<\/p>\n
Recunoscut pentru imaginea luxurianta, pentru romantismul letargic si am\u00e2nat, in fata caruia cliseul se lasa infr\u00e2nt, si, in special, pentru delicatetea stilului \u2013 probabil cel mai important lucru in ceea ce priveste creatia regizorului, indiferent de tema sau de subiectul abordat \u2013 Wong Kar-wai isi muta fetisul sau pentru drama si dragoste neimplinita intr-un film kung-fu, care vorbeste despre grandoarea unuia dintre cei mai mari maestri ai artelor martiale, Ip Man (Tony Leung). Cu toate acestea, \u201eThe Grandmaster\u201c nu se ocupa mereu de maiestria lui Ip Man, iar uneori nu vorbeste despre niciun fel de maiestrie. Afirmatiile ca filmul nu ar avea nicio legatura cu tehnica artelor martiale sau cu biografia lui Ip Man, dar si ca Wong Kar-wai ar fi facut o treaba foarte buna, av\u00e2nd in vedere filmografia acestuia, bine ticsita cu imagini \u201euna mai frumoasa ca cealalta\u201c, demonstreaza, intr-un fel sau altul, preferintele sincere ale regizorului pentru stilizare.
\nChiar si asa, prin puterea frumosului, \u201eThe Grandmaster\u201c reuseste \u2013 poate pentru cei care nu stiu\/nu inteleg acest tip de lupta \u2013 sa raspunda vehement si sensibil la intrebarea: de ce se cheama ARTE martiale? Cel mai bun exemplu este redat prin incipitul filmului, care, printr-un montaj de exceptie, studiat la lupa, reuseste sa introduca intr-o maniera poetica tehnica aclamata a lui Ip Man, Wing Chun, si sa rezoneze prin traducerea acesteia \u2013 \u201epentru totdeauna primavara\u201c \u2013 cu incipitul amintirilor frumoase ale maestrului, de dinainte de inceperea razboiului si de dinainte de ocupatia japoneza in partea de sud a Chinei, unde acesta traia. Timp de sase minute asistam la un valv\u00e2rtej de nuante si de captari injumatatite ale duelurilor lichefiante dintre Ip Man si adversarii sai, coregrafiate mai minutios dec\u00e2t orice dans contemporan in ploaie, si puse in scena mai delicat dec\u00e2t orice alt moment kung-fu cinematografic, surprins in imagini stagnante si, in acelasi timp, fluide, tipice lui Kar-wai. Imagini care, in jargonul hollywoodian, poarta denumirea de metoda undercrank\/step-printing. Cele sase minute reprezinta, in fond, ambalajul exuberant cu care regizorul alege sa-si impacheteze produsul. Scopul lui e bine stabilit de la bun inceput si, din aceasta cauza, nu ar trebui sa lase loc de ambiguitati. O nelamurire care apare pe masura ce povestea inainteaza tine, totusi, de numarul protagonistilor filmului si de atentia acordata acestora.
\nSuperioritatea lui Ip Man este vizibila odata cu aparitia maestrului Gong Yutian, reprezentant al Nordului si al Sudului, care isi anunta retragerea si soseste in Sud pentru a-si gasi un inlocuitor destoinic. Pentru ca Nordul fusese deja atribuit unuia dintre ucenicii sai, Ma San, fata maestrului, Gong Er (Ziyi Zhang), incearca sa-si impiedice tatal sa intre in lupta decisiva \u2013 cea care urma sa desemneze mostenitorul Sudului \u2013, consider\u00e2nd ca niciunul dintre pretendenti nu e demn de pozitia oferita de marele maestru. Melancolia fetei, legata de \u201einfr\u00e2ngerea\u201c familiei Gong, va da nastere, in cele din urma, unui conflict care se va imparti in mai multe planuri si care va miza pe o dimensiune istorica, impunatoare prin moralitatea si sacrificiul fetei, dar cam vag dezbatut de catre naratorul\/regizorul filmului. Alegerea lui Ip Man pentru asa-zisul tron al Sudului va fi ultimul moment glorios al personajului din primul act al filmului, pentru ca, dupa declansarea razboiului chino-japonez, atentia lui Kar-wai se va muta spre cel de-al doilea \u201egrandmaster\u201c, Gong Er, si, nu in ultimul r\u00e2nd, aparut ca o fantoma printre cei doi mari protagonisti ai povestii, spre un al treilea \u201egrandmaster\u201c, \u201eThe Razor\u201c Yixiantian (Chen Chang), al carui background nu este complet infatisat de catre narator\/regizor. De aici vine si nemultumirea fata de plot, care, uneori, prin contrastul dintre puterea masculina si cea feminina, il pune in umbra pe marele Ip Man si muta atentia privitorului catre un alt sector narativ-filmic.
