{"id":16679,"date":"2013-09-26T15:19:18","date_gmt":"2013-09-26T13:19:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16679"},"modified":"2013-09-26T15:19:18","modified_gmt":"2013-09-26T13:19:18","slug":"nimicul-ca-particula-divina-de-nobel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nimicul-ca-particula-divina-de-nobel\/","title":{"rendered":"Nimicul ca particula divina de Nobel"},"content":{"rendered":"

Anton Jurebie, Afaceri biografice<\/em>, Autograf MJM, Craiova, 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Poetul mehedintean Anton Jurebie, \u00eenainte de debutul recunoscut din 2003 cu \u201eElegii distrugatoare\u201c, a mai cunoscut un debut antedecembrist, pe care l-a recuzat, pentru ca cenzura de la Editura Litera a intervenit \u00een texte schimb\u00e2ndu-i si titlul, din \u201eStarea vulnerabila\u201c, \u00eentr-unul neutru si pretios: \u201eAer sonor\u201c.<\/strong> <\/em>
\nUltimul sau volum de versuri \u00eenainte de a-si antologa creatia este \u201eAfaceri biografice\u201c (Editura Autograf MJM, 2012). Antologia si-a intitulat-o semnificativ \u201eSubvietuitorul\u201c (Tipo Mildova, \u00een colectia Opera Omnia, 2013) compusa din integrala volumelor: \u201eElegii distrugatoare\u201c (2003), \u201efilaj.rom\u00e2nia, file de poveste\u201c (2004), \u201eDescompunerea pe jumatate\u201c (2005), \u201e\u00cempotriva negrului total\u201c (2011), \u201eAfaceri biografice\u201c, 2012 si partial \u201etara Doamnei Circe\u201c (2006).
\n\u00cenca de la debutul din 2003, Anton Jurebie, desi traind departe de lumea literara, se dovedeste a fi un poet adevarat, scriind poezie din chemare si pentru supravietuire, indiferent fata de mode si glorie, asa cum noteaza Dumitru Chioaru care vorbeste si despre o legenda inexacta precum ca ar fi fost perceput ca un pseudonim al lui Marian Draghici, sprijinitorul sau. Din aceasta cauza ne\u00eentemeiata, propunerea sa pentru premiere a fost primita cu ironie.
\n\u00cen pofida acestei \u00eent\u00e2mplari confuzionale, debutul lui Anton Jurebie a fost \u00eent\u00e2mpinat cu entuziasm de catre mai multi scriitori cunoscuti: Al. Cistelecan, Nicolae Prelipceanu, Gellu Dorian, Horia G\u00e2rbea, Constantin Stan s.a., asa cum gloseaza Alex Stefanescu si taxeaza poezia lui Anton Jurebie ca pe \u201eo poezie metaforica si eliptica, de o naivitate constienta de ea \u00eensasi.\u201c Pentru celelalte volume entuziasmul s-a mai subtiat, poetul intr\u00e2nd astfel \u00een arcanele conditiei scriitorului din provincie si mai ales al celui traitor \u00eentr-un sat uitat de lume. Ce ar fi ajuns Ioan Es. Pop ram\u00e2n\u00e2nd \u00een \u201eIeudul fara iesire\u201c?
\nRadu Aldulescu \u00eel recomanda astfel ca pe \u201eun mare poet obscurizat\u201c. Deci aceasta izolare impusa de conditia sa de poet care \u201esimte ca se scufunda \u00een pseudo-chtonismul local\u201c (Nicolae Coande) se arata a constitui esafodajul esential al scrierilor sale lirice. Dar poetul va depasi acest inconvenient si va participa prin scrisul sau la viata sociala a comunitatii, nu numai a celei rurale, cu meditatiile sale, cu \u201eelegiile distrugatoare\u201c, cu atitudinile sale antisociale, fiind un fin observator si real justitiar al nedreptatilor din trecut si mai ales din prezentul existentei contemporane. Simte din plin vitregia si tragismul vremilor actuale puse sub obroc politic si se exprima poetic, dar si direct \u00een succinta scrisoare adresata cititorului pe pagina a patra: \u201eTraim vremuri c\u00e2nd guvernantii care ne conduc au dispret nu numai pentru cultura, dar si pentru vietile noastre. (…) Paradoxal, regimul ateu comunist \u00eel sfida pe Dumnezeu, dar avea respect (mai degraba din teama) pentru cuv\u00e2ntul scris. L-au gonit pe Dumnezeu din Cetate. Au facut din El un exilat. Dar azi? Dumnezeu este emigrant?\u201c… (\u201eDraga Cititorule\u201c).
