{"id":16683,"date":"2013-09-26T15:22:09","date_gmt":"2013-09-26T13:22:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16683"},"modified":"2013-09-26T15:22:09","modified_gmt":"2013-09-26T13:22:09","slug":"augustin-buzura-75-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/augustin-buzura-75-2\/","title":{"rendered":"Augustin Buzura 75"},"content":{"rendered":"

ION SIMUT<\/strong>
\nOptiunea pentru modernitate ca forma a libertatii<\/strong><\/p>\n

Augustin Buzura a urcat cu fiecare roman miza creatiei sale. Nu si-a permis carti usoare, ca relaxare, temporizare sau pregatire a unei etape a scrisului sau. Nu-mi pot imagina literatura de divertisment publicata sub semnatura lui. \u00centotdeauna si-a pus problemele cele mai grave ale prezentului, ale omului, ale existentei, ale societatii contemporane, iar printre acestea libertatea, iubirea, alienarea, confruntarea cu limita, adaptarea sociala, demnitatea, moartea ocupa primele locuri. Si-a complicat mesajul si limbajul naratiunii, crez\u00e2nd si dovedind ca e neaparat nevoie sa procedeze astfel pentru a prinde complexitatea constiintei umane. Lupta romancierului cu conjuncturile politice nefavorabile a fost permanenta si nu a crezut nici o clipa ca trebuie sa cedeze sau sa se conformeze. Curajul de a spune adevarul si curajul de a exprima acest lucru \u00eentr-un mod nou au fost afirmate \u00eentotdeauna cu tarie si urmate cu constiinciozitate si \u00eenversunare (o forma accentuata a perseverentei) de la debut p\u00e2na astazi.
\nAdevarul si noul sunt notiunile cele mai frecvente \u00een scrisul sau publicistic. Prozatorul stie prea bine ca pentru ambele e nevoie de curaj, desi acesta se poate demonetiza, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een anii 70, prin invocarea lui exagerata. Evident ca, fiind vorba de literatura, ele \u2013 adevarul, noul si curajul de a le exprima \u2013 au nevoie de suportul artei, al talentului. Dar, citind publicistica din \u201eBloc notes\u201c (1981) si relation\u00e2nd-o cu literatura publicata de Augustin Buzura, \u00eentelegem ca adevarul (ca substanta umana, existentiala, morala si inevitabil politica, \u00een cele din urma \u2013 deci adevarul interior, psihologic, si adevarul exterior, social) si noul (ca modalitate de expresie, forma estetica) alcatuiesc alfabetul libertatii.
\nNoul, adica modernitatea \u00een roman, \u00eensemna pentru Augustin Buzura \u00een anii 1965-1970, c\u00e2nd \u00eesi formula propriile exigente, privirea omului din interior, explorarea psihologicului \u00een abisalitatea lui pentru a ajunge la straturile inconstientului. Asa va proceda \u00een primul sau roman, \u201eAbsentii\u201c, si prin asta a surprins. Poate ca numai Nicolae Breban \u00eei statea alaturi \u00een aceasta tentativa, cu aceeasi temeritate. Moderna, cu adevarat noua ca tema si investigatie analitica \u00een romanul lui Augustin Buzura putea fi angoasa. Acesta e registrul psihologic al monologului interior al medicului Mihai Bogdan, personajul din \u201eAbsentii\u201c: revolta neputincioasa \u00eempotriva unei lumi rau alcatuite. Dar exista, a existat vreodata, lume bine alcatuita? E \u00eentrebarea cea mai nelinistitoare a \u00eentregii creatii epice a lui Augustin Buzura. Ea persista si astazi, cu aceeasi acuitate din tinerete, \u00een romanul postdecembrist \u201eRecviem pentru nebuni si bestii\u201c si \u00een publicistica politica din editorialele prozatorului din revista \u201eCultura\u201c. \u00centrebarea, \u00een diversele ei variante, din \u201eAbsentii\u201c si din \u201eBloc notes\u201c, se repeta obsedant, \u00eesi pastreaza o actualitate exasperanta, deopotriva pentru scriitor si pentru personajele sale, confruntati cu lumea si cu limitele societatii, cu agresiunile si absurditatile mereu \u00een detrimentul individului si al libertatii sale interioare. Dupa cum se observa, problema noului, deci a modernitatii, este conectata necesarmente cu problema libertatii.
