{"id":16691,"date":"2013-09-26T15:36:39","date_gmt":"2013-09-26T13:36:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16691"},"modified":"2013-09-26T15:36:39","modified_gmt":"2013-09-26T13:36:39","slug":"festivalul-enescu-2013-fascinatia-continua","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-enescu-2013-fascinatia-continua\/","title":{"rendered":"Festivalul Enescu 2013. Fascinatia continua"},"content":{"rendered":"

Baroc si clasic<\/strong>
\nAnsamblul de muzica veche \u201eLa Venexiana\u201c, dirijat de Claudio Cavina, si Corul de camera \u201ePreludiu\u201c al Centrului National de Arta \u201eTinerimea Rom\u00e2na\u201c condus de Voicu Enachescu si-au reunit fortele \u00een Sala Ateneului pentru talmacirea operei \u201eL’Orfeo\u201c (catalog Stattkus SV 318), prim opus de gen scris de Claudio Monteverdi pe libretul lui Alessandro Striggio. Lucrare de esenta renascentista, face tranzitia catre barocul timpuriu, devenind una dintre bijuteriile \u00eenceputului de secol al XVII-lea.
\nUn demers care nu putea reusi fara o desav\u00e2rsita specializare \u00een muzica epocii, fara o imersiune profunda \u00een spiritul compozitorului, legendar autor de madrigale si precursor al genului liric ce \u00eencepuse sa se \u00eenfiripe \u00een Italia acelui timp. Cele doua ansambluri au \u00eentrunit toate conditiunile unei cooperari exemplare si, trebuie spus de la bun \u00eenceput, rezultanta s-a situat \u00een domeniul excelentei interpretative. Cinci acte au descris cunoscutul mit al lui Orfeu \u00een sonoritatile rafinate ale instrumentelor originale, ale vocilor solistilor italieni si membrilor reputatului cor bucurestean. Sub bagheta lui Claudio Cavina expozeul a capatat virtuti dramaturgice si de tensiune, cu puternice tente teatrale. Fara teama de a gresi, se poate afirma ca fiecare instrumentist, membru al formatiei \u201eLa Venexiana\u201c, are o individualitate pregnanta, o desav\u00e2rsita stap\u00e2nire a stilului, de la care pentru omogenizare ram\u00e2ne un singur pas. Asamblarea a fost exemplara, \u00een conditiile \u00een care s-a c\u00e2ntat cu sunet cultivat, fie ca a fost vorba de pachetul \u201ecordarilor\u201c, de excelentii suflatori \u2013 alamuri virtuoze, de clavecin sau harpa… Acelasi lucru se poate nota si despre Corul de camera \u201ePreludiu\u201c, ale carui performante construite si forjate de maestrul Voicu Enachescu, fie ca ne g\u00e2ndim la tutti sau la partida vocilor grave \u2013 folosita separat \u00een opus, se situeaza la un cert si validat nivel international. Pe toata linia, acuratetea a fost maxima.
\n\u00cen privinta glasurilor soliste, \u201ezicerea\u201c cu sens a recitativelor \u2013 abundente \u00een partitura, tehnica non-vibrato, sunetele flautate, nuantarile, expresivitatea frazarii, delicatetea, preluarea ornamentatiilor ce \u00eencep sa-si faca loc \u00een scriitura lui Monteverdi au fost lectii de stil. Totul \u00een conditii de remarcabila calitate vocala. \u00cendeosebi interpretul lui Orfeo, baritonul Furio Zanasi, soprana Roberta Mameli (La Musica si Euridice), mezzosoprana Jos\u00e9 Maria Lo Monaco (Messaggera si Speranza), soprana Monica Piccinini (Proserpina si Ninfa), dar si basul Salvo Vitale (Carone) au fost corifeii interpretarii. Un simplu exemplu de cultura si \u00eencadrare \u00een stil a demonstrat mezzosoprana Jos\u00e9 Maria Lo Monaco, artista cunoscuta pentru realizari \u00een partiturile romantice italiene, care aici si-a modelat vocea ampla si profund timbrata pentru emisia cu sunete non-vibrato.
