<\/p>\n
Moda romanelor esoterice e mai mult dec\u00e2t o tendinta a pietei internationale de carte. Ea corespunde, la limita, unei nevoi profunde pe care publicul cititor o resimte ca pe o presiune de ordin vital. Enigmaticul, underground-ul, secretul \u00eenseamna, p\u00e2na la urma, nu simple toane, ci marcile unei frustrari aproape ontologice. Si atentie \u2013 termenul \u201efrustrare” desemneaza, \u00een acest caz, o lipsa, o amputare, un deficit dramatic. Oamenii au nevoie de mister, ei resimt acut pierderea relatiei cu illo tempore, se simt vaduviti de o dimensiune esentiala a vietii lor \u2013 raportarea la sacru. Efect al modernitatii initiate o data cu Revolutia Franceza, laicitatea a facut mult bine, dar mai ales rau. Dezinvestirea realitatii prin punerea \u00eentre paranteze a misterului divin, mai mult, caricaturizarea sacrului, trimiterea lui \u00een derizoriul factual al cotidianului, fie el jurnalistic sau literar, au \u00eensemnat toate lovituri fatale date unui status quo milenar, \u00eentemeiat pe o experienta existentiala ce raspundea unui orizont de asteptare riguros definit. Iar aceasta asteptare nu este una formala, ci corespunde profund structurii spiritului omenesc, din Occident ca si din Orient.<\/strong><\/em> Moda romanelor esoterice e mai mult dec\u00e2t o tendinta a pietei internationale de carte. Ea corespunde, la limita, unei nevoi profunde pe care publicul cititor o resimte ca pe o presiune de ordin vital. Enigmaticul, underground-ul, secretul \u00eenseamna, p\u00e2na la urma, nu simple toane, ci marcile unei frustrari aproape ontologice. Si atentie \u2013 termenul… Cite\u0219te mai mult »Enigma si metafizica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16677","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1206,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16677","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16677"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16677\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16677"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16677"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16677"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nAstazi, aderenta la sacru s-a pierdut. Chiar si \u00een registrul literaturii de calitate golul generat de izgonirea nietzscheana a lui Dumnezeu nu a putut fi umplut cu nimic altceva. Fictiunea nu este de ajuns pentru suplinirea sacrului, imaginatia nu \u00eendeplineste nici o functie compensatorie a transcendentului abolit. Trairea estetica nu este dec\u00e2t un ersatz pentru credinta religioasa. Astazi, nu mai e de gasit nici macar furorul laicizat al avangardelor artistice de dinainte de Primul Razboi Mondial, el \u00eensusi o atitudine spiritualista, chiar daca \u00e0 rebours.
\nPe scurt, cititorii au nevoie de o noua literatura impregnata subtil de o religiozitate mascata. O literatura care sa-i scoata din cenusiul cotidianului si sa-i m\u00e2ntuiasca de alienarea foiletonismului mediatic si consumerist.
\n\u00centru \u00eent\u00e2mpinarea sanitara a unei asemenea nevoi vitale vin, surprinzator, doi autori rom\u00e2ni, Otilia S\u00eerbu si Cristian Tiberiu Popescu, prin romanul lor scris la doua m\u00e2ini, \u201eInitiere \u00een splendoare”, aparut recent la Tipografia UBIK din Bucuresti. Cartea lor, desi fructul unui proiect fictional, dezvolta o miza cu mult mai importanta dec\u00e2t simpla si p\u00e2na la urma banala satisfactie de ordin estetic. Pe de alta parte, gratie excelentei scriiturii ce confera altitudine spirituala romanului \u201eInitiere \u00een splendoare”, cei doi scriitori rom\u00e2ni se distanteaza si de maculatura, de altfel extraordinar de bine v\u00e2nduta, a unui Dan Brown sau Paulo Coelho.
\nCum spuneam, cartea Otiliei S\u00eerbu si a lui Cristian Tiberiu Popescu se \u201em\u00e2ntuieste” estetic printr-o scriitura polifonica, bine articulata la nivelul contructiei epice, \u00een care diferenta de gen este excelent camuflata. Practic, desi scris la doua m\u00e2ini, romanul nu sufera din pricina biauctorialitatii nominale, ci pare, surprinzator, scris de un singur artist. Perspectivele sunt multiple, cred ca putem vorbi chiar despre o viziune \u201emadrigalesca”, caci destinul celor doi eroi, arheologul Oscar Graff si soprana Celia Santorini, este reflectat \u00een mai multe discursuri si constiinte ale personajelor de rang secund. Ca e vorba de Sigi, de Alex, de Edi, companioni si discipoli ai marelui arheolog, cel care a descoperit \u00een Desertul Iudeii morm\u00e2ntul lui Irod cel mare, sau ca e vorba de Sophia, sora Celiei, ori de Aislin, dansatoarea irlandeza, ceea ce impresioneaza este subiectivitatea asumata a marturisirii, fiecare personaj contribuind astfel cu fragmente de perceptie la conturarea a doua portrete psihologice extraordinar de complexe. Privite din varii unghiuri, plec\u00e2nd de la diferite experiente personale, reconstituirile vocilor secunde au darul sa acorde \u00eenca si mai multa vitalitate si coerenta eroilor cartii.
\nFaptele sunt simple, exceptionalitatea lor indubitabila. Un avion se prabuseste \u00een Desertul Iudeii din motive misterioase, exista un singur, miraculos supravietuitor, soprana Santorini, salvata de arheologii condusi de Graff. \u00centre Oscar si Celia se stabileste o relatie de o profunzime ireala, cei doi par a se cunoaste dintr-o alta dimensiune, comunicarea lor sfideaza logica discursului obisnuit. Personajele sunt legate printr-un sentiment din care carnalitatea este abolita, iar pulsiunea este convertita \u00een spiritualitate pura. Disparitia lor finala \u00een desert, la fel de enigmatica, sugereaza o cautare spirituala de proportii si o iluminare inspirata de \u00eenvataturile marelui lider gnostic Simon Magul, probabil unul dintre \u201efratii” majori ai lui Iisus Christos, renegat ulterior de fariseismul doctrinar impus de paulicieni.
\nDar de ce acest titlu echivoc? Ce are a face \u201esplendoarea” cu o naratiune exceptionalista, bine pigmentata cu mistere, unele chiar de natura politista? Si p\u00e2na unde se \u00eentinde trama enigmistica, pentru a face apoi loc mizei esoterice? De fapt, adevaratul tel al autorilor este tocmai acela de a coagula o comunitate de \u201evizionari”, de cititori care, satui de prozaismul laic si gri al cotidianului, sa cerceteze noi posibilitati de soterie colectiva prin adoptarea unei alternative la monopolul laicismului generalizat. Fictiunea este intrumentul lor, nelinistea metafizica rezervorul lor de energie.
\nDe ce nu? Poate ca de aici se va naste o noua sensibilitate, poate ca acest roman are sanse sa devina punctul zero al unei alte priviri asupra conditiei umane…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"