{"id":16743,"date":"2013-10-03T13:45:27","date_gmt":"2013-10-03T11:45:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16743"},"modified":"2013-10-03T13:45:27","modified_gmt":"2013-10-03T11:45:27","slug":"marian-popa-un-calinescian-anticanonic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marian-popa-un-calinescian-anticanonic\/","title":{"rendered":"Marian Popa, un calinescian anticanonic"},"content":{"rendered":"

Critic, eseist, istoric literar, prozator, Marian Popa are o biografie pe masura remarcabilei sale opere. Nu e din categoria celor cu o opera eminenta si o biografie monotona despre care vorbea Calinescu intr-o celebra conferinta. Autoexilat de mai multe decenii in Germania, Marian Popa, poate cel mai autentic calinescian, care i-ar fi putut inhiba, surclasa pe multi dintre criticii \u201erevizionisti\u201c si \u201edemistificatori\u201c din generatia sa, si nu numai, a fost si ram\u00e2ne, din pacate, un exilat din cultura rom\u00e2neasca. In plus, acuzat de denunt, de antimaghiarism, de antisemitism. C\u00e2nd am scris acum c\u00e2tiva ani in \u201eCultura\u201c despre \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine\u201c, mi s-a facut cu degetul printr-o nota aparuta intr-o respectabila publicatie pentru ca as fi omis sau as fi uitat sa spun ca autorul este antisemit. Nu stiu ce as fi putut sa uit. Ceea ce stiu e ca \u201ein chestie\u201c nu era nicidecum presupusul antisemitism al lui Marian Popa, ci pur si simplu vasta sa \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne postbelice\u201c, o lucrare, e drept, atipica, controversata, incomoda.<\/strong><\/em>
\nRevin la biografia si bibliografia celui ce la 15 septembrie a implinit 75 de ani si reamintesc c\u00e2teva date, unele consemnate in chiar \u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c pe care i-l datoram, aparut in doua editii in deceniul al optulea; a doua, cea din 1977, fiind interzisa ca urmare a unei acuzatii de antimaghiarism proferata de Domokos Geza in cel mai inalt for al\u00a0 PCR in calitatea sa de membru in Comitetul Central al defunctului partid si slujitor zelos al acestuia, devenit brusc in decembrie 1989, precum at\u00e2tia alti \u201ecurajosi\u201c nap\u00e2rliti, anticomunist intratabil. Fiul unei femei simple (spalatoreasa), dupa absolvirea claselor primare Marian Popa urmeaza o scoala de mecanica, pe care o abandoneaza si practica diverse meserii: macaragiu la o fabrica de gheata, manipulant de materiale, frezor si rabotor la Uzinele Autobuzul etc. Isi incheie studiile liceale la curs seral. In 1961 se inscrie la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, Sectia Limba si literatura rom\u00e2na, pe care o absolva in 1966, fiind retinut ca asistent si ajung\u00e2nd apoi la gradul de lector la Catedra de Literatura universala si comparata. In 1972 beneficiaza de o bursa Humboldt si de un stadiu de cercetare in Republica Federala Germania, la Stuttgart. In acelasi an obtine titlul de doctor cu o teza despre calatoriile epocii romantice. In 1982,\u00a0\u00a0 isi incepe activitatea de profesor de limba si literatura rom\u00e2na la Universitatea din K\u00f6ln. Se stabileste cu adevarat in Germania in 1987. In tara, colaboreaza la mai multe publicatii si debuteaza editorial cu volumul \u201eHomo fictus\u201c, in 1968, un eseu despre personajul literar. Urmeaza \u201eDictionarul de literatura rom\u00e2na contemporana\u201c (1971, reeditat in 1977), \u201eModele si exemple\u201c (acelasi an), \u201eCamil Petrescu\u201c si \u201eCalatoriile epocii romantice\u201c (ambele in 1972), \u201eForma ca deformare\u201c si \u201eComicologia\u201c (1975), \u201eViscolul si carnavalul\u201c (1980) si un roman parabola \u2013 \u201ePodul aerian\u201c (1981). Un alt roman al sau, \u201eDoina Doicescu si Nelu Georgescu\u201c (1977), scris in cheie ironica, a avut ecou in epoca. Marian Popa a elaborat, p\u00e2na la plecarea din tara, si o Istorie a literaturii rom\u00e2ne in limba germana, editata in 1980 (in traducerea lui Thomas Kleininger), lucrare destinata cititorilor de peste hotare. \u201eAvocatul diavolului. Marian Popa in dialog cu Marius Tupan\u201c este un volum ce a aparut in 2003.
