<\/p>\n
Exista in lumea crestin-ortodoxa locuri de pelerinaj aureolate de urmele M\u00e2ntuitorului, ale Maicii Domnului sau ale unui Sf\u00e2nt, consfintite de o indelungata traditie, intarite de repetatele danii ale mai marilor lumii, evocate in insemnarile de calatorie ale pelerinilor care s-au inchinat la un moment dat acolo, zugravite in gravurile sau icoanele de tip proskynetarion, menite sa povesteasca experinta unei calatorii mistice si peripetiile vietii de hagiu. Ierusalimul, Constantinopolul, Muntele Athos, Meteorele sau Manastirea Sfintei Ecaterina din Sinai sunt astfel de spatii consacrate, catre care pasii crestinilor se indreapta firesc, aproape de neocolit, ca o marturisire de credinta. Siragurile puse la uscat r\u00e2deau ca niste imense guri stirbe, de culoare maronie, in timp ce plantele inca verzi se intindeau in siruri regulate pe portiuni mari de teren in afara asezarilor. La poalele muntelui Dautitsa, am strabatut satul Zrze, aproape parasit, cu casele dezmembrate sau paraginite si am inceput urcusul, pe un drum forestier plin de h\u00e2rtoape si de bolovani asezati total nepotrivit, ca pentru a testa indem\u00e2narea si rezistenta nervoasa a soferului. C\u00e2nd credeam ca nu vom mai razbi, am intrezarit prin nuantele de gri ale amurgului contururile manastirii, inaltata pe o st\u00e2nca in care au fost sapate deschizaturi pentru chilii si biserici rupestre, inca din secolul al IX-lea, dupa cum aveam sa aflam din explicatiile parintelui Iov. In linistea serii si a muntelui, o m\u00e2na de oameni lucrau ritmat la noile corpuri de chilii. Am intrat fr\u00e2nti de oboseala si oarecum tematori si ne-am indreptat catre cladirea bisericii, care parea incuiata. C\u00e2t timp am admirat scena Judecatii din urma de pe fatada vestica a edificiului, un calugar t\u00e2nar s-a apropiat si a descuiat biserica, invit\u00e2ndu-ne sa aflam mai multe despre istoria multiseculara a acestui spatiu monastic. Am primit informatiile cu bucurie, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t erau rostite \u2013 prima experienta de acest fel din lumea macedoneana \u2013 in limba rom\u00e2na, caci parintele Iov provine dintr-o familie de arom\u00e2ni si a primit o bursa de studiu in Rom\u00e2nia inainte de a intra in viata monahala. Explicatiile ne-au conturat succint povestea locului: ramasitele de ceramica descoperite in pesterile sapate in st\u00e2nca au fost datate in veacul al IX-lea, dar chiar mai veche dec\u00e2t ele este basilica din apropiere, construita probabil in secolele V-VI peste morm\u00e2ntul unui martir si inconjurata de vreo 20 de morminte, confirm\u00e2nd astfel dorinta timpurie a inhumarii ad sanctos. Spatiul acesta izolat, greu accesibil, de retragere isihasta, l-a atras pe German, care a ctitorit in veacul al XIV-lea bisericuta dedicata Schimbarii la Fata a M\u00e2ntuitorului, in care traditia afirma ca ar fi depus si voturile monahale. Nepotii lui German, mitropolitul Ioan si ieromonahul Macarie, au pictat locasul, aleg\u00e2nd sa reprezinte mai ales figuri ale sfintilor pustnici, ca pentru a oferi privitorilor un anumit model de sfintenie. Acelorasi iscusiti zugravi li se datoreaza icoanele imparatesti ale M\u00e2ntuitorului (1393-1394, mitropolitul Ioan) si Maicii Domnului Pelagonitisa (1421-1422, ieromonahul Macarie), asezate neobisnuit (Maica Domnului in partea dreapta si Hristos in st\u00e2nga, invers dec\u00e2t in restul bisericilor). Traditia afirma ca si-au schimbat singure pozitia de trei ori consecutiv, iar o voce din icoana Maicii Domnului i-ar fi deslusit chiar celui ce a pictat-o taina acestei permutari: Maica nu a vrut sa-I intoarca spatele Fiului ei. <\/p>\n <\/p>\n Fereastra Sfinteniei<\/strong> <\/p>\n Fr\u00e2nturi de dialog<\/strong> <\/p>\n Parcul cu cruciulite<\/strong> Exista in lumea crestin-ortodoxa locuri de pelerinaj aureolate de urmele M\u00e2ntuitorului, ale Maicii Domnului sau ale unui Sf\u00e2nt, consfintite de o indelungata