{"id":16673,"date":"2013-09-26T15:14:51","date_gmt":"2013-09-26T13:14:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16673"},"modified":"2013-09-26T15:14:51","modified_gmt":"2013-09-26T13:14:51","slug":"memorie-si-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memorie-si-literatura\/","title":{"rendered":"Memorie si literatura"},"content":{"rendered":"

Florin Lazarescu, Amortire<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2013, 248 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eAmortire\u201c e un roman despre scris si literatura. La o prima vedere. De aici si c\u00e2teva cronici destul de critice la adresa conceptiilor truistice despre literatura si lumea literara (poate si fort\u00e2nd, cum bine nota Adriana Stan \u00eentr-un numar recent din \u201eCultura\u201c, identificarea p\u00e2na la confuzia totala a personajului-scriitor cu autorul Florin Lazarescu). \u00cen linie directa a fost interpretat si titlul. Scriitorul Evghenie se afla \u00eentr-o etapa de amortire a vietii sale, fara job si vreo dorinta concreta de a avea unul, pacalind gura lumii cu replica \u201escriu un roman\u201c. Amortirea psihica a protagonistului se extinde \u00eensa si la nivel somatic, iar literatul \u00eesi va pune, de altfel, singur acest diagnostic din lista serioasa de diagnostice medicale.<\/strong><\/em>
\nDrumuri paralele<\/strong>
\n\u00centr-o ciudata apatie s-ar afla si gazda lui Evghenie, fosta profesoara de biologie, depistata cu Alzheimer. Valeria Stoican, femeie \u00een v\u00e2rsta, dar plina de viata, este pusa \u00een fata acceptarii unui diagnostic ce nu-i e deloc strain. Practic, ipoteza retrairii bolii mamei pe propria-i piele o sperie teribil si o arunca initial \u00eentr-o amortire fireasca a negarii. Tot amortirea e fireasca bolii.
\nDincolo de toate acestea, as spune ca romanul are o miza mai mare dec\u00e2t cea a scrisului si a literaturii (pe care, e adevarat, \u00eencearca sa le trateze parodic si esueaza destul de dureros). Supratema romanului reuneste cele doua povesti nu prin doua fete ale aceleiasi monede, pe care am numi-o \u201eamortire\u201c, ci printr-un element comun celor doua personaje. Romanul chestioneaza problema memoriei. Iar amortirea comuna e amortirea \u00een clipa prezenta. Tema scrisului vine tocmai sa sustina acest tip de suspendare \u00een prezent. Daca literatura poate surprinde cu adevarat tumultul si tresarirea momentului, daca imaginea ca stop-cadru este mai eficienta dec\u00e2t 1000 de cuvinte, dincolo de cliseu \u2013 sunt doar doua dintre dilemele formulate si \u00eentoarse pe toate fetele de protagonist. Ce e viata c\u00e2nd trecutul e negura, iar viitorul nu se poate constitui ca proiectie pentru ca memoriei tale \u00eei lipsesc acele adevaruri universale pe care le-ai \u00eenvatat aproape de la sine: ca, daca ti-e frig, trebuie sa te \u00eembraci, ca apa care curge provoaca inundatie, ca gazul trebuie oprit, frigiderul \u00eenchis? Ce faci c\u00e2nd singurul tau adevar e, tocmai de aceea, doar adevarul acestei secunde \u2013 \u00een care nu-ti recunosti nici casa, nici fiica, nici pe tine \u00eensati? E ceea ce traieste r\u00e2nd pe r\u00e2nd Valeria. Si, evident, sursa meditatiilor protagonistului scriitor.
