<\/p>\n
Sceptic si incredul cu mai toate manifestarile publice ale poeziei de azi, cu festivalurile poetice locale si chiar cu eficienta unui Congres National de Poezie (aflat la a cincea editie!) ori a Concursului de debut \u201ePorni Luceafarul\u201c (ajuns si el la a 32-a editie!), neincrezator in iluzia ca vocea poetilor rom\u00e2ni de azi va putea trece prea cur\u00e2nd hotarul tarii ori ca \u201etraductiile\u201c o vor face auzita macar p\u00e2na in Groenlanda \u2013 poetul Liviu Ioan Stoiciu tine totusi cu admirabila consecventa si putere de munca o rubrica de reporter neobosit si constiincios in care face cronica tuturor acestor \u201ezadarnicii\u201c. Rubrica lui \u201ePe cont propriu\u201c din Contemporanul lunii august 2013 se ocupa pe indelete de evenimentele dedicate poetilor si poeziei in partea de nord-est a tarii, respectiv, la Suceava si Botosani, in aceasta vara fierbinte a tarii noastre pline de poeti: a scrie cu at\u00e2ta tragere de inima despre \u201ezadarnicii\u201c este o fapta, ca si eroica, de care numai un poet se arata in stare. In faptura minunatului nostru poet mi se pare ca traiesc, mai precis, convietuiesc si se cearta doua personaje celebre din cea mai populara opera a nemuritorului Voltaire. Unul este Candide, entuziastul plin de at\u00e2tea inepuizabile mirari stupefiate si stupefiante in imprejurarile prin care trece, iar celalalt, marele \u201ecenzor\u201c al tuturor iluziilor si mirarilor candide, vesnic incruntatul sceptic si sarcastic Pococurante, in care exegetilor le-a placut a-l recunoaste partial pe Voltaire insusi, ca un fel de purtator de cuv\u00e2nt sau de \u201eambasador\u201c mai dogmatic al autorului. Incruntat ca Pococurante, dar cu o putere de a se mira intruna care-l intrece pe Candide, poetul Liviu Ioan Stoiciu, un deziluzionat, ca si Cioran, \u201escepticul de serviciu\u201c, e neobosit in a face totusi recensam\u00e2ntul minutios al iluziilor ce-i anima pe poetii si literatii rom\u00e2ni: iluzii ingropate in festivaluri, congrese, concursuri \u2013 toate dedicate \u201epromovarii\u201c poetilor si poeziei rom\u00e2nesti in tara si peste hotare. Constata peste tot efectele acestei campanii \u2013 nule dupa cum crede \u2013 si scrie mai departe nesf\u00e2rsita lui cronica a esecurilor nascute din iluzii. Admirabila \u201ezadarnicie\u201c! O mare iluzie a umplut asteptarile poetilor rom\u00e2ni de la intrarea Rom\u00e2niei in Uniunea Europeana: la deschiderea lucrarilor Congresului National de Poezie la Memorialul Ipotesti (Centru national de studii \u201eMihai Eminescu\u201c); Gellu Dorian, initiatorul respectivului Congres \u201ea anuntat ca a fost schimbata din mers formula CNP: participantii invitati ar fi trebuit sa mearga la Chisinau in acest an, dar n-au fost bani. Prima editie a CNP (2003) a fost cea mai reusita, a mai subliniat el, intre timp am intrat si in Uniunea Europeana si s-a cam ales praful de iluziile poetilor rom\u00e2ni.\u201c Cu toate acestea, entuziastul initiator \u201eatrage atentia asupra pregatirii editiei CNP din 2015, c\u00e2nd vrea sa invite 100 (fix) de poeti din intreaga lume. \u201e100 de poeti ai lumii la Eminescu acasa\u201c!\u201c Bineinteles, \u201enimeni nu crede cu adevarat \u2013 isi face auzita vocea Pococurantele nostru \u2013 ca este posibila o asemenea mobilizare (care, in principal, ar promova poezia rom\u00e2na; personal, sunt total sceptic, n-a reusit Institutul Cultural Rom\u00e2n mai nimic in acest sens, cu bani grei; lasa ca Uniunea Scriitorilor \u2013 continua neincrezatorul Pococurante \u2013 a incercat, d\u00e2nd un premiu de 10.000 de euro si altul de 5.000 de euro anual unor scriitori importanti ai lumii la \u201eSerile de literatura de la Neptun\u201c, in aceeasi idee, a promovarii poeziei de limba rom\u00e2na, in principal, si efectul a fost zero …\u201c) Trebuie sa admit ca in aceasta paranteza tepoasa a cronicii lui, ursuzul Pococurante ii astupa gura vesnic miratului si aparent