{"id":16630,"date":"2013-09-20T16:50:36","date_gmt":"2013-09-20T14:50:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16630"},"modified":"2013-09-20T16:50:36","modified_gmt":"2013-09-20T14:50:36","slug":"despre-ipocriti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-ipocriti\/","title":{"rendered":"Despre ipocriti"},"content":{"rendered":"

P\u00e9ter Dem\u00e9ny, Ghidul ipocritilor<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, \u00a02013.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Publicat anul acesta de Cartea Rom\u00e2neasca, \u201eGhidul ipocritilor\u201c al lui P\u00e9ter Dem\u00e9ny pare scris \u201ela doua m\u00e2ini\u201c. Titlul ambiguizeaza de la \u00eenceput publicul-tinta: este vorba de o carte pentru ipocriti sau pentru cei care vor s\u00e3 \u00eei (re)cunoasca? Capitolele, \u00een desfasurarea lor, sustin ambele ipoteze, astfel \u00eenc\u00e2t unele prezinta semnalmentele lor cu o vadita ironie, pe c\u00e2nd altele se adreseaza direct cititorului, sfatuindu-l, cu un cinism tot mai accentuat, cum sa \u00eesi joace rolul c\u00e2t mai eficient. Rolurile, 16 la numar, sunt tratate separat \u00een c\u00e2te un capitol, iar cititorul, confruntat cu un bestiar modern ce contine figurile cele mai diverse, de la copilul ipocrit la colegul de munca ipocrit si chiar la moderatorul ipocrit, ajunge sa observe ca \u00eentreaga societate este cuprinsa \u00een acest ghid succint ce, culmea, este si el ipocrit! \u201eA fi ipocrit, ni se explica aproape didactic, \u00eenseamna a intra \u00eentr-un rol fac\u00e2ndu-te ca nu stii c-ai intrat\u201c, asadar o reflexivitate voit nereflexiva.
\nPe doua voci<\/strong>
\nTextul mizeaza mereu pe acest joc de-a v-ati ascunselea cu alteritatile, fiindca \u2013 nu-i asa ? \u2013 regula de aur este sa nu exteriorizezi interioritatea. Ni se vorbeste pe doua voci, una ce sopteste cu \u00eengaduinta \u201eStiu ca \u00eei urasti pe ei\u201c si o alta, adaug\u00e2nd transant \u201eNu ai cum sa nu fii unul dintre ei\u201c. Doar un ipocrit poate vorbi \u201eautentic\u201c, \u00een cunostinta de cauza despre ipocrizie \u2013 astfel, cea de-a doua voce ipostaziaza un initiat \u00een natura umana. Singurul mod de a iesi din cercul vicios este devenind autoreflexiv si recunosc\u00e2nd ipocriziile conjuncturale, idee subliniata repetat \u00een \u201eEpilog de excusez-moi\u201c, unde prima voce se \u00eentoarce asupra ei \u00eensesi ca un Ouroboros pentru a-i trezi pe ipocritii ocazionali.
\nAmbiguitatea textului este motivata si de sursa de inspiratie livresca declarata: daca \u201emanualul\u201c lui Radu Paraschivescu se adresa nesimtitilor, P\u00e9ter Dem\u00e9ny a ales sa taxeze un defect ce nu este absolut, ci unul relativ, gradual, deci mai greu de criticat de la \u00eenaltimea unei presupuse autoritati morale. Daca nesimtitul e grotesc prin exces si usor de mentinut \u00een ipostaza de alteritate, ipocritul e eroul caragialian, masca ce r\u00e2de si pl\u00e2nge cu aceeasi usurinta, iar bunul lui simt e, de facto, \u201ecea mai crasa nesimtire, nesimtirea deghizata \u00een simtire\u201c. \u201eAdevaratul teritoriu al fiecarei persoane din aceasta tagma este teritoriul dintre teritorii, comunicarea prin intermediul altora, prin limbajul gesturilor, prin frazele neterminate, lasate \u00een suspensie si prin aluziile cele mai fine si cele mai carnivore\u201c. Unul dintre sfaturile pentru sotia ipocrita ilustreaza aceasta metoda: \u201e\u00abEl e barbat si basta!\u00bb, exclama melancolic, de parc-ar fi o lauda. Toata lumea va \u00eentelege ce ai spus de fapt\u201c. Ipocritul, adaptabil prin excelenta, nu cunoaste niciun fel de \u201elimitari\u201c psihologice sau morale, de unde si histrionismul sau, capacitatea de manipulare prin limbaj, dar si ambitia, el put\u00e2nd sa se arate \u201evizibil melancolizat de amintirile pe care mai cur\u00e2nd le-a creat dec\u00e2t le-a trait\u201c. Astfel, el este omul de cursa lunga, dar la sf\u00e2rsit nu mai este uman, ci doar o \u00eensiruire goala de roluri, \u201ecampionul granitelor sterse si al credintei inoculate\u201c care stie sa se \u201ev\u00e2nda\u201c \u00een orice \u00eemprejurare. Spre deosebire de nesimtit, ipocritul are intuitia fina a nuantelor si \u201efrazele lui se tin lant, valuri ce se zbat \u00eentre malul linguselii si cel al insultei, dar linguseala e parca voita, \u00een timp ce insultele instinctive, \u00eent\u00e2mplatoare parca, Dumnezeu stie\u2026 \u201e.
