{"id":16667,"date":"2013-09-26T15:08:33","date_gmt":"2013-09-26T13:08:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16667"},"modified":"2013-09-26T15:08:33","modified_gmt":"2013-09-26T13:08:33","slug":"homer-moira-telefonul-mobil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/homer-moira-telefonul-mobil\/","title":{"rendered":"Homer. Moira. Telefonul mobil"},"content":{"rendered":"

C\u00e2teodata \u00eeti vine sa arunci computerul pe fereastra. Fiindca te plaseaza \u00eentr-o existenta aproape imorala. Stai si apesi pe clapele claviaturii. Faci literatura. Si-n jurul tau se \u00eent\u00e2mpla ce se \u00eent\u00e2mpla. <\/strong><\/em>
\n\u00cen jurul nostru este razboi. Economic \u00een Grecia. \u00cen Siria… Ce-a mai ramas din Siria? Cine \u00eesi poate \u00eenchipui ca zona, ca lumea vor scapa fara consecinte?<\/strong><\/em>
\nEste adevarat ca razboaiele au dat marea literatura. Ce-ar fi fost Homer fara aceasta nefericita sursa de inspiratie? Ce-ar fi fost Tolstoi fara \u201eRazboi si pace\u201c? Cum ar fi scris Vargas Llosa \u201eRazboiul sf\u00e2rsitului lumii\u201c? Sau Mao Jan \u201eSorgul rosu\u201c?
\nLa fel de adevarat este ca \u00een zilele noastre computerul te tine legat de faptul nud. Homer? Numai Dumnezeu stie cum a reusit el sa se documenteze. Jumatate documentare, jumatate fantezie, vremurile o permiteau. Trebuie sa accept ca valoarea documentului \u00een zilele noastre este inestimabila. Asa ca ma \u00eentorc la computer. \u00cemi citesc mailul. Si gasesc o scrisoare de la o organizatie pentru drepturi politice si sociale. O deschid. Si o reproduc aici. Cu mici modificari de fraza, cerute de traducere. Cu mici restr\u00e2ngeri de text.
\nCe literatura mai vreti? Ce sa mai adauge literatura peste dramatismul acestei relatari?<\/p>\n

…21 iulie 2013. O barca din Turcia \u00eei aduce la tarmul insulei Samos pe un sirian cu nevasta, cu copiii lui, de trei si de cinci ani, si cu doi prieteni de acelasi neam. Coboara pe malul st\u00e2ncos, urca \u00eenaltimea, se ascund \u00eentr-o padure. Femeia este foarte bolnava. Toti sunt \u00eengrijorati pentru starea ei, \u00eesi dau seama ca nu mai au \u00eencotro. Suna, la singurul telefon mobil pe care-l au, serviciile de asistenta turcesti.
\nTurcii le dau urgent numarul de telefon al serviciilor similare din Grecia. Ei nu reusesc sa-i capteze pe greci, revin la turci, \u00eei roaga sa le faca acest serviciu.
\n\u00cen c\u00e2teva minute sunt sunati de cineva. O femeie, care le spune sa semnalizeze cu o lumina unde sunt, pentru a fi localizati. Nu dupa mult timp, soseste vasul grecesc. Se schimba semnalele luminoase, sunt localizati. Dar… vasul pleaca. Se \u00eentoarce dupa douazeci de minute. Se repeta procedura semnalizarii si receptarii. \u00censa, dupa asta, pleaca din nou. Si pleaca definitiv.
\nApoi primesc de la acelasi glas de femeie un apel si li se spune ca \u00eenca nu s-a trimis nici un ajutor. Asteapta. Nu vine nimeni.
\n\u00centre timp telefonul lor, singurul, se descarcase. Nu mai au baterie. Nu mai pot comunica.
\nRam\u00e2n toata noaptea \u00een padure. Dar \u00een zori, starea femeii se \u00eenrautateste dramatic. Decid ca unul dintre prieteni sa ram\u00e2na cu femeia si cu copiii. Celalalt sa porneasca pe insula \u00een cautare de ajutor. Si tatal sa se \u00eendrepte spre tarm. Nu mai aveau nici apa si nici m\u00e2ncare.
\nTatal o porneste pe tarm, intra \u00een mare, \u00eenoata, ajunge la un alt mal, vede o barca de pescari, semnalizeaza, dar este ignorat. Mai merge doua ore, dupa care da de o casa, unde cere ajutor. Oamenii cheama politia. Care ajunge rapid. El arata spre locul \u00een care \u00eesi lasase familia (\u201emy baby, my baby\u201c). O pornesc la drum. Dar politistul primeste stirea ca \u00een zona s-a iscat un foc si nu mai pot \u00eenainta. Pe sirian \u00eel duc la sediul politiei din Samos.
\n\u00cen acest timp, omul plecat sa ceara ajutor pe uscat, a gasit undeva niste apa. Asa ca se \u00eentoarce la prietenul lasat cu mama si cu cei doi copii. Si se decid sa \u00eencerce sa paraseasca padurea si sa iasa sa strabata insula, \u00een cautare de ajutor. Dar \u00een cur\u00e2nd se dovedeste ca femeia nu e \u00een stare sa mearga. Se vad obligati s-o lase pe drum cu cei doi copii. Barbatii \u00eenainteaza pe insula.
\nDupa vreo doua ore si jumatate dau de o biserica. Gasesc apa. Dar cad rapusi de extenuare. Sunt gasiti de un pompier. \u00cei spun acestuia de situatia femeii si a copiilor. Dar sunt dusi la sediul politiei.
\nAici, tatal, care fusese si el arestat, a fost retinut timp de cincisprezece zile, cu toata disperarea pe care nu a \u00eencetat sa si-o exprime, c\u00e2t a putut si cum a putut. \u00cen cea mai mare parte a timpului, a fost tinut legat de un scaun. Apoi a fost plasat \u00een \u00eenchisoarea de pe insula, unde a mai stat patruzeci de zile.
\nC\u00e2nd a fost trimis la Atena, cazul a fost preluat de avocati. Ei raportasera ca niste persoane sunt date disparute de pe 13 august si \u00eenaintasera si o pl\u00e2ngere la Avocatul Poporului. Politia a raspuns sesizarii ca facusera cercetari sa gaseasca femeia si copiii, dar n-au dat de nici un semn. Situatie contrazisa de faptul ca \u00een dupa-amiaza zilei de 6 septembrie sotul a descoperit cadavrele sotiei si ale copiilor lui.<\/p>\n

