<\/p>\n
\u201eCu c\u00e2t este mai mare avutia sociala, capitalul in functiune, volumul si energia cresterii sale, deci si marimea absoluta a proletariatului si forta productiva a muncii sale, cu at\u00e2t este mai mare armata industriala de rezerva. Marimea relativa a armatei industrial de rezerva creste deci odata cu cresterea puterii avutiei. Cu c\u00e2t este insa mai mare aceasta armata industriala de rezerva in raport cu armata muncitoreasca activa, cu at\u00e2t mai enorma este suprapopulatia consolidata, a carei mizerie se afla in raport invers cu chinurile muncii ei. In fine, cu c\u00e2t este mai mare patura cea mai obidita a clasei muncitoare si armata industriala de rezerva, cu at\u00e2t este mai mare pauperismul oficial. Aceasta este legea absoluta, generala a acumularii capitaliste. Asemenea tuturor celorlalte legi, ea e modificata in aplicarea ei de imprejurari variate…\u201c1.
\nUn citat arhicunoscut dintr-o carte scrisa acum un secol si jumatate. Mai are vreo relevanta \u201elegea absoluta a acumularii capitaliste\u201c in prezent? Voi lua drept \u201eimprejurare variata\u201c Rom\u00e2nia prezenta in incercarea de a \u201eaplica\u201c aceasta \u201elege\u201c. Nu inainte de a insista asupra faptului ca ceea ce Marx intelege prin lege nu echivaleaza deloc cu o forta meta-istorica, supranaturala, mistica \u2013 asa cum il acuza criticii sai de dreapta, ci cu o realitate structurala a carei putere de coercitie deriva din mecanismul intrinsec economic si consecintele sociale anticipabile pe care le articuleaza un anumit \u201emod de productie\u201c, adica felul in care societatea X produce si distribuie resursele materiale in epoca istorica Y alcatuind un circuit care pare natural, firesc, de bun- simt (elitele care profita de pe urma acestui circuit au tot interesul sa il prezinte in acest fel), dar care nu este nimic altceva dec\u00e2t un construct social; acest circuit creeaza o realitate la a carei interpretare isi aduc aportul in primul r\u00e2nd elitele, detinatoare privilegiate ale resurselor simbolice, creatoare de sens, si pe care o ordoneaza in conformitate cu propriile aspiratii, reproduc\u00e2ndu-si in permanenta interesele pe care Marx le-a numit \u201ede clasa\u201c. Mai mult, acest circuit economic configureaza o realitate sociala asupra carei prezumtive imanente si corectitudine elitele incearca prin mijloace fie simbolice \u2013 cultura, media, religie institutionalizata \u2013, fie prin mijloace coercitive \u2013 politice si\/sau economice \u2013 sa obtina consensul societatii. Modul de productie intra in impas (asta neinsemn\u00e2nd neaparat ca urmeaza sa fie surmontat in baza inevitabilitatii progresului istoric, asa cum Marx a fost din nou acuzat; se poate \u201ezabovi\u201c mult si bine \u201ein negativ\u201c, vorba lui Slavoj Zizek) atunci c\u00e2nd asimetria distribuirii resurselor (orice societate intra in aceasta categorie, deci orice societate contine invariabil inegalitati) creste in defavoarea societatii si in favoarea elitelor. De obicei, acestei tendinte ii urmeza o disociere cognitiva si interpretativa intre ceea ce Antonio Gramsci a numit \u201ecultura guvernantilor\u201c, respectiv \u201ecultura guvernatilor\u201c. Impasul este rezolvat fie prin consolidarea dominatiei (hegemoniei ar spune Gramsci) elitelor asupra societatii, fie, mai rar, printr-o revolutie, c\u00e2nd cei ce reprezinta sau se pretind reprezentantii societatii in ansamblu detroneaza vechile elite doar pentru a se transforma, mai repede sau mai t\u00e2rziu, intr-o noua elita opresiva. Pe scurt si incomplet (nu am mentionat \u201efortele\u201c si \u201erelatiile de productie\u201c drept contrariile care mentin in echilibru instabil \u201emodul de productie\u201c si nu am insistat asupra claselor sociale), cam acesta ar fi traseul dialectic pe care desfasurarea istoriei il jaloneaza in acceptiunea lui Marx.
