Orice epoca este, inevitabil, politica. Cum societatea rom\u00e2neasca a cunoscut repetate \u201erupturi de sistem\u201c, segmentul postbelic \u00eenvedereaza o feroce politizare a literaturii si o falsificare a Istoriei, prin implant ideologic (sovietizare). Recitirea acestei literaturi printr-un dublu examen (estetic si sociologic) presupune a cerceta contextul (institutional si ideologic), evidentiind, de pilda, \u201esorbul\u201c realismului socialist si decesul paradigmei, \u201emica liberalizare\u201c, asaltul protocronist, grefa postmodernista, rezistenta canonului, imperativul revizuirilor etc. Daca revizuirile tin, cu o anume periodicitate, de un metabolism cultural normal, fractura istorica din decembrie ’89 a iscat, odata cu explozia memorialisticii si fireasca tentativa a recuperarii exilului literar, un adevarat frison revalorizator-demolator, impus ca un un exercitiu de salubrizare, \u201esataniz\u00e2nd\u201c, sub pecetea colaborationismului, nume mari ale literaturii noastre. Bine\u00eenteles, o istorie literara nu poate fi conceputa \u00een absenta unei perceptii contextuale. O literatura nu se dezvolta \u00eentr-un laborator aseptic. \u00cenc\u00e2t, ceea ce ne propunem, deschiz\u00e2nd un vast santier, \u00eentr-o proiectata \u201eIstorie politica\u201c, priveste soarta unor scriitori, aparent definitiv clasati si apoi retrogradati, taxati drept \u201eexpirati\u201c, suspectati de \u201eintegrare ideologica\u201c, produc\u00e2nd o literatura infectata de virusul comunist. O discutie calma devine, credem, posibila, av\u00e2nd ca premisa (obligatorie!) recitirea cartilor, tin\u00e2nd, uneori, de o literatura propagandistica, alteori de o scriitura \u201eacrobatica\u201c, esopica, pe \u201ededesupt\u201c, \u00eendatorata \u201ecultului sop\u00e2rlei\u201c. O astfel de investigatie, discut\u00e2nd acribios cazuri, va evidentia bruiajul ideologic al epocii, constr\u00e2ngerile si umilintele, eforturile de a proteja autonomia esteticului, jocurile duplicitare, compromisurile morale, angajamentul, negocierile cu cenzura si, negresit, rezistenta axiologica, demonstr\u00e2nd ca segmentul postbelic, \u00een pofida conditiilor vitrege, impun\u00e2nd servilismul ideologic si alinierea, nu a fost un desert cultural! \u201esocul adevarului integral\u201c (formula lansata de Eugen Simion) presupune, fara a trece sub tacere pacatele ideologice si morale ale omului, cercetarea prioritara a operei, \u00eenregistrarea onesta a tribulatiilor (optiuni, ezitari, caderi, retractari), refuz\u00e2nd, \u00eensa, o noua valorizare politica, pe tipar maniheic (ca proletcultism \u00eentors pe dos). Cei revizitati, unii trecuti \u00een nefiinta, cazuti \u00een uitare, provoc\u00e2nd \u2013 \u00een timp \u2013 o bogata flora exegetica, reprezinta nume care, nicidecum, nu pot fi excomunicate din patrimoniul nostru cultural. si care probeaza, indubitabil, o continuitate literara, omologabila valoric, dincolo de diferentele de regim politic si falii generationiste, anul\u00e2nd si pretentia hilara a unor voci (din noile generatii) ca literatura rom\u00e2na ar \u00eencepe la 1990! Inventariind simptomele de patologie literara ale intervalului comunizant, respingem si ipoteza \u201erezervatiei estetice\u201c, subliniind ca argumentul, des invocat, al rezistentei prin cultura ram\u00e2ne, \u00een multe cazuri, un fragil alibi.