traditie, intarite de repetatele danii ale mai marilor lumii, evocate in insemnarile de calatorie ale pelerinilor care s-au inchinat la un moment dat acolo, zugravite in gravurile sau icoanele de tip proskynetarion,… Cite\u0219te mai mult »Schimbarea la Fata pe Taborul macedonean<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16685","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1442,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16685","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16685"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16685\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16685"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16685"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16685"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nExista insa si locuri tainice, mult mai putin accesibile, ascunse parca voit in pustii catre care omul modern isi calauzeste arareori mersul comod. O astfel de treime monastica (Varo\u0161, Treskavec si Zrze) ni s-a dezvaluit treptat in imprejurimile orasului macedonean Prilep, in mod simbolic chiar de Sarbatoarea Schimbarii la Fata. Pe stil nou, caci potrivit calendarului vechi (asa cum se pastreaza in universul religios macedonean) ziua a stat sub protectia Sfintei al carei nume mi-a fost incredintat la botez.
\nTrec\u00e2nd prin Bitola si Prilep, orase cu traditie negustoreasca (dupa cum indica bazarele vechi si noi), in care amestecul de crestinism si islamism dezvaluit de cupolele bisericilor si de minaretele geamiilor aminteste de istoria de cinci veacuri a ocupatiei turcesti asupra unui teritoriu ortodox, ochiul se obisnuieste cu contururile unei lumi stratificate, in care influentele diverselor culturi se deslusesc nu numai in obiceiurile culinare (neobisnuitele clatite cu nuca si usturoi, pentru a oferi doar un exemplu), ci si in arhitectura caselor sau in fizionomia localnicilor. Siragurile de frunze de tutun ce impodobesc gardurile curtilor sau fatadele locuintelor in satele din jurul orasului Prilep, siluetele masculine intinse lenes la umbra prin parcurile din proximitatea moscheelor nu te indeamna sa te g\u00e2ndesti ca regiunea aceasta din sud-vestul Macedoniei ascunde o mostenire crestina veche si valoroasa. Mai mult chiar dec\u00e2t ruinele vechiului centru religios de la Heraclea Linkestis, ai carui episcopi sunt mentionati in actele unor sinoade din veacurile IV-VI, mai mult dec\u00e2t sonoritatea denumirii grecesti a orasului Bitola \u2013 Monastiri (devenita Manastir, in rostirea cuceritorilor otomani) \u2013 semnele continuitatii vietii monahale ale celor 3 asezaminte care domina c\u00e2mpia Pelagoniei \u2013 Varo\u0161, Treskavec si Zrze \u2013 te determina sa zabovesti cu g\u00e2ndul asupra trainiciei credintei ortodoxe, intr-o lume zguduita de semnificative prefaceri religioase.
\nPrima treapta a urcusului: Manastirea Arhanghelului Mihail de la Varo\u0161<\/strong>
\nDepasind satul Varo\u0161 si ruinele unei basilici din perioada crestinismului primar, drumul serpuieste catre zidurile unei manastiri inaltate pe un manunchi de st\u00e2nci masive, cu forme neregulate. Scena pictata pe poarta de intrare in incinta sacra te anunta ca locul se afla sub protectia conducatorului armatelor celeste, Arhanghelul Mihail. Treptele de piatra te conduc catre bisericuta ridicata in imediata apropiere a unui locas de cult anterior, dat\u00e2nd din a doua jumatate a veacului al XII-lea, dupa cum dovedesc fragmentele de fresca pastrate in altar si diaconicon. Un secol mai t\u00e2rziu, schimonahul Jovan (Ioan) a refacut-o, potrivit unei inscriptii votive, inalt\u00e2nd-o pe latura de vest a fostei constructii. Unii dintre cercetatorii acestui monument considera ca a fost zidit cu rol funerar pentru ctitor, dupa modelul celui mai cunoscut mausoleu al lumii bizantine, Manastirea Pantocratorului din Constantinopol, locul de inmorm\u00e2ntare al membrilor dinastiei Comnenilor.
