{"id":16648,"date":"2013-09-20T17:21:23","date_gmt":"2013-09-20T15:21:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16648"},"modified":"2013-09-20T17:21:23","modified_gmt":"2013-09-20T15:21:23","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxviii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxviii\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XXVIII)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.\u00a0<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>\u201eAm fost dus \u00eentr-un lagar de pedeapsa <\/strong><br \/>\n<strong>deoarece am c\u00e2ntat c\u00e2ntece de Craciun\u201c<\/strong><\/p>\n<p><strong>Hans Bohn<\/strong><br \/>\n<strong>(Germania)<\/strong><\/p>\n<p>De Craciunul anului 1944, prin satul nostru au trecut trenuri cu germani. Era mare alarma ca strigau dupa ajutor. Pe urma s-a aflat ca erau nemti din Ungaria care au fost trimisi \u00een Rusia. N-a durat mult si, de ziua mea, \u00een 13 ianuarie 1945, a \u00eenceput deja dislocarea noastra. Satele au fost \u00eenconjurate de armata rom\u00e2na, cu jandarmii. Rom\u00e2nii erau dirijati de ofiteri sovietici.<br \/>\nNu stiam ce se va \u00eent\u00e2mpla cu noi. La Rusia nu s-a g\u00e2ndit nimeni.<br \/>\nNoi nu am stiut atunci, c\u00e2nd astia au trecut din Ungaria. S-a spus ca se duc la Dunare-Marea Neagra, la canal. Sau \u00een Rom\u00e2nia, pe santiere nationale. N-a stiut nimeni nimic. Cuv\u00e2ntul Rusia n-a cazut \u00eenca. A cazut numai atunci c\u00e2nd satele au fost \u00eenconjurate. Comuna mea a fost peste noapte, ca din senin, \u00eenconjurata. Dimineata nimeni nu mai putea iesi sau intra \u00een S\u00e2npetru Mic.<br \/>\nAu intrat de la coltul satului grupuri de 6-7 jandarmi, cu soldati rom\u00e2ni. Aveau liste dinainte facute. Se stie ca s-a dat ordinul, prin Vinogradov, ca sa fie toti ridicati: barbatii de la 18 la 45 de ani si femeile de la 20 la 32 de ani. Pentru munca de refacere a distrugerilor de razboi din Uniunea Sovietica. Asta mai t\u00e2rziu s-a aflat.<br \/>\nEu eram atunci elev \u00een clasa a VI-a de liceu, la Liceul Principele Eugen din Timisoara. Am primit o bursa, eram copil sarac, tatal meu a fost zilier. Am primit o bursa din partea bisericii si a scolii la seminarul romano-catolic din Timisoara.<br \/>\nScoala s-a \u00eentrerupt, toti copiii au fost trimisi acasa. \u00cen toamna anului 1944 era dezastru, armatele sud-ucrainene treceau prin Banat. Oamenii au fugit, rusii au umblat dupa femei noaptea. Au venit s\u00e2rbii noaptea \u00eembracati \u00een uniforme sovietice. Astia faceau chefuri, umblau cu caruta de furau porci, au umblat dupa femei, au scos vinul din pivnite, au luat tot din casa, haine, au \u00eempuscat pe primar si au plecat. Noi stateam de paza la marginea satului. Nimeni nu mai stia ce se \u00eent\u00e2mpla m\u00e2ine.<br \/>\nA venit armata, a \u00eenconjurat satele si nu putea intra nimeni. Grupuri de jandarmi cu soldati au trecut din casa \u00een casa, cu listele lor, si au scos oamenii. I-au legat si i-au dus la primarie. Au \u00eencercat unii sa fuga, asa ca ne-au legat.<br \/>\nSi eu am trecut noaptea, cu tatal meu, printre cordoanele de soldati. Cordonul era la 150 de metri \u00een jurul satelor. Stateam pe marginea gradinii, ne uitam, si, c\u00e2nd nu erau atenti, da-i drumul. Era iarna plina, \u00een ianuarie, un frig, o zapada&#8230; La noi era un frig de -20 de grade atunci. Am fugit si ne-am ascuns \u00een paie, erau gramezi. Ne-am dus apoi \u00een S\u00e2npetru German si ne-am ascuns \u00een grajdurile ungurilor, era mai cald. Noaptea am trimis c\u00e2te1-2 oameni ca sa se strecoare prin cordoanele jandarmilor si sa ne aduca ceva de m\u00e2ncare.<br \/>\nGermanii s-au mai ascuns \u00een alte sate la familiile rom\u00e2nesti. Dar era pericol, \u00eei \u00eempuscau si pe ei. Multe lucruri rele s-au \u00eent\u00e2mplat. Dar la noi \u00een sat nu erau rom\u00e2ni. Nu trebuie sa faci greseala asta, sa compari regimul politic cu populatia tarii. E cu totul altceva. Rom\u00e2nul, fiind de-a lungul secolelor subjugat, era mai maleabil, mai omenos.<br \/>\nA treia zi s-au batut tobele si s-a anuntat ca, daca nu se predau toti care-s pe liste, vor fi luati batr\u00e2nii \u00een locul lor. Atunci tatal meu a zis: gata, mergem. Nu-l las pe tatal meu, de 70 de ani, sa-l ia si sa-l duca pe santierul Marii Negre. Rusia nu era \u00eenca \u00een discutie. De-abia c\u00e2nd ne-au str\u00e2ns pe toti si au aparut ofiteri sovietici cu steaua rosie, atunci am stiut ca ne duc in Rusia. Asta era prin 15-16 ianuarie.<br \/>\nNe-au dus, ne-au str\u00e2ns afara, la f\u00e2nt\u00e2na animalelor pe izlaz. Carutele au fost luate, oamenii au fost pusi \u00een carute si \u00een coloane s-au dus la plasa Vinga. Ne-au dus la primarie, era o curte uriasa. Acolo am fost predati oficial rusilor. A fost o comisie sovietica. Toti am trecut dezbracati: davai, davai. Era o forma, parca ne controlau daca eram apti de munca.<br \/>\nAsa am fost strecurati prin comisia aia. Si de acolo \u00een vagoane, vagoane de vite, care erau pregatite. Cu sc\u00e2nduri si, \u00een colt, o gaura. Si gata, am mers trei saptam\u00e2ni aproape p\u00e2na \u00een Rusia.