\n\u201eFractura\u201c decembrista si faliile generationiste, \u00eentretin\u00e2nd apetitul belicos si darwinismul cultural, pe suportul unei reale, totusi, continuitati (oric\u00e2t de contestata ar fi), obliga la o permanenta revalorizare. Chiar intervalul comunizant poate fi (si trebuie) etapizat; dupa o prima faza, a realismului socialist, a dogmatismului feroce, a urmat \u201emica liberalizare\u201c si, apoi, o esuata autarhie triumfalista. Poate fi literatura acestei perioade refuzata \u201e\u00een bloc\u201c, integral detestata, suport\u00e2nd un blam generalizat? Poate fi scrisa istoria ei fara o perceptie contextuala? Putem prelua, inertial, ierarhii osificate sau, accept\u00e2nd fireasca declasare a valorilor, sinuozitatile receptiei, cota fluctuanta, \u00eenghesuim \u00een tomberoanele literare, fara necesara \u201erevizitare\u201c, fara putinta unor analize totalizatoare, nume grele altadata, autori culpabilizati, defaimati, retrogradati, \u201eexpirati\u201c etc., unii \u201eplecati\u201c dintre noi si uitati? Sunt valori definitiv scufundate? Sa nu uitam ca, \u00een epoca, meritele unor scriitori importanti, \u00eenfrunt\u00e2nd vitregia circumstantelor, n-au fost doar literare. Ca, \u00een comunismul \u201edinastic\u201c, au \u201efunctionat\u201c doua ierarhii, iar \u201emitul situatiei ireversibile\u201c parea a bloca orice sansa de primenire \/ radicalizare \u00een conditiile unui regim consolidat pentru \u201eeternitate\u201c (vai, provizorie). \u00cen fine, daca literatura retine textul, nu contextul, opera poate izbavi omul (credinta lui G. Calinescu), fac\u00e2ndu-i uitate pacatele ideologice si morale? Sau masluind adevarul biografic? Dintr-o literatura infectata, alterata ideologic, supusa dirijismului, cu tematici obsesive, de raza localista, nu putem alege nimic? Doar \u201eun munte de deseuri\u201c, doar o gaura neagra ar fi \u201erecolta\u201c? Iar epoca postdecembrista, atomiz\u00e2nd viata culturala, ar fi \u201emomentul zero\u201c, startul unei noi literaturi, arunc\u00e2nd \u00een neant zestrea, adica scriitori si carti, prilejuind, altadata, o risipa adjectivala? O \u201eIstorie critica\u201c, fatalmente, investig\u00e2nd contextul politic, va radiografia fluctuatia receptiei, anuntam \u00eenca \u00een 1983 (v. \u201eOrizontul lecturii\u201c). Regretabil, \u00eensa, \u00eendemnul la o \u201eabordare sloboda\u201c, departe de fumigatia encomiastica, se rezuma, pentru unii, doar la o rabufnire de ura. Ce sa \u00eensemne ca acum ne e deschisa \u201ecalea tuturor reevaluarilor\u201c? Condamn\u00e2nd influenta \u201efactorului politic asupritor\u201c, viciind at\u00e2tea decenii atmosfera culturala, multi autori minori se rafuiesc cu valorile, politiz\u00e2ndu-si resentimentele, s-a observat. Se urmareste chiar, concentrat, \u201esatanizarea\u201c marilor nostri scriitori si criticii sunt certati pentru lentoarea dovedita \u00een operatiunile de revizuire. Dar, din pacate, noii si inclementii directori de constiinta, bolnavi de spirit iacobin, se manifesta ca inchizitia proletcultista, instaur\u00e2nd, cu patima neagra, o valorizare politica \u00eentoarsa pe dos. Chiar daca furiile iconoclaste s-au mai stins \u00een vremea din urma.
\n\u00cen fond, dincolo de canibalismul literar, scriitorii merituosi \u201etrec\u201c prin interpretari succesive; aceleasi carti, alte lecturi, \u00eembratis\u00e2nd alte piste interpretative, \u00eembogatesc necurmat flora exegetica. O istorie politica, respect\u00e2nd esteticitatea, va readuce \u00een atentie, prin revizitare, nume mari si mici, cunosc\u00e2nd, inevitabil, pe piata postuma, \u201emarirea si decaderea\u201c, \u00een conexiune cu \u201erupturile\u201c socio-politice, \u00eendatorate conjuncturilor \u00een prefacere: a gustului epocii, dar si a meteorologiei politice, influent\u00e2nd nu doar receptarea, ci si creatia.<\/p>\n
*<\/p>\n
Asadar, o istorie literara, neparasind exigentele unui demers estetic, nu e de conceput \u00een absenta unei perceptii contextuale (culturala, istorica, politica); ceea ce nu \u00eenseamna captivitatea conjuncturalului. Noua orientare \u00een istoria literara nu se limiteaza la o critica strict estetica, acum, pare-se, ne\u00eencapatoare. Totusi, nu poate fi vorba de o tendinta anti-estetica, frecventata de noii veniti, insinuata fara \u201eprogram explicit\u201c, cum explica cineva. Dar variatiile de interpretare, trena interogatiilor, controverselor si reconsiderarilor developeaza v\u00e2rstele si exigentele receptarii, pe fundament estetic, negresit.