\nParasind surprinzator si fara zgomot mediul literar si academic rom\u00e2nesc la inceputul deceniului noua al secolului trecut, Marian Popa lasa in urma, condamnata la punerea sub obroc, daca nu o opera incheiata, in mod sigur o importanta parte a acesteia. Dupa decembrie 1989, criticul a considerat ca se cuvine sa consacre literaturii rom\u00e2ne din perioada in care si el s-a format si a scris, o vasta lucrare, desi pare sa nu creada in utilitatea \u201eIstoriei\u201c sale?! La urma urmei, ar fi nefiresc sa nu existe macar o umbra de indoiala, intr-o lume \u2013 mai ales cea rom\u00e2neasca \u2013 at\u00e2t de confuza, de haotica, c\u00e2nd nimic nu se leaga, nu se intemeiaza, ci aproape totul se \u201edemitizeaza\u201c si se demoleaza. Insusi Marian Popa se intreaba, chiar daca mai mult retoric, si isi raspunde: \u201eUtilitatea acestei Istorii? Autorul ei s-a apucat de scris cu doua g\u00e2nduri. O atare Istorie ar putea preveni in viitor pierderea timpului si a cumpatului. Daca procesele si fenomenele descrise se vor repeta, ceea ce inseamna ca se vor repeta cu siguranta, noii scriitori vor gasi paralelisme si prin urmare sugestii pentru alegerea celei mai avantajoase atitudini intr-un moment dat. O doctrina ametitor institutionalizata ruineaza psihic pe cei nepregatiti, adaptarea ca si organizarea inadaptarii pretinz\u00e2nd eforturi uneori epuizante. Noul produce entuziasm, dar si neurastenie, iar ceea ce se repeta, fie si in postura de noutate, nu este numai sursa de scepticism, ci si de frenezie optimista rau exprimata. Lucrurile merg mai departe? Atunci totul este previzibil istoric, omul stie cum sa se comporte ca victima, ca spectator, ca tortionar. Istoria aceasta a fost, de aceea, cel putin intentional, structurata anagogic. Dar intre concretul ei rom\u00e2nesc si corespondentele ei in cele doua sensuri ale absolutului liniar se va manifesta poate c\u00e2ndva si un concret intermediar, fie el si superior \u2013 undeva, oriunde, in Principatul Monaco sau in Statele Unite ale Americii. In sf\u00e2rsit, autorul este convins ca scriind Istoria aceasta si-a facut datoria fata de poporul si limba sa, a caror soarta ar putea sa fi fost programata prin similitudini fata de aceea a amerindienilor\u201c. Dincolo de tonul emfatic, fara indoiala este o datorie asumata si implinita.
