<\/p>\n
Vr\u00e2ncean fiind \u2013 si iesean de o jumatate de secol \u2013, Ardealul este provincia care \u00eemi da sentimentul ca sunt rom\u00e2n \u00eentreg. Nu vreau sa devin patetic, dar cred ca fara Ardeal noi rom\u00e2nii nu am mai merita sa contam \u00een istorie ca natiune. Ar fi, cu vorba lui Blaga, un boicot al propriei noastre istorii. Ceea ce ne-ar descalifica si ne-ar deligitima pentru totdeauna. Ardealul nu e doar geografie, istorie, cultura, existenta tragica, Horea, Ioan Inochentie Micu-Klein, Avram Iancu, Slavici, Goga, Rebreanu, Blaga si at\u00e2tia alti \u201epazitori ai solului vesnic\u201c, cum zicea Calinescu. Ardealul este toate acestea si mult mai mult. Este inima, este sufletul rom\u00e2nismului. Iata-l pe N. Steinhardt fascinat de lumina inconfundabila a unei dimineti \u00een spatiul cosmic si moral al Ardealului, acel tar\u00e2m unde \u2013 noteaza el \u00een \u201eJurnalul fericirii\u201c \u2013 \u201eau fost dureri si au c\u00e2ntat pasari triste, dar n-au ramas urme de m\u00e2l turcesc, nimic levantin, h\u00e2d, desucheat, care sa aduca aminte de mistocari, de giamparale, de chirpici, de isarl\u00e2c\u2026 La ora matinala totul e \u00eenca proaspat si ne\u00eentinat, totul pare mai vast, mai pur, mai pus la punct, mai integrat \u00een civilizatie si \u00een Mitteleuropa. Rom\u00e2nismul cu fata spre apus, cu asezari rurale unde precumpaneste piatra, cu stiinta \u00eendaratniciei de a dura \u00een demnitate. Analecte, thesaure, chrestomatii, Petru Rares, Aurel C.Popovici\u2026 Fiori de patriotism, \u00een vreme ce, solemn si negrabit, punctual si tantos, ca tot peisajul, se ridica un soare de pe acum matur, cu p\u00e2ntec de domn notar\u201c.<\/strong><\/em> Vr\u00e2ncean fiind \u2013 si iesean de o jumatate de secol \u2013, Ardealul este provincia care \u00eemi da sentimentul ca sunt rom\u00e2n \u00eentreg. Nu vreau sa devin patetic, dar cred ca fara Ardeal noi rom\u00e2nii nu am mai merita sa contam \u00een istorie ca natiune. Ar fi, cu vorba lui Blaga, un boicot al propriei… Cite\u0219te mai mult »Recitind \u201eJurnalul fericirii\u201c intr-o noua varianta (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16681","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1002,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16681","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16681"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16681\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16681"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16681"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16681"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nAproape tot ce intra sub ochiul si sub pana monahului de la Rohia este nu numai reflectie si subiect de reflectie, ci si literatura: fie ca e vorba de o fiinta umana ori de un peisaj din natura, de mediul concentrationar sau de pacea si linistea unei strazi din Bucurestiul interbelic, \u00eentr-o dupa-amiaza de vara; de o reuniune prieteneasca \u00eencarcata de spiritualitate a unor intelectuali; de o gara ori de o manastire unde timpul are alt ritm si alt sunet dec\u00e2t cel din care vii apasat de bunele si relele omenesti; de un eveniment, o figura istorica sau o capodopera a artei universale, precum \u201eChemarea Sf\u00e2ntului Matei\u201c a lui Caravaggio, ce nareaza un tulburator eveniment biblic, sau de un vis \u00eentr-o noapte la Jilava transfigurat \u00eentr-un poem \u00een proza de o rascolitoare metafizica, amintind de marii poeti mistici ai lumii: \u201eMa \u00abtrezesc\u00bb \u00een plin vis. Sunt cuprins \u00eentr-o lumina cu desav\u00e2rsire alba si stralucitoare, ce ma \u00eenconjoara din toate partile. Am senzatia ca ma aflu asa de mai mult timp \u00eensa ca abia acum realizez situatia. Dintr-odata stiu si \u00eenteleg ce e lumina aceasta, ca e lumina Taborului si, fara sa aud cuvinte, pricep ca domnul \u00eemi spune: Eu sunt. Lumina nu numai ca ma \u00eenconjoara, ma si poarta, ma leagana, ma copleseste. O fericire nespusa ma ia \u00eentreg \u00een stap\u00e2nire. si creste din clipa \u00een clipa; se revarsa asupra-mi \u00een valuri din ce \u00een ce mai mari, mai irezistibile. Din toate partile lumina si fericirea sc\u00e2nteiaza, pulseaza si nu-mi dau ragaz sa rasuflu. Din fiecare percepere a unei \u00eenc\u00e2ntari supreme ele fac \u00een clipa urmatoare neant si nimicnicie si-mi deschid noi praguri unde totul este neasemuit mai luminos si mai ametitor. Dupa un popas de o clipa valurile de lumina si de fericire se pun serios pe treaba, cu nadejde si temei, si se pornesc a ma desfiinta, a nu lasa nimic din mine si a ma contopi cu desav\u00e2rsire \u00een neaua aceea care acum trece prin toate culorile curcubeului, e rosietica, e albastruie, e azurie, e de un verde aproape imperceptibil, spre a redeveni iar alba, de un alb nou, greu, consistent care apoi se destrama si se preface \u00eentr-un fel de nesf\u00e2rsita pulbere luminoasa. Eu sunt, repeta fara cuvinte vocea; si nu mai cunosc nimic altceva dec\u00e2t fericirea care \u2013 \u00een sf\u00e2rsit \u2013 nu se mai \u00eenversuneaza asupra-mi, dar nu \u00eenceteaza totusi de a se dezvalui mereu alta, mai nebanuit de intensa, mai alb luminoasa. \u00cencetez de a fi, ma pierd \u00een lumina\u201c.