\nPuterea corupe, o stim de la Marx, nu numai de la lordul Acton. Puterea corporatiilor multinationale a corupt iremediabil, se pare, clasa politica a Rom\u00e2niei. Revenind la citatul din Marx, \u201eavutia sociala\u201c a tarii, monopolizata de catre \u201ecapitalul in functiune\u201c, sa-i spunem bicefal, compus cu alte cuvinte din capitalul international si statul rom\u00e2n, care se comporta ca un actor privat, renunt\u00e2nd la interesul public si plas\u00e2ndu-se intr-o pozitie obedienta si servila fata de stiti voi cine \u2013 \u201eavutia sociala\u201c monopolizata de catre capitalul nostru bicefal creste direct proportional numarul somerilor specializati, \u201earmata industriala de rezerva\u201c in terminologia lui Marx. \u201eSuprapopulatie consolidata\u201c insemna pentru Marx mult mai mult dec\u00e2t \u201earmata proletara de rezerva\u201c: este vorba de surplusul de muncitori, de populatie rurala atrasa la oras de miscarea inexorabila a capitalului care, odata instituit (si) la sate, concentreaza productia, creste productivitatea cu ajutorul tehnologiei si renunta la cea mai mare parte a bratelor de munca, de muncitorii nespecializati si extrem de vulnerabili la fluctuatiile cererii si ofertei, de \u201elumpenproletariat\u201c (\u201evagabonzi, criminali, prostituate\u201c), de copii, orfani sau av\u00e2nd parinti saraci si, in final, de \u201emutilati, bolnavi, vaduve etc\u201c2. In continuare, nimeni nu poate nega ca Rom\u00e2nia este o tara saraca, cu alte cuvinte \u201epauperismul oficial\u201c amintit de Marx in citatul de mai sus, a carui \u201elege generala a acumularii capitaliste\u201c s-ar putea traduce in termeni mai putin abstrusi astfel: interesele private ale elitelor prospera in masura in care restul societatii, rest aflat in continua crestere, o duce prost.
\nAm divagat enorm, stiu. Si nici macar nu am ajuns la subiect. Am incercat insa sa demonstrez ca Rom\u00e2nia poate fi considerata astazi intr-o astfel de conjunctura profund nefericita in care capitalul bicefal mai sus mentionat este, datorita, nu in ciuda crizei economice globale, la apogeu, in timp ce societatea cunoaste, cit\u00e2ndu-l din nou pe Marx, o \u201eacumulare de mizerie corespunzatoare acumularii de capital. Acumularea de bogatie la un pol este deci, in acelasi timp, acumulare de mizerie, de munca chinuitoare, de sclavie, de ignoranta, de abrutizare si de degradare morala la celalalt pol…\u201c3.
\nAceasta grila de lectura a marxismului se potrivea ca o manusa realitatilor economice si sociale din Europa primei parti a secolului XIX. A doua jumatate a secolului a atenuat sensibil contradictia dintre munca si capital, conduc\u00e2nd mai degraba (cum prevazuse Alexis de Tocqueville) la augmentarea unei clase de mijloc dec\u00e2t la polarizare sociala exploziva, asa cum prevazuse Marx. O parte a miscarii de st\u00e2nga s-a raliat noilor evolutii consider\u00e2nd ca fenomenul capitalist poate fi \u201eimbl\u00e2nzit\u201c in prima faza, apoi depasit \u2013 intr-un viitor nebulos si irelevant in raport cu practicile cotidiene \u2013 cu ajutorul propriilor sale categorii: democratie, drepturile omului, societate civila, initiativa privata, piata libera, notiuni pe care Marx le considera ipocrite si aservite ingustelor interese de clasa ale burgheziei. Procesul emancipator in sine este mult mai important dec\u00e2t finalitatea sa post-capitalista, incerta si utopica, argumenta Eduard Bernstein. O alta parte a miscarii de st\u00e2nga, ramasa fidela in litera conceptiilor lui Marx (c\u00e2t de fidela i-a ramas in spirit este o discutie despre care s-au scris biblioteci intregi fara a se ajunge la un rezultat concret, probabil din cauza ambiguitatilor fundamentale din insesi scrierile lui Marx, discutie care oricum nu isi are rostul aici) \u2013 s-a disociat prompt si vehement de tendintele \u201eburgheze\u201c ale celor pe care i-a numit deseori \u201etradatori ai marxismului\u201c. Abordarea lor concilianta nu ar fi condus dec\u00e2t la de-redicalizarea miscarii si la inregimentarea ei in cadrul hegemoniei capitalului, nu la depasirea lui.