\nSub semnul lui \u201ece simte, ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een capul unui om care a vazut deja lumea, atunci c\u00e2nd \u00eencepe sa o uite, atunci c\u00e2nd nu mai exista pentru el dec\u00e2t ceea ce vede?\u201c, Valeria este fortata de \u00eemprejurari sa-si treaca \u00een revista cele mai importante momente ale vietii, acele amintiri pe care le-a purtat cu sine, dar pe care stie ca \u00een mod miraculos le va pierde r\u00e2nd pe r\u00e2nd: nasterea fiicei, relatia cu fostul sot, parintii, tot trecutul. \u00cen paralel, Evghenie vrea sa scrie o carte si-si proiecteaza visul \u00een viitorul apropiat. P\u00e2na la un punct, am\u00e2ndoi sunt prinsi \u00een amortirea clipei prezente. Declicul lui Evghenie se petrece \u00eensa, spre finalul romanului, odata cu asumarea trecutului si predarea la centrul de copiere-editura a unui manuscris format din poeme vechi. Dupa o ora, cu improvizatia de volum \u00een m\u00e2na, neapreciata de prietenul lui scriitor Cazimir, dar admirata de un cersetor sensibil, Evghenie \u00eencepe sa-si recapete trecutul.
\nAruncate \u00een marea tema a memoriei, cele doua personaje parcurg drumuri paralele, dar invers directionate, de apropriere a spatiului si a timpului parcurs. \u00cen timp ce, iesind dintr-o amortire aparenta, Evghenie \u00eesi asuma lumea reala pe care abia acum o descopera cu adevarat si-si recupereaza trecutul prin publicarea cartii cu poeme vechi, Valeria se desparte de lumea reala pentru a intra \u00eentr-o amortire a trecutului care nu mai poate fi recuperat. Iata teoria auctoriala: \u201eDin clipa \u00een care deschizi ochii si \u00eei rotesti \u00een jur, \u00eencepi sa-ti construiesti o harta a locului\u201c. Asa \u00eencepe luarea \u00een posesie a ceea ce va fi toata viata urmat de un posesiv \u201eal meu\u201c; \u201em\u00e2na, mama, casa, curtea, orasul, prietenii\u201c \u2013 toate acestea contureaza pentru Florin Lazarescu acel Acasa. Acasa e mintea ta, cu toate amintirile tale. \u201eC\u00e2nd te apuca Alzheimerul, nu-ti mai recunosti casa. Acasa. Pleci si o cauti aiurea prin lume. Toti oamenii care pleaca sunt p\u00e2nditi, fara sa stie, de Alzheimer. (…) Toti cei care pleaca de acasa\u201c.
\nRoman motivational?<\/strong>
\nRomanul debuteaza, \u00eensa, greu. Sau nu debuteaza propriu-zis niciodata, au sugerat destul de evident unii critici. \u201eEvghenie paseste repezit pe o strada oarecare a unui oras de provincie, cu sapca \u00eendesata peste \u00eenceputul de chelie, cu rucsacul \u00een spate\u201c. Prilejul e potrivit pentru o analiza de o pagina a \u201eminunii\u201c pantofilor si ce a \u00eensemnat pentru omenire inventarea lor. Nu-i nevoie de niciun alt indiciu pentru ca orizontul de asteptare sa se \u00eendrepte catre ipoteza unui personaj intelectual reflector al lumii \u00een care traieste, meditativ la adresa tuturor lucrurilor pe care le \u00eent\u00e2lneste \u00een traseul sau prin univers. Ideea nu-i deloc noua, iar fixarea atentiei intelectualului simplu (vezi clara localizare \u00eentr-un oarecare oras de provincie) asupra lucrurilor marunte ale vietii e aproape o tema de roman motivational. Iar romanul lui Florin Lazarescu nu e chiar departe de asta. Multe dintre fragmentele din carte par copiate din spam-uri cu povesti menite sa constientizeze populatia asupra adevaratelor valori umane. \u00cent\u00e2lnirea lui Evghenie cu un baiat de sase-sapte ani, descult si nem\u00e2ncat, devine prilej de a denunta mizeria lumii care alearga dupa superficialitati si imposibilitatea celui \u201eghiftuit\u201c de a constientiza simpla piramida a trebuintelor. Intrat \u00een magazin cu 50 de lei primiti de la Evghenie cu indicatia de a-si cumpara orice doreste doar pentru el, baiatul nu se \u00eentoarce nici cu dulciuri, nici cu jucarii, ci cu un pateu de porc. \u201eA venit cu el la mine si mi-a spus fericit: \u00abE cu cheita? Vrei si tu?\u00bb… Tu \u00eentelegi ce i-a parut cel mai important lucru din magazin baietelului aluia?! Un cacat de pateu de porc. Asta e limita maxima la care-si permite sa viseze un copil dintr-o lume, chipurile, civilizata. Si eu ma ocup de literatura\u201c.