\n\u201eModerni dar cum?\u201c \u2013 se \u00eentreaba scriitorul \u00eentr-un articol din 1973, reluat \u00een volumul \u201eBloc notes\u201c. Noul, modernul nu sunt valori \u00een sine, prin simpla lor constatare sau semnalare, eventual consemnare \u00eentr-un text. Noul nu este o coaja, ci noul dezvaluit trebuie sa fie miez, substanta, adevar. Iata explicatia prozatorului: \u201eNumai cunoasterea adevarata a oamenilor, numai legaturile directe, vii, care se pot stabili dincolo de conventii si fraze de suprafata este \u00een masura sa ne verifice trainicia definitiilor noastre despre adevar, suferinta, bucurie etc. Noul, neprevazutul, substanta reala a literaturii, acel \u00abadevar\u00bb ssubliniat de catre autor \u00een text, n. n.t at\u00e2t de frecvent pomenit, se afla \u00een ei, \u00een faptele, \u00een g\u00e2ndurile lor, \u00een jocul m\u00e2inilor sau al muschilor fetei, \u00een privirile at\u00e2t de semnificative ce \u00eenlocuiesc cuvintele, explicatiile\u201c. Cu alte cuvinte, relatia dintre adevar, suferinta, noutate si libertatea scriitorului de a le exprima e o ecuatie complexa, \u00een a carei rezolvare corecta, credibila estetic, sta responsabilitatea prozatorului.
\n\u201eCunoasterea omului din interior\u201c e o sintagma care revine adesea \u00een publicistica sa, opun\u00e2ndu-se realismului exterior, ideologizat, falsificat \u00een clisee \u00eenselatoare. Adevarul scriitorului si al personajelor sale nu trebuie sa fie unul explicit, direct protestatar, despre dictatura lui Ceausescu (un adevar istoric documentar, aflat \u00een perimetrul politologilor si al publicistilor), ci adevarul trait al acelei epoci, modul concret, modulat psihologic, \u00een care omul (un anumit personaj) \u00eesi traieste iubirea, \u00eenfr\u00e2ngerea, libertatea, demnitatea, angoasa existentiala. Acest om conjunctural exprima omul generic, daca prozatorul are har, iar aceasta vocatie este dovedita de proza lui Augustin Buzura. Drumul spre acest adevar profund este \u201edrumul spre noi \u00eensine\u201c, dupa cum explica memorabil Augustin Buzura: \u201eexprim\u00e2nd \u00een felul sau cu maxima sinceritate oamenii pe care-i cunosti, exprimi \u00een realitate OMUL\u201c (sublinierea cu majuscule apartine autorului).
\n\u00cen continutul modernitatii spre care aspira proza lui Augustin Buzura (aspiratie realizata) intra adevarul interior al unei experinte politice traite, \u00eenglobat \u00eentr-o viziune culturala si filosofica mai complexa dec\u00e2t simpla relatare de la fata locului, ceea ce \u00eenseamna cunoasterea aprofundata a unei realitati, cunoastere care cuprinde suferinta si tehnica narativa de exprimare a acestei suferinte: \u201eA-ti exprima lucid, cu sinceritate si demnitate timpul si societatea, a nu-i neglija imensa complexitate, cultura si filosofia, a-i reda esenta, coordonatele ei spirituale autentice, a nu face concesii vulgaritatii, inculturii \u00eenseamna \u00een realitate a fi modern. Asadar, modernitatea trebuie cautata \u00een noi, \u00een constiinta noastra, \u00een semenii nostri. Formulele, schemele, tehnicile ram\u00e2n ceea ce sunt atunci c\u00e2nd \u00een ele nu pulseaza s\u00e2ngele viu al zilei, durerea si bucuria cunoasterii. Proza trebuie modernizata mai ales \u00een continut, daca trebuie\u201c. E una dintre marturisirile de credinta esentiale ale prozatorului, la care ar trebui sa reflectam \u00eendelung. Modernitatea formala e perisabila, reductibila la o moda trecatoare \u2013 se stie prea bine. Reperele invocate clarifica si mai mult aceasta convingere privitoare la modernitatea literaturii \u00een \u00eentelegerea lui Augustin Buzura, o modernitate substantiala, de continut abisal psihologic, filosofic. Din literatura universala, prozatorul trimite cel mai des \u00een publicistica sa la Shakespeare, Dostoievski, Flaubert, Kafka, Svevo, Faulkner, Thomas Mann, Joyce, uneori si la Virginia Woolf, iar din literatura rom\u00e2na interbelica la Gib I. Mihaescu, Rebreanu si Camil Petrescu. Acesta e nucleul dur al modernitatii generice \u00een care crede, nedelimitata \u00eentr-o anumita epoca. Dintre contemporani, \u00eentr-un articol din 1971, \u00eei alege, din propria generatie, pe Nicolae Breban, D. R. Popescu, Stefan Banulescu, Fanus Neagu, \u00eentr-o lista scurta ce nu s-a amplificat cu timpul prea mult. La ea s-a adaugat, din generatia anterioara, Marin Preda, ca un reper de inconformism, confruntare cu epoca, interogatie etica si analiza sociala a prezentului.