\nPentru evitarea unui fel de reactii privitor la poezia sa confesiva, biografista, \u00eesi intituleaza volumul recent, usor cinic, \u201eAfaceri biografice\u201c. Lamentarile sale sunt calme si simple, fara extazieri superbiene, exprimte clar, cursiv, fara o prea mare \u00eencarcatura de figuratie stilistica. Respect\u00e2nd semantica titlului, \u00eesi exhiba trairile biografice cotidiene \u00een cele cinci secvente ale cartii, pe care le inseram pentru simbolistica lor: \u201eoasele oamenilor de zapada\u201c; \u201eadio, c\u00e2ntece de katanie\u201c; \u201escrisori din saramures\u201e; \u201eafaceri biografice\u201c; \u201eepilog\u201c. De la \u00eenceput, relevam relatia sa cu solitudinea si cu semenii care adeseori sunt dificil de identificat \u00een absenta: \u201epoate esti \u00een bucatarie \/ si eu poate n-am deschis usa care trebuie. \/ sau \u00een baie. \u00een spatele oglinzii. \/ poate esti pe hol. pleci sau vii.\u201c (\u201evieti\u201c) si caracterul meditativ, nostalgic pentru vremi mai bune (nu ale totalitarismului, bine\u00eenteles) mai asezate si mai propice pentru viata spirituala, \u00een preajma lui Dumnezeu: \u201esuntem mici. \/ vine toamna. padurile sunt trimise la coafor. \/ acela m\u00e2nuie telecomanda \u00een ceruri \/ inima noastra sau ficatul nostru \/ vor suferi. \/\/ nimic nu mai este cum a fost.\u201c (\u201enimic\u201c).
\nNu lipsesc transcrierile erotice elegiace, apropo de iubita absenta: \u201epot sa zbor cu tine \u00een brate \/ deasupra oceanului, \/ teama exista. \/ pot sa zbor cu tine \u00eentre pleoape \/ nu te voi scapa niciodata. dar e vis.\u201c (\u201epretul amintirilor\u201c). Structurile narative din poemele lui Anton Jurebie par comune, accesibile facil, prin simplitatea curgerii lor firesti, dar creeaza pe nesimtite o stare poetica acaparatoare. Uneori dob\u00e2ndesc coordonatele unui stile dramatico: \u201eun lup povestea altuia: \/ \u00eeti jur \/ ana nu a ajuns sa fie zidita. \/ stii padurea aia ? \/ la marginea ei s-a \u00eenzapezit. \/ pai chiar treceam pe acolo ! \/ eu parca nu ! \/ i-am vazut oasele albe. primavara \/ s-a topit odata cu zapada.\u201c (\u201ezapezile flam\u00e2nde\u201c).