\nAcest film oniric al unei ascensiuni \u00een mai multe trepte catre marea revelatie, catre m\u00e2ntuire motiveaza, el singur, pe deplin insolitul titlu al unei scrieri fermecatoare, complexe si aproape imposibil de prins \u00eentr-o formula definitorie. S-a spus ca \u201enimeni (ca N. Steinhardt \u2013 nota mea) nu a mai privit \u00eenchisoarea ca o m\u00e2ntuire\u201c (N. Manolescu). E adevarat, cel putin la noi este si din acest punct de vedere singulara. \u00cen alte culturi, cea rusa de pilda, sunt destule cazuri oarecum asemanatoare. Soljenit\u00een, si el un spirit eminamente religios, privea \u00eenchisoarea ca pe un dar: \u201eBinecuv\u00e2ntata fii, \u00eenchisoare, pentru ca ai venit \u00een viata mea!\u201c. O binecuv\u00e2ntare ce venea si din perspectiva scriitorului, nu numai a omului moral. De altfel, daca citim cu atentie memoriile primei sale sotii, care i-a stat alaturi \u00eenca din adolescenta si p\u00e2na la expulzarea din Uniunea Sovietica a celui ce dezvaluise lumii imaginea terifianta a gulagului, observam ca experienta recluziunii era privita de Soljenit\u00een mai ales ca un catalizator puternic al vocatiei sale de scriitor. Cu alte cuvinte, Soljenit\u00een era constient de faptul ca nu ar fi devenit scriitorul care este fara aceasta experienta si, \u00een ultima instanta, fara tema lagarului. O tema, asa-zic\u00e2nd, traita dramatic.
\nTot Nicolae Manolescu scrie \u00een a sa \u201eIstorie critica\u2026\u201c, referitor la \u201eJurnalul Fericirii\u201c, ca Steinhardt \u201en-are spaima revenirilor, e mai degraba insistent dec\u00e2t seducator, dar nu neaparat fiindca ar urmari sa provoace convingeri ori macar adeziuni, ci fiindca e un predicator \u00eennascut\u201c. E adevarat. Totusi la lectura noii variante (a treia) a Jurnalului, Steinhardt mi se pare de-a dreptul seducator nu numai prin nervul ideatic, cu sintagma aceluiasi critic, si prin metafizica, ci si prin scriitura, cea mai importanta carte a sa ilustr\u00e2nd un mare talent de scriitor, de portretist, de memorialist, de narator, ca \u00een aceasta secventa, deja amintita \u00een treacat, ce \u00eemi evoca stilul romanelor de tip balzacian sau calinescian: \u201eRevad, \u00een strada Armeneasca, o dupa-amiaza de iunie (pe atunci verile \u00eencepeau devreme, erau fierbinti si durau p\u00e2na spre sf\u00e2rsitul lui septembrie, la deschiderea anului scolar. Nu se grabeau; s-ar fi zis ca anotimpurile, av\u00e2nd fiecare ritmul si domnia sa, nu se stinghereau \u00eentre ele si nu-si calcau hotarele). E, asadar o dupa-amiaza calda, toropita si pe strada nu trece nici tipenie de om. Eu stau \u00een gradina, ascuns de pomi, si vad cum \u00een fata casei doamnei Boerescu se opreste o caruta. Surugiul se da jos si suna \u00eendelung la poarta. O jup\u00e2neasa si un om de serviciu aduc o multime de cufere, geamantane, saci, cutii de palarii, valize, pachete si boccele pe care le \u00eencarca toate p\u00e2na ce vehiculul se umple de tot. Bagajele sunt asezate frumos si proptite cu grija de laturele carutei care porneste spre gara pe drumul lung, \u00een sudul strazii.\/ Dupa mai bine de un ceas, c\u00e2nd \u00eencepe a se simti ceva din racoarea serii, apare tot \u00een fata casei de peste drum o prea frumoasa trasura, cu roti de cauciuc gros si m\u00e2nata de un vizitiu muscal. Trasura, caii si birjarul stralucesc de curatenie. Doamna Boerescu si domnisoara Florescu, \u00eembracate \u00een rochii de matase (ori asa mi se pare mie) gri, prinse pe talie, purt\u00e2nd palarii cu boruri late si voaleta de culoare mov, se urca \u00een trasura. Toti servitorii casei le-au \u00eensotit p\u00e2na la poarta. Jup\u00e2neasa si omul de serviciu aduc saculete; le instaleaza cu mare bagare de seama si dichis \u00een jurul posetelor, si ele plasate deferent alaturi de stap\u00e2nele lor. Dupa ce totul or\u00e2nduit, birjarul pocneste festiv din bici, lu\u00e2nd-o spre gara pe calea scurta, adica pe bulevard. Strada a ramas pustie, cufundata \u00een tacere, \u00een caldura, \u00een taina ferestrelor \u00eenchise si a jaluzelelor trase. \u00cencetisor de tot, se porneste a sufla \u2013 aproape imperceptibil \u2013 o adiere de v\u00e2nt bl\u00e2nd\u201c.
\nAsemenea pagini \u2013 si nu sunt deloc putine \u2013 fac din \u201eJurnalul fericirii\u201c o opera literara de manual.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"