<\/p>\n
\u201eDumnezeu a inviat pe acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori\u201c, citim in \u201eFaptele Apostolilor\u201c 2,32. Mi-a fost dat (ca si altora, nu ma indoiesc, in imprejurari similare) sa aud acest vechi crez in Maramures, la o sesiune a Memorialului Sighet, spus pe un ton calm de un batr\u00e2n taran din Giulesti, ca un lucru fundamental si de la sine inteles, dupa ce vaduva fruntasului taranist martir Ilie Lazar evocase taria crestina a sotului ei, barbatul care nu pregetase sa depuna marturie pentru crezul sau politic: \u201eAici toti suntem voivozi\u201c.
\nPentru a inlesni o viziune de ansamblu si a putea surprinde echilibrul dintre romanitate si geto-goticitate (substrat si superstrat anevoie disociabile in cadrul componentei a doua, in raport cu stratul latin fundamental), trebuie sa semnalez, impreuna cu cei mai multi lingvisti si istorici, desigur, in cadrul terminologiei institutiilor medievale rom\u00e2nesti, perechile de termeni: duce si voivod, jude si cneaz. Asa cum judele (din iudex) si ducele (din dux) atesta statornicia populatiei autohtone romanizate la Dunarea de jos, tot astfel voivodul (din veitvods) si cneazul (din skalkinassus) atesta, daca nu tot statornicia getica ne-romanizata, atunci, ca sa nu ne ducem at\u00e2t de departe, cu siguranta influenta germanica veche in superstrat.
\nNoutatea pe care o aduc aici in discutie este etimologia celor doua cuvinte, care s-au rasp\u00e2ndit mai t\u00e2rziu si la slavi, anume cneaz si voivod.
\nUna dintre ipotezele care circula despre cneaz e ca ar putea proveni din germanicul K\u00f6nig, ceea ce mi se pare putin probabil. Examinarea riguroasa a contextelor Sfintei Scripturi, care era prezenta, cum stim, in spatiul nostru intr-o epoca anterioara migratiiei slave, ne duce insa neindoielnic la goticul skalkinassus (Dienst, Dienstbarkeit), cuv\u00e2nt germanic vechi din care germana de azi pastreaza doar prima lui parte, Schalk, pe c\u00e2nd noi, romanicii in simbioza cu gotii si gepizii, am pastrat partea a doua, cneaz sau chinez. Cuv\u00e2ntul s-a mentinut ca un ecou al conditiei de servitute sub valurile de migratori ce ne sileau sa le platim dijma.
\nC\u00e2t despre voivod, se cuvine sa atragem atentia ca la goti veitvods nu-l desemna pe conducatorul politic, denumit cu alte cuvinte (thiudans, reiks), ceea ce ne face sa consideram ca formatiunile politice ies la noi din \u201eromaniile populare\u201c si din \u201egermaniile populare\u201c deopotriva, cum am putea numi comunitatile de crestini vechi, probabil de rit arian, pe care istoriografia apuseana ii numea i goti menori. Denumirile cneaz si voivod apar deci in cadrul vietii crestine, nicidecum in cadrul traditiei politice a germanicilor care, at\u00e2tia c\u00e2ti ramasesera in spatiul Imperiului roman de rasarit, se topeau probabil, in perioada de care ne ocupam, in masa romanicilor, chiar daca pe alocuri subzista distinct si dupa anul o mie.
\nAvem de a face aici cu unul dintre cazurile semnalate mai inainte, in mai multe r\u00e2nduri, si anume cu o schimbare treptata de terminologie. Cuv\u00e2ntul de origine germanica voivod a desemnat probabil la inceput pe juratorul-martor al unei institutii autohtone, institutia juratorilor, si a coexistat cu termenul latin jude, iar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd din atributiile civile se dezvolta si cele militare, a coexistat cu ducii, cum sunt numiti de Anonim voivozii Glad, Gelu si Menumorut.
\nE de presupus asadar (vezi Gh. Cront) ca voivodatul s-a altoit pe o institutie cu caracter stravechi, aceea a juratorilor, care aveau calitatea de martori decurg\u00e2nd din initierea in datele cauzei si erau \u201eun fel de anchetatori si martori pregatiti, cunoscatori ai obiectului litigiului\u201c. Totodata, institutia voivodatului este ecoul unui obicei germanic ad\u00e2nc inradacinat, anume respectarea stricta a cuv\u00e2ntului dat sub juram\u00e2nt.
\nSe cuvine de asemenea remarcat, in sprijinul simbiozei romanico-germanice cu baze profunde, faptul ca, potrivit unor etimologisti ai limbii gotice, ca Feist, bunaoara, vods din veitvods ar putea proveni din latinescul vas (cu genitivul vad-is) = chezas, chezasie.
\nDupa crestinare, decisiv a fost, neindoielnic, factorul religios. Termenul s-a impus ca urmare a respectarii stricte a normelor de viata crestina, a \u201elegii\u201c prin excelenta in evul mediu timpuriu, c\u00e2nd calitatea de martori ai lui Hristos ii caracterizeaza net o buna perioada de timp pe daco-romani si pe goti si gepizi, in contrast cu valurile de barbari pag\u00e2ni, deveniti vecini prin asezarea lor cotropitoare si uneori chiar stap\u00e2ni ai rom\u00e2nilor, cu taberele lor de corturi = hletrastakeins.