\nChiar si pentru cunoscatorii de filme Wong Kar-wai \u2013 cu aceleasi drumuri narative serpuite si paralele \u2013 dar si pentru cei care au remarcat faptul ca titlul original al filmului in Hong-Kong este \u201eThe Grandmasters\u201c, plot-ul nu este foarte convingator, in ciuda armurii glam traditionale. Actiunea filmului incepe in anul 1936 si se intinde p\u00e2na in anii ’50, cu ajutorul flashback-urilor intretaiate de momentele celorlalti doi maestrii, Gong Er si \u201eThe Razor\u201c Yixiantian. Pentru maiestria lui Ip Man sunt rezervate doar c\u00e2teva momente bine calculate, redate, pe de-o parte, prin intermediul conflictului interior \u2013 plecarea acestuia in Hong Kong si parasirea familiei \u2013, si, pe de alta parte, prin intermediul conflictului exterior \u2013 incercarea protagonistului de a se afirma si de a-si gasi de lucru printre puzderia de \u201emaestri\u201c ai artelor martiale. Desi \u201eThe Grandmaster\u201c nu poate fi considerat o biografie a lui Ip Man in totalitate, Kar-wai mizeaza pe anumite momente dense care scot in evidenta at\u00e2t trasaturile acestuia, c\u00e2t si trasaturile lui Gong Er. Exista, intr-adevar, momente care arata opacitatea lui Ip Man, in contrast cu mestesugul mostenitoarei adevarate a familiei Gong, si care se subsumeaza rezolvarii conflictului dintre Er si maestrul Nordului, Ma San. \u201eNaveta\u201c narativa de la Ip Man la Gong Er incepe in momentul in care Gong Er il invita la un duel inca din primul act al filmului, cu scopul de a demonstra puterea familiei sale, si continua sa se inchege prin legatura pe care cei doi o pastreaza de-a lungul anilor, transpusa simbolic prin intermediul unor scrisori de tip haiku, profund moralizatoare, asemenea unor povete transmise de la maestru la maestru, sau, mai subtil, de la un iubit la o iubita.
\nArta kung-fu pe care o transpune Kar-wai este folosita in cele mai grele momente din viata protagonistilor cu scopul de a oferi ideea moralizatoare, in urma razbunarii infaptuite. Dincolo de grandoarea caracterului lui Ip Man, observat, mai degraba, prin intermediul relatiilor cu celelalte personaje, scenele kung-fu propuse de regizor devin fantasy atunci c\u00e2nd vine vorba de Gong Er. Secventa de-a dreptul kareniana, cu o Gong Er imblanita, dar neinfricata, care doreste razbunarea mortii tatalui ei, in urma conflictului pe care aceasta il avusese cu Ma San, este, conform traditiilor si atmosferei ingenios construite si redate de catre Kar-wai pe tot parcursul filmului, un mestesug ce reflecta, inca o data, puterea detaliilor in tehnica artelor martiale.
\nPortretul lui Ip Man, surprins de c\u00e2teva ori si prin fotografii, dar cel mai adesea prin puterea cuvintelor si prin tehnica \u201eambalata\u201c, reprezinta pentru Kar-wai un punct de plecare pentru o constructie narativa specifica stilului sau si pentru o realizare de tip \u0153uvre parfaite. Cel mai probabil, regizorul este constient de faptul ca o structura clasica si traditionala nu va putea niciodata egala mestesugul sau in ceea ce priveste forma filmului. Si mai cred ca \u2013 asa cum va spune si marele Ip Man intr-una din scene \u2013 Wong Kar-wai nu ar trebui sa isi faca griji in privinta stilului. Amprenta lui va fi acolo, pentru totdeauna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Recunoscut pentru imaginea luxurianta, pentru romantismul letargic si am\u00e2nat, in fata caruia cliseul se lasa infr\u00e2nt, si, in special, pentru delicatetea stilului \u2013 probabil cel mai important lucru in ceea ce priveste creatia regizorului, indiferent de tema sau de subiectul abordat \u2013 Wong Kar-wai isi muta fetisul sau pentru drama si dragoste neimplinita intr-un… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Grandmaster\u201c \u2013 absorbtia hedonista a artelor martiale wong kar-waiene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-16695","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1400,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16695","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16695"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16695\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16695"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16695"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16695"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}