\nDar nu numai cei de mai sus si-au adus contributia creatoare pentru a induce \u00een Sala Ateneului parfumul si atmosfera epocii, ci si ceilalti interpreti, Rafaele Costantini (Plutone), Luca Cervoni (Apollo si Pastore I), Alessio Tosi (Pastore II si Spirito I), Raffaele P\u00e8 (Pastore III), Mauro Borgioni (Pastore IV si Spirito II).
\nA doua zi, \u00een acelasi ambient, barocul a putut fi admirat cu orchestra \u201eAurea Atenea\u201c, care a interpretat drama \u201eAlessandro\u201c HWV 21 de Haendel, \u00eentr-o distributie de exceptie cu celebrul contratenor Max Emanuel Cencic (rolul titular) si soprana Julia Lezhneva (Rossane), artista care, la nici douazeci si patru de ani, se bucura de o cresc\u00e2nda reputatie. Sub bagheta lui George Petrou au mai c\u00e2ntat Laura Aikin (Lisaura), Pavel Kudinov (Clito), Xavier Sabata (Tassile), Juan Sancho (Leonato) si Vasily Khoroshev (Cleone).
\n\u00cen doua seri consecutive, versiuni traditionale ale celor cinci concerte pentru pian de Beethoven au fost oferite, \u00een calitate de solist si dirijor, de reputatul pianist Rudolf Buchbinder. Au fost lectii de clasicism vienez, artistul vadind \u00een talmacirile sale o aplecare \u00eenspre didactic. Stap\u00e2n pe tehnica sa, a facut ca pianul sa sune viguros, cu energie beethoveniana, dar si poetic, diafan pe caile visarii, \u00een miscarile mediene. Virtuozitatea, c\u00e2teodata mecanica, a fost \u00eembinata cu forta, dar eleganta discursului nu a fost niciodata abandonata. A acompaniat, a participat activ, \u00een buna \u00eentelegere cu demersurile profesorului, Orchestra Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c.
\nPianistul si dirijorul Christian Zacharias este un artist super-\u00eendragit \u00een Bucuresti. \u201eNoptile albe\u201c din Sala Ateneului \u00een compania lui si a Orchestrei de Camera din Lausanne au fost \u00eentotdeauna memorabile. Programul alcatuit pentru editia 2013 a fost integral mozartian, menit sa ilustreze cultura sunetului muzicii maestrului de la Salzburg, \u00een care ansamblul si Zacharias \u00eensusi exceleaza. \u201eSimfonia concertanta pentru vioara, viola si orchestra \u00een Mi bemol major K364\u201c (solisti Fran\u00e7ois Sochard si Eli Karanfilova), \u201eConcertele pentru pian si orchestra nr. 15 si 23\u201c, \u201eFantezia nr. 3 \u00een re minor K397\u201c si \u201eRondo \u00een Re major pentru pian K485\u201c, carora li s-au alaturat \u201eSimfonia nr. 40\u201c si \u201eSerenada nr. 9 \u00abCornul postalionului\u00bb\u201c, au pus \u00een evidenta virtuozistica perlata a pianistului Zacharias, energia care nu abzice de la transparenta a dirijorului Zacharias, \u00een fata unei orchestre tinere, \u00een plin proces de omogenizare sonora.
\nClaire-Marie Le Guay, <\/strong>
\no excelenta pianista, …<\/strong>
\n… a fost solista primului concert al Orchestrei Nationale din \u00cele-de-France, dirijata de Enrique Mazzola. Delicatetea, si nu puterile asupra clapelor, a dominat imaginea lucrarii \u201eConcertino pentru pian si orchestra H 55\u201c de Arthur Honegger, \u00een schimb \u00een \u201eConcertul \u00een Re major pentru m\u00e2na st\u00e2nga, op. 62\u201c de Maurice Ravel, artista a c\u00e2ntat cu deosebita vigoare, cu vitalitate debordanta, sustinuta de o atitudine tehnica de exceptie. Culori de sorginte impresionista, fluide si pastelate au \u00eentregit discursul melodic. A fost una dintre cele mai remarcabile interpretari ale concertului ravelian care s-au auzit la Bucuresti. Bagheta lui Enrique Mazzola, decisa si vivace a indus sonoritati de spectacol \u00een ritmata \u201eBacanala\u201c de Jacques Ibert, nu mai putin \u00een dansanta piesa \u201eBoul pe acoperis\u201e de Darius Milhaud, dar si rafinamente pline de farmec \u00een \u201eSuita a II-a op. 57b pentru orchestra din baletul \u00abDaphnis si Chlo\u00e9\u00bb\u201c de Ravel.
