{"id":16729,"date":"2013-10-03T13:30:58","date_gmt":"2013-10-03T11:30:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16729"},"modified":"2013-10-03T13:30:58","modified_gmt":"2013-10-03T11:30:58","slug":"george-astalos-80-pluridimensionalitatea-scriiturii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/george-astalos-80-pluridimensionalitatea-scriiturii\/","title":{"rendered":"George Astalos \u2013 80. Pluridimensionalitatea scriiturii"},"content":{"rendered":"

E foarte dificil sa rezisti \u2013 intr-o imprejurare aniversara \u2013 tentatiei de a vorbi despre George Astalos, omul, si despre biografia lui ca un roman de aventuri, in loc sa te concentrezi doar asupra operei. Autor polivalent, personalitate complexa, contradictorie pe undeva, daca tinem cont de narcisismul sau special, temperat p\u00e2na la anulare de o generozitate mai putin comuna, ca si de un rar cult al prieteniei. Un narcisist pozitiv, intr-o formulare paradoxala, deloc int\u00e2mplatoare pentru un scriitor care adora sa cultive formularile paradoxale.
\nDrumul exilului<\/strong>
\nNascut in 1933 (4 octombrie), dupa o scurta cariera militara ca ofiter topograf si dupa c\u00e2tiva ani de boema bucuresteana, emigreaza in 1971 in Franta (\u201eC\u00e2nd am plecat la Paris, in 1971, stiam din 1946 ca nu ma mai intorc\u201c, avea sa repete adesea, in numeroasele interviuri pe care le-a acordat). Se afirma ca poet, eseist si dramaturg, piesele sale fiind jucate pe numeroase scene din orase importante ale lumii, de la Paris la Washington\u00a0 D.C., de la Londra la Viena, de la Copenhaga la Tel Aviv, de la Ankara la Karlsruhe.
\nL-am cunoscut c\u00e2nd implinea saizeci de ani si se afla la apogeul carierei. Nu am int\u00e2lnit pe cineva mai debordant de vitalitate creatoare, mai efervescent, mai productiv in privinta ideilor literare si mai inventiv in promovarea propriei literaturi, mai fermecator in arta de a povesti int\u00e2mplari din perioada bucuresteana, ca si din cea a exilului. Era, este un tezaur de istorii de tot felul, cu personaje pe care unii nu le int\u00e2lnesc dec\u00e2t in reviste, in enciclopedii sau in manuale, istorii pe care le spune cu o nedisimulata placere si cu un har inimitabil. Dar, cum spuneam, trebuie sa evit c\u00e2t pot un excurs prin biografia acestei adevarate legende care este George (Gheorghe, cum a mai semnat unele carti) Astalos. Sau Georges Astalos, pentru aparitiile internationale.
\nEditorii rom\u00e2ni l-au recuperat cur\u00e2nd dupa schimbarea de regim din 1989, prima carte tiparita fiind \u201ePoeme retorice\u201c, pregatita de Petre Raileanu la Editura Militara. In tara, debutase cu volumul de versuri \u201eSodron\u201c (1970), in acelasi an apar\u00e2ndu-i culegerile de teatru, \u201eVin soldatii si alte piese\u201c (Premiul Uniunii Scriitorilor) si \u201eTrei piese intr-un act\u201c. In 1996 publica volumul de interviuri \u201eFie p\u00e2inea c\u00e2t de rea, tot mai bine-i la Paris\u201c. Titlul, in registrul ludic, i-a facut pe unii, care iau totul foarte in serios, sa socoteasca asta o impietate. De la acel moment, simpatia fabuloasa de care se bucura autorul in toate mediile culturale din tara \u2013 unde a revenit cu adevarat, de altfel, recapat\u00e2ndu-si cetatenia \u2013, a inceput sa scada, incet si implacabil. Nu a contat ca George Astalos inventase si pusese in circulatie in textele sale o formulare definind nefericita conditie de exilat: \u201eExilatul e cineva care a pierdut totul, in afara de accent\u201c. Nici confesiunile legate de dificultatile primilor ani la Paris (dupa ce fusese gazduit initial intr-un palat care ii apartinuse lui Alfons al XIII-lea).