\nAugustin Buzura a dorit sa scrie un roman al actualitatii, iar scrisul sau sa fie o marturie a epocii pe care a trait-o. Poate ca nici un elogiu mai mare nu-i poate fi adus dec\u00e2t acela ca a reusit sa ne dea o marturie credibila estetic, prin personajele sale memorabile, ca si ale lui Marin Preda, despre viata sociala, morala, politica \u00een comunism, prinsa \u00eentr-o psihologie a profunzimilor prin experienta \u00eenfr\u00e2ngerii si a angoasei, traita de un om conjunctural ridicat printr-o arta specifica la reprezentarea unui om generic, cu aspiratiile, suferintele si nelinistile lui ce trec bariera unei anumite epoci. Absenta libertatii ca si dob\u00e2ndirea libertatii \u00eel nefericesc la fel de mult, din motive diferite, pe omul din romanele lui Augustin Buzura, anterioare anului 1990 sau urm\u00e2nd schimbarilor radicale din 1989.<\/p>\n

 <\/p>\n

ION POP<\/strong>
\n\u00cen spatiul public<\/strong><\/p>\n

Cititorii lui Augustin Buzura stiu bine ca, de c\u00e2nd a \u00eenceput sa scrie, si prozatorul, si publicistul au fost la el ipostaze perfect complementare ale unui subiect angajat, mereu prezent \u00een agora timpului sau, o constiinta interogativa prin excelenta, purtator adesea al unor mesaje deloc comode \u00een vremurile sub care a trait si a scris. Romancierul de prim-plan a dat, cum bine se stie, c\u00e2teva carti-reper pentru istoria literaturii rom\u00e2ne de sub comunism, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eAbsentii\u201c din 1968, opera interzisa la scurta vreme dupa aparitie, continu\u00e2nd cu \u201eOrgolii\u201c, \u201eFetele tacerii\u201c, \u201eVocile noptii\u201c, \u201eRefugii\u201c, \u201eDrumul cenusii\u201c, ultimul din aceasta suita fiind publicat \u00een 1988, toate cu protagonisti intelectuali, spirite reflexive si minti cercetatoare \u00een zonele tinute \u00een umbra sau escamotate de ideologii momentului. Analist de forta, s-a remarcat si ca investigator al unor medii sociale fram\u00e2ntate, evocate \u00een momente de tensiune, \u00een conflict cu lumea din jur, cu legile si dogmele ideologiei, de la universul taranesc asediat de comunism, la cel al muncitorilor \u00een confruntare cu acelasi regim, ori al intelectualului care se simte raspunzator de sine si de lume, \u00eentr-un univers al tuturor alienarilor. Roman al \u201eobsedantului deceniu\u201c \u2013 s-a spus \u2013 perpetu\u00e2ndu-se \u00een jurul acestei formule cliseizate de timpuriu un numar de prejudecati ce nu-l ating, \u00een realitate, dec\u00e2t superficial pe autorul cartilor mentionate, caci, \u00een ciuda presiunii cenzurii \u00een jurul fiecareia dintre scrierile sale, Augustin Buzura a reusit sa conserve \u00een ele, dupa dificile negocieri cu paznicii ideologiei, esentialul unor atitudini de curaj intelectual, \u00een opozitie consecventa cu Puterea. Iar dupa 1989, \u00een \u201eRecviem pentru nebuni si bestii\u201c (1999) ori \u201eRaport asupra singuratatii\u201c (2009) si-a continuat prospectiunile psihologice si de sociologie sui generis \u00een ambianta schimbata dupa caderea dictaturii comuniste, dar care n-au eliminat destule tare, mentalitati mostenite de la vechiul regim, agravate adesea \u00een noile contexte.