\nFigurile legendare ale ultimilor conducatori crestini ai zonei din perioada medievala \u2013 regele Volkashin si fiul sau, Marko (al carui turn de aparare se gaseste undeva deasupra manastirii) \u2013 mai pot fi deslusite in frescele de secol XIV, ce strajuiesc de o parte si de alta a intrarii in locasul de cult. Traditia considera ca ei au refacut biserica, fapt absolut firesc pentru puternicii nobili ai regiunii Prilep-Pelagonia, despre care se spune ca ar fi construit si renovat 77 de biserici in timpul domniei lor.
\nPe una dintre coloanele de marmura care sustin porticul s-a descoperit o inscriptie in limba slava cu alfabet chirilic, dat\u00e2nd din anul 996, a doua ca vechime din spatiul macedonean, ceea ce confirma ideea continuitatii monastice in zona inca din veacul al X-lea, c\u00e2nd se crede ca unul dintre elevii Sf\u00e2ntului Clement al Ohridului ar fi venit sa vietuiasca aici. Memoria colectiva nu ii retine numele, insa imprejurimile manastirii sunt denumite p\u00e2na in prezent prin sintagma locul Sf\u00e2ntului, consfintind astfel prezenta timpurie a unui rugator in acest perimetru.
\nIn veacul al XIX-lea, biserica a fost complet restaurata si s-au construit un turn clopotnita, chilii si case de locuit pentru oaspeti, ctitorite de breslele din Prilep. Se poate sa fi functionat aici si un spital, lucru obisnuit in manastirile dedicate Arhanghelului Mihail, care pe l\u00e2nga competentele razboinice este inzestrat de credinta populara si cu virtuti taumaturgice. Moastele Sfintilor Doctori fara de arginti Cosma si Damian, precum si ale Sf\u00e2ntului Stelian, ocrotitorul copiilor, traditia izvorului binefacator al Maicii Domnului (si sarbatoarea praznuita p\u00e2na in prezent \u2013 Balakliya \u2013 in cinstea lui) intregesc imaginea acestui loc cu puteri vindecatoare.
\nDin 1998, viata monahala a fost reluata, cinci maicute stabilindu-se aici. Chipul uneia dintre ele l-am intrezarit pret de c\u00e2teva minute dincolo de structura de lemn a pangarului, aplec\u00e2ndu-se sfios deasupra obiectelor de v\u00e2nzare, trudite chiar de m\u00e2inile lor. Cuvinte putine, doar ca raspuns la intrebarile noastre. Aflam astfel ca uneori coboara la ele c\u00e2te un preot-calugar de la manastirea Zrze pentru a sluji Sf\u00e2nta Liturghie. In rest, in singuratatea lor pe deplin asumata, maicutele se roaga in tacere, impletesc metanii, picteaza icoane pe lemn, dupa tehnici bizantine, si modeleaza lum\u00e2nari in ceara albinelor pe care le ingrijesc.
