{"id":16636,"date":"2013-09-20T17:08:22","date_gmt":"2013-09-20T15:08:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16636"},"modified":"2013-09-20T17:08:22","modified_gmt":"2013-09-20T15:08:22","slug":"libertatea-si-puterea-ei-de-seductie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/libertatea-si-puterea-ei-de-seductie\/","title":{"rendered":"Libertatea si puterea ei de seductie"},"content":{"rendered":"

Spectacolul \u201eZidul\u201c, al formatiei Pink Floyd, care face acum parte din repertoriul solo al lui Roger Waters (autorul libretului si principalul \u2013 dar nu singurul \u2013 compozitor), ilustreaza fara putinta de tagada puterea exceptionala de seductie a ideii de libertate.<\/strong><\/em>
\nO formatie necomerciala<\/strong>
\nProbabil ca numai admiratorii muzicii formatiei stiu in ce conditii a aparut, in noiembrie 1979, proiectul \u201eZidul\u201c, insemn\u00e2nd un dublu album, un spectacol si un film regizat de Alan Parker. Si inca si mai putini, probabil, cunosc care a fost ideea initiala de la care a pornit Roger Waters atunci c\u00e2nd le-a expus colegilor sai de formatie ideea noului album.
\nTotul a pornit, a povestit Waters intr-un interviu din epoca, de la turneul american al formatiei, din cursul anului 1977. P\u00e2na nu cu mult timp inaintea acestui turneu, Pink Floyd, desi recunoscuta drept una dintre cele mai mari formatii rock din lume si cu certitudine cea mai profunda din punct de vedere muzical si conceptual, nu fusese ceea ce se cheama o mega-vedeta mediatica. Chipurile membrilor ei, de pilda, nu erau cunoscute dec\u00e2t fanilor si, in ciuda uriasului succes comercial obtinut cu albumul \u201eThe Dark Side of the Moon\u201c (1973), muzica formatiei ram\u00e2nea experimentala si necomerciala, explor\u00e2nd teritorii intelectuale-limita, ca alienarea si boala mintala. In general, la concertele Pink Floyd, publicul asculta in liniste desfasurarea pieselor, cu aceeasi atentie ca la un concert simfonic, grupul britanic fiind de altfel unul dintre pionierii fuziunii intre muzica rock si cea clasica (vezi albumul \u201eAtom Heart Mother\u201c, din 1970, ramas si astazi una dintre cele mai indraznete incercari in materie).
\nDe data aceasta, insa, in 1977, formatia s-a trezit prinsa in v\u00e2rtejul unui turneu de dimensiuni nemaiint\u00e2lnite p\u00e2na atunci in industria muzicala, insemn\u00e2nd c\u00e2teva zeci de arene de fotbal american si stadioane, fiecare dintre ele pline cu zeci de mii de fani in delir. In 1977, criza si recesiunea luasera locul optimismului de la sf\u00e2rsitul deceniului anterior si din primii ani ’70, iar atmosfera nu mai era nici pe de parte cea intelectuala, din timpul miscarii hippie: contestatarii devenisera sau se pregateau sa devina, vorba unui filosof francez, notari. Pe scena publica isi facea aparitia o noua generatie, al carei v\u00e2rf de lance era miscarea punk, o generatie dornica sa se distreze cu orice pret si, eventual, sa distruga lumea parintilor, nu sa o faca mai buna, asa cum incercasera cu un deceniu mai inainte artistii si intelectualii hippie.
\nPurtatoarea de cuv\u00e2nt a unei generatii intelectuale<\/strong>
\nTurneul american din 1977 al formatiei Pink Floyd nu a semanat cu nici unul dintre turneele ei anterioare, desfasur\u00e2ndu-se intr-o atmosfera de entertainment superficial si de excese din partea publicului, cu care cei patru muzicieni englezi nu aveau nimic in comun. Nimeni nu asculta muzica, publicul alcoolizat si narcotizat dorea doar sa se distreze, eventual sa danseze (oricine stie ca pe muzica de Pink Floyd nu se poate dansa!) si sa se bata cu fortele de ordine, in timp ce muzicienii de pe scena incercau sa isi c\u00e2nte repertoriul lor conceptual.