\nDin nou \u201eOtello\u201c<\/strong>
\nSub bagheta aceleiasi Keri-Lynn Wilson, din punct de vedere muzical, spectacolul al doilea a fost reusit pe de-a-ntregul, demonstr\u00e2nd rodajul.
\n\u00cen stare de gratie s-a aratat tenorul Marius Vlad Budoiu (Otello) iar cele mai bune momente dramatice au venit \u00een primul r\u00e2nd \u00een \u201eEsultate\u201c si \u201eAmore e gelosia vadan dispersi insieme\u201c, dar si \u00een \u201eOra e per sempre addio\u201c sau duetul cu Iago. Soprana Nicoleta Ardelean (Desdemona bruneta) a adus \u00een spectacol o frazare frumoasa, pianissime \u00eengrijit construite, cele mai bune momente \u00een rol fiind pasajele de accentuat lirism din primul si mai ales ultimul act. Iago a fost baritonul Stefan Ignat, generic \u00een nota premierei, dar, \u00een plus, cu eseuri de \u00eenmuieri de sunet \u00een dialogul insinuant cu Roderigo (primul act) sau \u00een povestea visului din cel de-al doilea. \u00cen alte roluri au fost distribuiti Liviu Indricau (remarcabil Cassio), Andrei Lazar (Roderigo), Marius Bolos (Lodovico), Iustinian Zetea (Montano), Mihaela Ispan (Emilia), Ionut Gavrila (Un herald).
\nMirajul valurilor si al eternitatii<\/strong>
\n\u00cen primul sau program la pupitrul Orchestrei si Corului Academiei Nationale Santa Cecilia din Roma, dirijorul Antonio Pappano a dorit continuitatea \u00eentre primele doua piese, \u201eO barca pe ocean\u201c (partea a III-a din suita \u201eOglinzi\u201c) de Maurice Ravel si \u201ePoemul simfonic Vox Maris op. 31\u201c de Enescu. A solicitat sa nu se aplaude dec\u00e2t la fine. Legaturile dintre cele doua opusuri sunt, desigur, tematice prin evocarea \u00eentinderilor de ape, dar si stilistice, date fiind sonurile impresioniste. Pe fond, lucrurile stau altfel, asa \u00eenc\u00e2t Ravel, acest minunat colorist, a fost zugravit de minunatul ansamblu si de seful sau \u00een sugestii de unduiri, expansiuni, retrageri, mister. \u00cennegurat, cu rare momente de lumina, cu culminatii oedipiene si final descatusat din talazuri, ca o armonie eterna, \u201eVox Maris\u201c a primit pecetea de testament al compozitorului, de sinteza concluziva a unui crez de viata si viata de dupa moarte. Vocea matelotului a revenit tenorului Marius Vlad Budoiu, iar corul a sustinut ideatica dirijorala.
\nVirtutile orchestrei romane s-au confirmat \u00een lectura \u201eSimfoniei nr. 9 \u00een mi minor \u00abDin Lumea Noua\u00bb\u201c de Dvor\u00e1k: \u201eStreich\u201c omogen si cu sunet frumos, sensibil, aerisit, alamuri valoroase, desi neferite de accidente (se \u00eent\u00e2mpla mai peste tot), \u201elemne\u201c de calitate sonora. Pappano s-a dovedit arhitectul arcuirilor romantice si al constructiilor grandioase.
\nO ruga continua…<\/strong>
\n… domoala, pioasa, comemorare a celor disparuti, \u00een totala reculegere si ad\u00e2nca adoratie catre Divinitate. Atmosfera de catedrala. Liniste, pace eterna, sacralitate. Teribilele amenintari ale Judecatii de Apoi (\u201eDies irae\u201c) \u2013 singurele care strapung calmul seren. Si, din nou, clipe \u00eenaltatoare de rugaciune, \u00een genunchi, cu capul plecat si m\u00e2inile \u00eempreunate, spre izbavire… \u201eLibera me\u201c. Asa a g\u00e2ndit Antonio Pappano \u201eMessa da Requiem\u201c de Verdi, fara revolta, fara patima, inspiratoare \u00een suflete, invit\u00e2nd la meditatie absoluta si transport\u00e2nd spiritele \u00een sfere infinite, ca ofranda adusa Cerului.