\nCu un vizionarism amar, scriitorul anticipeaza cumva aceasta intorsatura defavorabila intr-un pasaj din \u201eMirosul banilor\u201c: \u201eCe e scris, in frunte e pus \u2013 nu ne putem influenta destinul. s\u2026t N-am inteles niciodata ce blestem ma urmareste sau datorita carui sacrilegiu nem\u00e2ntuit sunt sortit sa fiu incontinuu marginalizat! Si, credeti-ma, am trait toate aspectele marginalizarii, imaginabile si inimaginabile. s\u2026t Nascut catolic intr-o tara ortodoxa! Tolerant intr-un mediu prin excelenta agresiv! Poet intr-o lume de prozatori s\u2026t Daca m-as fi convertit, trec\u00e2nd la religia majoritara a natiunii, catolicii ar fi spus ca n-au pierdut nimic. Dar ca nici ortodocsii n-au c\u00e2stigat mare lucru. Daca din tolerant as fi devenit violent, oamenii de bine ar fi spus ca mi-am dat arama pe fata, iar ticalosii m-ar fi suspectat de arivism…\u201c
\nIntr-o epistola catre Lucian Giurchescu, aflat in Danemarca, la Copenhaga, ii marturisea acestuia, la 11 aprilie 1984, ca va participa la Congresul Mondial al Rom\u00e2nilor din Exil, la Geneva, destainuindu-i-se, totodata, ca nu a luat parte p\u00e2na atunci la viata exilului pentru ca a vrut sa actioneze in spiritul propriei teorii despre functia poeziei si rolul poetului (este vorba de eseul \u201eVocatia poeziei in era tehnologica\u201c, un titlul dat cumva in inspiratia lui Walter Benjamin): \u201eAm evitat sa se vorbeasca de mine ca turist politic la adunarile de acest gen, tocmai pentru ca nu voiam sa le dau apa la moara celor ce sunt dispusi sa confunde creatia cu socialul si sa-mi atribuie o eticheta pe care nu as fi putut-o dezlipi dec\u00e2t cu greu din spinarea mea obosita de 14-18 ore de lucru, fara s\u00e2mbete si duminici, vacante si nazb\u00e2tii \u2013 si asta de 13 ani.\u201c O cariera de scriitor se forjeaza greu.
\nAqua mater<\/strong>
\nCu limba-i ascutita, Marian Popa afirma, in \u201eIstoria\u201c sa, ca Astalos nu a scris chiar at\u00e2t de mult prec\u00e2t pare, ca multe dintre texte au intrat in diverse editii, au trecut de la un volum la altul, in diverse edituri si in diferite tari. Asa inc\u00e2t e dificil (dar nu imposibil!) sa fie stabilit un inventar exact. Stilistic, literatura lui George Astalos apartine generatiei \u201970. O poeticitate oarecum depersonalizata, miz\u00e2nd mult pe forma, asadar, legata de cultivarea cuv\u00e2ntului in contexte care sa-i puna in valoare sonoritatea mai mult dec\u00e2t sensul. In cazul lui aparte, desi nu stiu c\u00e2t de deliberata, transpare si ralierea la idealurile anti-razboi ale miscarii Flower Power. In poezie (ca si in viata, de altfel), practica un marcat histrionism, iar in teatru se face simtit un timbru poetic extrem de profund, irig\u00e2nd tot ce inseamna semnificatie, replica si chiar mesaj.
\nVolumul de poezie cel mai tipic pentru Astalos este, probabil, \u201eAqua mater\u201c. Un erotism manifest si artificii retorice invoc\u00e2nd o iubita ideala, cu care poetul ar vrea sa impartaseasca miracolul existentei, dar si disperarea de a fi, nu fac dec\u00e2t sa disimuleze adevarata miza, mai profunda, una care atinge metafizicul, apa fiind aici pe post de substanta primordiala, materie aflata la baza fiintarii noastre. Apa este aproape deificata, ca in marile mituri ale omenirii. O mistica a apei, finalmente. La Astalos, universul insusi este acvatic. \u201eNe oglindeam\/ in apele dulci ale tentatiei\/ fascinati de narcisica lor stralucire\/\/ si nu vedeam altceva\/ dec\u00e2t forme inselatoare\/ de la frontiera mirajului\/\/ si nu vedeam nimic altceva\/\/ si nu auzeam nimic altceva\/\/…\/\/ uimiti\/ dar creati dupa asemanare\/ si chip\/ int\u00e2rziam infricosati\/ in fata\/ nemarginitului imperiu\/\/ de apa promisa.\u201c
\nDramaturgul<\/strong>
\nTeatrul lui George Astalos este conceput intr-o maniera destul de putin complicata. Rare sunt piesele in care apar mai multe personaje. Doua, cel mai adesea, sustin intreaga partitura, nici ea stufoasa, accentu\u00e2nd pe vocabule sonore, percutante, sau pe replici cautat memorabile, in cunoscuta nota de paradoxism. \u201eCe ne facem fara Willi?\u201c este o piesa valabila in orice societate sprijinita pe un paternalism reliefat, nu doar pentru cele dictatoriale. Mesajul, bun pentru toate epocile, a fost, corect, atasat si perioadei disparitiei comunismului, c\u00e2nd lipsa \u201esperietorii\u201c ii descumpaneste pe cei care i-au fost supusi (Intre timp, s-au nascocit noi \u201eWilli\u201c, asa inc\u00e2t omenirea nu are a se teme ca-i vor lipsi spaimele).
