{"id":16751,"date":"2013-10-03T14:15:47","date_gmt":"2013-10-03T12:15:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16751"},"modified":"2013-10-03T14:15:47","modified_gmt":"2013-10-03T12:15:47","slug":"festivalul-enescu-2013-sub-semnul-tetralogiei-wagneriene","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-enescu-2013-sub-semnul-tetralogiei-wagneriene\/","title":{"rendered":"Festivalul Enescu 2013. Sub semnul tetralogiei wagneriene"},"content":{"rendered":"<p>Mult a tinut directorul artistic Ioan Holender sa aduca \u00een festival, \u00een Anul Wagner, Tetralogia \u201eInelul Nibelungului\u201c! A g\u00e2ndit demersul ca important act de cultura, l-a prezumat ca mare succes si a reusit. sansa a fost proiectul pe care reputatul dirijor Marek Janowski l-a realizat la Berlin, \u00een compania Orchestrei Simfonice Radio din capitala Germaniei. Desi prezentate concertant la Sala Palatului, cele patru monumente ale dramelor lirice din toate timpurile, \u201eAurul Rinului\u201c, \u201eWalkiria\u201c, \u201eSiegfried\u201c, \u201eAmurgul zeilor\u201c, au invadat si captivat sonor un public dornic de a se imersa \u00een esente wagneriene, favorizate de o interpretare la nivel international de excelenta, \u00een stil autentic. Dovada a venit \u00eenca de la finele primei seri, c\u00e2nd dupa \u201eAurul Rinului\u201c, aplauzele nu mai conteneau. Chemari si rechemari la rampa, \u00een conditiile \u00een care nu se punea problema vreunui bis. Toti cei prezenti \u00een numar mare \u00een sala nu mai plecau si doreau sa rasplateasca artistii, sa-si arate multumirea, satisfactia pentru starea de extaz \u00een care fusesera adusi. Sunt convins ca organizatorii au exultat. si pe buna dreptate. A fost cea mai mare proba a succesului \u00eentr-un repertoriu adesea calificat drept \u201egreu\u201c.<br \/>\n\u201eDer Ring des Nibelungen\u201c a revenit dupa circa trei decenii \u00een peisajul bucurestean. Atunci, sa ne amintim, performanta realizarii integrale, finalizate \u00een Anul Wagner 1983 (100 de ani de la moarte),\u00a0 a revenit la Sala Radio dirijorului Iosif Conta: \u201eAurul Rinului\u201c (17 decembrie 1981), \u201eWalkiria\u201c (11 martie 1982), \u201eSiegfried\u201c (13 mai 1982 si, din nou, 10 martie 1983), \u201eAmurgul zeilor\u201c (actul I si c\u00e2teva scene din cel de-al II-lea, 23 iunie 1983), \u201eAmurgul zeilor\u201c (restul scenelor din actul secund si actul al III-lea, 25 iunie 1983). Am extras datele din volumul \u201eSimfonicele Radiodifuziunii Rom\u00e2ne \u2013 1928 \u2013 1998\u201c de Octavian Lazar Cosma, aparut la Editura Casa Radio \u00een 1999.<br \/>\n<strong>Maestrul simtului epic<\/strong><br \/>\nCreatorul magistralei versiuni oferite \u00een festival, creierul, sufletul, motorul realizarii a fost polonezul de origine, germanul prin educatie si formatie Marek Janowski, a carui cultura a spatiului wagnerian si-a pus amprenta, cu marcanta soliditate, asupra conceptiei, orchestrei, solistilor. Dirijorul poseda, stap\u00e2neste un incontestabil simt epic, construieste grandios, energic si sensibil totodata, restituie sonuri masive sau subtile, se dedica \u00eentru totul dramaturgiei muzicale, corelarii expresive cu textul scris de \u00eensusi compozitorul. Este foarte clar ca pregatirea muzicala s-a facut la\u00a0 perfectiune, orchestra \u00eei urmeaza cu preciziune indicatiile infinitezimale de nuante si evidentieri ale partidelor. Gestica lui Janowski este fara excese si agitatie, nespectaculoasa, dar de ce sa fie nevoie de altceva? Produsul seduce prin marea rigoare, prin tempii ideali naratiunii cursive si crearii atmosferei de legenda, prin starea de tensiune interioara. Totul patrunde \u00een minti si inimi, fascineaza sonor.