\nCum bine se stie, imediat dupa razboi s-a practicat \u201eteoria \u00eenregimentarii\u201c; ea a dat roade si \u00een anii posttotalitari, chiar \u00een absenta chingilor ideologice, gratie \u201ereciclarii\u201c unor intelectuali, doritori a-si spala biografiile. S-a instalat deruta culturala si confuzia valorilor. Vacarmul postdecembrist, folosind cu aplomb etichetologia, a indus fie \u201esindromul tacerii\u201c, fie o ciudata intoleranta, clas\u00e2nd si \u201esataniz\u00e2nd\u201c pe cei care nu s-au aliniat. \u201eIacobinii\u201c epocii noastre \u00eempart verdicte si depl\u00e2ng absenta \u201erezistentei albe\u201c (a grevei scriitoricesti, altfel spus), propun\u00e2nd revalorizari tot pe criterii politice, afis\u00e2nd (c\u00e2teodata) un proletcultism \u00eentors pe dos si o bolnavicioasa inclementa.
\nAsadar, climatul cultural postcomunist, presupus pluralist, tolerant, deschis diversitatii, \u00eentretine, sub flamura revizuirilor, cu vehemente justitiare, o ciudata polarizare: fie \u00eencuraj\u00e2nd radicalizarea discursului (cultiv\u00e2nd dosariada si caz\u00e2nd, deseori, \u00een revizionism), fie impun\u00e2nd blocajul conservator, natural p\u00e2na la un punct, sa recunoastem. \u00cenc\u00e2t \u00eenvolburatul front critic isca \u201eturbulente \u00een canon\u201c (vorba lui Ion Simut) si obliga, spuneam, la o perceptie contextuala, atenta la tangajul estetica \/ politica. \u00centr-o vreme grabita, a fragmentarismului si a relativismului, avem, iata, sub semnatura lui Nicolae Manolescu o \u201eIstorie critica\u201c, o alta \u201ede azi pe m\u00e2ine\u201c a lui Marian Popa, cea \u201edeschisa\u201c a lui Mihai Cimpoi si cea \u201econcentrata\u201c (H. Zalis), una \u201eexacta\u201c (cum, initial, \u00eesi dorea Alex stefanescu) sau una posibila (ca proiect a lui Ion Cristoiu). La care putem adauga volumele cuprinzator-sintetice ale lui Eugen Simion, Eugen Negrici, \u201eScurta istorie\u201c (alternativa) a lui Mihai Zamfir ori salba de \u201ePortrete contemporane\u201c ale lui Ioan Holban. si lista ram\u00e2ne deschisa.
\nOricum, c\u00e2teva \u201esarcini\u201c, de neocolit, stau \u00een fata unor astfel de tentative. Refuz\u00e2nd, \u00een primul r\u00e2nd, valorizarea politica si folclorul critic, \u201eIstoria\u201c va fi si o geografie; va recupera exilul si va respinge teza \u201egolului cultural\u201c, a \u201edesertificarii\u201c. Va denunta, cu probele la vedere, dogmatismul sufocant si maculatura realismului socialist, rebuturile glorificate si pontifii vietii literare, literatura sablonarda; desigur, strategia encomionului, cohorta de osanalisti, dar si tacerea conformista, resemnarea complice, slaba aderenta la disidenta. Ca si fructificarea conjuncturilor (precum \u201emica liberalizare\u201c) ori negocierile cu cenzura (capricioasa, cu incredibile fluctuatii de tratament). Nu mai putin, cosmetizarea unor biografii, valul de amnezii, rastalmaciri, \u201enap\u00e2rliri\u201c dupa borna 1989, \u00eencerc\u00e2nd gestionarea posteritatii; altfel spus, manipularea Istoriei. Recunosc\u00e2nd, unde e cazul (si, slava Domnului, avem de unde alege) culpele morale, regretabila \u201easimetrie\u201c \u00een aplicarea standardelor, frenezia militantista, isterizarea \u201edeconspirarilor\u201c ori \u201epacatul\u201c apolitismului etc., fara iluzia verdictului definitiv.<\/p>\n
*<\/p>\n
S-ar parea ca prin accesul la dosarele CNSAS, odata cu documentele extrase din hatisurile Arhivei, istoria literara primeste un nesperat ajutor. Din pacate, folosirea lor abuziva si deconspirarile selective, plus prezumtia infailibilitatii, infirmata deseori, risca sa compromita procesul. Instrumentalizarea dosarelor Securitatii, prin distorsiunile si manipularile care au intoxicat \u201epiata deconspirarilor\u201c, transforma fenomenul \u00eentr-un \u201elinsaj pervers\u201c, sublinia avertizator Nicoleta Salcudeanu. Iar precaritatea legislativa contribuie si ea, din plin, deformator, asupra \u201eeticii si politicii memoriei\u201c, adauga Gabriel Andreescu, un cercetator avizat, poposind \u00een arhive si control\u00e2nd informatia primara. Ca dovada, neputinta unei \u201e\u00eencadrari definitionale\u201c \u00een conceptualizarea colaborationismului, observa acelasi, \u00een pofida unor eforturi care urmau a pune \u00een evidenta si \u201edimensiunea propagandistica\u201c, de asistenta.