\nA construit monumentalul opus \u00een tempi rari, introspectivi, a modelat emotionant desenele melodice, a exacerbat nuantele de pianissimo p\u00e2na la inaudibil (pagina de \u00eenceput) iar pasajelor de forta extrema le-a asigurat contrastul si impactul. Fara ostentatie. Orchestra Academiei Nationale \u201eSanta Cecilia\u201c si-a demonstrat valoarea \u00een raspunsuri pe masura, venite gratie omogenitatii ansamblului, calitatii \u201ecordarilor\u201c si, bine\u00eenteles, taisului alamurilor at\u00e2t de solicitate \u00een \u201eTuba mirum\u201c. \u00cen egala masura, Corul formatiei romane a impresionat printr-un c\u00e2nt nuantat la extrem, de la murmur (\u201eRequiem aeternam\u201c) la inflexiuni expresive (\u201eLacrymosa\u201c), de la cresteri si descresteri \u00eentr-un legato sublim (\u201eAgnus Dei\u201c) la momentele puternice, de mare angajament sonor.
\nConceptia lui Pappano a rezonat puternic \u00een cvartetul solistic, alcatuit din nume de mare rezonanta mondiala. Frumoase moliciuni si c\u00e2nt \u00een piano a expus glasul catifelat al basului Ren\u00e9 Pape \u00een \u201eConfutatis maledictis\u201c, tenorul Saimir Pirgu a fost impecabil \u00een dificilul \u201eHostias\u201c, cu mezzavoce fluida, moment de cugetare profunda ridicata \u00een \u00eenalturi. Si mezzosoprana Ekaterina Semenchuk si-a gasit cele mai bune momente \u00een c\u00e2ntul moale din \u201eLux aeterna\u201c, dupa cum soprana Liudmyla Monastyrska a folosit \u00een \u201eOffertorio\u201c lanturi de pianissime maiestrit intercalate nuantelor de forte, prin diminuendo-uri si apoi crescendo-uri pe un singur arc de respiratie. \u00centre solisti, orchestra si cor a existat o desav\u00e2rsita unitate de expresie \u00een scopul servirii ideaticii dirijorului, reflectia la odihna \u00een pace.
\nAm rememorat secventele cele mai bune ale vocalistilor. Spicuiesc si din celelalte. Soprana spinta cu voce sombrata, usor vibranta, ale carei performante \u00een rolurile verdiene de coloratura dramatica (Abigaille, Lady Macbeth, Odabella) sunt cunoscute, Liudmyla Monastyrska a aratat si c\u00e2t de dificil este atacul unei acute de Si bemol la finele unui interval de octava (\u201eRequiem\u201c \u00een \u201eLibera me\u201c), dupa cum Saimir Pirgu a demonstrat c\u00e2t de neplacute sunt lipsa de omogenitate a primei fraze \u201eKyrie eleison\u201c din sectiunea \u201eRequiem\u201c sau un Si bemol \u00eenalt \u201e\u00eempins\u201c, \u00een finalul din \u201eIngemisco\u201c. Vibrant si cu accent slav a fost glasul Ekaterinei Semenchuk, iar lipsa de concentrare l-a dus pe Ren\u00e9 Pape sa emita unele sunete nazale si \u201edeschise\u201c \u00een \u201eChriste eleison\u201c din \u201eRequiem\u201c sau liniare \u00een \u201eConfutatis maledictis\u201c.
\nSunt c\u00e2teva \u201elovituri\u201c… beckmesseriene care \u00eensa nu altereaza minunea \u00eentregului.