\nDilema a condus la polarizarea iremediabila a st\u00e2ngii europene si in special germane intre social-democrati, moderati si adeptii unei proces gradual de emancipare sociala, pe de o parte, si marxisti radicali, pe de alta parte, care repudiau compromisurile social-democarte cu partidele politice si cu ideologia burgheza, interesati mai degraba de finalitatea procesului revolutionar dec\u00e2t de jalonarea sa.<\/p>\n
Consider ca in fata unei dileme similare, intr-un context social, economic, politic si cultural extrem de diferit, \u2013 se afla astazi firava st\u00e2nga rom\u00e2neasca. Probleme vechi, da. Nu pot dec\u00e2t sa sper ca solutiile vor fi noi, adica vor conduce la detensionarea si surmontarea disputei, nu la potentarea ei, asa cum s-a int\u00e2mplat acum mai bine de un secol.
\nS-a afirmat in presa culturala ca platforma \u201eCriticatac\u201c, caci despre ea este vorba, a fost scena unei rivalitati intre leninisti si marxisti. Nimic mai neadevarat. Din punctul de vedere al unui colaborator marginal al platformei, asa cum este cazul subsemnatului, s-au facut simtite anumite tensiuni intre c\u00e2teva voci marxiste si altele social-democrate. Nu putem vorbi in niciun caz de doua grupuri distincte, bine coagulate ideologic, pentru ca nu exista niciun argument in acest sens. Si mai cert este ca nu putem vorbi de leninism. De marxism radical, da. Spre deosebire de marxism, care a fost si este in primul r\u00e2nd o miscare sociala care denunta inegalitatile economice si hegemonia culturala ca rezultate structurale ale capitalismului sustin\u00e2nd coagularea intelectuala si preferabil c\u00e2t mai rapid politica a societatii impotriva capitalului instrumentat de elite \u2013 leninismul a fost in primul r\u00e2nd o miscare politica si, in termeni marxisti, ideologica. Leninismul a aparut ca rezultat al unei forme degenerate a populismului rus, nihilismul (primii populisti ca Alexander Herzen sau Vissarion Belinski sunt mult mai apropiati de social-democratia cu valente iluministe dec\u00e2t de ceea ce avea sa devina ulterior leninismul), caracterizat de grupuscule sectare, violente si extrem de intransigente de revolutionari (Kenneth Jowitt le-a numit \u201efortarete\u201c), pentru care crima politica era un fapt cotidian. Cenzura si persecutiile tariste, impreuna cu esecul mesajului pe care incercau sa il transmita mujicilor rusi au radicalizat inevitabil aceste grupuri, pentru care ideea de partid politic a capatat mai degraba valente mistice; Marx nu s-a referit niciodata la necesitatea alcatuirii exclusive a unui partid politic din \u201erevolutionari de profesie\u201c, adica din fanatici, ci din intelectuali si muncitori \u201einaintati\u201c care sa submineze prin revolutie capitalul prin crearea de \u201econstiinta de clasa\u201c. Revolutia lui Marx incepe din interiorul structurii (bazei) economice a societatii, schimb\u00e2nd ulterior suprastructura (politica, cultura, religia) astfel inc\u00e2t sa reflecte cu acuratete realitatile sociale, nu sa le eludeze, asa cum actiona, pentru Marx, aparatul ideologic al capitalului. Partidul de tip leninist, bolsevicii care au renuntat mensevici in cadrul unei dispute aproximativ asemanatoare cu cea a st\u00e2ngii europene pe care am amintit-o mai sus \u2013 nu reprezentau nicio categorie sociala. Proletariatul rus era inexistent sau cel mult incipient, asa ca i s-a substituit pretinz\u00e2nd ca face revolutia (politica) in numele sau, pentru a il incorseta ulterior in alte chingi structurale si ideologice, chiar mai opresive. Ideologice