\nAugustin Buzura se numara, de ani buni, si printre scriitorii care au considerat de datoria lor sa se exprime si \u00een chip mai direct \u00een spatiul public. Carti precum \u201eBloc-notes\u201c (1981), \u201eTentatia risipirii\u201c, \u201eA trai, a scrie\u201c, au reunit \u00een ultimele vreo trei decenii reflectiile sale pe teme literare, cu puternice accente civice, caci prozatorul este aici un foarte atent si exigent observator (si judecator) al lumii prin care trece. Continu\u00e2nd o impunatoare traditie transilvana, el se arata a fi un scriitor animat de un angajament etic profund, pentru care starea societatii contemporane conteaza \u00een cel mai \u00eenalt grad, iar derivele ei, mereu \u00eenregistrate de un ochi critic ascutit, cheama sanctiunea morala. Un reper precum Slavici ar trebui numit imediat printre marile exemple, la care se pot adauga multe nume de militanti pentru ideile \u00eenalte, de la luptatorii pentru Marea Unire \u00eencoace.
\nSub un titlu foarte expresiv \u00een ironia lui dureroasa, \u201eCanonul periferiei\u201c (Ed. Limes, 2012), asemenea repere sunt reactivate aproape patetic \u00een substratul unor reflectii ce pun \u00een evidenta radicalul contrast dintre idealurile celor ce cadeau \u00een Decembrie 1989 pe baricadele Revolutiei \u00eensotiti de solidaritatea fierbinte a celor scapati de gloantele \u201eteroristilor\u201c, si lungul sir de deceptii care a urmat, acumul\u00e2ndu-se alarmant p\u00e2na \u00een ziua de azi. Caci faptele si personajele propuse drept modele \u00een epoca postdecembrista apartin mai degraba unei sub-istorii dec\u00e2t unei Istorii cu majuscula, pe care aproape ca au reusit sa o \u00eempinga \u00een derizoriu, compromit\u00e2ndu-i nu doar emblemele, ci alter\u00e2nd substanta \u00eensasi a oricarei aspiratii mai \u00eenalte, a oricarei constructii materiale si spirituale asezate pe vreun temei solid. Ceea ce se ofera de mai bine de doua decenii prin toate canalele de comunicare este, de fapt, contraexemplul, marginalitatea degradata pornita \u00eempotriva Centrului, nonvaloarea unor false vedete afisata pe liste de performante, vacarmul unor retorici politice gaunoase, chemate sa bruieze la nesf\u00e2rsit vocile curate ale celor care mai cred se mai poate construi ceva durabil \u00een spatiul nostru devastat de prea multe nemernic\u00edi.
\nNoua secventa din publicistica scriitorului, care acopera trei ani de \u201eeditoriale\u201c tiparite \u00een revista \u201eCultura\u201c (decembrie 2005-decembrie 2008), adauga doar c\u00e2teva verigi \u2013 \u00eensa rezistente si semnificative! \u2013 la lantul meditatiilor desfasurate cu consecventa \u00een timp. Ele vorbesc despre un spirit nelinistit, dedat \u00eentrebarilor fundamentale despre lume si situatia intelectualului, a omului de cultura, \u00een atmosfera foarte tulburata \u00een care traieste, \u00een care traim. Izbeste de la primele luari de pozitie aceasta stare angoasat-\u00eentrebatoare a celui caruia \u00eei pasa \u00eentr-adevar de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul lui, cu semenii, cu societatea, cu tara. \u00centr-un moment \u00een care mai toate angajarile \u00een numele a ceea ne obisnuisem a numi \u201eideal\u201c sunt supuse deriziunii, relativizate prin atitudini ce pot fi \u00eensumate \u00een formula \u201ebascaliei\u201c, care nu e totuna cu mereu invocatul \u201ehaz de necaz\u201c, cu umorul salvator de multele precaritati ale vietii noastre, prozatorul \u00eentelege sa ia \u00eenca si \u00eenca o data lucrurile \u00een serios. Numeste, risc\u00e2nd un fel de monotonie, \u00een zeci de r\u00e2nduri pacatele lumii noastre peste masura de \u201ebalcanizate\u201c, pune degetul pe toate ranile identificate \u00een anii de dupa zisa Revolutie, nu oboseste sa vestejeasca relele moravuri, demisiile etice, conformismele de moda veche si noua. Un inventar al temelor de reflectie din ramele acestui \u201ecanon\u201c concentreaza cam toate punctele slabe, ne\u00eemplinirile, ratarile, esecurile unei socieati care promitea \u00een 1989 o \u00eennoire radicala.
