{"id":16741,"date":"2013-10-03T13:44:25","date_gmt":"2013-10-03T11:44:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16741"},"modified":"2013-10-03T13:44:25","modified_gmt":"2013-10-03T11:44:25","slug":"b-side","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/b-side\/","title":{"rendered":"B-side"},"content":{"rendered":"

Andrei Dosa, American Experience<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 64 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nPe nicaieri nu am citit informatia ca titlul debutului semnat de Andrei Dosa (\u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c, Ed. Tracus Arte, 2011) reprezinta jumatate dintr-un verset biblic (Apostolul Pavel, \u201eEpistola I catre corinteni\u201c, 13:10). Cealalta jumatate se regaseste \u00een poemul \u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit, ceea ce este \u00een parte va disparea\u201c. Fac aceste precizari cu \u00eent\u00e2rziere pentru a \u00eenlatura nedumeririle si suprainterpretarile. Dupa standardele actuale, sintagma pare un truism, ca si cum o asertiune tare primeste o completare inutila, prin mentionarea cazului antagonic. De fapt, acolo se manifesta o situatie specifica pentru poetica ebraica. Versul \u00eent\u00e2i este dublat prin perifraza sau expresie disjuncta.
\nAsadar, \u00een pofida mediului virtual \u00een care haladuia, literatura lui Andrei Dosa aspira sa atinga bosonul lui Higgs, asa-zisa \u201eparticula a lui Dumnezeu\u201c. Nimic exceptional de notat. O aparitie de pluton. \u00cen fond, t\u00e2narul scriitor se dovedea un eliotian sadea, utilizator (\u201euser\u201c) al criptogramelor. Se simtea \u2013 evidenta iarasi nenumita \u2013 m\u00e2na lui Alexandru Musina asupra studentului care absolvise masteratul Inovare Culturala (anterior de Scriere Creatoare) din cadrul Facultatii de Litere a Universitatii \u201eTransilvania\u201c din Brasov. Principala exigenta a maestrului era ca toti cursantii sa exerseze pastisarea poeziei americane. Efectul se observa si mai bine \u00een a doua placheta a lui Andrei Dosa \u2013 \u201eAmerican Experience\u201c \u2013 \u00een special \u00een \u201eA collage made of my favourite parts of poems about New York\u201c, amintind de centonele medievale.
\nDerizoriu si neinteresant<\/strong>
\nSi cu asta, basta! Comentariile mele s-ar fi rezumat la at\u00e2t. Ma s\u00e2c\u00e2ie \u00eensa lejeritatea colegilor din presa \u00een a proclama \u201eAmerican Dream\u201c ca o realizare de isprava. Carevasazica, am fost peste Ocean, cu programul Work and Travel, ne-am \u00eentors si acum sa povestim, de parca ar atrage exotismul din SUA, cum fuse. Fuse si se duse. Sloganurile despre \u00eennobilarea cetateanului prin travaliu ma plictisesc, indiferent daca apartin societatilor fundamentaliste sau celor capitaliste. Am auzit deja persoane caindu-se, nu \u00eembogatindu-se (macar sufleteste) dupa astfel de calatorii. Turismul dupa spetire este, \u00een realitate, portocala primita de rom\u00e2ni, \u00eenainte de 1989, daca nimereau la coada potrivita. Bani nu se economisesc. Umilirea atinge disperarea.
\nBanuiesc ca doar involuntar Andrei Dosa scrie despre granite si ciocniri. Inabilitatea de a accepta codurile celorlalti implica agravarea frustrarilor financiare. Nevoia de c\u00e2stig \u00eempiedica dialogul: \u201eospataritele descarca platourile cu farfurii murdare\/ le stivuiesc aiurea e vorba despre neurotransmitatori\/ merci beaucoup merci beaucoup francezii dracului\/ mi-au lasat numai cinci dolari bacsis\u201e (\u201eA TREIA ZI, A TREIA NOAPTE ziua care nu mai vine\u201c, p. 22). Locuitorii Hexagonului nu obisnuiesc sa fie generosi cu furnizorii de servicii (restaurante, hoteluri, taximetrie). Nici chelnerul nu pricepe, nici clientii nu renunta, \u00een deplasare, la deprinderile de acasa.