\nLondon Philharmonic Orchestra, fara fisura<\/strong>
\nSe \u00eent\u00e2mpla rar ca de la primul sunet sa se contureze o imagine de \u00eenalta calitate. Asa a fost la primul concert, de la atacul Uverturii \u201eMarele Paste rusesc\u201c, op. 36 de Rimski-Korsakov. Imediat, alaturi de alamurile cu sonoritati si calde, si incisive (celebra partida la orchestrele londoneze!) s-au revelat noi si noi daruri ale filarmonistilor: corzi vaporoase, sunete rotunde la suflatorii \u00een lemn si, peste tot si toate, o generozitate sonora si o senzatie de \u201ecompact\u201c, semn ca selectia instrumentistilor se face cu maxima exigenta pentru conservarea omogenitatii si a caracteristicilor de tonuri. Este apanajul marilor ansambluri.
\nPoate ca acestei formatii de exceptie, care pare ca poate c\u00e2nta singura, nu i s-ar fi potrivit un dirijor de alta factura. Este drept ca si rodajul \u201eSimfoniei nr. 1 \u00een Do minor WAB 101\u201c de Bruckner a fost solid. Gestica lui Vladimir Jurowsky este simpla, redusa, liniara, dar de maxima eficacitate, prin punctari si indicatii directe si precise, cu tactare minimala. Rezultatele \u00een constructia opusului brucknerian au fost evidente \u00een restituirea maiestuozitatii si masivitatii scriiturii, \u00een evidentierea jocurilor suprafetelor sonore, de la eroic la liric.
\nPartial diferita a fost abordarea din punct de vedere gestual a \u201eSimfoniei nr. 3 cu cor \u00een Do major op.21\u201c de George Enescu. Jurowski a detaliat desenele baghetei si ale m\u00e2inii st\u00e2ngi, s-a implicat cu tot spiritul \u00eentr-o lucrare de un simfonism tot at\u00e2t de complex, dar, probabil, noua pentru el. Seful de orchestra a sesizat planurile ideatice, le-a reliefat cu atentie, a redat expresiile grandioase, cu culminatii \u00eenfricosatoare, dar si melismele \u00een pianissimo, evocatoare de mister, ca niste t\u00e2nguiri dezvoltate apoi spectaculos pentru a se topi \u00eentr-un tipic final de tihna enesciana. Vocalizele (Corul Academic Radio dirijat de Dan Mihai Goia) s-au integrat potrivit atmosferei partii finale, a III-a. Interpretarea monumentalei simfonii enesciene de catre London Philharmonic Orchestra \u00een Festivalul George Enescu a fost o referinta rezonanta peste timp. \u00cemi doresc ca instrumentistii britanici si dirijorul Vladimir Jurowski sa si-o mentina constant \u00een repertoriile lor.
\nSolistii celor doua seri au fost Anika Vavic (sensibila si delicata \u00een \u201eConcertul nr. 3 pentru pian si orchestra \u00een Do major, op.26\u201c de Prokofiev, \u00een pofida unor confruntari dezavantajante cu efluviile de sunet ale filarmonistilor) si Leonidas Kavakos (maestrul atingerilor miraculoase ale corzilor cu arcusul si al tesaturilor transparente \u00een \u201eConcertul pentru vioara si orchestra \u00een Re major, op. 77\u201c de Brahms).
\nO orchestra fara fisura, o talmacire cu caracter de unicitate a celei de-a treia simfonii enesciene si o personalitate dirijorala care se asaza \u00een r\u00e2ndul celor mai mari maestri contemporani ai baghetei, iata impresiile majore dupa cele doua seri cu London Philharmonic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Baroc si clasic Ansamblul de muzica veche \u201eLa Venexiana\u201c, dirijat de Claudio Cavina, si Corul de camera \u201ePreludiu\u201c al Centrului National de Arta \u201eTinerimea Rom\u00e2na\u201c condus de Voicu Enachescu si-au reunit fortele \u00een Sala Ateneului pentru talmacirea operei \u201eL’Orfeo\u201c (catalog Stattkus SV 318), prim opus de gen scris de Claudio Monteverdi pe libretul lui Alessandro… Cite\u0219te mai mult »Festivalul Enescu 2013. Fascinatia continua<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9400],"class_list":["post-16691","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-enescu-2013"],"views":1438,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16691","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16691"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16691\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16691"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16691"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16691"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}