<\/p>\n
C\u00e2nd, in urma cu opt ani, am scris postfata la editia precedenta a \u201eIntoarcerii autorului\u201c, Eugen Simion mi-a raspuns printr-un articol intitulat \u201eLimitele compromisului\u201c (v. \u201eFragmente critice\u201c, vol. VI, p. 300-308), pe care, dincolo de orice conotatii pro domo, il consider un text-cheie in ceea ce priveste atitudinea sa fata de problema revizuirilor \u201emorale\u201c. Daca nu din alte motive, cel putin pentru faptul ca el spulbera doua dintre cliseele care i-au fost atribuite autorului \u201eDiminetii poetilor\u201c in dezbaterile postrevolutionare. Primul dintre acestea vizeaza ipotetica sa ostilitate fata de discutarea compromisurilor pe care scriitorii le-au facut cu fostul regim. Insa cine va citi articolul cu aceasta imagine preconceputa in minte va fi, fara indoiala, surprins sa constate regretul lui Eugen Simion ca in 1990 nu am avut \u201eun Tribunal N\u00fcrnberg rom\u00e2nesc\u201c, pentru ca intre timp \u201etema morala a intrat pe m\u00e2na oportunistilor si frustratilor de toate felurile\u201c. Tot aici se gasesc si propunerea de a organiza o dezbatere serioasa asupra colaborarii scriitorilor cu fosta Securitate, precum si o serie de observatii neechivoce cu privire la compromisurile lui Calinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Nichita Stanescu si Ana Blandiana \u2013 toate acestea infirm\u00e2nd cu asupra de masura suspiciunea ca criticul ar fi intentionat vreodata sa blocheze dialogul pe aceasta tema.<\/strong><\/em> Fragment din postfata la Eugen Simion, \u201eIntoarcerea autorului. Eseuri despre relatia creator-opera\u201c, editie noua, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2013, 511 p.<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" C\u00e2nd, in urma cu opt ani, am scris postfata la editia precedenta a \u201eIntoarcerii autorului\u201c, Eugen Simion mi-a raspuns printr-un articol intitulat \u201eLimitele compromisului\u201c (v. \u201eFragmente critice\u201c, vol. VI, p. 300-308), pe care, dincolo de orice conotatii pro domo, il consider un text-cheie in ceea ce priveste atitudinea sa fata de problema revizuirilor \u201emorale\u201c.… Cite\u0219te mai mult »O carte \u201eanacronica\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16669","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2436,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16669","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16669"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16669\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16669"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16669"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16669"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCelalalt cliseu se refera la pretinsa contradictie dintre reflectiile morale din \u201eIntoarcerea autorului\u201c si \u201eapolitismul\u201c postdecembrist al lui Eugen Simion. Intr-adevar, criticul declara transant in articolul citat mai sus: \u201eOpera primeaza intotdeauna si, daca are forta artistica necesara, nu trebuie sacrificata pentru ca, intr-o imprejurare oarecare, omul ce a creat-o a facut compromisuri majore.\u201c Dar, oare, cu trei decenii in urma el sustinuse altceva? In niciun caz. Iata un pasaj caracteristic in aceasta privinta, extras chiar din prima editie a \u201eIntoarcerii autorului\u201c: \u201eOpera, daca mai este cazul sa repetam, are prioritate. Prioritate si autonomie. Nu trebuie sa cautam, c\u00e2nd ne place, o explicatie in afara ei. Nici chiar c\u00e2nd nu ne place. Putem gasi o justificare a valorii sau non-valorii ei in ea insasi.