in sens marxist: ideile bolsevicilor nu reflectau realitatea sociala larga a Rusiei, ci propriile interese de grup care s-au constituit foarte repede in ceea ce disidentul iugoslav Milovand Djilas a numit \u201enoua clasa\u201c. O splendida si agresiva birocratie, cu alte cuvinte. Sa continuam digresiunea cu un citat din Gheorghi Plehanov, probabil singurul marxist rus autentic, repudiat ulterior de bolsevici, si care ii critica pe stramosii nihilisto-teroristi ai acestora in felul urmator: \u201e… nici dibacia conspirativa, nici cutezanta si abnegatia complotistilor, oric\u00e2t de mari ar fi ele, nu pot sa tina locul unei participari constiente a producatorilor la organizarea productiei. Insasi ideea ca problema sociala poate fi rezolvata in practica de altcineva dec\u00e2t de muncitori denota o totala neintelegere a problemei, indiferent ca aceasta ideea este impartasita de \u201ecancelarul de fier\u201c (Bismarck, n.m.) sau de o organizatie revolutionara\u201c4. Cam aceleasi lucruri i le reprosa si Roza Luxemburg mai t\u00e2rziu lui Lenin: miscarea socialista este una de masa, neput\u00e2nd fi niciodata inlocuita, ci numai partial reprezentata de catre intelectuali. Parcursul emancipator este lung, dificil, presarat cu numeroase erori. Dar, sublinia Rosa Luxemburg, miscare are tot dreptul \u201ede a face propriile greseli si de a invata din dialectica istoriei\u201c5.
\nDe ce nu putem vorbi de leninism in Rom\u00e2nia in general si pe \u201eCriticatac\u201c in particular? Pentru ca nu sunt si sper sa nu fie reunite niciodata conditiile sociale, economice si politice din Rusia tarista care au facut leninismul posibil. Putem vorbi insa de un ascendent (temporar sau nu, ram\u00e2ne de vazut) al unor voci marxiste radicale asupra celor social-democrate. Insist inca o data: radicalismul marxist nu are nimic de-a face cu extremismul leninist. Dar in ce masura este indreptatit marxismul radical sa clameze monopolul st\u00e2ngii in defavoarea social-democratiei? Invers, in ce masura ar fi indreptatita social-democratia sa se substituie st\u00e2ngii in ansamblu, erij\u00e2ndu-se in unica si adevarata ei reprezentanta? Un astfel de deznodam\u00e2nt, pus in practica fie de marxistii radicali, fie de social-democrati, ar echivala cu o st\u00e2nga substitut. Un dublu substitut, as adauga: in cadrul dimensiunii intelectuale a miscarii, respectiv in cadrul dimensiunii ei sociale, deocamdata doar schitata si de aceea dureros de necesara. Asta ca sa nu mai vorbim de celelalte miscari contestatare, deloc neglijabile: ecologistii, feministii, activistii pentru drepturile minoritatilor sexuale, drepturile animalelor etc. In ce masura este adecvata tratarea condescendenta si expeditiva a acestora ca nefac\u00e2nd parte din \u201eadevarata\u201c st\u00e2nga? Sau a unor fosti si valorosi colaboratori ai \u201eCriticatac\u201c drept falsi adepti ai st\u00e2ngii aflati in cautare de capital de imagine? Pusa asa, problema capata o nuanta mai degraba metafizica, factorul empiric, cel mai important, fiind plasat pe plan secund. C\u00e2nd capitalismul bicefal ajuns la apogeu (corporatiile internationale plus statul rom\u00e2n) calca in picioare ideea de democratie, pregatind pe zi ce trece exploatarea cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, st\u00e2nga rom\u00e2neasca, asa cum si c\u00e2t este ea, ii intinde o nesperata m\u00e2na de ajutor. Cum? Incep\u00e2nd sa se polarizeze in jurul unor intrebari vechi a caror miza apartine mai degraba istoriei intelectuale a miscarii dec\u00e2t problemelor ei curente.