\nIn hora st\u00e2ncilor: Manastirea Treskavec<\/strong>
\nP\u00e2na la Varo\u0161 drumul a fost usor, pe unde odinioara se urca anevoios cu magarul, astazi a aparut o sosea asfaltata p\u00e2na in poarta manastirii. Am pornit catre Treskavec cu g\u00e2ndul ca vom strabate acelasi fel de itinerar, insa asteptarile ne-au fost contrazise. Am ratacit o vreme in cautarea cararii de acces catre ceea ce vedeam in v\u00e2rful muntelui Babuna, sub piscul Zlatovrv, despre care citisem in ghidul Macedoniei ca atinge inaltimea de 1422 de metri. Ajutati de localnici (care ne-au confirmat teoria din domeniul comunicarii, potrivit careia doar 7% din comunicare este verbala, iar restul tine de sfera non-verbalului) am gasit p\u00e2na la urma calea, pe l\u00e2nga vechiul cimitir al orasului Prilep, si am inceput urcusul pe un drum de tara, ingust, cu serpentine adesea periculoase si o portiune destul de mare aflata chiar atunci in constructie. Cu valatuci de praf in urma noastra si g\u00e2ndul la pelerinii care ajungeau aici odinioara strabat\u00e2nd 6 kilometri pe carari montane, am inaintat p\u00e2na la intrarea in manastirea dedicata Adormirii Maicii Domnului, de unde se intindea sub privirile noastre uimite valea Pelagoniei. St\u00e2ncile care strajuiesc manastirea, ca o hora impietrita de ameteala inaltului, ii amintesc calatorului de imaginea Meteorelor grecesti. Dupa ce ne-am cocotat pe c\u00e2teva dintre ele pentru a incerca sa privim c\u00e2t mai departe si sa deslusim in zare contururile oraselor Prilep, Bitola si Krushevo, am patruns in curtea asezam\u00e2ntului monahal. Prima impresie a fost aceea a unui loc parasit: biserica parea sa se dar\u00e2me sub greutatea turlelor invechite, iar cladirile din jur, odinioara impunatoare, erau acum doar niste structuri goale, ca ad\u00e2nciturile unor ochi ce si-au pierdut vederea. Nicio prezenta umana nu ne-a int\u00e2mpinat, doar c\u00e2teva pisici ne-au privit curioase, ca si cum nu intelegeau cum am reusit sa ajungem p\u00e2na acolo. Intr\u00e2nd in biserica, iti dai seama usor ca te afli intr-un monument care a strabatut veacurile, suferind variate modificari, de la prima atestare, din vremea imparatilor bizantini Andronicus al II-lea si Mihail al IX-lea (mentionati intr-o inscriptie votiva amplasata deasupra usii principale de intrare) si p\u00e2na in zilele noastre, c\u00e2nd se incearca o restaurare a intregului complex monastic. Se considera ca manastirea a fost infiintata in secolul al XIII-lea si refacuta un veac mai t\u00e2rziu de regele s\u00e2rb Milutin (1253-1321), apoi de tarul Stefan Du\u0161an si de fiul sau, Uro\u0161, dupa cum atesta documentele epocii. Frescele care impodobesc locasul ii rescriu istoria, organiz\u00e2nd-o in etape succesive: chipul unui nobil ctitor cu macheta bisericii in brate (din a doua jumatate a veacului al XIV-lea) se alatura portretelor Sfintilor militari Dimitrie si Gheorghe, figurati in marime naturala si inzestrati cu vesminte boieresti si sofisticate acoperaminte pentru cap, de catre talentatul pictor din secolul al XV-lea, in timp ce cupolele ce infatiseaza Sf\u00e2nta Treime sau pe Hristos Pantocrator sunt datorate zugravilor de la Krushevo care au pictat aici in 1849.
\nC\u00e2teva scene ne retin atentia: Deisis-ul de pe peretele nordic al naosului, chipul emaciat al Mariei Egipteanca, la trecerea dintre pronaos catre naos, figura concentrata a Sf\u00e2ntului Mercurie privind intens parca prin interiorul sagetii, delicatele portrete ale Sfintilor anarghiri Cosma si Damian sau somnul Apostolilor din Gradina Ghetsimani si prinderea lui Iisus din ciclul hristologic.