\u201c Nici vorba de vreo contradictie, asadar. Nicaieri Eugen Simion nu a sustinut ca opera ar trebui penalizata pentru caderile si cedarile autorului. Cum ar trebui sa intelegem, atunci, \u201eintoarcerea\u201c acestuia din urma? Au sau nu compromisurile autorului vreun efect asupra operei sale? Raspunsul criticului pare sa fie aici de o simplitate deconcertanta: au, desigur, desi nu ar trebui sa aiba. Au, pentru ca e greu ca publicul larg sa opereze intotdeauna o disociere neta intre viata si opera \u2013 mai ales in cazul marilor scriitori, al celor care au devenit de-a lungul vremii adevarate mituri. Nu ar trebui sa aiba (dec\u00e2t, poate, in cazul exceptional al \u201egenurilor biograficului\u201c), pentru ca, in definitiv, existenta insasi a literaturii se bazeaza pe posibilitatea de a-i atribui operei statutul de artefact verbal a carui valoare nu deriva in mod necesar din \u201ecaracterul\u201c celui care a produs-o. E adevarat ca publicul nu reuseste sa faca intotdeauna aceasta diferenta. Dar criticul ar trebui sa fie capabil sa o faca si, totodata, sa-i convinga si pe ceilalti de utilitatea ei; altfel, chiar practica sa ar fi una lipsita de noima. Prin urmare, pentru Eugen Simion \u201eintoarcerea\u201c autorului (adica prezenta lui in opera) nu reprezinta un imperativ moral, ci o fatalitate. Ea inseamna pur si simplu ca autorul nu poate fi eliminat din opera (chiar daca se int\u00e2mpla uneori ca opera sa iasa in paguba din asocierea ei cu un anume autor), si nu \u2013 asa cum s-au grabit sa distorsioneze ideile cartii din 1981 unii \u201erevizionisti\u201c de dupa ’90 \u2013 ca opera trebuie judecata in functie de calitatea morala a autorului ei. Dimpotriva, daca critica postdecembrista ar fi trebuit sa extraga o \u201emorala\u201c din \u201eIntoarcerea autorului\u201c, atunci aceasta ar fi ca e cu totul nerecomandabil ca, din dorinta nobila de a evita excesele \u201enoii critici\u201c, sa ne intoarcem la biografismul revolut de secol XIX. Nu e, poate, o descoperire a pietrei filosofale, dar e, fara indoiala, cea mai serioasa si mai detaliata contributie pe care un autor rom\u00e2n a adus-o p\u00e2na acum in domeniul deontologiei criticii literare.
\nTotusi, nu as vrea sa reduc semnificatia cartii lui Eugen Simion la rolul de paleativ pentru maladiile criticii noastre postdecembriste. Cu mult mai important mi se pare un alt dialog, pe care \u201eIntoarcerea autorului\u201c il poarta, chiar daca inca nu la fel de intens pe c\u00e2t ar fi meritat-o, cu orientarile internationale din critica momentului. E, aici, o situatie aparent paradoxala, intruc\u00e2t mai multi comentatori, printre care Livius Cioc\u00e2rlie si James W. Newcomb (prefatatorul editiei americane, aparute in 1996) au semnalat caracterul \u201eanacronic\u201c al cartii lui Eugen Simion, care nu cadra sub nicio forma cu directiile dominante in mediile academice vest-europene si nord-americane din anii ’80. Numai ca \u201eIntoarcerea autorului\u201c s-a dovedit a fi un volum \u201eanacronic\u201c doar in sens etimologic, dat fiind ca prefixul grecesc \u201eana-\u201c inseamna nu doar \u201einapoi\u201c, ci si \u201eimpotriva\u201c sau \u201ein sus\u201c. Cu alte cuvinte, dupa cum specula ingenios Livius Cioc\u00e2rlie, \u201ein plan teoretic Eugen Simion este \u201eanacronic\u201c in sensul ca anunta ce inca nu s-a petrecut\u201c (\u201eIntoarcerea autorului\u201c, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 33, 12 august 1982). Si, intr-adevar, evolutia teoriei literare occidentale din ultimele doua decenii s-a produs in sensul preconizat de criticul rom\u00e2n, iar formula \u201eintoarcerea autorului\u201c a devenit intre timp o moneda curenta in mediile academice apusene. De pilda, la peste un deceniu de la aparitia cartii lui Eugen Simion, Se\u00e1n Burke publica \u201eThe Death and Return of the Author: Criticism and Subjectivity in Barthes, Foucault and Derrida\u201c (Edinburgh University Press, 1992), o carte care a avut parte de un succes remarcabil, ajung\u00e2nd de cur\u00e2nd la a treia editie, in conditiile in care at\u00e2t subiectul, c\u00e2t si argumentele ei coincideau in mare masura cu acelea folosite de criticul rom\u00e2n. Tot astfel, intr-un volum incitant (\u201eThe Deaths of the Author: Reading and Writing in Time\u201c, Duke University Press, 2011), Jane Gallop vorbeste despre o \u201efriendly return of the author\u201c, in timp ce Antoine Compagnon si-a deschis si in acest an cursul dedicat la Paris IV \u2013 Sorbonne problemei autorului cu o lectie despre \u201ela mort et r\u00e9surrection de l’auteur\u201c. Partea trista este, insa, ca asemenea lucrari nu recunosc (sau nu o fac dec\u00e2t in mica masura) meritul fundamental pe care cartea lui Eugen Simion l-a avut macar in formularea conceptului, daca nu neaparat si in explorarea cailor privind \u201eintoarcerea autorului\u201c.