inocentului Candide care, insa, la r\u00e2ndu-i nu m-ar mira sa-i raspunda, fireste, in g\u00e2nd, ca in cartea lui Voltaire, \u201ecenzorului\u201c sau: \u201eCe mare geniu si Pococurante asta! Nimic nu-i place\u201c. In \u201eCandide\u201c, posomor\u00e2tul Pococurante str\u00e2mba din nas privind cu ochi rai c\u00e2teva capodopere: \u201eambasadorul\u201c lui Voltaire prevedea, ca sa nu spun cobea!, cu mult inainte soarta marilor opere, disparitia notorietatii, pe scurt, \u201emutatia valorilor\u201c sau, cum se intelege azi, fenomenul ciclic al demitizarii, al devalorizarii capodoperelor si, in consecinta, al schimbarii \u201ecanonului\u201c. Cum vedem, este un protocronic demn de urmasii lui, \u201edeconstructivistii\u201c de azi … Revin insa la Pococurantele actualitatii noastre. \u201eTema\u201c CNP din acest an \u2013 scrie Liviu Ioan Stoiciu \u2013 este Perspective organizatorice privind promovarea poeziei rom\u00e2nesti contemporane: \u201eSunt invitat sa citesc \u2013 incep eu cu textul scris pe seama acestor \u201eperspective\u201c (am fost singurul care am scris un text, lu\u00e2nd in serios invitatia de a scrie facuta tuturor invitatilor, text intitulat \u201eNe promovam pentru pereti\u201c; il voi publica separat), la care inventez pe loc un motto: Ma uit in sala, stiu ca toti poetii prezenti au fost tradusi in fel si chip intr-o limba de circulatie, au fost publicati in strainatate, unii cu carti, altii in reviste \u2013 si ce daca? Aceasta este intrebarea: si ce daca, fiindca strainatatea ne ignora poezia (dar parca numai strainatatea?)\u201c Ce-i drept, intrebarea, cu iz hamletian, se pune la Suceava ori la Botosani, ca si la Bucuresti ori la Cluj. Ce-i de facut? \u2013 iata alta intrebare, pe care un Hamlet optimist, dar de origine slava, si-a pus-o si el. Ce-a iesit \u2013 se stie. Intre timp, Pococurante isi scoate iar capul, aduna s\u00e2rguincios nemultumirile si contabilizeaza acribios esecurile: \u201einsuficienta difuzare a cartii de poezie si a revistelor literare de la noi\u201c, \u201eUniunea nu s-a implicat in organizarea CNP pentru a nu atrage atentia asupra conditiei poetului in Rom\u00e2nia\u201c, \u201ePoezia e gratuitate, noi slujim gratuitatea\u201c! (si ce: nu-i asa?!) Salvator, apare insa din nou Candide, cu o propunere monumentala menita sa faca a renaste, din cenusa, ca pasarea Phoenix, iluzia si dreptul ei la viata: \u201eCNP ar trebui sa inventeze o institutie a lui care sa promoveze poezia in tara si strainatate. Propun sa apara in 2015 la CNP o antologie cu 50 de poeti rom\u00e2ni tradusi in zece limbi importante. Sa nu mai mergem pe traduceri de autor, disparate, fiindca dam senzatia unei literaturi sterpe, intr-o antologie se vede diversitatea …\u201c Intr-adevar, se vede, dar ideea unui \u201ecolectiv\u201c de autori reuniti intr-o antologie ca intr-un CAP literar vine de departe, a mai fost experimentata cu ocazia volumelor colective de debut ale editurilor dinainte de ’89. Ea a produs, cum se stie, mare emotie si pofta de lectura cititorilor si un veritabil \u201eboom\u201c al pietei literare rom\u00e2nesti din acea vreme: e pacat sa dam cu piciorul unei mosteniri at\u00e2t de pretioase… Dupa care un alt Candide, poet si traducator, continua cu si mai mare insufletire molipsitoare: \u201eliteratura rom\u00e2na intereseaza in strainatate, ar trebui sa facem prin CNP un site cu toti scriitorii rom\u00e2ni, tradusi in mai multe limbi internationale, sa poata fi cititi in intreaga lume, se poate face macar o colectie de poezie tradusa pe acest site. Altfel, la noi in tara s-a distrus orice fel de distributie de carte sau de reviste, de aici ni se trage izolarea si ignorarea.