\nVolumul sufera pentru ca autorul nu a \u00eenvatat nimic referitor la alteritatea concreta.\u00a0 Incompatibilitatea \u00eentre asteptarile personale si umanitatea strainilor produce numai vaicareala. Evident, remediile propuse de gazde \u00eempotriva depresiei se revendica de la ideologia \u201epositive thinking\u201c (g\u00e2ndirea pozitiva). Din nou reiese incongruenta perspectivelor: \u201eheather vreau ceva bun\/ vrei o \u00eembratisare?\/ nu stiu\/ nu stii ce e aia \u00eembratisare?\/\/ se \u00eembratiseaza cu cealalta bucatareasa sa \u00eemi arate\/ \u00eenconjor statia sa ma arunc spre ea\/ de la c\u00e2tiva metri\/\/ ma tine str\u00e2ns\/ la piept\/ simt ca \u00eemi pune oasele la loc\u201c (\u201edupa doua luni si trei zile\u201c, p. 18). Esescul poeziilor provine si din refuzul de a fi un insider. Ceea ce nu se integreaza \u00een sistemul propriu de valori intra la rebuturi. E paguboasa autoexilarea intra muros. Asum\u00e2ndu-si stigmatul, poetul neglijeaza posibilitatea rodnica de a juca rolul constiintei exterioare.
\n\u00centeleg biografismul, minimalismul, narativitatea, anticalofilia, manevrarea cliseelor si critica sociala (din anii ’80, protestul a devenit si la noi criteriu sigur de valorizare). Totusi, contactul cu Occidentul \u00een contextul globalizarii a adus, \u00een 2011, doua carti care au \u00eenghitit definitiv problematica metisajului si a consumismului. Una \u2013 agreabila \u2013 se numeste \u201eInstitutia moarta a postei\u201c (Ionut Chiva). Cealalta \u2013 viguroasa \u2013 poarta titlul \u201eMotocicleta de lemn\u201c (stefan Manasia). Belgia acestora \u2013 nodul Uniunii Europene \u2013 nu difera cu nimic de mentalitatile din State. \u00cen ambele zone geografice, promisiunile centrului se infirma. New York-ul nu preia rolul celei de-a patra Rome (dupa Constantinopol si Moscova), apropiindu-se mai degraba de Ieudul lui Ioan Es. Pop: \u201esunt 45 de poduri care leaga new york-ul de restul lumii. si nicio iesire\u201c (\u201ethis is not a photo opportunity\u201c, p. 49). Poezia din \u201eAmerican Experience\u201c ma deranjeaza pentru ca vrea sa arate ce n-a vazut Parisul. Rezulta un discurs zdrelit \u00een coate, ca Ion care, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eentr-un t\u00e2rziu acasa, dupa ce muncise la Moulin Rouge, deoarece nu achitase consumatia, \u00eesi \u00eentreaba bunicul de ce, \u00een tineretea lui, tratatia fusese gratuita. Batr\u00e2nul \u00eei raspunde ca la mijloc e un \u201espiel\u201c si ca are si el o nedumerire: \u201eCu ce ai mers, nepoate?\u201c; \u201eCu low cost-ul, \u00eei spune baiatul cu cas la gura.\u201c; \u201ePai asta-i spielu\u2019. Eu am ajuns cu Wermachtu\u2019!…\u201c.
