<\/p>\n
Ce \u00eenseamna normalitatea si prin raport cu ce anume se defineste ea? Filmul lui Bertolucci, ecranizare a romanului omonim al lui Niccol\u00f2 Ammaniti, \u00eencearca sa ne ofere un raspuns la aceasta \u00eentrebare, una foarte la moda \u00een urma cu 30-40 de ani, dar pe care acum, \u00een exact aceeasi termeni, nu o mai pune nimeni.<\/strong><\/em> Ce \u00eenseamna normalitatea si prin raport cu ce anume se defineste ea? Filmul lui Bertolucci, ecranizare a romanului omonim al lui Niccol\u00f2 Ammaniti, \u00eencearca sa ne ofere un raspuns la aceasta \u00eentrebare, una foarte la moda \u00een urma cu 30-40 de ani, dar pe care acum, \u00een exact aceeasi termeni, nu o mai pune… Cite\u0219te mai mult »Vai de noi: \u201eEu si tu\u201c de Bernardo Bertolucci<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9383,150,83,9382],"class_list":["post-16646","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-eu-si-tu","tag-cinema","tag-film","tag-film-bertolucci"],"views":1537,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16646","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16646"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16646\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u201eNormal \u00eenseamna normal, deci nimic\u201c, \u00eei raspunde Lorenzo (Jacopo Olmo Antinori) psihoterapeutului sau. De altfel, nici acesta din urma nu e tocmai normal: sufera de o deficienta locomotorie, nu se stie care, si e tintuit \u00eentr-un scaun cu rotile. Familia lui Lorenzo nu e normala (parintii lui sunt divortati), iar sora lui vitrega, Olivia (Tea Falco), dependenta de heroina, nu e normala nici ea. Un semnificant al anormalitatii protagonistului e muzica pe care o asculta la casti. Trecerea de la The Cure sau Muse la notele minimalist clasice ale lui Franco Piersanti sau la aproape nimicul ambiental e aproape de fiecare data la fel de abrupta: iesim din lumea lui Lorenzo, care se \u00eentinde at\u00e2t c\u00e2t are el chef sa-si tina castile pe urechi, si intram \u00een lumea celorlalti, la fel de stranie \u00een ochii eroului precum era spatiul extraterestru \u00een imaginarul colectiv al anilor ’60.
\nDin hitul \u201eSpace Oddity\u201c tradus \u00een italiana (\u201eRagazzo solo, ragazza sola\u201c), care prilejuieste unul dintre momentele mai memorabile ale filmului, au disparut angoasele post-atomice, dar asta nu schimba mare lucru: Lorenzo e un freak nu foarte diferit de freaks-ii din anii ’70 care \u00eel divinizau pe Bowie din epoca \u201eZiggy Stardust\u201c (care se \u00eent\u00e2mpla sa fie si primul album cumparat vreodata de Robert Smith de la The Cure). De ce e Lorenzo asemeni lor acum? Care sa fie cauza alienarii lui, un adolescent alb, aparent heterosexual, de familie medie? Ca animalele pe care le admira \u00eentr-un pet shop, Lorenzo traieste \u00eentr-un acvariu, si tot ca furnicile pe care decide sa le cumpere, care \u00eesi muta sediul dupa ce acvariul e spart din greseala, si Lorenzo se elibereaza, \u00eentr-un t\u00e2rziu. Ce a determinat o schimbare at\u00e2t de rapida? \u00cen ambele cazuri, raspunsul e acelasi: da bine pe ecran si ar da la fel de bine pe o scena de teatru.
\nBertolucci jongleaza cu o serie de opozitii, dintre care cea mai evidenta e cea dintre Lorenzo si Olivia. Desi si-ar dori-o (\u00eel vedem exers\u00e2ndu-si miscarile pe un skateboard imaginar \u00een propriul dormitor), Lorenzo decide sa nu mearga \u00een excursie la munte cu colegii de scoala. Se lasa condus p\u00e2na aproape de autocar, apoi face cale \u00eentoarsa si \u00eesi face un soi de culcus \u00een subsolul blocului \u00een care traieste. Nu s-ar zice, dar acest culcus e foarte asemanator cu propriul dormitor, iar subsolul are de toate: are un pat, are electricitate, are chiar si apa curenta, asa ca toate merg ca pe roate o vreme, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00een exact acelasi subsol, se invita Olivia.
\nCiocnirea \u00eentre universul lui obsesiv-compulsiv si haosul Oliviei \u00eel schimba pe Lorenzo. \u00cel schimba asa cum stim ca se \u00eent\u00e2mpla \u00een filme: c\u00e2nd si cum trebuie. Nu ca \u00eenstrainarea lui nu e plauzibila sau ca o modificare at\u00e2t de radicala n-ar fi posibila. Nu spun nici ca ar fi, nu e caderea mea sa o fac; verosimilul nu e \u00een chestiune aici, ci faptul ca fiecare dezvoltare a scenariului apare cum si c\u00e2nd trebuie, cu o mica scapare spre final. Olivia descinde \u00een subsol, Lorenzo se scandalizeaza: trebuie sa plece, si asta c\u00e2t mai cur\u00e2nd. Olivia nu are nicio intentie sa-i faca pe plac, asa ca relatia dintre cei doi nu decurge \u00een termenii cei mai buni. Olivia primeste o vizita de la un posibil amant sau de la un traficant de droguri, nu se stie, Lorenzo \u00eesi asuma rolul de barbat al casei. Olivia intra \u00een sevraj, Lorenzo o ajuta (fur\u00e2nd somnifere de la bunica lui, care e internata \u00een spital si al carei unic rol \u00een film cam acesta este, de dealer).
\n\u00cen tot acest timp, raportul dintre frati nu se schimba radical: si unul, si celalalt ar prefera ca Olivia sa se afle oriunde, numai acolo nu. Pe final, ca un boxer care trebuie sa puncteze pentru ca se apropie gongul final, Bertolucci schimba macazul: robinetul cu invective pe care cei doi si-l arunca se opreste brusc si, c\u00e2nd te astepti mai putin (asta daca nu cumva stii exact c\u00e2t dureaza filmul si stai cu ceasul \u00een m\u00e2na), Lorenzo si Olivia se \u00eembratiseaza (si ram\u00e2n \u00eembratisati destul de mult), ca si cum ar fi prieteni la catarama, pe un \u201eRagazzo solo, ragazza sola\u201c ambiental care e c\u00e2nd tare, \u00een timp ce cei doi danseaza, c\u00e2nd \u00een surdina, c\u00e2nd fratii \u00eesi vorbesc.
\nE \u00eenca unul din motivele pentru care textul lui Ammaniti ar fi mai acasa la el pe o scena de teatru: aici ar fi intrat la fix niste aplauze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"