<br \/>\nGreu de notat, de evidentiat v\u00e2rfurile performantelor orchestrale. Sunt presarate la tot pasul pe parcursul celor patru opusuri. Cu totul aleator, rememorez introducerea la \u201eAurul Rinului\u201c (meandrele apelor fluviului, \u00een crescendo), formidabilul solo de tuba din scena gigantilor (aceeasi opera), preludiul la \u201eWalkiria\u201c (vijelios, cu evidentieri de planuri precum puterile si turbioanele furtunii), sf\u00e2sietoarele t\u00e2nguiri ale cornilor dupa fraza \u201e&#8230; warum ich Friedmund nicht heisse!\u201c (Siegmund, \u201eWalkiria\u201c), \u00eenvaluitoarele violoncele \u00eenainte de \u201eWinterst\u00fcrme wichen dem Wonnemond\u201c (Siegmund, \u201eWalkiria\u201c), forjele din p\u00e2ntecele Nibelheim-ului, v\u00e2rtejurile Cavalcadei walkiriilor, finalul strivitor al \u201eWalkiriei\u201c.<br \/>\n\u00cen \u201eSiegfried\u201c, amintirile merg catre misterul negurilor padurii din preludiul la primul act (cu sonuri amenintator \u2013 prevestitoare de tuba), finalul aceleiasi sectiuni, impresionantul tutti din scena uciderii lui Fafner (actul secund), alamurile devastatoare (desi cornul lui Siegfried a derapat pentru un moment \u00een acelasi act), efluviile sonore ale clipei apropierii lui Siegfried de st\u00e2nca Br\u00fcnhildei distilate p\u00e2na la fir de sunet la minunatele corzi, ca si cele din momentul trezirii din somn a eroinei (actul al III-lea).<br \/>\nMomentele din \u201eAmurgul zeilor\u201c fixate \u00een memorie dupa auditia bucuresteana nu se limiteaza la preludiul primului act (valurile Rinului inspirate de viori si violoncele, profetice parca, precum Nornele ce deruleaza firul Destinului), la explozia sonora ce urmeaza primei scene Siegfried \u2013 Br\u00fcnnhilde (cornistul&#8230; vinovat si-a luat revansa cu brio) si, bine\u00eenteles, la Calatoria lui Siegfried pe Rin, \u00een care \u00eensesi undele marelui fluviu par sa \u00eel poarte pe erou. \u00cen actul secund, memorabile au fost chemarea la arme de catre Hagen, sosirea lui Gunther si a Br\u00fcnnhildei (Corul Filarmonicii George Enescu, pregatit de Iosif Ion Prunner \u2013 la \u00eenaltime), dupa cum, de neuitat au fost, \u00een actul al treilea, Marsul funebru la moartea lui Siegfried (grandios, zguduitor si de bulversanta tristete \u2013 gratie alamurilor, percutiei, corzilor grave si, practic, \u00eentregii orchestre), precum si finalul coplesitor, vizionar.<br \/>\nPrin subtilitatea si inteligenta baghetei lui Marek Janowski, celebrele laitmotive \u00eempletite \u00een textura opusurilor au avut pregnanta.<br \/>\n<strong>Cultura stilistica a vocalistilor&#8230;<\/strong><br \/>\n&#8230; a fost impecabila \u00een restituirea unor partituri complexe, lungi, \u00eencarcate de dramatism si de reliefarea unor stari emotionale de mare diversitate. Am inclus aici, desigur, arta declamatiei wagneriene, rostirea cuv\u00e2ntului, colorizarea, expresivitatea. Sesiz\u00e2nd, totusi, problemele unei auditii concertante, interpretii au g\u00e2ndit ca sugestiile atitudinilor si raporturilor dramaturgice dintre personaje, mai timide \u00een \u201eAurul Rinului\u201c, trebuie sa fie mai prezente \u00een celelalte seri, suplinind \u00een buna masura lipsa unei versiuni semi-scenice sau chiar a unei productii \u00eentr-un teatru.