\nOameni si reclame
\nAndrei Dosa pierde extrem de mult confund\u00e2nd neinteresantul cu derizoriul. Asa \u00eenc\u00e2t, \u00een loc sa promoveze trivialul, aduce \u00een prim-plan imagologia arhicunoscuta din \u201eSouth Park\u201c. Poemele lui dau semne ca ar relata secvente din filme, nu evenimente aievea. Remarc\u00e2nd interextele cu fragmente din c\u00e2teva melodii (de pilda, \u201ela mezanin \u00een fata patului ei\/ o fotografie aeriana alb-negru\/ zg\u00e2rie-nori din manhattan\/ m-am asezat cu grija si am privit\/ \u00een c\u00e2teva zile voi fi acolo\/ dar n-o sa-mi permit perspectiva\u201c, din \u201elemne de foc pentru o saptam\u00e2na\u201c, pare o variatiune a finalului melodiei \u201eManhattan Skyline\u201c a trupei A-ha), am avut senzatia ca ascult \u00eentruna partea cealalta a unui disc, ceea ce \u00een limbaj muzical \u00eenseamna B-side: c\u00e2ntece necizelate, materiale neincluse \u00een albume.
\nAtac\u00e2nd lucruri deja dobor\u00e2te de cohorte de poeti, Andrei Dosa ajunge sa le v\u00e2nda castraveti tocmai gradinarilor. O singura data mi-a lasat senzatia ca a deslusit lumea prin care s-a \u00eenv\u00e2rtit. Atunci c\u00e2nd, t\u00e2njind dupa casa si dupa libertatea de acolo, sesizeaza ca, pentru americani, dorinta lui de evadare \u00een natura \u00eesi afla echivalentul \u00een confortul peretilor \u00eenchisi: \u201ea doua zi s-a trezit prima a umblat desculta prin iarba\/ pe care nici picioarele ei nici roua nu reuseau s-o faca\/ sa para adevarata \u00eenv\u00e2rtind o floricica \u00eentre degete si\/ a c\u00e2ntat ceva cu mama ceva trist floricica si felul \u00een care\/ se legana era din tezaur folcloric dar picioarele o purtau\/ obisnuite cu suprafata si limitele unei camere de hotel\u201c (\u201etatiana c\u00e2nta-ne ceva\u201c, p. 30). Printre mormane de mase plastice, vizitatorul asista la \u00eendreptarea, nu si la \u00eembunatatirea conditiilor si a standardelor.
\n\u00cen fond, aparatul de fotografiat capteaza spoiala si superficialitatea. De aici deriva, poate, stilul de viata narrow-minded: respingerea interogatiilor si dumicarea lozincii despre integrarea \u00een comunitate. Pacat ca autorul prelucreaza cu eficienta semnalele supraumane si nu reuseste sa se plaseze corespunzator \u00een comunicarea interpersonala. Poezia lui \u00eemi st\u00e2rneste simpatia c\u00e2nd subliniaza deosebirile \u00eentre propaganda exterioara a SUA, axata pe atragerea naivilor, si cea interna, bazata pe controlarea vointei. Andrei Dosa \u00eempartaseste opiniile lui Ilf si Petrov (\u201eAmerica fara etaje\u201c) legate de binomul ademenire-sanctionare: \u201eaccepta totul\/ ai ajuns sub copitele calului din reclama\/ la tigarile marlboro\/(…) accepta totul\/ \u00een fiecare noapte visezi ca\/ esti la bordul unui transatlantic\/ statuia libertatii luceste \u00een soare\/ fara urme de cocleala\/ si nu mai stii\/ ce sa faci cu batista\/ sa o fluturi spre cei ce asteapta pe mal\/ sau sa-ti stergi lacrimile\u201c (p. 16-17).
\n\u201eAmerican Experience\u201c este o carte insuficient lucrata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Dosa, American Experience, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 64 p.   Pe nicaieri nu am citit informatia ca titlul debutului semnat de Andrei Dosa (\u201eC\u00e2nd va veni ceea ce este desav\u00e2rsit\u201c, Ed. Tracus Arte, 2011) reprezinta jumatate dintr-un verset biblic (Apostolul Pavel, \u201eEpistola I catre corinteni\u201c, 13:10). Cealalta jumatate se regaseste \u00een poemul \u201eC\u00e2nd va… Cite\u0219te mai mult »B-side<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9310,6938],"class_list":["post-16741","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-american-experience","tag-andrei-dosa"],"views":1537,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16741","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16741"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16741\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16741"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16741"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16741"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}