\n\u201eCanonul periferiei\u201c este, astfel, prin antifraza, lista falselor repere, catalogul imposturilor, al contrafacerilor, al unei suite de \u201e\u00eenlocuitori\u201c ai valorilor adevarate. E, de la un capat la altul, cartea unei amare deceptii: bunei asezari rationale i se opune \u201enebunia din jur\u201c, cu trimitere la t\u00e2nguirea Eclesiastului dupa care nimic nu e nou sub soare si ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat se va mai \u00eent\u00e2mpla, aproape la fiecare pagina se \u00eenregistreaza repetarea acelorasi ur\u00e2te fapte ce dezoleaza spiritul \u201ecronicarului\u201c de epoca; dar, fapt esential, toate acestea nu-l fac sa renunte la interogatie, \u00eenc\u00e2t \u00eentrebarea \u201ece se \u00eent\u00e2mpla cu noi, cu tara\u201c e reluata ca \u00eentr-un ritual al deznadejdii. \u201eNe\u00eencetatul scandal politic\u201c, amalgamul doctrinar incert, lipsa de principii tradata de toate partidele politice, care cedeaza mai degraba retoricii gaunoase de propaganda electorala, fara sa puna mai nimic \u00een practica din mirobolantele promisiuni, \u00eei provoaca spectatorului la comedia si farsa generalizate un sentiment de \u00eendreptatita revolta. Ardeleanul obstinat \u00een credintele lui constructive este frapat \u00een fiecare zi de improvizatie, superficialitate, lipsa de raspundere si de angajare serioasa \u00eentr-un proiect pozitiv. Singurele certitudini, enuntate ironic, se numesc \u201ehaos, mitocanie, mizerie morala si ura la cote intolerabile\u201c, \u201e\u00een afara de scandaluri, nu parem pregatiti pentru nimic\u201c, \u201es-a distrus tot ce parea imposibil de distrus, tot ce avea legatura cu demnitatea nationala, cu trecutul cel adevarat\u201c… Sau, din alte unghiuri, ale privirii psihologului: \u201eAbsenta tragicului din structura fiintei noastre, neaderenta deplina la realitate, excesul de fantezie sau o compnenta paranoida fac nefirescul si absurdul sa pluteasca peste toate\u201c…
\nSunt fragmente de notatii ce pot fi luate de peste tot. \u201eAu \u00eenvins incultura, mediocritatea lucitoare, biografia falsa, Calibanii ce se cred Shakespeare, hotii care stabilesc ierarhiile celor curati, iar malurile D\u00e2mbovitei au devenit Everestul nostru national\u201c \u2013 se scrie \u00eentr-un loc, rezumativ. Coorodonatele lumii rom\u00e2nesti de azi sunt fixate \u201e\u00eentre circ si sarmale\u201c, un nou \u201ecirc de partid si de stat\u201c, se traieste \u201esub zodia haosului\u201c, \u00een \u201ecresa de monstri\u201c, urmarindu-se niste \u201ecomici vestiti ai micului ecran\u201c, printre eminescienii \u201esaltimbanci si irozi\u201c reintrati \u00een scena nationala, sub o \u201edictatura a surogatelor\u201c. Sunt, toate acestea, titluri semnificative, expresive pentru ceea ce urmeaza sub ele ca lectura a realitatii imediate. Invocarea batr\u00e2nului Caragiale, cu trimiteri semnificative la gravele judecati rostite despre lumea rom\u00e2neasca a timpului sau, apare fireasca \u00een acest context, formulari memorabile ale asprului moralist ram\u00e2n\u00e2nd \u00eentr-adevar de o trista actualitate. Augustin Buzura cheama \u00een sprijin si alti numerosi oameni ai cartii, de la scriitori la filosofi, artisti, politologi, rom\u00e2ni si straini, situ\u00e2nd relele apucaturi \u00eentr-o sfera de universalitate negativa, oferind fundaluri de contrast ale reflectiei pe teme morale, izol\u00e2nd \u00een efigie aforistica rostirile edificatoare din mai multe spatii de cultura.