<br \/>\nUnii au reusit sa fuga din trenuri<br \/>\nMulti au murit \u00een timpul transportului. Si acasa mai murisera, \u00een perioada asta de capturare. Unul, care s-a opus, a fost \u00eempuscat de armata. Altii au \u00eencercat sa fuga. De exemplu, un prieten de-al meu, care mai t\u00e2rziu a fost presedintele CAP-ului la S\u00e2npetru Mic. Ajunsesem cu trenul prin Sighisoara, si trenul a oprit. Sovieticii care ne-au condus au deschis vagoanele si au cerut doi oameni jos, dupa apa. Noi ne-am dus dupa apa si stateam acolo, \u00een r\u00e2nd. Era o pompa. Si tipul asta a stat putin l\u00e2nga mine, se uita, se uita&#8230; L\u00e2nga f\u00e2nt\u00e2na \u00eencepeau gardurile satului. Poarta statea deschisa. Si deodata, fara sa spuna ceva, a luat-o la fuga. P\u00e2na s-au trezit astia, fumau&#8230; Au tras, dar ala era deja dupa gard si a fugit. A scapat. Dar venea un rom\u00e2n, \u00eembracat bine, cu palarie, elegant, ceea ce se vedea mai rar \u00een sat. Si, davai, davai, l-au luat pe el si l-au bagat \u00een locul astuia. Rusii raspundeau de numarul de oameni. Si l-au dus \u00een Rusia.<br \/>\nAu murit si \u00een timpul transportului. Ce se-nt\u00e2mpla? M\u00e2ncare nu primeai. Noi aveam m\u00e2ncare, ne-au zis sa luam un sac de 30 de kilograme. Cu slanina, cu ce-aveam pe acasa. A luat fiecare m\u00e2ncare, haine, c\u00e2t a putut. Dar s-au \u00eembolnavit unii. Apa diferita \u00een fiecare regiune. Au facut diaree. Medicamente ioc. Au murit c\u00e2tiva.<br \/>\nDar massa a murit, de fapt, acolo. Ne-au dus \u00een Rusia, am trecut prin regiuni unde erau lupte mari, se vedeau prin zapada oameni morti, uniforme. \u00cen 1945 era \u00eenca razboi, n-a avut cine sa faca acolo ordine. Ne-au dus la Dnepropetrovsk, prin bazinul Donetului, p\u00e2na la Ufalei, \u00een Siberia, pe tot frontul.<br \/>\nEu am fost \u00een urmatoarele lagare: Prima data \u00een Smolianka, l\u00e2nga Stalino, Donetkul de azi. De acolo am ajuns \u00een lagarul Vietka. Acolo eram \u00eentr-o brigada de carbune stahanovista. Aveam 34 de tineri din Rom\u00e2nia, Serbia, Ungaria, Polonia. Brigada stahanovista.<br \/>\nLa Smolianka ne-au asezat \u00een plina zapada, erau ruine. Ne aduceau la gara. Acolo erau vagoane din Siberia, cu trunchiuri pe copaci uriase, dar \u00eenghetate. Trebuia sa le scoatem pe astea, pe urma s-au taiat la o \u00eentreprindere. De acolo au adus sc\u00e2nduri \u00een lagar, \u00een ruine. Singuri am facut lagarul, erau ruine, fara acoperis. Ici-acolo mai era urma de acoperis. Erau cinci-sase baraci, cu zapada \u00een ele. \u00cen aer liber am stat p\u00e2na ne-am facut baracile. Erau facute de ei niste soproane, acolo am stat noaptea, gramada toti, asa ca g\u00e2stele.<br \/>\nAm scos zapada. Am pus sc\u00e2nduri pe jos, am pus acoperis. Erau barbati care se pricepeau. \u00centr-o zi, s-a facut o mobilizare. Carbune era g\u00e2rla, am facut focul \u00een aer liber. Pe urma am facut paturi, tot cu sc\u00e2nduri.<br \/>\nEram vreo 700-800. Primele doua-trei saptam\u00e2ni n-am lucrat. Am construit lagarul. Pe urma ne-au scos \u00een r\u00e2nd si a \u00eentrebat pe fiecare ce meserie are. Ce meserie sa aveam noi, eram elevi. Toata trupa \u00een mina. Unii au fugit si n-au vrut sa intre. Nici eu nu am vrut sa intru \u00een mina si m-am ascuns. Pe urma m-au prins si mi-au dat cu o lampa \u00een cap.<br \/>\nEi \u00een lagar aveau nevoie si de cizmari, barbieri, croitori. De asta au \u00eentrebat, ca sa organizeze lagarul. Pentru bucatarie trebuiau femei, care sa gateasca. Restul \u00een mina. La mina \u00eensemna si \u00een subteran, dar si transportul afara.<br \/>\n\u201eAm stat surpat \u00een mina 52 de ore\u201c<br \/>\nEu \u00een mina am ajuns. Am fost si surpat, am stat 52 de ore. Era un strat de carbune, de vreo 70 de cm. Ala era asezat pe o piatra cristalica, ca si sc\u00e2ndura de lata. Noi trebuia sa scoatem cu burghie. Dar era antracit, carbune bun. Pe urma s-a bagat dinamita, s-a puscat. Dupa ce s-a puscat am intrat noi, dar s-a produs o surpare. Ne-a pus pe noi, pe mine si pe un batr\u00e2nd din Silezia, care putea sa-mi fie tata, sa taiem \u00een jurul surparii, sa facem legatura. Atunci s-a surpat complet si ne-a \u00eengropat si pe noi. Si ne-am rugat, am pl\u00e2ns, am dormit. Nu s-a auzit nimic. Norocul nostru a fost o freza de carbune americana. Americanii atunci au trimis \u00een Rusia masini, tancuri, m\u00e2ncare. Noi, daca faceam norma, primeam o lingura de 30 de grame de carne de porc americana. Si acolo era o masina solida americana, cu bare de otel. C\u00e2nd surparea s-a produs, noi ne-am bagat sub masina. Nu ne scotea niciodata nimeni. Dar ei au avut nevoie neaparat de aceasta masina americana. Carbunele nu se putea taia cu picamerul. Astfel am scapat si noi.<br \/>\nA fost greu, putini au rezistat. Unii au murit din cauza alimentatiei. Tatal meu, unchiul meu, care m\u00e2ncau acasa slanina, au murit. S-au produs o serie de boli. Tata lucra cu mine la mina. Dar s-a \u00eembolnavit si apoi muncea la suprafata. A fost bagat \u00een primul transport de bolnavi care a venit \u00een Rom\u00e2nia. A avut tifos exantematic. A ajuns acasa, mama nestiind ce avea, i-a dat unt, p\u00e2ine, cele mai bune. \u00cen c\u00e2teva zile a murit, nu se putea face nimic.