{"id":16731,"date":"2013-10-03T13:33:09","date_gmt":"2013-10-03T11:33:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16731"},"modified":"2013-10-03T15:34:20","modified_gmt":"2013-10-03T13:34:20","slug":"miezul-si-crusta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miezul-si-crusta\/","title":{"rendered":"Miezul si crusta"},"content":{"rendered":"

La \u00eenceputul lunii septembrie 2013, organizatia non-guvernamentala \u201eNature Conservation Egypt\u201c (NCE) elibereaza o nota publica prin care se infirma suspiciunile de spionaj extern asupra statului egiptean, dupa ce un cetatean vigilent dintr-un satuc uitat de lume de la 450 km de Cairo semnalase politiei prezenta deasupra orasului Qena a unei lebede albe ce parea sa aiba prins la picior un obiect de dimensiuni mici, neindentificat, posibil instrument de spionaj si de transmitere de informatii. Conform \u201eThe Independent\u201c, lebada, care s-a dovedit a fi un cocost\u00e2rc ratacit, pornit de pe teritoriul Frantei, purta, \u00een fapt, un inel electronic ce \u00eenregistra datele de traseu ale pasarilor urmarite de o echipa de cercetatori europeni care studiau migratia deja-amintitilor cocost\u00e2rci. Retinut timp de trei zile si studiat minutios de o echipa de veterinari si de experti ai serviciilor de contra-spionaj, cocost\u00e2rcul exogamic este eliberat \u00een legea cerului international, \u00een urma protestelor iubitorilor egipteni de animale, netulburati de paranoia unui razboi intern.<\/strong><\/em>
\nLa jumatatea lunii iulie 2013, relateaza BBC, un nefericit din oraselul brazilian Caratinga, \u00een Minas Gerais, \u00eesi construieste neinspirat o cosmelie, la poalele unei v\u00e2lcele din apropierea unei crescatorii de vaci. Desprinsa dintr-o cireada somnolenta, una dintre bovine se \u00eendeparteaza de grajduri \u00een timpul noptii si aluneca pe panta v\u00e2lcelei, rostogolindu-se si ucig\u00e2ndu-l, prin spargerea brutala a acoperisului si prin cadere, pe proprietar.
\n\u00cenduiosator de ridicol si exigent de absurd, faptul divers, ca subcategorie a cotidianului, at\u00e2t calitativa, c\u00e2t si cantitativa, este o efemerida universala si o parabola malitioasa despre ontologia minora, ce atenueaza metafizicile apasatoare, prin supraexpunerea trucului fulgurant. Traseul tulburat al cocost\u00e2rcului este, poate, pretextul unei forte nevazute pentru o dizertatie despre mania interpretarilor conspirationiste, dar si o snoava despre curiozitatea alarmista a unui patriot anonim cu viziuni de fatalitate karmica. Prabusirea vacii peste gospodaria \u00eenchipuita de o minte naiva este un avertisment asupra faptului ca falsii arhitecti nu-si au locul sub soare. Faptul divers nu solicita, totusi, dezambiguizare semiotica, tocmai pentru ca nu descinde dintr-un inventar superior de coduri, ci dintr-o ramura bastarda a povestilor, formele intrigante, speculative si ariviste ale romanului. Statutul faptului divers ca literatura este lamurit de Roland Barthes \u00een 1962, \u00een M\u00e9ditations, chiar daca v\u00e2rful de ac ce uneste realitatea \u201eimanenta\u201c a faptului divers de savoarea sa reconstruita fictional nu este explicit punctat. Faptul divers are, \u00eensa, potential literar din stadiul propriului big bang si, chiar daca explozia originii sale nu tine nici macar pret de o constelatie, steaua care rezulta e, de obicei, prin raritatea ei curioasa, piesa dintr-o colectie astronomica. Filmul lui Sebastian Borensztein, \u201eUn cuento chino \u2013 O poveste chinezeasca\u201c (2011) spune, de fapt, tocmai povestea unui asemenea colectionar auster de stele, care le vede fara sa le contemple si care le admira intensitatea, fara sa le absoarba lumina.