<br \/>\nCa si momentele de v\u00e2rf ale Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, dificil sunt de evidentiat culmile solistice. Ordon\u00e2nd cu totul \u00eent\u00e2mplator, ma declar profund impresionat de creatia bas-baritonului Martin Winkler \u00een Alberich (penetrant declamatoriu, de rara diversitate compozitionala prin intentiile vocale din \u201eAurul Rinului\u201c, \u201eSiegfried\u201c si \u201eAmurgul zeilor\u201c \u2013 blestemul rostit \u00een primul opus a fost cutremurator), de vocea colosala, monolitica, majestuoasa a basului profund G\u00fcnther Groissb\u00f6ck (Hunding \u00een \u201eWalkiria\u201c si Fasolt \u00een \u201eAurul Rinului\u201c \u2013 poate ca plasarea lui \u00een fundul scenei, desi relationarea cu Siegmund si Sieglinde era directa, a fost facuta special, ca sa nu&#8230; demoleze sonor spatiul), de mezzosoprana Elisabeth Kulman (\u00een Fricka, voce patrunzatoare, focusata, fara sa fie masiva, dar cu larga paleta de expresii de la dominatie la ironie, de la m\u00e2ndrie la siretenie), de tenorul Christian Elsner (smecherul Loge, cu adresare ad\u00e2nc cultivata stilistic, usor nazal \u00een emisia vocala), de Arnold Bezuyen (Mime cel caraghios, sarcastic, invidios si perfid, cu colorizari caracteriale \u00een glas cu totul speciale) si de prestatia tenorului Torsten Kerl \u00een Siegmund (\u201eWalkiria\u201c), care a frizat perfectiunea. M-as opri putin.<br \/>\nApartinator unui \u201eFach\u201c de tenor liric-spint si atuuri eroice, artistul \u2013 care se mai sprijina pe izolate nazalizari \u2013 a conturat un personaj complex, gradual dezvoltat de la povestirea din primul act, la inspiratiile poetice plutind pe adierile zefirului \u00een \u201eWinterst\u00fcrme wichen dem Wonnemond\u201c (frazare exemplara, legato inspirator), catre pasajele eroice din actul secund. Atacuri incisive de voce alterneaza cu calde moliciuni. Fabuloasa a fost chemarea \u201eW\u00e4lse! W\u00e4lse!\u201c (note de Sol bemol si Sol natural), sunete puternice, interminabile (cum a cerut Wagner), efect al unui suport tehnic de ideala respiratie si sustinere a vocii. Nu cred ca a fost nevoie sa simtim o usoara amplificare electronica, venita nitam-nisam \u00eenainte de exclamatia \u201eNothung! Nothung!\u201c. Nici dl Kerl, nici alti colegi supusi manevrelor alandala la butoane nu aveau nevoie de asa ceva, mai ales ca acustica artificiala a Salii Mari a Palatului a fost \u00een acest an bine reglata si proportionata, asa \u00eenc\u00e2t excesele nu au venit \u00een sensul \u00eembunatatirii ei. Din contra.<br \/>\nTot \u00een linie tenorala, s-a distins prestatia lui Stefan Vinke, mai \u00eent\u00e2i \u00een rolul titular din \u201eSiegfried\u201c. A sustinut o partitura infernala prin lungime si tesatura vocala solicitanta, dusa la bun sf\u00e2rsit gratie tehnicii de c\u00e2nt si rezistentei deosebite. Privind din unghiul esteticii vocale wagneriene, trebuie notat \u00eensa ca artistul nu are corpolenta si \u00eentunecimea de sunet proprii unui Heldentenor, care ar fi ajutat si \u00een c\u00e2teva confruntari cu masivitatea orchestrala. Cu toate acestea, bravura din paginile concluzive ale opusului a fost realmente senzationala. Ca Siegfried \u00een \u201eAmurgul zeilor\u201c, dupa un \u00eenceput \u00een care sonoritatea vocii a parut \u00eentruc\u00e2tva mata, si-a recapatat stralucirea \u00een scena cu Hagen din actul al III-lea (extraordinar atacul \u201eHoiho!