\nCu c\u00e2t zaboveam mai mult in incinta manastirii, cu at\u00e2t sentimentul de prezenta in absenta ne devenea mai limpede. La pangar, puteai cumpara lum\u00e2nari, icoane, matanute sau tam\u00e2ie fara a fi supravegheat de ochiul vigilent al unui monah. In cosurile de l\u00e2nga stativele pentru lum\u00e2nari erau aruncate resturi de ceara, semn ca fusesera arse de cur\u00e2nd. Trapeza veche, cu mese lungi de piatra din veacul al XIV-lea, ne-a primit cu o oala de ceai si pahare de plastic, ca o invitatie tacuta pentru pelerinul ostenit de drum. Totusi, nici un chip de calugar nu ni s-a aratat, nici o mantie neagra nu a unduit v\u00e2ntul subtire care adia in rastimpuri. C\u00e2nd sa iesim din incinta manastirii, pe poarta a intrat un muncitor de la drumuri, s-a inchinat cu gesturi largi, ne-a salutat cu o inclinare a capului si ne-a daruit, fara sa stie, senzatia ca duhul locului este mereu improspatat de cei care, ajung\u00e2nd anevoie acolo, au jertfit ceva din comoditatea vietii moderne pentru a int\u00e2lni atemporalul.
\nLa amurg, icoanele de <\/strong>binecuv\u00e2ntare de la <\/strong>Manastirea Zrze<\/strong>
\nAm cobor\u00e2t drumul in zig-zag de la manastirea Treskavec, imagin\u00e2ndu-ne maretia de odinioara a lavrei, pe care conducatori importanti ai lumii balcanice au tratat-o timp de secole cu mult respect, inzestr\u00e2nd-o cu odoare si vizit\u00e2nd-o in rastimpuri ca pe un loc de rugaciune si retragere asemanator Muntelui Sinai sau Athos. Am pornit mai departe catre asezam\u00e2ntul cu nume ca un susur de ape \u2013 Zrze. Pentru a ajunge la el, am trecut prin c\u00e2teva sate de musulmani, care traiau, la modul vizibil, din cultivarea tutunului.<\/p>\n
\nEdificiului lui German i s-au adaugat, la inceputul veacului al XVII-lea, doua biserici de o parte si de alta si exonarthexul de pe latura de vest. Biserica din partea nordica a fost refacuta in secolul al XVIII-lea, in cinstea gestului eroic al unui t\u00e2nar cioban, care ar fi murit martiric pentru a apara manastirea de jefuitori. Portretul lui, invesm\u00e2ntat in costum popular, se regaseste pe unul dintre peretii edificiului cultic care ii poarta de atunci numele, perpetu\u00e2ndu-i legenda: biserica ciobanului.
\nParintele Iov n-a uitat sa ne pomeneasca nici de cele doua maicute rusoaice, care s-au adapostit aici dupa zbuciumata perioada a celui de-al Doilea Razboi Mondial si care sunt inmorm\u00e2ntate in curtea manastirii si pastrate in memoria celor mai v\u00e2rstnici dintre locuitorii satului de la poalele muntelui. Nu poti sa nu te intrebi cum au rezistat cele doua monahii singure intr-un astfel de loc, in care iarna legaturile cu restul lumii erau pe de-a-ntregul suspendate din pricina zapezilor, ce faceau drumul impracticabil. De parca ne-ar fi ghicit g\u00e2ndul nerostit in preajma celor doua morminte alaturate, parintele Iov a evocat figura maicii Irina, cu inclinatii profund isihaste, prefer\u00e2nd manastirii linistea muntelui, atunci c\u00e2nd credinciosii urcau in numar mare p\u00e2na la ele.
\nAsezam\u00e2ntul de la Zrze, in care traiesc astazi opt calugari (numar semnificativ intr-o tara in care cifra totala a monahilor ajunge, conform statisticilor, cam pe la doua sute), nu are inca posibilitatea de a gazdui pelerinii peste noapte. Intre rasaritul si apusul soarelui insa iti poti odihni sufletul in aerul de rugaciune care s-a rostit neintrerupt aici mai bine de o mie de ani. Privind catre deschizaturile sapate in peretele muntelui ti se perinda prin minte alte locasuri rupestre din pustia Iudeii sau a Hozevei, din muntii Bulgariei (asezamintele de la Ivanovo, Aladja sau Basarabov) sau din imprejurimile Buzaului. Pomenirea celor care se ostenesc prin crapaturile muntilor capata astfel substanta, iar vietuirea lor tainica pare a sustine mai departe temeliile lumii noastre.