Acum autorii anuntului rasp\u00e2ndit pe internet, Grupul pentru Dreptate Politica si Sociala, solicita raspunsuri la urmatoarele \u00eentrebari:
\n\u2013 de ce autoritatile de coasta au abandonat cercetarea?
\n\u2013 cine a fost de serviciu si a raspuns la telefon \u00een noaptea de 21 iulie?
\n\u2013 de la ce telefon au fost contactati refugiatii si de ce c\u00e2nd s-a anuntat pierderea unor oameni nu s-a intervenit?
\n\u2013 de ce politia nu a luat \u00een seama disperarea tatalui, c\u00e2nd, probabil, s-ar fi putut ca femeia si copiii sa fi fost \u00eenca \u00een viata?
\n\u2013 cum se poate ca forte calificate sa nu gasesca oamenii disparuti si ei sa fie gasiti de tata dupa o luna si jumatate?
\n\u2013 de ce au fost refugiatii tinuti \u00een puscarie c\u00e2nd era limpede ca ei nu aveau nimic de-a face cu punerea focului?
\n\u2013 unde e limita dintre indiferenta si lipsa de suflet, \u00eentre acoperirea vinei si complicitate?
\n\u2013 c\u00e2ti oameni vor mai fi ucisi sub motivul \u201eapararii frontierelor\u201c?<\/p>\n

\u00cenchid computerul. Ma duc sa-i caut pe cei de la organizatie. Mi se par adevarati patrioti. Stiu ca raul e-n noi. Si au curajul s-o spuna. Apara altceva dec\u00e2t frontierele. Care, ora de ora, vedem cum sunt \u00eencalcate. De cei care transporta armament de te miri unde, care pun la cale atacuri chimice, care trimit drone. Asta nenumindu-se \u00eencalcarea frontierelor, desigur. Doar oamenii acelei tari, care \u00eencearca sa fuga de bombe…<\/p>\n

\u201eMi-am adus familia s-o apar de focul din Siria. Si au sf\u00e2rsit-o arsi \u00een Grecia\u201c, spune tatal, \u00een fata osemintelor nevestei si ale copiilor lui.<\/p>\n

Un asemenea \u201ejoc\u201c distrugator al elementelor, noi, cei din partea locului, numim moira. Termenul apare si la Homer. Si, se pare ca \u00eesi pastreaza deplin actualitatea. \u00censeamna \u201edestin\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2teodata \u00eeti vine sa arunci computerul pe fereastra. Fiindca te plaseaza \u00eentr-o existenta aproape imorala. Stai si apesi pe clapele claviaturii. Faci literatura. Si-n jurul tau se \u00eent\u00e2mpla ce se \u00eent\u00e2mpla. \u00cen jurul nostru este razboi. Economic \u00een Grecia. \u00cen Siria… Ce-a mai ramas din Siria? Cine \u00eesi poate \u00eenchipui ca zona, ca lumea vor… Cite\u0219te mai mult »Homer. Moira. Telefonul mobil<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16667","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1107,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16667","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16667"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16667\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16667"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16667"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16667"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}