\nProprietarul unui magazin de cuie, suruburi, becuri, stechere, yale, clante, cabluri, fibre, prize si alte fleacuri esentiale, adica stap\u00e2nul unei mici feude de articulatii vitale \u00een sincronizarea casnica, locuieste singur \u00een Buenos Aires. Mizantrop de notorietate al cartierului si morocanos fara leac, Roberto (Ricardo Dar\u00edn) \u00eesi cultiva sagace mici placeri sadice, \u00eentretinute pe temei administrativ: contabilizeaza cu acribie cuiele din cutiile ce garanteaza un numar fix, raspunde acru si \u00een doi peri cumparatorilor care tind sa transforme vorba \u00een poliloghie, reduce negotul mecano-casnic la mecanica gesturilor care ofera si preiau. Pasiune solipsista, totusi: colectioneaza de ani de zile articole si fapte diverse din toata lumea, adunate si repovestite, deseori remasterizate \u00een versiuni personale, prin care-si defuleaza angoasele si furiile str\u00e2nse \u00eempotriva nesuferitilor care-i trec pragul pravaliei. O zi oarecare \u00eei aduce, \u00een schimb, ceea ce ani \u00eentregi de colectii de fapte diverse nu concretizasera: un t\u00e2nar chinez, aruncat afara dintr-un taxi, \u00eei cere ajutorul, \u00een limbajul universal al semnelor, indic\u00e2ndu-i cu disperare o adresa tatuata pe brat. Din cartier chinezesc \u00een ambasada si-ndarat, drumul devine periplu si apoi \u00eenfundatura, iar Roberto este constr\u00e2ns sa se transforme din patron al ordinii obiectelor \u00een mesager al ordinii comunitare, adica sa-si iasa din propria piele solzoasa si sa mimeze ospitalitatea. Pentru ca nu se pot \u00eentelege dec\u00e2t prin g\u00e2ngaveli si forme primare de gimnastica, niciunul necunosc\u00e2nd limba celuilalt, singurul reper recunoscut de am\u00e2ndoi este adresa de pe m\u00e2na, adica o dermograma, o \u00eenscriere \u00een corpul tacut, semn firav care trebuie sa satisfaca temporar dorinta gazdei de a evacua un intrus disperat, dar si nevoia musafirului de a se revedea \u00een s\u00e2nul unei familii emigrate, acum disipate prin colturile Argentinei.
\nFinalul filmului raspunde, logic, reintegrarii strainului \u00een comunitatea care-l ratacise, dar si reconditionarii emotionale a celui afectat de \u00eensingurare, obsesie, manie si revolta fara cauza. Sarja povestii provine dintr-o mise-en-ab\u00eeme a faptului divers, care se converteste exclusivist \u00een forma de la care pleaca: \u00eentr-o provincie chineza, logodna a doi tineri care se plimbau cu barca pe un lac din apropierea unei ferme de animale este \u00eentrerupta de caderea din cer a unei vaci, furate de niste mici banditi locali, care urcasera animalul pe platforma nesigura a unui avion rudimentar. C\u00e2nd aceasta cedeaza, bovina se rastoarna din \u00eenaltul cerului si se prabuseste peste barca, ucig\u00e2nd-o pe viitoarea sotie a unui t\u00e2nar \u00eennebunit de imensitatea scandaloasa a situatiei. Povestea se reduce, \u00een arhiva istoriei, la un decupaj de ziar, reclasat, apoi, \u00een agenda celor o mie si una de bizarerii colectionate de un alt anonim, de la capatul lumii, \u00een Argentina, Roberto.