\nIn aceasta atmosfera, Roger Waters a simtit \u2013 sintetiz\u00e2nd, de fapt, ce au simtit si colegii sai \u2013 ca, pentru prima data, societatea de consum a ridicat un zid intre cei de pe scena si public, un zid care nu le mai permite primilor sa isi transmita mesajul muzical si care ii impiedica pe cei din urma sa il recepteze, intrerup\u00e2nd astfel circuitul firesc al artei. A fost un sentiment de ad\u00e2nca frustrare nu numai pentru ca muzica este, prin definitie, o arta a comunicarii si participarii. Ci si pentru ca, p\u00e2na atunci, Pink Floyd se alimentase creativ din aceasta comuniune intre scena si public, care o consacrase drept purtatoarea de cuv\u00e2nt a unei generatii intelectuale: cea de la sf\u00e2rsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70.
\nAcest sentiment de frustrare si de recluziune s-a suprapus peste obsesiile lui Roger Waters, provocate de o biografie care, spre deosebire de cele ale colegilor sai de formatie, fusese mai putin clementa. Waters a fost un copil crescut fara tata, caci Eric Fletcher Waters murise in debarcarea esuata de la Anzio (1943), din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cu c\u00e2teva luni inainte ca fiul lui, Roger, sa se nasca. Copilaria artistului a fost scindata intre o mama ultra-protectoare si absenta tatalui, ca si intre mediul artistic de la Cambridge si rigorile scolii britanice, necrutatoare pe atunci cu elevii rebeli si prea \u201epoetici\u201c. Astfel s-a dezvoltat, in mintea muzicianului, ideea \u201eZidului\u201c, a incomunicarii in care omul contemporan este zidit din cauza exceselor societatii de consum.
\nTrebuie spus si ca Roger Waters este dintotdeauna un om de st\u00e2nga, un armchair socialist, cum sunt numiti in Anglia intelectualii de st\u00e2nga, nemilitanti. In \u201eZidul\u201c, el a turnat \u2013 c\u00e2teodata, spre nemultumirea colegilor sai, care doreau sa ram\u00e2na neimplicati politic \u2013 si unele idei si teme ale acestei st\u00e2ngi intelectuale occidentale, despre societatea spectacolului (Guy Debord), despre noul tragic al pornografiei si violentei (Jean-Marie Domenach), ca si o revolta tot mai vizibila impotriva industriei muzicale, care incepuse deja sa perverteasca si sa deturneze spiritul protestatar al rockului.
\nCam acestea au fost ideile care au stat la originea proiectului \u201eZidului\u201c, care, prin amploare \u2013 un dublu album, un spectacol urias si un film \u2013, ram\u00e2ne si astazi unul dintre cele mai mari eforturi creatoare depuse vreodata de o formatie rock.
\nPosteritatea \u201eZidului\u201c<\/strong>
\nInteresant este, insa, ce s-a int\u00e2mplat cu \u201eZidul\u201c in constiinta publicului. Ceva care are putina legatura cu temele si ideile initiale ale lui Roger Waters. Scurtul turneu de promovare a albumului si a filmului, insemn\u00e2nd doar c\u00e2teva concerte in Europa si in SUA, a avut loc in 1980. An in care America se afla in campanie electorala, o campanie marcata de criza ostaticilor din Iran si care avea sa duca nu numai la infr\u00e2ngerea democratului Jimmy Carter de catre republicanul Ronald Reagan, ci si la intoarcerea cu 180 de grade a cursului politicii americane de dupa 1945: de la coexistenta cu sistemul comunist, intr-un sistem de impartire bipolara a sferelor de influenta, la o politica de dar\u00e2mare a comunismului si de reinstaurare a libertatii si a democratiei in Europa de Est, dupa patru decenii de ocupatie sovietica. Deceniul ’80-’90 a fost cel al confruntarii finale dintre cele doua sisteme, soldata, din fericire, cu infr\u00e2ngerea totalitarismului si cu revenirea Europei de Est la democratie.