\nCritica sociala fatisa nu \u00eei e, asadar, deloc straina autorului. Plecatul la munca \u00een strainatate si copiii pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een bratele bunicilor, dezastrul sistemului medical ori forma fara fond a orasenilor care au cumparat biblioteci \u00eentregi ca sa dea bine \u00een casa si s-au descotorosit apoi de ele pentru un decor american, trimit fara perdea la \u201eRom\u00e2nia profunda\u201c. E drept ca nu putine din aceste aspecte sunt tratate de Florin Lazarescu cu un umor fin de editorialist. \u201eDupa Revolutie, se pare ca toti rom\u00e2nii s-au trezit cu un mort \u00een casa: biblioteca\u201c \u2013 e un verdict care amuza; iar medicii sunt ironizati cu marele adevar al bolnavului: \u201edoctorii sunt singurii profesionisti pe care nimeni nu are curajul sa-i \u00eentrebe de ce \u00eent\u00e2rzie, iar lor nu le pasa niciodata de asta. Merita\u201c. Noile tehnologii de transmitere a datelor sunt luate \u00een colimator prin Tata Google de la care afli toate raspunsurile, sau isteria pozelor \u201eartistice\u201c de nunta de pe peretii Facebook-ului.
\nSi daca tot avem de-a face cu personaje-scriitori, lumea literara nu scapa nici ea unui ochi critic. Asta daca tinem sa identificam vocea prietenului lui Evghenie, Cazimir, cu cea a autorului Florin Lazarescu. Scriitorii sunt niste \u201egrandomani care se \u00eempart \u00een doua categorii: narcisistii si negustorii. (…) mare parte din critici sunt nimic mai mult dec\u00e2t niste autori ratati (…) mai toti editorii, alti ratati care ciugulesc din resturile de malai ramase (…) \u00een fine, literatura contemporana e (…) o caruta la care trag foarte multi boi, \u00een toate directiile, fara sa le pese vreodata cu adevarat de \u00eencarcatura\u201c. Evident, nici lumea fictionala nu scapa neteoretizata. Functionarea camerei de fotografiat este comparata cu anatomia ochiului uman, iar ceea ce aduce \u00een plus \u00eenzestrarea umana este tocmai ce face diferenta dintre copia fidela a realitatii si reprezentarea ei subiectiva: \u201epata oarba sa ochiuluit e zona \u00een care se naste irealitatea, fictiunea, e bucata mereu lipsa dintr-un puzzle, construita virtual cu ajutorul pieselor din jur\u201c.
\nDincolo de toate aceste bucati de savurat, \u00een amortire e, din pacate, fara nicio sansa de resuscitare miraculoasa, tot firul narativ. Microrealismul evident cautat de Florin Lazarescu sf\u00e2rseste prin simpla constructie a unor mici scene de realitate, lipsite de liantul care sa le transforme \u00eentr-un Univers. Mai grav e ca aceste scene sunt vaduvite adesea chiar si de un ritm interior ce ar putea sustine, cu succes, un fragmentarism pe care, fiind \u00eengaduitori, i l-am fi putut pune autorului pe lista de obiective. Romanul ram\u00e2ne, astfel, unul cu miza mare, dar cu nivel scazut de reusita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin Lazarescu, Amortire, Editura Polirom, Iasi, 2013, 248 p.     \u201eAmortire\u201c e un roman despre scris si literatura. La o prima vedere. De aici si c\u00e2teva cronici destul de critice la adresa conceptiilor truistice despre literatura si lumea literara (poate si fort\u00e2nd, cum bine nota Adriana Stan \u00eentr-un numar recent din \u201eCultura\u201c, identificarea p\u00e2na… Cite\u0219te mai mult »Memorie si literatura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9264,9263],"class_list":["post-16673","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amortire","tag-florin-lazarescu"],"views":1422,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16673","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16673"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16673\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16673"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16673"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16673"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}