<br \/>\nSi unchiul meu a murit, si varul, care era de v\u00e2rsta cu mine. Si mama sotiei. S-a \u00eembolnavit de tifos exantematic. Holera, distrofie. Nu am mai avut ce m\u00e2nca. Schelet am slabit.<br \/>\nSora mamei avea patru copii mici acasa. Ea s-a \u00eembolnavit la g\u00e2t. Nu exista nici petrol, nici sare. Noi eram plini de paduchi. Nu puteai curata nimic. Cu zapada ne frecam, dar tot ram\u00e2nea mizerie. Ea s-a intoxicat si asa a murit \u00een lagar.<br \/>\nEu n-am aflat dec\u00e2t dupa doi ani si ceva ca tatal meu acasa a murit. Seara, mai stateau oamenii \u00een fata baracilor, mai discutau. Trec\u00e2nd, era \u00eentuneric deja, aud ce spuneau astia din satul meu. Daca a primit c\u00e2ndva cineva o scrisoare, foarte rar, prin Crucea Rosie. Si o femeie a zis \u2013 ai auzit ca tatal lui Bohn a murit? Eu m-am speriat, si ma \u00eentorc, ascultam. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? A, nu, nu, a \u00eencercat sa ma linisteasca. Si asa am aflat ca mi-a murit tata.<br \/>\nVarul meu a furat ceva cartofi. L-au prins si l-au dus undeva si acolo a murit. Chestia era ca noi eram tineri si foametea era crunta. Eram slabiti, scheleti. Ieseam din mina, iar l\u00e2nga mina era un colhoz mare. Rusii puneau niste turnuri de paza, cu lampi care radiau. Se asteptau ca se fura. Noi ieseam la 10 seara din mina, legam cu s\u00e2rma pantalonii \u2013 era un soi de cartofi cu floare \u00eenalta. Si astia trageau. La ora 10, c\u00e2nd a sunat sirena, \u00eencepeau sa traga. Aiurea, asa, sa sperie. Si noi ne-am bagat printre cartofi, cu m\u00e2na i-am scos. Imediat i-am m\u00e2ncat, cruzi. I-am mai bagat \u00een pantofi, sa-i ducem acasa. Pe unul l-au ranit odata. Dar de obicei nici nu trageau acolo unde eram noi. Erau oameni, stiau. Trageau aiurea.<br \/>\nRusii sunt cei mai buni dintre slavi<br \/>\nRusii erau niste oameni buni, cei mai buni dintre slavi, zic eu. Fiecare dintre noi aveam c\u00e2te o familie din satul asta, al minerilor. Erau niste baraci mici, niste bordeie acoperite cu tabla. Noi mai duceam la oamenii astia lemne, carbune. Si ne-au dat de m\u00e2ncare. Aveam si eu o familie. Le reparam gardul, faceam treaba prin casa. Doi batr\u00e2ni. Rusii aveau un butoias unde puneau mere, care erau sarate. Si ne-au dat de m\u00e2ncare. \u00cen lagar era mizerie crunta. Ne dadeau apa goala, cu trei frunzisoare de varza. Cei care lucrau \u00een mina, primeau 1 kilogram 200 de grame de p\u00e2ine. Dar p\u00e2inea era apa \u2013 o str\u00e2ngeai si curgea apa din ea. Si spice.<br \/>\nNici paznicii nu erau rai. Erau indiferenti. C\u00e2nd cineva facea ceva, imediat actionau. Aveau raspundere. Daca cineva fugea, era moarte pe capul lor. Se temeau, raspundeau pentru noi.<br \/>\nCu timpul am \u00eenceput sa ne mai descurcam. Nici rusii nu o duceau mai bine la \u00eenceput. De abia \u00een 1948 s-a eliberat p\u00e2inea, puteai sa cumperi. Era pe cartele. P\u00e2na atunci era bazar \u00eentre lagar si sat. Si acolo rusoaicele vindeau malai \u2013 cucuruz cu sfecla rosie bagata \u00eenauntru, fiarta, rotunda, taiata \u00een patru. O patrime de asta costa cinci ruble.<br \/>\nP\u00e2na sa se mai linisteasca lucrurile, mai m\u00e2ncam la familia asta de rusi. Aveau o casuta saraca, erau saraci. \u00cemi dadea c\u00e2te o supa calda, ma m\u00e2ng\u00e2ia batr\u00e2na. M-am \u00eenteles bine cu ei. Eu vorbeam ruseste. Daca esti numai cu rusi, dupa un an \u00eenveti. Si scriu ruseste, si astazi vorbesc cu rusii.<br \/>\nVenea batr\u00e2na l\u00e2nga mine si ma m\u00e2ng\u00e2ia. Si-mi arata o fotografie cu Risa al lor, care a fost \u00eempuscat la front. Ei nu stiau daca noi am fost soldati. Nemti eram. Nemti din Rom\u00e2nia nu exista pentru ei. Si ma g\u00e2ndeam, dupa ce am ajuns acasa, mai, de unde stiau ei ca tu nu l-ai \u00eempuscat pe fiul lor. Uite, \u00eeti dadeau de m\u00e2ncare.<br \/>\nBine, la \u00eenceput omenii ne \u00eenjurau: fascisti, nazisti. Populatia a fost \u00eemb\u00e2csita de propaganda comunista. Ca eram nemti \u00eensemna ca eram hitleristi. Pe urma, noi am facut \u00een timpul anilor am facut cunostinta cu oamenii. Am lucrat numai cu rusi. Astia au vazut cu cine au de lucru, au vazut cum ne comportam, ce facem.<br \/>\nNe-am \u00eemprietenit si cu paznicii nostri, nacealnicii. Seful de brigada ne-a spus: uite, acusi mergeti acasa. Cinci ani ne-a spus ca stam si ne ducem \u00eenapoi.<br \/>\nEu am ajuns si \u00eentr-un lagar de pedeapsa, la Vierovka. \u00cen 1948, la \u00eenceput, erau timpurile \u00een care comunistii germanii, Ulbricht, astia, erau la Moscova. \u00cen 1949 s-a \u00eentemeiat RDG-ul. \u00cen 1948, Stalin a dat un ordin ca, \u00een toate lagarele cu nemti, at\u00e2t \u00een lagarele cu prizonieri, c\u00e2t si \u00een lagarele cu civili, sa se faca, dupa lucru, activitate culturala. Sa se c\u00e2nte piese. Noi eram condusi de ofiteri, fiecare brigada. Si fete, femei erau acolo. Aveam un ofiter care conducea.