor oameni de inima si de specialitate de-a lungul c\u00e2torva decenii, sertarele cu transcrieri si fise, mapele cu texte, biblioteca, raft cu raft, carte cu carte, totul fusese rascolit, ravasit.<br \/>\nTeancuri de materiale \u201esuspecte\u201c fusesera \u00eenghesuite \u00een saci si confiscate. Daca nu se putea face nimic pentru Harry Brauner, interlocutorul meu ma implora sa obtin macar restituirea materialelor confiscate, care erau de o inestimabila valoare pentru istoria vietii muzicale din Rom\u00e2nia. Printre documentele \u201eincrimatorii\u201c ridicate de politie se afla si ampa corespondenta dintre B\u00e9la Bart\u00f3k si Constantin Brailoiu.<\/p>\n<p>A.M.: Din c\u00e2te stiu, B\u00e9la Bart\u00f3k era nascut \u00een Rom\u00e2nia si \u00eentretinea relatii str\u00e2nse cu muzicienii si intelectualii romani din Regat.<br \/>\nE.M.: Da,ai dreptate, Bart\u00f3k s-a nascut la S\u00e2nnicolau Mare, l\u00e2nga Arad, din mama slovaca si tata maghiar, bun cunoscator al limbii rom\u00e2ne, pe care o vorbea si o scria corect. Bart\u00f3k a fost nu numai marele compozitor de larga pretuire mondiala, ci si un \u00eendragostit al melosului popular rom\u00e2nesc. El a cules c\u00e2teva mii de creatii folclorice rom\u00e2nesti din Transilvania, pe care le-a transcris pe note si le-a reunit \u00een noua volume de o mare valoare culturala pentru tara noastra. Bart\u00f3k era un \u00eendragostit activ de folclorul rom\u00e2nesc si unguresc, \u00eentr-o perioada \u00een care Transilvania era \u00eencorporata \u00een Imperiul austro-ungar.<br \/>\n\u00cen anii de exil de dupa revolutia proletara din Ungaria de la 1919, el colindase satele transilvane ca sa adune aceste nestemate rom\u00e2nesti, mai mult de 6000 la numar, fata de circa 4000 de origine slovaca si aproximativ 3000 maghiare, \u00een calitate de culegator de folclor zonal. C\u00e2teva dintre acestea, armonizate sau orchestrate magistral, erau deja intrate \u00een repertoriul marilor solisti, a marilor formatiuni simfonice din lumea \u00eentreaga.<br \/>\nDestinul social sau \u00eengustimea de vederi a politicienilor \u00eempiedicase statornicirea lui Bart\u00f3k \u00een Rom\u00e2nia: prin anii 1920-21, i se respinsese cererea de a i se acorda o catedra la Conservatorul din Bucuresti sau Cluj, \u00een baza referatului \u00eentocmit de doi muzicieni, altminteri remarcabili.<\/p>\n<p>A.M.: Ce relatii existau \u00eentre Bart\u00f3k si Brailoiu?<br \/>\nE.M.: \u00centre Bart\u00f3k, marele folclorist si compozitor caruia i se refuzase dreptul de a lucra \u00eentr-o institutie muzicala de \u00eenvatam\u00e2nt superior a Statului Rom\u00e2n, si Brailoiu, \u00eentemeietorul Arhivei Nationale de Folclor, devenita \u00een 1948 Institut de Folclor, \u00een anii puterii populare, era firesc sa se stabileasca temeinice legaturi de colaborare si de prietenie.<br \/>\nCorespondenta dintre cei doi mari muzicieni astepta vremuri mai limpezi ca sa vada lumina tiparului, fiind pastrata cu grija si cercetata de Harry Brauner.<br \/>\nMort abia de c\u00e2tiva ani (1945), Bart\u00f3k era considerat \u00een epoca modernist si formalist. Lucrarile lui nu apareau \u00een programele solistilor sau ale formatiilor simfonice si de camera. La r\u00e2ndul sau, Constantin Brailoiu era de doua ori suspect: Ca \u201efost\u201c, si ca emigrant. Faptul ca la Geneva fondase Arhivele Internationale de Folclor, unde continua opera \u00eenceputa \u00een Rom\u00e2nia, \u00een acelasi spirit de dragoste si de \u00eentelegere a folclorului rom\u00e2nesc, nu atenua atitudinea negativa a autoritatilor vremii fata de el.<br \/>\nTraiam, dragul meu, \u00eemprejurari de cumpana, c\u00e2nd se alegeau apele amestecate si se delimitau riguros pozitii si tabere; c\u00e2nd multi prieteni, cunoscuti, tovarasi de idei, conducatorii importanti ai luptei revolutionare erau luati si nimiciti de suvoiul represiunii. Cu sau fara voia si cunostinta multora, \u00eentre care ma prenumaram si eu, optiunea politica lucida, \u00eentemeiata pe ratiune, pe analiza stiintifica a fenomenelor naturii si societatii era consolidata de un act fanatic de credinta. Disparitia sau desfiintarea cuiva, om de r\u00e2nd ori mare personalitate, n-avea nevoie de motivari sau explicatii, daca se furnizau explicatii simpliste, stereotipe.<br \/>\nConvingerea era un act de evlavie partizana, care impunea revizuirea sentimentelor si orientarilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Interviu cu fostul ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Externe al Rom\u00e2niei, Eduard Mezincescu, din perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej \u2013 Nicolae Ceausescu. &nbsp; Acest material a fost consemnat \u00een anul 1974. El nu a fost publicat, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een manuscris. A fost citit, \u00eensa, de catre profesorul Harry Brauner si adnotat pe alocuri. Am decis sa-l dau publicitatii,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-pereche-de-ochi-neobisnuit-de-mari-verzi-incarcati-cu-intrebari\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O pereche de ochi neobisnuit de mari, verzi, incarcati cu intrebari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9424,2297,9425],"class_list":["post-16753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eduard-mezincescu","tag-folclorist","tag-perioada-gheorghe-gheorghiu-dej"],"views":1757,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}