<\/p>\n
Iarna braziliana (cel putin, la paralela 22, unde se afla Rio de Janeiro) arata asemenea unei bl\u00e2nde toamne rom\u00e2nesti. Plajele sunt goale; doar niste adolescenti sar pe o sfoara \u00eentinsa \u00eentre doi copaci (un fel de sport al tinerilor, la Rio). Desigur, august nu este o luna cu potential turistic pentru Brazilia. Putinii turisti care vin \u00een aceasta perioada a anului nu par interesati de muzee, ci, mai degraba, de diversele \u201eatractii\u201c ale orasului, \u00eentre care, bine\u00eenteles, cea mai cautata este statuia de pe muntele Corcovado, care a devenit simbolul orasului: Hirstos M\u00e2ntuitorul \u2013 colosul de 30 de metri \u00eenaltime, realizat \u00een 1931 de sculptorul francez de origine poloneza Paul Landowski. Este ciudat dar cel mai vizitat muzeu din zona se afla, de fapt, \u00een afara metropolei, \u00eentr-un oras de doar 200.000 de locuitori, la nord de Rio: Petr\u00f3polis.
\nSituat \u00een zona de la poalele muntilor, ceva mai departe de soarele torid al sezonului estival, Petr\u00f3polis a fost fundat \u00een jurul resedintei de vara a \u00eemparatului dom Pedro II, fiind locuit initial de familii imigrate din Germania. Fosta resedinta a \u00eemparatului \u2013 un om luminat si iubitor de cultura \u2013 a devenit actualul Muzeu Imperial. Cladirea are aspectul unui Peterhof de dimensiuni reduse, expozitia situ\u00e2ndu-se undeva \u00eentre expozitia de la Peles si cea de la Ruginoasa \u2013 totul fiind, \u00een Brazilia, la o scara redusa. Este, totusi, unul dintre cele mai vizitate muzee din tara. Orasul, \u00een \u00eentregul sau, este presarat cu \u201elocuri de vizitat\u201c, nu neaparat muzee. \u00centre ele, merita mentionate casa Stefan Zweig, care este chiar aceea \u00een care sotii Lotte si Stefan Zweig s-au sinucis, cu o supradoza de barbiturice, \u00een ziua de 23 februarie 1942. Casa reprezinta un mic omagiu adus tuturor imigrantilor veniti \u00een Brazilia, din toate colturile lumii, si care au \u00eembogatit artele, stiinta si cultura braziliene. Un al doilea muzeu, de o cu totul alta factura, este atasat unei fabrici de bere care are o istorie destul de veche, fiind \u00eenfiintata de Henrique Kremer \u00een 1853: Cervejaria Bohemia. Fabrica a fost \u00eenchisa \u00eentre 1973 si 2000, iar acum reprezinta un punct de maxim interes pentru turisti, dar si pentru localnici \u2013 datorita micului restaurant de l\u00e2nga fabrica.
\nProbabil ca muzeul cel mai interesant, dintre putinele pe care am avut ocazia sa le vizitez \u00een Rio, este unul extrem de mic si care nu a fost \u00eenca, formal, deschis publicului: Muzeul din Mar\u00e9. Numele nu spune nimic unui om din afara conurbatiei carioca. Pentru localnici este binecunoscut drept numele unei favela dintre cele mai periculoase, situate \u00eentr-o zona relativ centrala a orasului, nu foarte departe (judec\u00e2nd dupa distantele uriase din Rio) de centrul vechi. Prima comunitate din Mar\u00e9 a luat fiinta \u00een 1940, odata cu sosirea unui important aflux de forta de munca ieftina din nordul tarii. P\u00e2na \u00een deceniul trecut s-au \u00eenfiintat 16 comunitati, majoritatea lor fiind fundate spontan, de locuitori, fara nici un fel de plan urbanistic sau de arhitectura si, \u00een mare parte, fara aprobari legale. O mica parte a fost \u00eenfiintata chiar de municipalitate, \u00een \u00eencercarea de a ordona spatiul si de a \u201ecurata\u201c zona de criminalitate. \u00cencercarea de a \u201epacifica\u201c favela s-a soldat cu aducerea, \u00een apropierea ei, a unui batalion de politie militara \u2013 cunoscuta pentru duritatea sa si pentru faptul ca este (aproape) incoruptibila. Totusi, focurile de arma sunt ceva obisnuit pe timpul noptii, marc\u00e2nd vreo reglare de conturi \u00eentre bandele rivale.
\n\u00cen fata unei acute disperari a locuitorilor favelei, un profesor a avut \u00een 1997 ideea de a documenta istoria ei. Informatiile au fost str\u00e2nse \u00eentr-o baza de date. Abia \u00een 2006, \u00eencurajata de interesul unora dintre locuitori (\u00eentreaga favela are o populatie cam egala cu cea a Botosanilor), echipa de initiatori a reusit sa sparga bariera indiferentei si sa propuna \u00eenfiintarea unui muzeu comunitar. Proiectul a fost aclamat de \u00eensusi ministrul de atunci al Culturii, Gilberto Gil. Chiar daca ministerul nu a putut sa finanteze actiunea, el a oferit consultanta pentru alcatuirea unor cereri de finantare si a asigurat necesarul prestigiu, pentru ca ideea sa fie sprijinita de diverse companii private.