<br \/>\nSi rusul nostru a venit si ne-a zis ca, neaparat, trebuie sa facem din brigada, sa dam un program, ceva. Dar de unde poezii, de unde piese, nici nu se putea scrie piese, era o mizerie crunta. Nu, asta trebuie facut, ne-au zis ofiterii, si va scoatem din mina c\u00e2nd faceti proba.<br \/>\nAm fost numit, prin brigada, sa fac corul. Dar ce c\u00e2ntece? Noi stim c\u00e2ntece hitleriste, pe care le-am \u00eenvatat la liceu. Nu poti c\u00e2nta asa ceva sa te-mpusca. Trebuiau c\u00e2ntece pe care le cunosteau si cei din Iugoslavia, si nemtii din Ungaria, si nemtii din Rusia. Av\u00e2nd \u00een vedere apropierea Craciunului, mi-a intrat \u00een cap sa c\u00e2ntam c\u00e2ntece de Craciun. Au \u00eenvatat astia, au c\u00e2ntat.<br \/>\n\u00cen seara c\u00e2nd prezentam programul eram 32 de fete si baieti. Aveam un brad ca \u00een tot Donbasul nu gaseai. Acolo era praf, pietre, ruine, mizerie. \u00censa baietii nostri au gasit un bradulet si l-au pus. Comandantul lagarului a eliberat o baraca si i-au adus pe toti acolo. Eu conduceam corul si trebuia sa spun c\u00e2teva cuvinte de deschidere. Ce ziceam, \u00een capul meu de 18 ani. Craciunul va fi, si \u00een perioada asta suntem cu g\u00e2ndurile la cei de-a acasa. Si am c\u00e2ntat primul c\u00e2ntec, al doilea, si, deodata simt pe spatele meu ca-mi da cineva cu pumnul: ai grija, ca politrucul lagarului este alaturi de comandant. Nu mai spune nimic, taci din gura. Am mai spus ceva si am terminat.<br \/>\nDe-abia eram bine, cu picioarele \u00een pat, si au venit doi sovietici \u2013 davai. M-au scos si m-au dus, asa cum eram, afara. Era un camion, eram deja vreo trei pe camion. M-au aruncat pe camion si m-au dus la 60 de kilometri \u00een lagarul de la Verovka.<br \/>\nAcolo ne-a pus cu armata la lucru. Era dezastru. Dimineata ne ducea la lucru. La st\u00e2nga mergea un front de ofiteri cu pusca. Si acolo erau adunati altii, care au fugit, fel de fel de oameni.<br \/>\nN-am stat mult acolo, \u00een 1948-1949 s-au mai linistit lucrurile, cum spuneau. S-a desfiintat lagarul. Am fost scosi cu totii afara si aliniati. Am crezut ca ne \u00eempusca, asa de frica de era. \u00censa de fapt ne selectau. A \u00eentrebat pe fiecare ce meserie are. Eu ce meserie sa am, eram elev la plecare. L-am \u00eentrebat pe unul de l\u00e2nga mine ce sa fac. Mi-a zis \u2013 spune-i ca esti zugrav.<br \/>\n\u201eAm facut bani din v\u00e2nzarea<br \/>\nsurplusului de vopsea\u201c<br \/>\nAsa am ajuns \u00eentr-o echipa care se ocupa de reparatia cladirilor distruse de razboi din orasul de l\u00e2nga lagar. Mi-a fost bine acolo. Materialele erau la discretie. Puteam cere c\u00e2ta vopsea doream, nu ne verifica nimeni. Cu ce ne ram\u00e2nea ne duceam \u00een bazar si vindeam. Asa am ajuns sa mai am ceva bani. Nu se mai vindea pe cartele, mai puteam cumpara m\u00e2ncare, haine. Ce sa facem, ne descurcam si noi cum puteam.<br \/>\n\u00cen 1948 se auzea deja ca plecam, se stia. Se facea igienizare: ne-au bagat \u00een bai, ne-am curatat, au ars hainele, au dezinfectat. Ne-au dat haine noi. La plecare era o comisie de triere. Acolo trebuia sa dam o declaratie. Era o lista cu trei-patru puncte. Unde vrei sa te duci etc.<br \/>\nUnii au plecat si \u00een Germania, nu s-au mai \u00eentors acasa. Primii au ajuns \u00een Germania \u00een 1945. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Initial, bolnavii au fost trimisi acasa. Singurul transport de bolnavi care a venit \u00een Rom\u00e2nia, la \u00eenceput, \u00een 1945, era cu tatal meu. De atunci toate transporturile s-au dus la Frankfurt\/Oder. M-am g\u00e2ndit ca doreau sa faca harababura, sa nu mai stie nimeni de unde si ce, c\u00e2ti au murit. Din Ungaria, din Polonia, din Cehoslovacia, din Rom\u00e2nia, din Serbia. Toti erau nemti.<br \/>\nEu am cerut sa vin acasa. Am intrat \u00een Rom\u00e2nia pe la Sighet, dupa ce am trecut prin Cernauti. Acolo mai erau deja unii care au trecut, era triajul. Trenul s-a oprit \u00een Valea Tisei. Ne-am dat jos, ne-am spalat pe m\u00e2ini, pe fata. Am intrat \u00een Sighet, am fost \u00eempartiti acolo \u00een niste baraci. Pe urma, \u00een aceeasi noapte, au venit ofiteri si ne-au \u00eentrebat daca stie cineva sa scrie bine ruseste. Si eu, imediat. Am fost pus acolo sa fac bilet de calatorie. L-am pastrat si astazi.<br \/>\nAcolo te \u00eentreba unde vrei sa te duci. Dimineata, pe la 4, am scris si pentru mine o foaie de drum. Treceam prin Baia Mare. Deodata, prin sate apar tarani cu cosuri pline de mere rosii. Si au \u00eenceput sa arunce. Erau rom\u00e2ni care au stiut ca suntem \u00eenfometati. Am venit de la Baia Mare p\u00e2na la Oradea. Apoi la Arad si am venit acasa.<br \/>\nAcasa am gasit mizerie mare&#8230; Tata era mort, ploua \u00een casa, m\u00e2ncare nu era. Mama mea era saracita complet. Imediat trebuia sa fac ceva. M-am dus la ferma si m-am \u00eenscris. Am lucrat acolo \u00een ferma c\u00e2teva luni. P\u00e2na ce apare \u00een ziar un anunt, ca cine stia limba rusa, si are pregatire matura mica (patru clase de gimnaziu), poate sa se prezinte la Timisoara la un concurs pentru posturi de profesori suplinitori de limba rusa.