\nPe acest fond, mentalul colectiv a identificat \u201eZidul\u201c lui Pink Floyd cu zidul care despartea in doua continentul, condamn\u00e2nd la izolare sute de milioane de europeni: Zidul Berlinului. Iar dar\u00e2marea Zidului, cu care se incheia albumul, spectacolul si filmul, a fost identificata cu dorita si anticipata dar\u00e2mare a zidurilor de tot felul, prin care regimurile comuniste din Europa de Est incercau sa isi izoleze proprii cetateni de fluxurile informationale, culturale si politice din lumea libera.
\nAceasta transformare nu se explica numai prin conceptul de opera aperta, adica prin plurisemantismul intrinsec al discursului artistic. Ci mai ales prin puterea de seductie si de polarizare a constiintelor umane pe care o are ideea de libertate. In 1980, cu exceptia nomenclaturii, lumea de dincoace de Cortina de Fier era deja satula de totalitarism, iar iluziile din anii ’50 ale unor intelectuali de st\u00e2nga care, din sentimente antifasciste, sprijinisera comunismul se facusera de mult praf si pulbere. Lumea era insetata de libertate. A fost de ajuns ca, intr-un film sau intr-un concert, sa i se arate un zid care se prabuseste, ca g\u00e2ndul ei sa zboare la Zidul Berlinului, la absurdul de a taia in doua un oras, o tara si un continent, spre a construi o distopie criminala.
\nUn manifest impotriva interdictiilor<\/strong>
\nNu-i de mirare, deci, ca Roger Waters, plecat din Pink Floyd in 1985, a fost solicitat in 1990 sa monteze din nou spectacolul \u201eZidul\u201c la Berlin, in orasul in care Zidul a fost dar\u00e2mat si infr\u00e2nt. A fost momentul care a consfintit transferul de semnificatii de care vorbeam mai sus. De atunci incoace, \u201eZidul\u201c lui Roger Waters a devenit un spectacol interpretat in cheie democratica si libertara, ca un manifest impotriva totalitarismelor si interdictiilor, a cenzurii si represiunii, si in favoarea supremei demnitati umane care este libertatea. Succesul de care se bucura in continuare \u2013 la Bucuresti a avut nu mai putin de 50.000 de spectatori \u2013 dovedeste ca idealul democratic si dorinta de libertate nu au scazut si nu s-au molesit. Si ca omul contemporan trebuie sa ram\u00e2na vigilent, caci nu numai societatea totalitara inabusa libertatea: din pacate, o poate face si democratia, in special acolo unde societatea de consum nu este temperata de cultura si moralitate, iar clasa politica nu reprezinta modelul de care societatea are nevoie.
\nEu as lua aminte la faptul ca, la peste 30 de ani de la aparitie, \u201eZidul\u201c continua sa agite constiintele, intr-o lume care, aparent, s-a intors definitiv la democratie. Demonii intolerantei, ai sovinismului, ai violentei p\u00e2ndesc inca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Spectacolul \u201eZidul\u201c, al formatiei Pink Floyd, care face acum parte din repertoriul solo al lui Roger Waters (autorul libretului si principalul \u2013 dar nu singurul \u2013 compozitor), ilustreaza fara putinta de tagada puterea exceptionala de seductie a ideii de libertate. O formatie necomerciala Probabil ca numai admiratorii muzicii formatiei stiu in ce conditii a aparut,… Cite\u0219te mai mult »Libertatea si puterea ei de seductie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9364,9367,9366,9365],"class_list":["post-16636","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-formatia-pink-floyd","tag-ideea-de-liberatate-in-muzica","tag-roger-waters","tag-spectacol-pink-floyd"],"views":1548,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16636","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16636"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16636\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}