\nOmul credincios al locului insa, in urma crestinarii masive din veacul al IV-lea, at\u00e2t in latina, c\u00e2t si in moeso-gotica, era in schimb \u201eo s\u00e2rma de om\u201c, cum am mai comentat c\u00e2ndva, cu prilejul derivarii cuv\u00e2ntului din latinescul sermo = predica; porunca.
\nOmul credincios al locului isi asuma cu hotar\u00e2re martiriul (pe fagasul lingvistic latin) sau mucenicia (pe fagasul moeso-gotic, din moths = curaj, d\u00e2rzenie (Mut, Zorn), de unde se trag motii din Apuseni si din alte locuri de rezistenta). Altfel spus, pentru a reveni la institutiile aici in discutie, isi asuma calitatea de martor (veitvods) al legii lui Hristos care-i guverna intreaga existenta. De aceea Sfintilor Arhangheli li se spune si Sfintii Mucenici Voivozi.
\nSa vedem in continuare c\u00e2teva pasaje biblice semnificative pentru evolutia semantica pe care o examinam.
\nIncepem cu un verset din \u201eII Corinteni\u201c 13,1, care atesta nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t institutia universala (precum vedem) a juratorilor, despre care am vorbit putin mai inainte pun\u00e2nd accentul pe traditiile ei autohtone: \u201eIn gura a doi sau trei martori va sta tot cuv\u00e2ntul\u201c, sau in \u201eI Timotei\u201c 5,19 : \u201eP\u00e2ra impotriva preotului sa nu primesti dec\u00e2t numai din gura a doi sau trei martori.\u201c
\nMartor e inainte de toate insusi Dumnezeu, pe care credinciosii il invoca adesea in momente de cumpana : \u201eSi eu chem pe Dumnezeu marturie (veitvod = testem = ca martor) asupra sufletului meu. (\u201eII Corinteni\u201c 1,23). Iar Fiul Sau prea iubit Il invoca de asemenea, cum stim, pentru a-i intari marturia. M\u00e2ntuitorul e numit in \u201eApocalipsa\u201c (1,5) \u201eMartorul cel credincios = testis fidelis\u201c, iar marturia lui e ceruta ca sprijin, dupa cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu.
\n\u201eConstiinta mea in Duhul Sf\u00e2nt imi este martor = mithveitvodjandin\u201c (\u201eRomani\u201c 9,1). Noi, credinciosii, robii lui Dumnezeu, avem datoria sa depunem \u201emarturia constiintei noastre\u201c (\u201eII Corinteni\u201c 1,12) si de aceea suntem indemnati sa nu abandonam lupta pentru credinta: \u201eLupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori = veitvode\u201c (\u201eI Timotei\u201c 6,12).
\nDaca echivalentul cuv\u00e2ntului latin testis este intotdeauna veitvods (Zeuge) din care deriva voivodul, pentru latinescul servus avem de cele mai multe ori echivalentele skalks si skalkinassus (Dienst), din care am derivat cneazul.
\nApostolii se numesc pe ei insisi robii lui Dumnezeu, in latineste servus: \u201eservus et apostolus\u201c (\u201eII Petru\u201c 1,1) sau \u201eIesu Cristi servus\u201c (\u201eIacov\u201c 1,1)
\nIn sf\u00e2rsit, in \u201eI Petru\u201c 2, 12-16 gasim un adevarat testament pentru servii cnezi care-si duceau traiul de birnici sub pag\u00e2ni, un adevarat cod de comportare pentru crestinii aflati sub apasarea migratorilor prigonitori care au b\u00e2ntuit la Dunarea de jos timp de veacuri, o adevarata cheie de intelegere a fibrei indelung rabdatoare (si totodata sufleteste d\u00e2rza) a rom\u00e2nilor din Evul Mediu. Iata at\u00e2t de instructivul pasaj testamentar cu care tin sa inchei articolul de fata:
\n\u201ePurtati-va cu cinste intre pag\u00e2ni, ca cei ce acum va b\u00e2rfesc ca pe niste facatori de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, sa preaslaveasca pe Dumnezeu, in ziua c\u00e2nd ii va cerceta.
\nSupuneti-va, pentru Domnul, oricarei or\u00e2nduieli omenesti, fie imparatului, fiindca este inalt stap\u00e2nitor,
\nFie dregatorilor, ca unor trimisi de el, spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine,
\nCaci asa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, sa inchideti gura celor fara cunostinta si fara minte.
\nTraiti ca oameni liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperam\u00e2nt rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu\u201c.
\nData viitoare, despre numele rom\u00e2nesti de cnezi si voivozi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eDumnezeu a inviat pe acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori\u201c, citim in \u201eFaptele Apostolilor\u201c 2,32. Mi-a fost dat (ca si altora, nu ma indoiesc, in imprejurari similare) sa aud acest vechi crez in Maramures, la o sesiune a Memorialului Sighet, spus pe un ton calm de un batr\u00e2n taran din Giulesti, ca un… Cite\u0219te mai mult »Despre voivozi si cnezi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16699","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2035,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16699","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16699"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16699\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16699"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16699"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16699"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}