<br \/>\nM-am prezentat, am primit imediat un post si de atunci am putut lucra. Am facut fara frecventa Institutul Maxim Gorki din Bucuresti.<br \/>\n\u00censa n-am scapat de mina nici \u00een Rom\u00e2nia&#8230; Nonsensul de pe lume \u2013 m-au chemat la Timisoara ca nu am facut \u00een timp, la 18 ani, stagiul militar. Dar ei m-au trimis \u00een Rusia, unde sa fac stagiul militar? La mina Uricani am ajuns. Pai eram calificat!<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>\u201eAm ajuns \u00een spital dupa ce m-am ciocnit cu un cal \u00een mina\u201c<\/strong><\/p>\n<p><strong>Franz Engel <\/strong><br \/>\n<strong>(Germania)<\/strong><br \/>\nC\u00e2nd am fost dus \u00een URSS, \u00een 1945, aveam 17 ani. Locuiam la Lugoj, \u00eensa eram de loc dintr-o comuna nemteasca, Bethausen, jud. Timis. \u00cen comuna erau trei sferturi nemti, iar un sfert unguri si rom\u00e2ni. Majoritatea erau germani, astfel ca am avut o scoala cu clasa a I-a si a II-a \u00een limba germana. Dupa aceea clasa a III-a o faceam \u00een limba rom\u00e2na deja, unde nu am mai avut nimic germana. Si pe timpul acela nu erau clase mai mari dec\u00e2t clasa I-a si clasa a II-a. Restul era la oras, iar orasul nostru, centrul, era la Lugoj. Noi la Lugoj am avut o matusa, la care m-am dus la scoala. Am facut si acolo o scoala, un gimnaziu si dupa, \u00een 1943, m-am dus ca ucenic. Deci lucram ca ucenic electrician instalator, la un maistru particular, \u00een Lugoj.<br \/>\n\u00cen oras era o unitate. Unii soldati locuiau \u00een cazarma, altii \u00een casele oamenilor. Un sergent, furier, era cazat la noi. \u00cen bucatarie dormea. El a prins ceva, ca o sa faca o razie peste comune germane, si o sa le adune, pentru la lucru. Mi-a spus ca sa nu spun nimic. Eu, cu ocazia asta, ca sa nu ma prinda, m-am dus \u00een gara si apoi m-am dus acasa la comuna, \u00een Bethausen. M-am ascuns, m-am g\u00e2ndit ca acolo nu sunt anuntat, iar la Lugoj iarasi nu sunt anuntat. Asa ca scap.<br \/>\nC\u00e2nd am ajuns acasa, nu m-am aratat la nimeni, ca sa nu spuna ca am venit acasa. Am stiut ca se face razia. Tatal meu avea un atelier de tinichigerie, era cunoscut. Noi am avut numai comune rom\u00e2nesti pe l\u00e2nga Bethausen. Tata avea clientii acolo. Asa ca am decis sa ma duc acasa si apoi sa ma duc \u00een comuna rom\u00e2neasca, la Cladova, sa ma ascund acolo, ca sa nu ma prinda. Si, cum m-am dus eu acolo, c\u00e2nd am ajuns la capatul satului, deja era \u00eenconjurat de soldati rusi si rom\u00e2ni. Si ne-o luat, n-am mai putut sa scap de ei.<br \/>\nDeja aveau o lista de la primarie. Eu sunt nascut \u00een anul 1927, \u00eensa si dintre cei nascuti \u00een 1928 au mai luat pe c\u00e2tiva. Fetele, de la 1926 nascute. Si femei care aveau copii mici, p\u00e2na la un an jumatate, si pe ele le-au luat. Restul au fost \u00een armata germana, care erau mai batr\u00e2ni. Sau \u00een armata rom\u00e2na. Noi am eram asa, mai pierduti. Deci ne-au luat si ne-au dus la centru.<br \/>\nEu m-am luat cu ei \u00een gura. M-au prins si m-au luat deja de pe strada. M-au \u00eentrebat cum ma cheama, eu nu eram pe lista. Eu nu am fost \u00eenregistrat nici acasa, nici la Lugoj. M-au luat, m-au \u00eenregistrat, si m-au dus la comenduire, la jandarmi. S-au dus astia prin casa si ne-au luat oamenii. La ora cinci dimineata i-au luat din pat.<br \/>\nAm fost str\u00e2nsi la scoala din comuna. Comuna noastra era mica \u2013 am fost vreo 50, asa. Barbati si femei. Cei de acasa ne-au facut bagajele. Tata era plecat, era militar. Mama mi-a facut valiza. Mi-a pus tot acolo, \u00eenauntru \u2013 m\u00e2ncare, o patura. C\u00e2nd am fost adunati era tot sever \u2013 nici la WC nu mai puteam sa mergem, acolo la scoala. Eram cu patrula.<br \/>\nNu am stiut nimic. Am stat o noapte la scoala, p\u00e2na ne-am adunat, iar a doua zi dimineata au venit cu saniile. Era iarna mare. Ne puneau cu un soldat rus si cu unul rom\u00e2n. Eram 4-5 oameni \u00een sanie. Ne-au dus p\u00e2na la Lugoj, 20-25 de kilometri.<br \/>\nLa Lugoj era centrul, unde s-a format transportul. Din toate satele germane care erau pe l\u00e2nga Lugoj aduceau toti oamenii, si acolo s-au \u00eent\u00e2lnit, la scoala aceea, la scoala de fete. S-au str\u00e2ns cam 1.400 de oameni. Acesta a fost primul transport din Lugoj, apoi au mai plecat si altele.<br \/>\nAm fost \u00eembarcati \u00een vagoane de marfa. De la noi din sat au luat 10 oameni, ca sa completeze vagonul. \u00cen vagon am fost peste 30.<br \/>\nN-am stiut nimic concret ce se va \u00eent\u00e2mpla cu noi. Erau zvonuri. C\u00e2nd i-am vazut pe rusi, am banuit ca ne duc \u00een Rusia. Am stiut cam pe unde ajungem. Dar clar nu ne-au spus.<br \/>\nDin Lugoj am plecat spre Deva \u2013 Hunedoara \u2013 Sibiu \u2013 Predeal, p\u00e2na la R\u00e2mnicu Sarat. A fost cumplit. L\u00e2nga usa era o groapa facuta, pentru WC. Prima data ne-a fost rusine, erau si femei. Tineam o patura acolo, oamenii \u00eesi faceau lipsa. O data mergeau femeile, o data barbatii. Am avut si un cuptor, pentru \u00eencalzire. Au fost niste lemne \u00een vagon. M\u00e2ncare aveam \u00een valiza noastra, ce luasem de acasa.