\nTotusi, devenind vizibil, folosit onest, necaz\u00e2nd \u00een m\u00e2inile neexperimentatilor sau rauvoitorilor, vectorul biografist si politic, constata Ion Simut, \u201eface mari servicii noii istorii literare\u201c. Iar istoria deconspirarilor se dovedeste instructiva, nota Paul Cernat, semnal\u00e2nd bizare coincidente, asortate rocadelor politice, exploatate de oportunistii vremurilor noi. Libertatea pluralista nu \u00eempiedica, din pacate, politizarea actului critic, dincolo de sinceritatea unor adversitati si rivalitati. Miza este uriasa, se stie: controlul spatiului simbolic. Din fericire, critica t\u00e2nara a sesizat si divulgat mecanismele manipularii, dezvaluirile selective, contextele electorale, jocurile resentimentare. Fie ca vorbim despre o lapidare \u201e\u00een trepte\u201c, cum scria Daniel Cristea-Enache, fie ca ne lepadam de iluziile revizionismului est-etic, cum recomanda Paul Cernat. Cu adevarat grav este \u201eexcesul de militanta\u201c, \u201ecritica de front\u201c (aplicata retrospectiv) \u201ere\u00eencalzind\u201c razboiul rece. Taberele \u00een conflict produc vacarm si nasc confuzii; iar nucleul revizionist al intelighentiei se vrea \u201einstanta ierarhica\u201c, atragea atentia tot Nicoleta Salcudeanu. Epoca totalitara a apus, \u201etentatii totalitare\u201c, vorba lui Virgil Tanase, rasar, exista, se manifesta, \u00eentretin\u00e2nd campanii furibunde, de distorsiune controlata. Cum ar fi, de pilda, flagrantul de colaborare \u00eenscenat lui Adrian Marino (taxat \u201edelator\u201c), linsajul simbolic caruia i-au cazut victime Mihai Botez sau Mircea Iorgulescu, \u201easimetria standardelor\u201c (vezi paralela N. Balota \/ Alexandru Paleologu) si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, acel \u201eproc\u00e8s de sorcellerie\u201c (cf. Virgil Tanase), cel vizat fiind Nicolae Breban. Piata deconspirarilor, isterizata, avida de spectacol, \u201e\u00eenghite\u201c cu nesat acest vacarm publicistic. si care, inevitabil, conduce la \u201eesecul institutional\u201c al deconspirarilor, nota prudentul Gabriel Andreescu, daca lipsesc investigatiile probe, expertizele profesionistilor, analiza calma, scutita de ispite manipulatorii. Or, \u201eneintimidata\u201c de analiza documentelor, deseori chiar neconsultate, ignor\u00e2nd \u201elogica organelor\u201c avide de \u201eeficientizare\u201c, refuz\u00e2nd o lectura \u00een cheie hermeneutica, necunosc\u00e2nd \u201ecerintele birocratice din interiorul institutiei\u201c, astfel de probe, preluate ad litteram, v\u00e2ntur\u00e2nd dezinvolt \u201efr\u00e2nturi de adevar\u201c, livr\u00e2nd decupaje colportate, neinteresate de conexiuni si contextualizari etc., asigura, regretabil, o vioaie dosariada (ca noua politie politica) si pun \u00een circulatie etichete infamante, greu de dislocat. Stigmatizarea mediatica, purtata cu frenezie, ascunde un razboi fratricid; vacarmul prilejuieste \u201edemascari\u201c dupa reteta bolsevica, macul\u00e2nd prestigii, nicidecum o cercetare \u201epluridimensionala\u201c (cf. George Neagoe).