\u201c De aici ni se trage, desigur, acest trist spectacol: sa facem ceva pentru rasp\u00e2ndirea in toata lumea a poeziei si poetilor tradusi in mai multe limbi, rasuna vocea lui Candide, promotor optimist al unei infratiri planetare: un strigat si un apel pentru unirea poetilor de pretutindeni. Dar, ca un facut, din nou Pococurante \u201estr\u00e2mba din nas\u201c, iar vocea prea sobrului, realistului caustic se face auzita, umilind idealismul si credinta in iluzie nutrite de Candide: \u201eSuntem invitati in utopie, la CNP. Eu am publicat in Franta o antologie cu 12 poeti rom\u00e2ni, tradusi de mine, la o editura onorabila, binevoitoare, am pus-o si pe un site special, dar n-a avut nicio promovare, absolut nimeni nu s-a interesat si n-a comentat, a fost totalmente trecuta cu vederea, inclusiv in Rom\u00e2nia\u201c! O idee, opinie la mijloc de bun si rau, este aceasta: \u201ePersonal, n-am facut nimic pentru a fi tradus, dar sunt tradus in toate limbile importante\u201c! Contrar scepticilor, alt Candide \u201esustine la microfon ca el traieste din bani europeni de 15 ani si ca ar trebui indreptate si proiectele CNP catre bani europeni. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t traducerile sunt facute hazliu. Sa-si ia fiecare pe cont propriu traducerea, sa gaseasca un traducator ideal.\u201c Nici rabinul din Buhusi, \u201etraducatorul ideal\u201c, n-ar mai putea s-o scoata la capat, impac\u00e2nd contrariile si d\u00e2nd dreptate si unora, si altora, si celor care, mai liberali, merg inainte \u201eprin noi insine\u201c, nici acelora care, cu inclinatii mai socialiste, prefera sa avanseze uniti, in colectiv. Chestiunea \u201etraducatorului ideal\u201c este insa esentiala, si nu doar in privinta traducatorului de poezie: ce \u201etraducator\u201c va izbuti sa inteleaga si sa talmaceasca pe intelesul tuturor si in favoarea fiecaruia (!) cele doua \u201elimbi\u201c in care vorbesc protagonistii pe care-i reuneste ideal, in propria personalitate, ca si in reportajul sau de la CNP, poetul Liviu Ioan Stoiciu? Dupa cum stie toata lumea, dar nu de pretutindeni, Uniunea Scriitorilor se afla in pragul alegerilor. S-au anuntat candidatii: in fata lor sta o comunitate ce poate fi definita, in mare, de doua \u201elimbi\u201c, de doua \u201ementalitati\u201c si de doua \u201ecomportamente\u201c (literare si nu numai). Avem in respectiva breasla tot at\u00e2tia Candide c\u00e2ti si Pococurante: \u201etraducatorul\u201c lor convenabil si fidel nu poate fi insa nici unul nici celalalt, dar cu siguranta un al treilea. Reportajul lui L.I.S. este un excelent tablou al celor doi, dar si o buna ocazie de a medita asupra celui de-al treilea, care, cel putin in reportajul sau, nu exista… Constat, in ultima clipa, ca m-am inselat: nu exista in reportajul lui L.I.S., dar in realitatea care i-a inspirat reportajul, al treilea ar putea exista. Intr-un judicios editorial din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, dl Gabriel Chifu face un bilant la capatul caruia are motive intemeiate sa fie un optimist bine temperat: \u201eEi bine, scrie d-sa, daca avem printre noi un asemenea om se cheama ca suntem foarte norocosi si putem merge impacati la vot\u201c. Nu neaparat \u201eimpacati\u201c, dar rational vorbind, imi pare ca are dreptate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sceptic si incredul cu mai toate manifestarile publice ale poeziei de azi, cu festivalurile poetice locale si chiar cu eficienta unui Congres National de Poezie (aflat la a cincea editie!) ori a Concursului de debut \u201ePorni Luceafarul\u201c (ajuns si el la a 32-a editie!), neincrezator in iluzia ca vocea poetilor rom\u00e2ni de azi va… Cite\u0219te mai mult »Al treilea?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16659","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1286,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16659","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16659"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16659\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16659"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16659"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16659"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}