<br \/>\n\u201eSe zvonea ca regele Mihai o sa<br \/>\nne scape\u201c<br \/>\nLa R\u00e2mnicu Sarat deja era linie dubla, a rusilor. Si din trei vagoane ne-a mutat \u00eentr-unul mare. Unul l\u00e2nga altul stateam acolo pe scaun. La Iasi ne-am oprit. Noi nu am stiut care este situatia. Se zvonea ca regele Mihai o sa ne scape. Trei zile ne-au tinut \u00een Iasi. De la rusi nu stiam nimic. Rom\u00e2nii de asemenea nu ne-au spus nimic. N-a stiut nimeni nimic. Soldatului rom\u00e2n i-a fost frica de cel rus, sa vorbeasca ceva.<br \/>\nLa Iasi am fost luati si bagati \u00een vagoane rusesti. \u00cen vagoanele rusesti ei carau cai si tot felul, era murdarie. Animale pe care le duceau pe front. Erau paduchi. Noi deja \u00eencepeam sa ne scarmanam. Eram unul l\u00e2nga altul si m\u00e2ncam \u00eenca din valiza noastra ce aveam.<br \/>\nP\u00e2na la Iasi am mers vreo trei zile. Mai stateam \u00een halte ca sa treaca soldatii sovietici spre vest. C\u00e2nd era liber puteam noi sa circulam.<br \/>\nLa Iasi au \u00eenceput sa vina sa ne deschida usa si sa mergem dupa apa. M\u00e2ncare mai m\u00e2ncam, dar nu am avut apa. Eram l\u00e2nga usa vagonului, m-a luat si m-a dus. Am avut niste bidoane de conserve mari, si luam apa de la gara, unde era un robinet.<br \/>\nC\u00e2nd am trecut la Tiraspol \u2013 Tighina ne-am dat seama ca nu mai era nici un dubiu, ne duceau \u00een Rusia. Prin Rusia au deschis vagoanele si ne-au zis sa vina patru oameni. Era o cantina mare si de acolo, cu galeti, ne dadea c\u00e2te o ciorba. Prima m\u00e2ncare calda. Era frig, se terminasera lemnele.<br \/>\nLa un moment dat a venit la mine un soldat si m-a scos afara, sa iau lemne. C\u00e2nd m-am vazut singur am vrut sa fug, dar nu aveam haine pe mine, bagajele erau \u00een vagon. M-am g\u00e2ndit, ce fac, era frig, zapada mare. M-am razg\u00e2ndit si m-am dus \u00eenapoi. El chiar \u00eenchidea usa. Puteam sa fug, dar mi-a fost frica.<br \/>\nAm ajuns \u00een Ucraina. Acolo mai deschideau usa, au stiut ca nu mai fugim, nu mai aveam unde merge. Deci nu ne-au mai pazit asa tare. Ne-am oprit dupa c\u00e2tva timp. De m\u00e2ncare ne-au mai dat de vreo doua ori pe drum.<br \/>\nPe noi ne-au lasat la Dombas, \u00een Ucraina. Am ajuns \u00een apropiere de Stalino, astazi Donetk. Acolo s-a oprit trenul, la un centru, \u00eei spunea Kapitalnia. Ne-au oprit si ne-au scos afara din vagoane. Era o casa mare de cultura, un cinematograf. Ne-au bagat pe toti acolo, unul l\u00e2nga altul, stateam pe valize.<br \/>\n\u00cen cinematograful mare din Kapitalnia am stat o zi. Si acolo ne-am cunoscut cu consatenii, cu comuna vecina. Am vorbit, cine esti tu, de unde esti. Ei aveau deja liste acolo. Stiau unde trebuie oamenii repartizati. Era o mina mai mare, una mai mica. Cazarma noastra era pregatita. Si aveau si o suma oarecare, c\u00e2t ar fi nevoie. Ne-au luat si ne-au numarat. Primul transport ne-a luat. Si asa s-au despartit tata de baiat, nu au tinut cont de familie, la gramada. Si barbati, si femei. Femei de la noi din comuna nu erau, le-au dus \u00een al doilea transport. Noi numai zece oameni am fost \u00een transportul acesta.<br \/>\nTrebuia sa mergem pe picioare p\u00e2na acolo. C\u00e2ti kilometri n-am stiut. Era zapada p\u00e2na la genunchi. Am luat centura de la br\u00e2u, am legat-o de valiza si am tras o sanie dupa mine.<br \/>\nUnii din satul nostru au ramas la Kapitalnia. La Kapitalnia era centru, iar de acolo s-a facut \u00eempartirea. C\u00e2ti ne-au luat, asa, 2-3-4, au avut nevoie la o mina mai mica. Noi am fost 17, la Stantia Cistakova, 30 de kilometri departare de Kapitalnia. Cistakova era raionul, dar asta era un centru de gara \u2013 Stantia Cistakova unde ne-a dus, pe jos.<br \/>\nAm gasit doua baraci mai mari. Eram vreo 250 de oameni, barbati si femei. Mai multe femei dec\u00e2t barbati. C\u00e2nd am ajuns acolo, \u00een mijlocul orasului, era un gard cu s\u00e2rma, aproape de gara.<br \/>\nBaraca era din lemn. Paturile erau facute pe trei etaje. Mai aveam un cuptor. Carbuni au fost, era mina acolo, faceam focul. Femeile erau \u00een alta parte bagate.<br \/>\nNe-a primit un comandant rus. Asta era cu oamenii lui \u2013 escorta care ne pazea. Comandantul era un ofiter de rezerva, un om mai bun, asa. Avea oamenii lui. Era unui Nicolae, seful de lagar, mai t\u00e2nar. Erau si altii mai batr\u00e2ni, vreo trei. Aveau doua arme acolo.<br \/>\nNe-au dus si ne-au facut \u00eempartire \u00een camere. Era o bucatarie \u00een capatul lagarului. Pentru bucatarie au cautat femei. Rusii spuneau ca o sefa trebuie sa fie si asa au facut personalul de bucatarie.<br \/>\nA doua zi ne-au luat si ne-au dus deja la vale, la mina 17 de carbuni. Acolo am \u00eent\u00e2lnit un rom\u00e2n care era din partea Basarabiei, care stia ceva ruseste, si ce-a fost tolmaci. Au fost deportati si ei acolo.<br \/>\nLa mina ne-au asteptat sefii, nacealnicii cum le spuneau. Ne-au dus la baie si acolo au \u00eenceput sa ne \u00eemparta la lucru. Prima data au cautat meseriasi. Fiecare a spus meseria lui. Eu am spus ca am fost electrician \u2013 gata! Tu ai fost fierar \u2013 gata!