\nAmintirile din armata \u00eei prilejuiesc noi atitudini asupra unor probleme stringent actuale, cum e cea a Rosiei Montana sau a relatiilor rom\u00e2no-ungare. Cu camaradul Gyuri \u201epe jumatate comunist, pe jumatate catolic\u201c testeaza viitorul si prezentul tarii c\u00e2nd \u201e\u00een aceste zile rom\u00e2nia sta pe o bomba cu cianuri \/ care n-o scoate din saracie. stop\u201c. Concluzion\u00e2nd ironic, dar optimist ca poate la o noua \u00eent\u00e2lnire peste douazeci de ani \u201evom sta la masa de pasti \u00eempreuna \/ si catolici si ortodocsi si comunisti\u201c (\u201eminus plus\u201c). Persifleaza politica revizionista maghiara. Lui Gyuri i-au dat, luat crema de ghete si lamele de ras, i le-au luat ca \u00een jocul \u201ena ardealul da-mi ardealul\u201c, iar Atilla pare sa se afle \u00een fruntea tuturor migratorilor: \u201evin persii \/ dar ce cauta atilla \u00een fruntea lor?\u201c si tot asa vin tatarii, rusii, muscalii, gotii, vizigotii, slavii, austriecii \u201e toate armatele \/ \u00eel urmeaza. Sau, \/ \u00eel gonesc din urma pe atilla\u201c. \u00cencheind cu o \u00eentrebare retorica: \u201eel sa fie a de la alfa?\u201c (\u201ea de la alfa sau de la atilla\u201c). Desi aparent inofensive, sagetile poemelor \u00eendreptate spre starea actuala a tarii sunt destul de persuasive. Propensiunea lui pentru irealitatea imediata \u00eei favorizeaza o deschidere neta spre un rechizitoriu critic al propriei existente \u00eentr-un areal, \u00een acest \u201esaramures\u201e, potrivnic elansarii unei manifestari plurivalente a conditiei umane.
\nHabitatul indigen si actantii lui sunt prezentati parodic si parabolic \u00een diferite circumstante: toamna cu fructele coapte ale melancoliei si cu inundatiile de serviciu; patronul crocodil cu benzinaria la cap: \u201ewel.com\u201c-ul din loteria vizelor pentru America; zvonistica despre \u201em\u00e2ntuitorii\u201c care bat satele si pun capcane sa-l prinda pe Dumnezeu; \u201enepasarea\u201c g\u00e2nganiilor acestora marunte \/ cu cizme de cauciuc si fesuri \/ parea sa nu le pese\u201c de tulburarea apelor democratiei; comunismul care e \u201eo farfurie pe jumatate goala\u201c, ca si crestinismul \u00een tara celor pusi pe \u201efapte mari de inexistenta\u201c; dar si \u201eafaceristi ca astia\u201c care se \u00eenv\u00e2rt oportunisti \u00een meserii dupa cum se roteste soarele; sau prototipul descurcaretului, unul Kilom – \u201eun mare obez al \u00eentunericului\u201c, care din agent de v\u00e2nzari ajunge la \u201eurmariri\u201c si \u201erecuperari\u201c s.a.m.d.
\n\u00cen acest furnicar de probleme si oameni ai tranzitiei fara sf\u00e2rsit, suntem supusi fara osebire expierii, dar poate salvati \u00eentr-un final av\u00e2nd noroc ca \u201emoartea era curtata de toata lumea \/ si ea ridica paharul \u00een cinstea tuturor \/ (…) era sexi, fluida, amabila \/ pentru unii reala pentru altii flambabila \/ (…) ea era ea \/ pentru unii reala. ceilalti, \/ se vor convinge \/ c\u00e2nd le va taia \/ secunda pe care stau.\u201c (\u201esecunda pe care stau\u201c).
\nCu o viziune neoexpresionista (punctata de critica), Anton Jurebie \u00eesi continua fotografierea satirica a realitatii actuale apel\u00e2nd \u00een \u201eEpilog\u201c la parabola cu t\u00e2lc previzibil, dar ascuns dupa un termen abstract. Acesta este nimicul caruia \u00eei atribuie o multime de conotatii, de simboluri mai mult sau mai putin transparente. El nu devoaleaza numai nimicul care este \u00een sine (Emil Cioran), ci si nimicul din ambient cre\u00e2nd o parodie vesl-trista mai ales a satului de resedinta. Pentru prieteni nimicul este ca atunci \u201ec\u00e2nd vorbesc despre nimic \/ tac. si nu se mai opresc\u201c, iar cei ramasi \u00een satul globalizat \u201eau un singur scop: \/ sa pazeasca nimicul.\u201c. \u00cen alte secvente, limbile nationale au dictionare separate pe nimic si \u201eacademia \u00eel tine ascuns ca pe un virus.\u201c Nimicul, similar cu \u201enegrul total\u201c, dob\u00e2ndeste caracter si cauza politica: \u201ede c\u00e2nd ne-am repezit \/ la marele nimic \/ guvernul a pus ochii pe noi \/ si \u00een cur\u00e2nd \/ ne va pune sub urmarire \/ pentru mare evaziune.\u201c. Observa \u00een registru ironic si satiric faptul ca \u00eentre noi si americani exista o diferenta neta: \u201enimicul pe care sta rom\u00e2nia \/ este imens, \/\/ \u00een timp ce \/ nimicul pe care sta america \/ e aproape inexistent.\u201c Este speculata si o gluma proverbiala: \u201erom\u00e2nia, o tara at\u00e2t de bogata \u00een nimic \/ mai e si locuita.\u201c Iata si o metafora exponentiala: \u201enimicul e particula lui dumnezeu \/ pentru care se da premiul nobel\u201c. Din cele noua secvente ale poemului se pot afla multe asemenea codificari sarcastice ale nimicului. Acces\u00e2nd cu dezinvoltura limbajul colocvial, lasa uneori fr\u00e2u liber oralitatii \u00een trend, desigur, cu mainstreamul poeziei noastre post postmoderne.