\u201c cu Do natural acut) si \u00een povestirea dinaintea mortii.<br \/>\nBas-baritonul Egils Silins a fost Wotan \u00een \u201eAurul Rinului\u201c si \u201eWalkiria\u201c si, sub numele Der Wanderer \u2013 Calatorul, \u00een \u201eSiegfried\u201c, stap\u00e2n al zeilor cu aleasa tinuta sonora, maiestuos si introspectiv, c\u00e2teodata sovaielnic, constient \u00eensa de apropiata pieire a Valhallei, a ocupantilor ei. Poate ca vocea lui Silins nu a avut dimensiunea exacta de amploare a rolului, un usor vibrato s-a mai strecurat pe alocuri, dar constructia personajului a fost impecabila ca prestanta si abordare stilistica, cu declamatii care au dat sens marii mase de recitative. Finalul scenei cu Erda (\u201eSiegfried\u201c, actul al III-lea) a fost un summun de forta punctata cu duiosie. Impresionant!<br \/>\n\u00cen rolul Hagen din \u201eAmurgul zeilor\u201c, basul Eric Halfvarson a fost coplesitor ca voce si constructie a veninosului si intrigantului personaj. Desi nu se mai afla la prima tinerete (faptul se detecteaza pe alocuri), artistul a expus un glas \u201enegru\u201c, cu duritate de roca \u00een adresare, cu rezonante consistent \u00eembracate \u00een armonice pe \u00eentreg ambitusul, un glas de amploare si cov\u00e2rsitoare rostire dramatica.<br \/>\nO forta a naturii s-a aratat mezzosoprana Petra Lang \u00een Br\u00fcnnhilde, cu voce puternica si stralucitoare, impetuoasa, dar si capabila de rafinate subtilitati. Parca, acel usor vibrato al registrului \u00eenalt nu exista acum doi ani, \u00een magistrala ei creatie \u00een Ortrud din \u201eLohengrin\u201c pe scena Operei Nationale Bucuresti, la anterioara editie a Festivalului Enescu&#8230;<br \/>\nOmologa sa din \u201eSiegfried\u201c, soprana Catherine Foster, a expus un glas amplu si stralucitor, incisiv, cu mare usurinta \u00een registrul acut. Atacurile notelor \u00eenalte au avut taisul necesar, inclusiv optionalul Do final al operei, rapid stabilizat.<br \/>\nPetra Lang a revenit ca Br\u00fcnnhilde \u00een \u201eAmurgul zeilor\u201c. Ma \u00eentreb de ce nu a fost distribuita o singura interpreta pentru toate aparitiile fiicei preferate a lui Wotan&#8230; Catherine Foster realizase \u201etripla\u201c chiar \u00een aceasta vara la Bayreuth. \u00cen fine, n-are importanta, asa s-a hotar\u00e2t&#8230; Dupa un \u00eenceput \u00een care glasul Petrei Lang nu a parut \u00eentotdeauna focusat si concentrat \u00een registrul \u00eenalt, artista a avut cele mai bune momente \u00een marea confruntare dintre eroi din actul secund si prin extraordinarul angajament dramatic din scena finala a operei.<br \/>\nElisabeth Kulman a fost si Waltraute din \u201eAmurgul zeilor\u201c, \u00een care s-a distins din nou prin acelasi glas proaspat, incisiv, metalic, omogen, cu treceri de nesesizat catre registrul grav, care a facut din povestirea din primul act un moment de referinta.