<br \/>\nMecanicii si-au luat oamenii lor. Pe mine m-au luat fierarii. Asa ca ne-au dus la atelierul mecanic. Pe ceilalti i-au \u00eempartit la sectoare. Erau sase sectoare la mina aia. Fiecare sector a primit oameni. Si i-au \u00eempartit \u2013 barbati, femei.<br \/>\nFemeile carau lemne la -30 de grade<br \/>\nAtelierul mecanic era la suprafata. Ne-au dat haine de lucru, salopete. Erau si haine vatuite, cine a avut nevoie \u2013 femeile la descarcarea lemnelor la gara. Acolo erau femei, cu lemnele, \u00eenghetate. Si c\u00e2t de frig a fost&#8230; P\u00e2na la -30 de grade.<br \/>\nNe-au dat haine, dupa care ne-au bagat \u00een baie. Am facut dusuri si ne-au dat niste haine de purtat afara. Ne-au spus ca am fost \u00eempartiti \u00een trei schimburi.<br \/>\nNoi am fost numai schimbul de dimineata la atelierul mecanic. Dupa ceva timp au avut nevoie de cineva la fierarie. Au cerut ajutor fierar. M-am dus acolo, era un rus batr\u00e2n. El avea un ciocanel, si tu trebuia sa dai cu barosul. Eu n-am stiut, c\u00e2nd i-am dat, i-a zburat clestele, tot din m\u00e2na, a vrut sa ma bata. Apoi mi-a aratat el cum trebuie facut si cum trebuie lucrat. Dupa asta am lucrat cu el acolo, \u00een doua schimburi.<br \/>\nFierarii faceau suruburi forjate. Si noi la atelierul mecanic faceam filet pe ele. Primitiv. N-au avut nimic. Lucram la atelierul mecanic, si mai ajutam la fierarie, p\u00e2na c\u00e2nd, la urma, am ajuns si \u00een mina.<br \/>\nAm fost mutat \u00een mina pentru ca am furat cartofi, ne era foame. Am vazut ca la fierarie femeile aveau o gradina ajutatoare, cu tot felul de zarzavaturi. Aveau si cartofi. Eram schimbul doi, cu un consatean. Ne-am dus cu consateanul meu si am bagat m\u00e2na de am scos c\u00e2tiva cartofi de acolo. Apoi i-am bagat la foc la fierarie. Si m-a vazut un nacealnic de acolo, venea sa-si aprinda tigara la fierarie. C\u00e2nd a vazut, a \u00eenceput sa strige \u2013 nemti, furati cartofii. Ne-au luat pe am\u00e2ndoi si ne-au dus la conferinta pentru schimbul trei. Acolo erau toti sefii adunati. Si ne-au mutat la lucru \u00een mina.<br \/>\nLa mina \u00eempingeam vagonete. Aveam si cai, care trageau vagonete. Era o fata care lega vagonetul, eu \u00eempingeam, cu lampa pe cap. Odata un cal a scapat din grajd si umbla singur pe galerie. M-am ciocnit cu el si mi-a rupt clavicula. M-au dus la spital. Nu mi-au pus ghips, mi-au facut niste inele. Am stat \u00een spital doua saptam\u00e2ni cu civilii, cu rusii. Stiau ca suntem din lagar. Dupa doua saptam\u00e2ni a venit doctorul si mi-a zis sa ridic m\u00e2inile sus. C\u00e2nd a vazut ca pot, mi-a dat drumul din spital.<br \/>\nM-au lasat sa mai stau \u00een lagar \u00eenca doua saptam\u00e2ni. Si \u00een timpul acesta, cum eram electrician, mai reparam lumina \u00een lagar. Unul care era de la mina, avea sector la telefoane, c\u00e2nd a venit \u00een lagar a \u00eentrebat cine a facut reparatia. Eu, zic. Gata, hai la noi! Nu m-am mai dus \u00een mina, eram cu telefoanele. Ne-a facut scarita, urcam pe st\u00e2lpi. S\u00e2rma de telefon era cablul cu care se trageau vagonetele. Era \u00eempletita, le-am desfacut, si cu asta trageam linie telefonica. St\u00e2lpul era, am batut un fel de cui, iar ca izolator puneam o bucata de guma. Legam si faceam o linie \u2013 telefon, sau curent.<br \/>\nLucram acolo. Ma mai trimiteau si \u00een mina, c\u00e2nd erau probleme cu telefoanele. M-am obisnuit cu ei acolo. Apoi am facut instalatie. Scoteau caii si faceau instalatie electrica, numai cu butoane mergea. Au renuntat la cai.<br \/>\nCu timpul am \u00eenceput sa ma \u00eenteleg mai bine si cu rusii. La \u00eenceput prin semne, cu paznicii. La urma a trebuit sa \u00eenvatam si c\u00e2teva cuvinte rusesti. \u00cen fiecare zi c\u00e2te ceva. Rusii de fapt, populatia, a fost \u00een general foarte de treaba.<br \/>\nO duceau si ei greu. M\u00e2ncare nu aveai, ca nici ei nu au trait mai bine ca noi. Numai ca erau liberi. Stiau ca nu suntem din Germania, ca suntem din Rom\u00e2nia. Daca te-ai purtat bine cu ei, si ei erau oameni, nu pot sa spun. Poporul civil a fost bun. Nici paznicii nu au avut de lucru cu noi, nu ne-au purtat dusmanie.<br \/>\nCu m\u00e2ncarea am dus-o greu. Daca ai lucrat \u00een mina, munca grea, primeai un kilogram si 200 de grame p\u00e2ine pe p\u00e2ine. Daca lucrai la suprafata, primeai numai 700 grame. Era pleava, c\u00e2nd ai taiat-o se prindea tot de cutit. Dimineata primeai un ceai, cu p\u00e2ine. Daca ai vrut ai m\u00e2ncat-o toata. La amiaza ai avut o m\u00e2ncare cu doua feluri \u2013 o ciorba, si era un arpacas spuneau ei, din orz. Un terci fiert. Era cu carne, cam putina.<br \/>\nNu am avut vreo legatura cu casa. P\u00e2na c\u00e2nd, \u00een ultimul an, am primit prin Crucea Rosie un plic care era scris, pe ruseste si pe nemteste: Pentru Rom\u00e2nia. Am rupt-o jos si am scris adresa mea din Rom\u00e2nia. Si pe adresa ruseasca mi-au scris \u00eenapoi parintii. O singura scrisoare. Ce era acolo. Numele meu, Engel Francisc, Lagar 1037. Nu stia nimeni unde esti.