\n\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine\u201c, insum\u00e2nd aproape 2700 de pagini, format mare, doua coloane, confirma pe deplin caracterizarea pe care Stefan Borb\u00e9ly i-o face autorului ei in \u201eDictionarul scriitorilor rom\u00e2ni\u201c de la Cluj: \u201eMarian Popa\u00a0 e un critic de mari disponibilitati, investit cu spirit enciclopedic si cu talent histrionic, in descendenta calinesciana. Ironia, autoironia, sarcasmul, vocatia parodica dubleaza de fiecare data demonstratia, oper\u00e2nd incizii radicale, trezind latente expresive insolite, la limita unde tonul pedant, fals-academic int\u00e2lneste deriziunea amara\u201c. \u201eIstoria…\u201c lui Marian Popa cuprinde literatura din perioada \u201e23 august 1944 \u2013 22 decembrie 1989\u201c, asa cum autorul precizeaza in titlu, in binecunoscutu-i stil ironic, autoironic si provocator. Dar, de fapt, criticul are in vedere si deceniul 1990-2000. Cu o \u201estructura anagogica\u201c, eminamente anticanonica,\u00a0 fara nici o ilustratie, fara nici un acroseu grafic sau tipografic ea se citeste ca un roman-fresca. Este o lucrare in care e de cautat nu doar judecata de valoare, uneori discutabila. E de admirat mai ales freamatul sufletesc dintr-o istorie fram\u00e2ntata si complexa, captat de literatura si publicistica vremii, ambianta morala si politica a acesteia, altfel spus \u2013 prelu\u00e2nd o formula a lui Marian Popa \u2013 viscolul si carnavalul unei epoci. Contribuie la vastul tablou constituit din o mie si una de naratiuni tot ceea ce-l poate anima: folclorul scriitoricesc, anecdota povestita cu t\u00e2lc, pendul\u00e2nd intre pitoresc si grotesc. Apoi, fireste, precum la Calinescu, biografiile scriitorilor cu ceea ce au ele definibil, semnificativ din punctul de vedere al autorului: etnie, conditie sociala, intelectuala, vestimentatie, ideologie, date psihomorale, ascendenti, habitudini, influente, extravagante etc. Nu putine portrete te duc, si ele, cu g\u00e2ndul la marea Istorie a lui Calinescu. Un exemplu: \u201eIn jurul lui 1960 incepe sa se v\u00e2nture in mediile literare bucurestene un baiat numit Adrian Paunescu, poet, deocamdata inalt si desirat, prost imbracat cu piese vestimentare de vinilin, insotit pretutindeni de sotia sa, poeta, cu numele Constanta Buzea, mai mare ca el cu doi ani, cu care se casatoreste minor fiind, cu dispensa. S-a aratat de la inceput talentat si sociabil, receptiv si cu imaginatie in relatiile umane \u2013 era ceea ce se numea \u201ebaiat de comitet\u201c si asa va ram\u00e2ne un timp, inainte de a deveni sef de comitet. In jurul lui 1970 numele sau e cunoscut de cititorii de poezie din toata tara; in jurul lui 1980 este rom\u00e2nul despre care se vorbeste in tara cel mai mult dupa, impreuna, pentru, contra si alaturi de cuplul Ceausescu. Este suficient ca trei oameni sa se int\u00e2lneasca int\u00e2mplator si pentru scurt timp, pentru ca pe parcursul unui small-talk sa se faca o referinta si la Paunescu\u201c. Autorului \u201eUltrasentimentelor\u201c, integrat la sectiunea \u201ePoezia politica\u201c \u2013 ceea ce mi se pare oarecum restrictiv \u2013 i se rezerva apoi un comentariu in care eul liric al poetului este vazut mereu dublat de cel real, social, si care se incheie, ca si in cazul multor altor scriitori din diferite generatii analizati de Marian Popa, cu o definitie ce-ti ram\u00e2ne in memorie precum ultima impresie a unei int\u00e2lniri sau reint\u00e2lniri importante: \u201eAdrian Paunescu \u2013 un hugolian. Desigur, mai putin filosof. Victor Hugo are reflectii de profunzime pe care Paunescu nici din int\u00e2mplare nu le-ar banui. Dar si un Midas, care transforma in poezie tot ce atinge. Gide il rezumase pe Hugo prin interjectia \u00abHelas!\u00bb. Asociatia e validabila si sub acest aspect: chiar daca n-a produs poeme structurate monumental, rom\u00e2nul, care a introdus monumentalul pozitiv si negativ si prin urechile acului este satisfacator definibil printr-un \u00abAoleu\u00bb\u201c.\u00a0 (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Critic, eseist, istoric literar, prozator, Marian Popa are o biografie pe masura remarcabilei sale opere. Nu e din categoria celor cu o opera eminenta si o biografie monotona despre care vorbea Calinescu intr-o celebra conferinta. Autoexilat de mai multe decenii in Germania, Marian Popa, poate cel mai autentic calinescian, care i-ar fi putut inhiba, surclasa… Cite\u0219te mai mult »Marian Popa, un calinescian anticanonic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16743","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2656,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16743","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16743"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16743\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16743"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16743"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16743"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}