\nFilmul lui Borensztein pune, asadar, o problema de constructie a regimului reprezentarii, \u00een care grauntele narativ germineaza c\u00e2nd \u00een fictionalul cinematografic, c\u00e2nd \u00een realul interior, disloc\u00e2nd constitutia faptului divers, readapt\u00e2ndu-l permanent la natura mediului care \u00eel primeste si nasc\u00e2nd mediumuri ale povestii vii, organice. Excluz\u00e2nd pathosul si patina tragica a evenimentului fundamental minor pentru declicul istoric al efectelor si al cauzelor, cocost\u00e2rcul, vaca braziliana, dar si cea chineza circumscriu, ca specii al comunului, micro-istorii aseptice, cu destin \u00eenchis si nota joasa. Diferenta specifica dintre eveniment istoric si fapt divers este data de plus-minusul implicitului politic, sustine Barthes: \u201efaptul divers este o informatie totala sau, mai exact, imanenta; el contine \u00eenauntru-i toata stiinta sa: nu e deloc nevoie sa stii ceva despre lume ca sa consumi un fapt divers; el nu trimite formal la nimic altceva dec\u00e2t la sine.\u201c Faptul divers este, deci, monocentrat si contra-generativ, oprindu-si dezvoltarea la limitele lumii celulare pe care o prefigureaza. Roberto, ursuzul cartierului, \u00een permanenta blocada afectiva, devine, \u00een chip paradoxal, propriul sau fapt divers, prin asezarea vietii sufletesti \u00eentre peretii magazinului de surubarii si nimicuri inerte ca ansamblu. Cinematografic, extinderea domeniului interior este sugerata prin faptul, minor formal, dar major sentimental, de a imagina intruziunea unui chinez, adica nu numai a celui mai strain dintre straini, dar si a celui mai \u00eendepartat ca\u00a0 ipoteza de solidaritate sociala. Pus sa roboteasca prin casa pentru a-si compensa, astfel, sederea nedorita \u00eentr-o casa straina, t\u00e2narul elibereaza o \u00eentreaga curte interioara de o claie de cutii si de lazi, adica de receptacule goale, de goluri de sens, d\u00e2nd gazdei sale suflul amplu al unei case extinse. Vindecarea de nevroza antisociala este, asadar, nu o evacuare a celuilalt, ci o vidare a unui sine cancerizat, o expurgare a unui rau autosuficient si rezistent la fragmentare. Terapia se gestioneaza imagistic, pentru ca eliberarea curtii interioare de vechituri, cadre de ferestre si alte resturi \u00eengramadite se face prin absorbtie reziduala, la capatul careia chinezul \u00eesi lasa constient o parafa, desen\u00e2nd pe unul dintre peretii curtii o vaca imensa, \u00een amintirea propriului fapt divers, al carui erou fusese. Simbolic, \u00eensa, desenul nu mai tine de faptul divers al povestii chinezului, ci de cicatricea unui meta-fapt divers bolnavicios \u00een care Roberto fusese \u00eenchis. Imaginea pura este, deci, revocata psihologic si retinuta ca amprenta vizuala a unei terapii la capatul careia se revitalizeaza esenta emotionala a unui tip uman, a unei dramatis personae, cum o numeste Barthes. Faptul divers descrie, de fapt, felul \u00een care un eveniment satureaza o situatie, plas\u00e2nd strategic un cuantum de sens, care sa aduca exact at\u00e2ta semnificatie pentru ca o poveste sa poata exista minimal si relevant, nici mai mult si nici mai putin. Pasajul care reia consecvent aceasta forma a saturatiei este secventa unui coup de g\u00e9nie chinezesc \u00een repartitia alimentara a casei: micul dejun pe care Roberto \u00eel \u00eemparte cu musafirul sau \u00eenseamna o cafea si un codru de p\u00e2ine. Chestiunea aduce abordari diferite: gazda rontaie exclusiv crusta, pe c\u00e2nd chinezul scobeste coltul de p\u00e2ine numai pentru miez. Dilema complementaritatii se rezolva o data cu ideea t\u00e2narului de a separa dinainte miezul de crusta, de pe ambele bucati, oferind fiecaruia dintre ei un regal dublu. Diversiunea ca ingeniozitate responsabilizeaza faptul divers si-l tridimensionalizeaza. Micul dejun nu mai este doar o masa, ci un ritual similar unei \u00eempartasiri-\u00eempartasanii, cu valente intersanjabile, \u00een care, folosind expresia lui Barthes, \u201ecoincidenta este fascinata ne\u00eencetat de ordinea cauzalitatii\u201c, gener\u00e2nd, apoi, \u201eo zona ambigua unde evenimentul este trait deplin ca un semn al carui continut este totusi nesigur.\u201c Nesiguranta vine din imposibilitatea de a spune prin ce alt colt de lume strain va fi iarasi lasat de izbeliste t\u00e2narul chinez, chiar daca, pe de alta parte, el nu conteaza pentru istoria personala, ci pentru felul \u00een care faptul divers al carui erou a fost a generat sens si a recolonizat cu traire un om. Faptul divers este, aici si aiurea, destinul \u00eensusi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La \u00eenceputul lunii septembrie 2013, organizatia non-guvernamentala \u201eNature Conservation Egypt\u201c (NCE) elibereaza o nota publica prin care se infirma suspiciunile de spionaj extern asupra statului egiptean, dupa ce un cetatean vigilent dintr-un satuc uitat de lume de la 450 km de Cairo semnalase politiei prezenta deasupra orasului Qena a unei lebede albe ce parea sa… Cite\u0219te mai mult »Miezul si crusta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[9414,9413],"class_list":["post-16731","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-o-poveste-chinezeasca-2011","tag-un-cuento-chino"],"views":1206,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16731","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16731"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16731\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16731"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16731"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16731"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}