<br \/>\nNoi ne g\u00e2ndeam tot timpul sa ajungem acasa. Si de azi pe m\u00e2ine sa ai ceva de m\u00e2ncare, sa scapi. Numai la m\u00e2ncare ne g\u00e2ndeam. Aveam foame. Si deja, ultimul timp, dupa trei ani, \u00een anul al patrulea, au \u00eenceput sa ridice cartelele si la rusi. Puteai sa mergi \u00een bazar si puteai sa cumperi p\u00e2ine. Pai am m\u00e2ncat la p\u00e2ine p\u00e2na ne-am spart atunci. Economiseam bani si mai cumparam faina de mamaliga. O faceam \u00een lagar, aveam un cuptor. \u00cen lagarul nostru eram putini si eram ca o familie.<br \/>\nSpre sf\u00e2rsit s-au mai calmat lucrurile, oamenii au cautat sa traiasca normal. Eram tineri, ne-am gasit si noi c\u00e2te o fata dintre nemtoaicele noastre deportate. Ea mai facea de m\u00e2ncare, sau mai cosea ceva. Am avut si eu o fata acolo. C\u00e2nd am venit acasa ne-am despartit. Fiecare merge pe drumul lui. Unii s-au gasit, sunt oameni care s-au gasit. Si s-au cununat.<br \/>\nNoi aveam contact cu femei. Bine\u00eenteles ele aveau dormitoarele lor, noi pe ale noastre. Prin ascunse ai mai facut si alte treburi&#8230; Noi am avut si copii deja acolo. Copii care s-au nascut acolo.<br \/>\nUnii nu s-au mai \u00eentors acasa. Au murit c\u00e2tiva, care s-au \u00eembolnavit si n-au mai putut sa le faca nimic. Nu erau asa \u00eenzestrati acolo, cu toate medicamentele necesare. Nici rusii nu aveau. Prima data mureau batr\u00e2nii.<br \/>\nVorba vine batr\u00e2nii, aveau 40-45 de ani. Primii au murit cei care n-au fost antrenati cu munca fizica. Au avut acasa o meserie \u00eentr-un birou.<br \/>\nPe cei care erau bolnavi i-au adunat \u00eentr-un lagar separat. Veneau din toate lagarele si faceau un lagar cu bolnavi. Cei care au murit i-au \u00eengropat acolo.<br \/>\nEu am scapat. \u00cen al patrulea an erau deja zvonuri ca ne da drumul. \u00cen 1948 militarii au \u00eenceput sa plece. Si atunci am stiut ca o sa venim si noi la r\u00e2nd. Si, \u00een 1949, cam \u00een vara, eram gata sa plecam acasa. Am facut si poze. Deja aveam croitor. Aveam bani mai multi si ne \u00eembracam mai bine. Erau femei croitorese, barbati croitori. De 1 Mai a fost sarbatoare nationala. Aveam acordeon si c\u00e2ntam, era mai bine deja. Doi ani a fost foarte greu, anul trei a fost asa si asa, iar anul patru si al cincilea deja a mers mai bine.<br \/>\n\u201eNe-au interzis ca ducem fotografii<br \/>\n\u00een tara, la plecare\u201c<br \/>\nC\u00e2nd am plecat era foarte strict, sa nu duci nici o fotografie. Sa nu duci ceva acasa si sa poti sa arati. Pe ascuns am adus si fotografiile.<br \/>\nFaceau un transport si ne duceau p\u00e2na peste granita. \u00cen toamna era, \u00een octombrie 1949. Nu mai era asa frig. La Viseul de Sus am intrat \u00een tara. Acolo s-a facut repartizarea si ne-au \u00eentrebat unde vrem sa mergem. S-a facut h\u00e2rtie, s-a facut bilet de voie si te-ai dus acasa, unde ai cerut.<br \/>\n\u00cen Rom\u00e2nia, de la fortele de munca, ne-au recunoscut anii lucrati \u00een Rusia. Am facut o cerere la minister si ne-au gasit acolo \u00eenregistrati, cine a plecat si unde a plecat. M-a gasit si mi-a facut certificat ca am fost deportat \u00een URSS din anul 1945 p\u00e2na \u00een 1950, pentru \u201ereconstruirea URSS\u201c. At\u00e2ta era scris. Si asta ne-a recunoscut la cartea de munca.<br \/>\nAcasa deja stiau ca venim. Ne-am ferit sa spunem ce s-a \u00eent\u00e2mplat, noi stiam ca \u00een tara erau comunistii si sa nu vorbim. Doar la familii am mai povestit. Asa a fost sa fie. N-as putea sa spun cine a fost vinovat. Tara, Rom\u00e2nia. Rusii au cerut oameni pentru reconstruirea URSS. Si atunci au zis ca, hai, \u00eei trimitem pe nemti, ca astia au fost&#8230; N-or spus ce natie. Rom\u00e2nia ne-a dat pe noi atunci. Asta ne-a fost soarta. Eu \u00ees bucuros ca am scapat.<br \/>\nAcasa m-am angajat la o cooperativa cu instalatii electrice. Dar dupa un an ne-au chemat la comisariatul militar sa facem munca militara, ca noi nu am facut stagiul militar. Si sa vezi unde am ajuns \u2013 la Lupeni, la Valea Jiului, la carbuni. Doi ani jumatate am stat acolo.<\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">\n<strong>A consemnat Ilarion Tiu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.\u00a0 &nbsp; \u201eAm fost dus \u00eentr-un lagar de pedeapsa deoarece am c\u00e2ntat c\u00e2ntece de Craciun\u201c Hans Bohn (Germania) De Craciunul anului 1944, prin satul nostru au trecut trenuri cu germani.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-xxviii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Romania deportati \u00een URSS (XXVIII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8677,9384],"class_list":["post-16648","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-deportari","tag-germanii-deportati-in-urss"],"views":2831,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16648","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16648"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16648\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16648"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16648"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16648"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}