\nCuloarea polemica nu lipseste din aceste texte \u2013 si e firesc. Presedintele primei Fundatii Culturale Rom\u00e2ne, apoi al Institutului Cultural Rom\u00e2n la primii sai pasi, a fost eliberat din functie \u00een 2005 fara un singur cuv\u00e2nt de multumire si de recunoastere a unor merite de netagaduit \u00een promovarea culturii rom\u00e2ne \u00een lumea mare, atacurile nedrepte contra sa n-au fost putine, dupa cum, m\u00e2nati de o patima justitiara conjuncturala si fara temeiuri serioase, destui procurori improvizati l-au contestat nu o data si pe scriitor, pun\u00e2ndu-i-se \u00een seama tot felul de vini imaginare. De aici, desigur, si raspunsurile transante, convingatoare \u00een fermitatea lor, dar si reactiile de culoare temperamentala mai marcata, expresii ale unei sensibilitati ranite. Asa sunt unele aprecieri privind activitatile ICR de sub urmatoarea administratie, ce nu vor fi fost chiar toate, en pure perte, dupa cum ceea ce s-a numit \u00een anii acestia \u201edosariada\u201c , n-a fost tocmai lipsit de sens, \u00een masura \u00een care, la modul ideal, miza era una a purificarii morale \u2013 absolut necesare \u2013 a societatii rom\u00e2nesti traumatizate de dictatura comunista. Eroarea, bine evidentiata de autorul cartii, este totusi aceea de a se fi aruncat cu piatra fara distinctie aproape exclusiv \u00een victimele Securitatii, uit\u00e2ndu-se calaii, tortionarii, de a fi \u00eempotmoliti \u00een superficial, fara nuante, fara atentie la contextele constr\u00e2ngatoare si la presiunile de tot felul asupra delatorilor identificati de CNSAS, cu scopul ca si sadic de a compromite si a pata. Greseala grava, iarasi, frecvent observata, cea a stigmatizarii pripite a unor oameni de cultura marginalizati din pricini de noua adeziune politica, de lapidare a memoriei unor spirite eminente ale spiritualitatii rom\u00e2nesti, judecate tot fara nuanta si fara a tine seama de contexte; culpele morale n-au lipsit, desigur si \u00een cont strict personal al unora dintre aceste nume mari, si ele nu pot fi trecute cu vederea, \u00eensa exista grade diverse de vinovatie, nu suntem toti o apa si un pam\u00e2nt. Pe de alta parte, nu toti \u201emitingistii\u201c post-decembristi au iesit \u00een piete sa protesteze nemotivat contra celor care continuau sa-i protejeze pe noii profitori, multi dintre ei urmasi \u00een toate sensurile ai puterii abia dar\u00e2mate… Ram\u00e2ne \u00eensa adevarul amar, numit de publicist la \u00eenaltimea unei decis trasate geometrii morale, ram\u00e2n realitatile \u00eenca prea putin \u00eencurajatoare pentru viitorul previzibil al unei tari revasite de fosta dictatura, cu inertii adesea mai agresive dec\u00e2t ale trecutului imediat, cu semn schimbat, dar cu consecinte nu mai putin nefaste. Toate aceste semnale de alarma definesc un patriotism profund, care \u00eenfrunta chimvalele rasunatoare ale noilor tribune improvizate ad hoc de apostolii demascarilor orientate, \u00een vreme ce puteri subterane \u00eei ascund sub scuturi de umbra pe raufacatorii reali ori le sterg fara scrupule urmele. Resping\u00e2nd cu amaraciune ori cu saracasm jalnicul \u201ecanon al periferiei\u201c, Augustin Buzura revine, iata, \u00een spatiul public, privit \u00eenca o data de la \u00eenatimea luminoasa a v\u00e2rstei \u00eentelepte, profund dezamagit, \u00eensa pastr\u00e2nd intacte \u00een spiritul sau, ca sub o p\u00e2lp\u00e2ire de candela, reperele exemplare ale istorei si culturii rom\u00e2nesti la care s-a raportat toata viata.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ION SIMUT Optiunea pentru modernitate ca forma a libertatii Augustin Buzura a urcat cu fiecare roman miza creatiei sale. Nu si-a permis carti usoare, ca relaxare, temporizare sau pregatire a unei etape a scrisului sau. Nu-mi pot imagina literatura de divertisment publicata sub semnatura lui. \u00centotdeauna si-a pus problemele cele mai grave ale prezentului, ale… Cite\u0219te mai mult »Augustin Buzura 75<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9394,9359],"class_list":["post-16683","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-augustin-buzura-75-ani","tag-literatura-lui-augustin-buzura"],"views":1275,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16683","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16683"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16683\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16683"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16683"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16683"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}