\nGrupul de initiativa, condus mai ales de profesori, a reusit sa gaseasca o constructie metalica usoara, pe care a amplasat-o \u00eentr-un colt al cartierului si s-a pus pe treaba. A facut-o metodic si, mai ales, fara graba. Este genul de proiect cultural \u00een care drumul este mai important dec\u00e2t statia terminus. Cu alte cuvinte, initiatorii nu s-au straduit sa obtina bani pentru finantare, dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t sa \u00eei poata plati pe cei care muncesc \u00een proiect. Iar acestia sunt exclusiv locuitori ai favelei. Ei sunt chemati sa caute obiecte pentru muzeu, sa adune marturii orale si materiale, sa mentina curatenia, sa zugraveasca, sa repare, sa \u00eei aduca (mai ales) pe copiii care pierd vremea pe strazi, sa solicite obiecte care sa fie v\u00e2ndute \u00een micul magazin al muzeului. Alaturi de muzeu s-a \u00eenfiintat o biblioteca, iar \u00een mica sala polivalenta au loc cursuri pentru tineri de arte ale spectacolului. \u00cen acest fel, proiectul contribuie nu doar la reducerea somajului, ci si la \u00eencercarea de a-i scoate pe locuitori din marasmul unei vieti sordide si lipsite de orice fel de orizont.
\nAsa se explica de ce, la sapte ani dupa initierea muzeului, acesta nu este \u00eenca terminat. E drept, prea mult p\u00e2na la inaugurare nu mai este, dar aceasta este pregatita fara nici o graba, las\u00e2nd ca zvonul existentei muzeului sa se rasp\u00e2ndeasca \u00een tot Mar\u00e9-ul, sa devina o obisnuinta a cartierului, dinainte de deschiderea propriu-zisa. Toate obiectele aduse la muzeu sunt donate de locuitorii favelei, cu exceptia unor fotografii vechi, pe care profesorii le-au adus de la serviciul de arhiva al Primariei.
\nMuzeul a reusit deja sa devina un reper pentru muzeografia braziliana, \u00een special pentru ceea ce se numeste \u201enoua muzeografie\u201c: cea care se ambitioneaza a contribui la dezvoltarea durabila a comunitatii. Muzeul nu se gaseste pe hartile turistice ale orasului, dar putinii turisti care ajung aici sunt impresionati de ceea ce vad si cumpara c\u00e2te un obiect (o geanta, o cana, un desen, un creion) din magazin, doar pentru a contribui la sustinerea comunitatii. Copiii \u00een haine mizere, aproape desculti, \u00een mod vadit nescolarizati, nu se mai mira c\u00e2nd \u00eei vad pe straini, ba chiar se grozavesc \u00een fata lor, cu ceea ce au \u00eenvatat sa faca la muzeu. Este, evident, mai mult un centru cultural, mai mult dec\u00e2t un muzeu. Totusi, denumirea pe care toti locuitorii din cartier o cunosc este exacta aceasta: muzeu. Si ceea ce ei simt \u00een legatura cu acest muzeu este, de fapt, cel mai important lucru: este o institutie care le apartine!…
\n\u00cen timpul vizitei mele \u00een Brazilia am urmarit media locala, asa cum fac oriunde ma duc. Am descoperit, cu surprindere, si o stire referitoare la Rom\u00e2nia, \u00een cel mai important cotidian al tarii, \u201eO Globo\u201c. Titlul mi-a atras atentia: \u201eAcuzatii jafului din muzeul olandez propun un acord\u201c. Articolul este ilustrat cu reproducerea unui tablou pictat de Matisse \u00een 1919, distrus, foarte probabil, \u00een focul unei sobe din satul Carcaliu. Este ironic faptul ca lucrarile lui Picasso, Matisse, Monet, Gauguin, de Haan si Freud au ajuns la Carcaliu doar pentru a fi arse. Poate ca hotii nu ar fi produs o asemenea crima culturala, daca ar fi avut, \u00een satul lor, un mic muzeu comunitar, care sa \u00eei \u00eenvete nu doar abecedarul culturii, ci si diferenta dintre furt si crima. Poate\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iarna braziliana (cel putin, la paralela 22, unde se afla Rio de Janeiro) arata asemenea unei bl\u00e2nde toamne rom\u00e2nesti. Plajele sunt goale; doar niste adolescenti sar pe o sfoara \u00eentinsa \u00eentre doi copaci (un fel de sport al tinerilor, la Rio). Desigur, august nu este o luna cu potential turistic pentru Brazilia. Putinii turisti… Cite\u0219te mai mult »Iarna braziliana (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1378,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}