\n\u201eDomnisoara Helsinka\u201c este redevabila, la rigoare, perioadei de dupa Conferinta de la Helsinki. Dar o conferinta nu rezolva lucrurile dec\u00e2t la suprafata. \u201eRobespierre\u201c a fost scrisa pentru a aniversa Revolutia franceza. Robespierre predica un slogan paradoxal, \u201eAdevarata libertate este dreptul la delatiune\u201c, si il are ca oponent pe abatele Lep\u00e9rec, fostul sau profesor. In final, celebrul revolutionar este trimis la esafod. Disperat, ii spune preotului, pe care il absolvise de moarte, la un moment dat, cu puterea pe care o avea: \u201eV-am salvat viata, Lep\u00e9rec!\u201c Raspunsul vine in maniera paradoxala, marca Astalos: \u201eTi-ai salvat moartea, Robespierre!\u201c Mult succes a facut o piesa bulevardiera pe tema exilului, \u201eCaviar, vodka si bye-bye!\u201c, unde este ironizata, cu o anumita intelegere, prin intermediul unei perechi din fosta aristocratie rusa, gama de clisee in care g\u00e2ndeau emigrantii din fostele tari comuniste la inceputul anilor ’90 lumea in care se vor intoarce.
\nCa si proza, unde \u201eMirosul banilor\u201c vrea sa ilustreze un principiu potrivit caruia \u201eromanul este o scrisoare mai lunga\u201c, dramaturgia lui Astalos se supune unor reguli inventate de autorul ei, teoretizate in eseuri precum \u201eTeatrul floral-spatial\u201c (1972) sau \u201ePluridimensionalitatea teatrului\u201c (1973). Una este aceea a \u201eteatrul intruziunii\u201c (de fiecare data, intre cele doua-trei personaje, se insinueaza un al treilea sau al patrulea, prezenta ce modifica perceptia, g\u00e2ndirea, replicile, totul, chiar daca acest al treilea, in cazul lui \u201eRobespierre\u201c, este un papagal debit\u00e2nd lozinci revolutionare). Ideile \u201eteatrului floral-spatial\u201c ori a \u201epulverizarii actiunii dramatice\u201c au legatura mai cur\u00e2nd cu scenografia.
\nArgou si talmaciri<\/strong>
\nPreocuparea lui George Astalos pentru argou nu trebuie pierduta din vedere. A scris despre acest etaj al limbii doua eseuri, dar cel mai important lucru in aceasta arie ram\u00e2ne volumul de versuri \u201ePe muchie de suriu\u201c (1999), balade scrise folosind copios limbajul argotic, o veritabila perla (chiar daca neagra) a literaturii rom\u00e2ne.
\nNu in ultimul r\u00e2nd, activitatea de traducator in franceza a lui George Astalos este cu adevarat remarcabila, c\u00e2teva volume consistente de talmaciri din poezia rom\u00e2neasca de dincoace (\u201e\u00c9thique et esth\u00e9tique\u201c \u2013 1996, \u201eSpectre lyrique\u201c \u2013 1997, 1998) si de dincolo de Prut (\u201eVersant lyrique\u201c \u2013 2000), din aceea a poetilor evrei din Rom\u00e2nia (\u201eH\u00e9ritage lyrique\u201c \u2013 2001), a poetilor bucovineni (\u201eRacines lyriques\u201c \u2013 2002), a poeziei rom\u00e2nilor din Voivodina si din Valea Timocului (\u201e\u00c9cho lyrique\u201c \u2013 2006), a poeziei inchisorilor politice (\u201eDerri\u00e8re les bareaux\u201c \u2013 2003), marc\u00e2nd dorinta de a face cunoscuti poetii rom\u00e2ni in spatiul francofon.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

E foarte dificil sa rezisti \u2013 intr-o imprejurare aniversara \u2013 tentatiei de a vorbi despre George Astalos, omul, si despre biografia lui ca un roman de aventuri, in loc sa te concentrezi doar asupra operei. Autor polivalent, personalitate complexa, contradictorie pe undeva, daca tinem cont de narcisismul sau special, temperat p\u00e2na la anulare de o… Cite\u0219te mai mult »George Astalos \u2013 80. Pluridimensionalitatea scriiturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9412],"class_list":["post-16729","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-george-astalos"],"views":2227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16729","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16729"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16729\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16729"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16729"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16729"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}