<br \/>\nSoprana Melanie Diener, calda si generoasa sonor \u00een rolul Sieglinde, si-a aratat puterile \u00eendeosebi prin sunetele centrale ale vocii. \u00cen rolurile Freia (\u201eAurul Rinului\u201c) si Erda (\u201eAurul Rinului\u201c si \u201eSiegfried\u201c) au c\u00e2ntat soprana Alexandra Reinprecht (glas frumos colorat) si mezzosoprana Daniela Denschlag, sobra si profetica, cu voce vibranta, fara profunzime abisala. Alexandra Reinprecht a fost si Gutrune \u00een \u201eAmurgul zeilor\u201c, c\u00e2nd stridente s-au mai insinuat pe alocuri \u00een c\u00e2ntul sau, pe registrul acut. Tot \u00een ultima opera a ciclului, cele trei Norne au fost interpretate de Daniela Denschlag, Elisabeth Kulman (un lux) si Aneliya Vidinova.<br \/>\n<strong>Rom\u00e2nii \u00een&#8230; \u201eRing\u201c<\/strong><br \/>\nPartea rom\u00e2na a distributiilor a fost consistenta. \u00cen \u201eAurul Rinului\u201c am remarcat scurta, dar valoroasa \u2013 calitativ si stilistic \u2013 prezenta a tenorului Marius Vlad Budoiu (Froh nuantat, la care nici cea mai mica rostire nu este liniara), rezonantele profunde ale basului Sorin Coliban (Fafner, personaj interpretat anul acesta si la marele festival bayreuthian), impetuozitatea (\u00een special spre finalul interventiei \u00een rolul Donner) baritonului Valentin Vasiliu, artist care s-a remarcat prin potrivitele declamatii \u00een rolul Gunther din \u201eAmurgul zeilor\u201c.<br \/>\nAparitii pitoresti \u00een \u201eAurul Rinului\u201c, Woglinde, Wellgunde si Flosshilde au primit glasurile Juliei Borchert, Alinei Bottez si Soranei Negrea, muzicale, dar diferentiate calitativ. Glasului de puritatea cristalului al sopranei Ileana Tonca, solista a Operei de Stat din Viena, i-a revenit rolul Woglinde pentru \u201eAmurgul zeilor\u201c, alaturi de Alina Bottez si Sorana Negrea, precum si cel al Pasarii padurii din \u201eSiegfried\u201c.<br \/>\nWalkiriile, opt la numar, mai mult sau mai putin omogenizate \u00een spectaculoasa lor interventie din actul al III-lea al \u201eWalkiriei\u201c, au fost interpretate de Aneliya Vidinova, Egle Chisiu, Sidonia Nica, Andreea Iftimescu, Natalia Buciuman, Antonela B\u00e2rnat, Adina Secobeanu si Sorana Negrea. Poate n-ar fi fost rau ca grupul lor cel colorat sa fie plasat la rampa&#8230;<br \/>\nFara doar si poate, Editia 2013 a Festivalului George Enescu a fost dominata de talmacirea concertanta a Tetralogiei wagneriene, marca Marek Janowski.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mult a tinut directorul artistic Ioan Holender sa aduca \u00een festival, \u00een Anul Wagner, Tetralogia \u201eInelul Nibelungului\u201c! A g\u00e2ndit demersul ca important act de cultura, l-a prezumat ca mare succes si a reusit. sansa a fost proiectul pe care reputatul dirijor Marek Janowski l-a realizat la Berlin, \u00een compania Orchestrei Simfonice Radio din capitala Germaniei.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-enescu-2013-sub-semnul-tetralogiei-wagneriene\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Festivalul Enescu 2013. Sub semnul tetralogiei wagneriene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9400],"class_list":["post-16751","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-enescu-2013"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16751","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16751"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16751\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16751"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16751"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16751"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}