\nDar poate ca timpul nu e inca pierdut. Mai ales ca declinul poststructuralismului si intrarea criticii din ultimele doua decenii in epoca \u201epost-teoriei\u201c ar favoriza o noua receptare a cartii lui Eugen Simion. De altfel, ceea ce nu a putut prevedea James W. Newcomb in 1996, c\u00e2nd se arata sceptic \u2013 si pe buna dreptate \u2013 fata de receptarea \u201eIntoarcerii autorului\u201c in mediul universitar american (dominat pe atunci de poststructuralism), era amploarea pe care avea sa o ia, in anii urmatori, asa-zisa \u201eethical criticism\u201c, pe care Julian Wolfreys o va si include printre orientarile critice definitorii ale noului secol (v. \u201eIntroducting Criticism at the 21st Century\u201c, Edinburgh University Press, 2002). Valul st\u00e2rnit la sf\u00e2rsitul anilor ’80 prin lucrarile de pionierat ale lui J. Hillis Miller (\u201eThe Ethics of Reading: Kant, De Man, Eliot, Trollope, James, and Benjamin\u201c, 1987) si Wayne C. Booth (\u201eThe Company We Keep: An Ethics of Fiction\u201c, 1988), alimentat pe parcurs de reflectiile filosofice ale lui Emmanuel Levinas si Jacques Derrida, a inregistrat in ultimele doua decenii o adevarata avalansa de studii in acest domeniu, printre care acelea semnate de Tobin Siebers, Martha Nussbaum, Adam Zachary Newton, Robert Eaglestone, Geoffrey Galt Harpham si Se\u00e1n Burke. Sigur, nu vreau sa cad acum in derapaje protocroniste, pretinz\u00e2nd ca Eugen Simion ar fi \u201eanticipat\u201c toate aceste lucrari. Insa problemele pe care le abordeaza ele (\u201eCare este responsabilitatea morala a criticului in fata operei?\u201c, \u201eCe si cum poate fi interpretat dintr-o opera?\u201c, \u201eExista o violenta intrinseca a interpretarii?\u201c, \u201eUnde trebuie sa fixam granita dintre spatiul privat si cel public al creatorului?\u201c, \u201eDar al criticului?\u201c, \u201eIn ce masura regimul fictional al unei opere il absolva pe autorul ei de responsabilitatile morale si legale cu privire la afirmatiile facute in text?\u201c, \u201eIn ce masura literatura chestioneaza normele morale ale unei comunitati?\u201c etc. etc.) deschid posibilitatea unui dialog captivant cu \u201eIntoarcerea autorului\u201c si, totodata, ii confera cartii lui Eugen Simion o noua contemporaneitate, cu mult mai solida dec\u00e2t aceea de care a avut parte la momentul primei sale aparitii.
\n\u201eIntoarcerea autorului\u201c este una dintre cele mai bune carti rom\u00e2nesti de critica literara publicate in secolul trecut: o carte \u201eanacronica\u201c, adica post-contemporana.<\/p>\n