\nDesi se inserase si stiam ca ne asteapta un traseu anevoios la cobor\u00e2re, desprinderea de acest loc a fost chiar mai dificila dec\u00e2t in cazul celorlalte doua manastiri deja evocate. Sarbatoarea Schimbarii la Fata pe care o praznuisem urc\u00e2nd treptele de piatra ale Taborului macedonean reusise sa ne intoarca privirea spre lumea launtrica, spre spatiul acela in care, asemenea lui Petru in fata Slavei M\u00e2ntuitorului, am fi vrut sa ridicam trei colibe si sa ne invesnicim.
\nLa despartire, parintele Iov ne-a intins in semn de binecuv\u00e2ntare doua icoane, ce urmau sa stea pe raftul nostru de inchinaciune ca in iconostasul de la Zrze. Ziua de pelerinaj pe la treimea monastica ce strajuieste valea Pelagoniei se incheia astfel cu un dar menit sa-i perpetueze amintirea in ceasurile de veghe de acasa.<\/p>\n
\nAtunci c\u00e2nd aerul curatiei monahale se imbina subtil cu privelistea asupra tarii Macedoniei, g\u00e2ndul iti zboara la ceea ce aceasta poate semnifica in plan spiritual: un duh al pacii si armoniei crestine, izvor\u00e2t din contemplarea mirabilei creatii divine. Ritmul batailor inimii se modifica dupa abruptul urcus p\u00e2na la Varo\u0161 si abia in biserica m\u00e2nastirii isi gaseste o cadenta diferita, proaspata, surprinzatoare atunci c\u00e2nd pelerinul, vegheat de ramasitele minunatelor fresce din veacurile XII-XIV, isi intoarce privirea spre cea mai romantica fereastra de m\u00e2nastire int\u00e2lnita p\u00e2na atunci. Decupata in zidul de piatra si asezata, nefiresc pentru o biserica, la c\u00e2tiva centimetri de paviment, fereastra peretelui sudic al naosului iti asaza in fata ochilor o perspectiva ce iti taie rasuflarea. Nu mai inalt dec\u00e2t statura unei maicute in rugaciune si impodobit cu o scoarta frumos lucrata, acesta pare a fi locul tainic al manastirii: este pragul intre lumea pam\u00e2nteasca si cea a curatiei sufletesti. Fereastra iti ofera imaginea c\u00e2mpurilor intinse cu recolte bogate, a muntilor semeti, a satelor si oraselor ce se desfasoara la poalele ei, iar in interior ascunde linistea rugaciunii, pacea sfinteniei vegheate de chipurile sfintilor mestesugit pictate si miraculos pastrate de-a lungul istoriei zbuciumate a locasului de cult. O astfel de fereastra a sfinteniei se deschide si in inima fiecarui pelerin odata ce se inchina aici, imbogatindu-i si definindu-i in mod neasteptat universul spiritual.
\nDragos Bogdan<\/em><\/p>\n
\n\u2013 Observ, parinte, ca in scena Judecatii de Apoi, iadul este foarte sumar reprezentat…
\n\u2013 Invatam mai multe de la sfinti si Dumnezeu dec\u00e2t am invata de la iad!
\n*****
\nVorbindu-ne despre fresca interioara:
\n\u2013 At\u00e2t pe peretele sudic c\u00e2t si pe cel nordic al naosului, sunt reprezentati sfinti ai bisericii. Observati ca rotulus-urile episcopilor sunt inchise si doar cele ale pustnicilor sunt desfasurate, pentru ca viata si invatatura acestora reprezinta exemplul prin excelenta pentru calugari, iar adevarul trairii in sihastrie este mai cutremurator dec\u00e2t cel al vietuirii in demnitatile ecleziale.