\nNoua generatie, din fericire, a descifrat astfel de scenarii, denunt\u00e2nd \u201efelierea\u201c informatiei si machierea unor documente. Arunc\u00e2nd pe piata false dosare de retea, \u201einvent\u00e2nd\u201c colaborationisti, vechea Securitatea (si ea cu alta imagine, ceva mai discreta, dec\u00e2t cea a anilor ’50, brutal-vizibila), \u201ear fi c\u00e2stigat partida\u201c, s-a spus. S-ar fi instaurat, \u00een mentalul colectiv, \u201eimaginea generica a scriitorului patat\u201c, sesiza Daniel Cristea-Enache. Iar stefan Borb\u00e9ly descoperea un \u201eproiect ocult de maculare colectiva\u201c, lovindu-se \u201ela v\u00e2rf\u201c. Colaborationismul este, negresit, o obsesie etica si o maladie endemica, pun\u00e2nd \u00een relief slabiciunile rezistentei interne si implicarea multor nume, sub presiune sau ca \u201evolintiri\u201c, semn\u00e2nd pactul cu vechiul regim. Contextualizarea culpei devine, \u00eensa, o obligatie. Graba unor intelectuali publici de a deveni propagandisti zelosi, lans\u00e2nd verdicte, profit\u00e2nd de \u201eiradierea prestigiului\u201c, \u00eenseamna o trista \u201epreluare de rol\u201c; implicit, o demisie morala, \u00eencuraj\u00e2nd, prin rolul lor mediatic, de mare impact, ideologizarea culturii. \u201eDemantelarea\u201c dosarelor sub auspiciile partizanatului, indignarea selectiva, umorala, trezind si pasiuni retrospective ori mistificari eroice, anticomunismul visceral (nu doar la moda, ci chiar \u201eoficializat\u201c) etc., \u00eentretin un dezmat al dosariadei, marasmul axiologic \u00eenfloritor si pun \u00een primejdie adevarul Arhivelor, ocultat. Speram ca \u201eepoca procurorilor\u201c (cf. Milan Kundera) s-a \u00eencheiat. Doar asa fenomenul revizuirilor, firesc pentru orice cultura matura, se \u00eenscrie standardelor normalitatii. Din pacate, la noi, tema, \u00een alterata acceptie postcomunista, s-a \u201ede-lovinescianizat\u201c, constata, cu m\u00e2hnire, Nicoleta Salcudeanu. Chiar daca, si azi, o istorie literara creste pe fundament estetic, ea este mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Folosirea altor surse (conexe) cere competenta, prudenta si instrumentar hermeneutic, descifr\u00e2nd o epoca complicata, jocurile ei \u00eenc\u00e2lcite, sub rabufnirile \u201emeteorologiei\u201c politice.
\n\u00cen consecinta, critica estetica (\u201epura\u201c, daca o fi), singura legitima, \u00eendreptatita \u2013 dupa unele voci, nu putine -, trecuta prin filtre succesive (testul reevaluarilor, \u00een primul r\u00e2nd), accepta, pentru a fi verosimila, si ingrediente extraestetice, credem. Interogarea operei (\u00een rama epocii, \u00eensa) refuza, desigur, avalansa revizuirilor de tip ideologic, cu fixatia eliminarilor, \u00een numele \u201esalubrizarilor\u201c cu iz politic, \u201evacant\u00e2nd\u201c (cf. Nicoleta Salcudeanu) ierarhia \u00eencetatenita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Orice epoca este, inevitabil, politica. Cum societatea rom\u00e2neasca a cunoscut repetate \u201erupturi de sistem\u201c, segmentul postbelic \u00eenvedereaza o feroce politizare a literaturii si o falsificare a Istoriei, prin implant ideologic (sovietizare). Recitirea acestei literaturi printr-un dublu examen (estetic si sociologic) presupune a cerceta contextul (institutional si ideologic), evidentiind, de pilda, \u201esorbul\u201c realismului socialist si decesul… Cite\u0219te mai mult »\u201eDosariada\u201c si \u201eNoua istorie literara\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141,9420],"class_list":["post-16745","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion","tag-socul-adevarului-integral"],"views":2952,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16745","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16745"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16745\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16745"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16745"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16745"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}