\nIpocritul, \u00een stil indirect liber<\/strong>
\nCe scop \u00eel motiveaza pe ipocrit \u00een aceasta cursa \u00een care alearga singur? Viata lui se desfasoara \u00eentr-un ritm nebun de mascarada perpetua, \u201etraieste de parca ar trebui sa bea \u00een fiecare zi sampanie \u2013 sampania nefericirii celorlalti, fara de care nu poate trai\u201c. \u201eParintele de cai de curse\u201c este o subspecie aparte, el valid\u00e2ndu-si imaginea de om vizionar \u00een propriii sai ochi prin sacrificiul copiilor care \u201ese grabesc sa ajunga la lectia de pian; de acolo, la ora de dans si dupa aia, la karate\u201c. Empatia ipocritului este limitata la propria persoana, c\u00e2t despre tratamentul rezervat celorlalti, acesta poate fi rezumat de \u00eendemnul \u201eNu-l lasa sa fie fericit cu c\u00e2t are si unde \u00eel are\u201c. Ginerele sau nora ipocrita \u00eesi disputa iubirea copiilor cu socrii si vor sa auda nu \u201ete iubesc\u201c, ci \u201epe tine te iubesc cel mai mult\u201c sau, si mai bine pentru orgoliul lor mereu nesatul, \u201enumai pe tine te iubesc\u201c. Stilul indirect liber \u00eensufleteste imaginea ipocritului limbut si mereu capabil sa \u00eentoarca discutia \u00een favoarea sa prin creatia de tautologii fara iesire. El nu poate pierde, iar santajul sau emotional e o arma cu doua taisuri ce nu poate rata, astfel \u00eenc\u00e2t \u201eruda ipocrita e multumita oricum, fie pentru ca a scos ceva parale de la un bleg timid si\/sau sentimental, fie pentru ca a aflat din nou ceea ce a stiut de mult, anume faptul ca el e un \u00eenger pe pam\u00e2nt, iar tu, corcitura familiei si un magar \u00eemputit\u201c.
\nSingura aparare \u00een fata acestui specimen redutabil este sa \u00eei refuzi exact ceea ce \u00eesi doreste : atentia. \u201eN-o st\u00e2rni si nu te mira\u201c ram\u00e2ne sfatul cel mai viabil, \u00eentruc\u00e2t mirarea, pentru ipocrit, este un surogat de admiratie, si, la fel ca dispretul, \u00eel asigura ca \u00een fata celorlalti el ram\u00e2ne un exemplar unic. Melancolia aroganta si sugestiva a ipocritului poate fi combatuta doar de nepasarea victimei. Interesant este ca, \u00een acest joc de-a v-ati ascunselea, nici el nu \u00eesi mai regaseste identitatea, ci \u201eseta\/el e \u00eensasi\/\u00eensusi fusta scurta, decolteul ad\u00e2nc, z\u00e2mbetul macho, fraza bine formulata \u00eentr-un moment prielnic\u201c. Specialist \u00een disimulare, el are nevoie mereu de un public care sa \u00eei ia la cunostinta existenta si cu care, la nevoie, se preface ca se identifica. El este omul public prin definitie, ba chiar se transforma pe sine \u00eentr-un bun public cu aceeasi nonsalanta cu care vinde idei sablonarde. Neav\u00e2nd constiinta morala, nu este uman nici fata de el \u00eensusi, ci se limiteaza voit la a fi oglinda celor care \u00eel privesc. \u201eA fost gardist pentru Rom\u00e2nia; comunist pentru Rom\u00e2nia; democrat pentru Rom\u00e2nia; fesenist, taranist, liberal, peremist, udemerist pentru Rom\u00e2nia\u201c, deci \u201esntu e loc de dubii \u2013 ipocritul e Romania \u00een carne si oase\u201c .
\nPrima reactie a cititorului confruntat cu acest subiect este cel mai adesea o \u201em\u00e2nie divina\u201c, dar cartea \u00eei anticipeaza deja reactiile. Nu \u00eent\u00e2mplator, coperta reproduce pictura lui Turner cu negustorii alungati de Hristos din templu. Citind, suntem obligati sa ne reamintim ca si \u00een noi exista un \u201eomenesc, prea omenesc\u201c, iar, pentru a nu fi noi \u00eensine alungati, sa ne recunoastem \u00een ipostaza de negustori ocazionali printr-o privire reflexiva. \u201esTtoate s\u00eent vechi si, la fel, toate s\u00eent noua, ipocritul \u00eensa este etern si mult mai viabil dec\u00e2t orice poezie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

P\u00e9ter Dem\u00e9ny, Ghidul ipocritilor, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, \u00a02013.     Publicat anul acesta de Cartea Rom\u00e2neasca, \u201eGhidul ipocritilor\u201c al lui P\u00e9ter Dem\u00e9ny pare scris \u201ela doua m\u00e2ini\u201c. Titlul ambiguizeaza de la \u00eenceput publicul-tinta: este vorba de o carte pentru ipocriti sau pentru cei care vor s\u00e3 \u00eei (re)cunoasca? Capitolele, \u00een desfasurarea lor, sustin ambele… Cite\u0219te mai mult »Despre ipocriti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9355,9354],"class_list":["post-16630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ghidul-ipocritilor","tag-peter-demeny"],"views":2298,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16630"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16630\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}