\n*****
\n\u2013 Chiar si atunci c\u00e2nd m\u00e2nastirea a fost distrusa, iar obstea imprastiata, unii pustnici s-au nevoit in grotele din imprejurimi, asigur\u00e2nd astfel o continuitate de traire ortodoxa la Zrze.
\nDragos Bogdan<\/em><\/p>\n
\nDobro utro! Na Treskavec manastir?<\/strong>
\nCam asa incep stradaniile pelerinului rom\u00e2n aflat in cautarea drumului ce duce catre m\u00e2nastirea Treskavec… Iar atunci c\u00e2nd limba macedoneana nu iti este la indem\u00e2na, experienta comunicarii se masoara in capacitatea de intuitie, bunavointa si rabdare a celor doua parti. Dupa intrebarea de mai sus, un localnic plin de toate bunele intentii, isi lasa lucrul deoparte pentru a ne arata cum sa apucam pe drumul cel bun spre manastire. Dupa c\u00e2teva minute de explicatii, ceea ce retinusem era ca trebuia sa facem st\u00e2nga pe l\u00e2nga \u201egrobiste\u201c \u2013 indicatie insotita (vaz\u00e2ndu-ne chipurile incremenite a neintelegere) de impreunarea m\u00e2inilor in dreptul obrazului, asa cum, de obicei, aratam atunci c\u00e2nd suntem obositi si ne indreptam catre odihna. Am tras concluzia ca trebuia sa gasim un hotel sau un han in dreptul caruia ar fi urmat sa o cotim la st\u00e2nga. Am multumit si ne-am continuat cautarea inc\u00e2ntati intruc\u00e2tva de succesul nonverbal inregistrat. Descoperind o cladire cu doua etaje cu aer de han parasit, aflata la o intersectie cu un drum la st\u00e2nga, ne-am felicitat pentru intuitie si, convinsi ca am ajuns la \u201egrobiste\u201c, am pornit-o spre m\u00e2nastire. Vaz\u00e2nd la prima casa o femeie ce-si facea de lucru prin ograda, am intrebat-o, doar pentru a avea o confirmare, daca acela era drumul spre Treskavec. A urmat un soi de conversatie cu intrebari in rom\u00e2na si raspunsuri in macedoneana, in care biata femeie incerca sa ne arate ca trebuie sa o cotim pe o alta strada la st\u00e2nga, pe l\u00e2nga \u201egrobiste\u201c, insotindu-si explicatia de acelasi gest \u201esomnoros\u201c, iar noi arat\u00e2ndu-i de zor cladirea din spatele nostru si botez\u00e2nd-o hotar\u00e2t \u201egrobiste\u201c! C\u00e2nd intreaga aceasta discutie se transformase intr-un vacarm desav\u00e2rsit, taranca exasperata a apelat la forma de comunicare pe care, probabil, a considerat-o ca fiind extrema, si a rostit intr-o engleza fara cusur: \u201eDo you speak english?\u201c Erau, desigur, singurele cuvinte cunoscute in aceasta limba, dar suficiente pentru a ne vedea salvati din impas: si-a chemat fiica si aceasta ne-a lamurit ca in dreptul cimitirului se face un drum la st\u00e2nga catre manastire.
\nAsadar, misterul ni s-a deslusit: \u201egrobiste\u201c inseamna cimitir, iar maniera in care macedonenii isi imagineaza viata de dupa moarte ne-a induiosat si ne-a facut sa privim cu mult mai multa simpatie \u201eparcul cu cruciulite\u201c pe l\u00e2nga care urca drumul. Calatoria catre manastirea Treskavec s-a transformat intr-un sir de scenarii despre diverse situatii de viata din mitologicul Babilon, precum si intr-un inventar al cuvintelor rom\u00e2nesti provenite din slava \u2013 arsenal de care ne-am folosit din plin p\u00e2na la sf\u00e2rsitul calatoriei.
\nDragos Bogdan<\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"