\nCritica literara despre poezia lui Anton Jurebie, \u00een c\u00e2teva secvente: \u201eAnton Jurebie scrie o poezie de substanta existentiala dramatica, daca nu chiar tragica, amintind depresia provinciala a lui Bacovia, rostita \u00eensa \u00een maniera colocviala a beatnicilor americani, cu o gravitate psalmica contrapunctata de ironie si umor\u201c (Dumitru Chioariu ); \u201eDin aceasta marginalitate acuta, poetul \u00eesi dezghioaca obsesional (\u2026) nemultumirile ontologice, etnic-identitare, sociale. De aici si notele poeziei sale, de viziune neagra expresionista (pe filiatia Bacovia, Blaga si p\u00e2na la Ioan Es Pop\u201c (Alex Stefanescu); \u201eVenind parca dintr-o lectie bine\u00eenvatata din poezia lui Marin Sorescu si o lectura ce l-a impresionat profund din mai tinerii poeti fracturisti, elimin\u00e2nd zgurele \u00een folosul unor suprarealisme dozate, Anton Jurebie se distinge net de poetii \u00eensingurati, izolati, fac\u00e2nd echipa, prin empatie, luat de val, cu cei mai buni dintre noii veniti. Evident, poetul nostru are talent, \u00eensa schimbarea registrului, pastr\u00e2nd totusi tonul, \u00eel pune \u00een garda pe lector si-i confera rezervele de rigoare\u201c (Gellu Dorian). \u201eEste identificabila o mecanica a stridentei, fie ca ne referim la totala lipsa de eufonie a versurilor, fie la zgomotul v\u00e2ntului suier\u00e2nd pe lama \u00eengerului exterminator. (\u2026) Anton Jurebie reuseste, cu o precaritate premeditata a vocabularului liric, sa creeze un univers atroce, \u00een care aripa mortii a vestejit orice urma de lumina\u201c (Bogdan Alexandru Stanescu); \u201eCaci Jurebie este, \u00een fond, un atlet al umilitudinii \u00eenteleasa ca stare de gratie a poeziei, dincolo de orice orgoliu cu care este natural investit poetul, acest perpetuu <<prea cumsecade lucrator cu ziua>>. (…) Anton Jurebie este un poet exceptional, pentru care poezia este, nici mai mult nici mai putin, dec\u00e2t o afacere biografica. Singura\u201c (Nicolae Coande).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anton Jurebie, Afaceri biografice, Autograf MJM, Craiova, 2012   Poetul mehedintean Anton Jurebie, \u00eenainte de debutul recunoscut din 2003 cu \u201eElegii distrugatoare\u201c, a mai cunoscut un debut antedecembrist, pe care l-a recuzat, pentru ca cenzura de la Editura Litera a intervenit \u00een texte schimb\u00e2ndu-i si titlul, din \u201eStarea vulnerabila\u201c, \u00eentr-unul neutru si pretios: \u201eAer sonor\u201c.… Cite\u0219te mai mult »Nimicul ca particula divina de Nobel<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9393,9392],"class_list":["post-16679","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-afaceri-biografice","tag-anton-jurebie"],"views":1177,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16679","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16679"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16679\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16679"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16679"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16679"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}