\nIdeea de democratie, da. Si mai ales practica democratica. Nu mai traim capitalismul atroce din prima jumatate a secolul XIX pentru a considera ideea de democratie reprezentativa o ipocrizie conceptuala burgheza const\u00e2nd in alternarea la guvernare a exploatatorilor. Democratia a fost, dupa cum bine argumenteaza Geoff Eley(6), \u201esocializata\u201c in timp, fiind cucerita pas cu pas prin revendicari de tot felul ale categoriilor sociale defavorizate. Expedierea ei drept un construct \u201eburghez\u201c ii neaga tocmai realizarile practice, astazi puse inca o data sub semnul intrebarii. Renuntam la pasarea din m\u00e2na pentru cea de pe gard? Karl Kautsky, cel mai important marxist german de la inceputul secolului XX, ii critica pe bolsevici fara drept de apel pentru practicile lor anti-democratice. \u201eSocialismul fara democratie este de neg\u00e2ndit\u201c, scria acesta intr-o brosura politica din 19187. Sau, in termenii lui Claude Lefort, \u201eEste o aberatie (…) sa faci din democratie o creatie a burgheziei. Reprezentantii acesteia cei mai activi, in Franta, au incercat in mii de feluri sa-i stopeze dinamica de-a lungul secolului al XIX-lea. Ei au vazut in instalarea sufragiului universal, in ceea ce reprezenta pentru ei nebunia numarului, un pericol la fel de mare ca socialismul. Ei au calificat multa vreme drept scandaloasa extinderea dreptului de asociere si a dreptului la greva. Ei au incercat sa limiteze dreptul la instruire si, in general, sa inchida la distanta de popor cercul \u00abluminilor, al lucrurilor superioare, al bogatiilor\u00bb. Democratia pe care o stim s-a instituit prin mijloace salbatice, sub efectul unor revendicari ce s-au dovedit imposibil de controlat. Si oricine are privirea atintita asupra luptei de clasa, daca ar evada de pe caile marxiste (…) ar trebui sa fie de acord ca aceasta a fost o lupta pentru cucerirea drepturilor \u2013 chiar a acelora care acum se dovedesc a fi parte constitutiva a democratiei; ca ideea de drept a fost mult mai activa si mai eficace dec\u00e2t imaginea comunismului\u201c8.
\nDemocratia este inconceptibila in absenta pluralismului politic, acel pluralism politic ce a permis miscarilor de st\u00e2nga sa faca lobby si sa voteze propriile interese p\u00e2na au ajuns, fie si partial, sa se materializeze. Potentialul votului universal ca \u201einstrument de eliberare\u201c, nu numai ca \u201einstrument de inselaciune\u201c si a colaborarii \u2013 initial susceptibile si temporare, ulterior permanente a partidelor de st\u00e2nga cu partide de alta orientare ideologica \u2013 a fost sesizat cu acuitate de socialistii secolului XIX9. Este evident faptul ca in absenta pluralismului politic si cultural in cele din urma, st\u00e2nga nu ar fi facut progresele pe care le-a facut in ultimii o suta cincizeci de ani. Mai departe: drepturile omului. Marx le desfiinteaza fara drept de apel ca reprezent\u00e2nd izolarea si ingustimea morala a eul-ui atomizat burghez in societatea capitalista. Dar, la fel ca democratia, drepturile omului sunt in aceeasi masura relationale, sociale (libertatea pozitiva a lui Isaiah Berlin, desi nu neaparat in sensul pe care autorul il atribuie expresiei) c\u00e2t sunt si individuale, apar\u00e2nd dreptul la intimitate (drepturile negative ale aceluiasi Berlin). In raport cu absolutismele secolului XVIII, drepturile omului contau ca un incontestabil progres pe timpul lui Marx. Marx, sustine Lefort, este captivul unei capcane ideologice atunci c\u00e2nd se refera la drepturile omului, abord\u00e2ndu-le preponderent teoretic, abstract, \u201efara sa verifice ce inseamna ele in practica, ce tulburari provoaca in viata sociala\u201c10. La fel, societatea civila: trebuie ea respinsa ca un fel de Zion care asigura perpetuarea perfecta a Matrix-ului action\u00e2nd ca supapa de detensionare ocazionala, sau extinsa pentru a include c\u00e2t mai mult din sfera socialului in opozitia sa fata de putere? Asa cum sustinea si Ernst Bloch, \u201elibertatile formale\u201c propuse de \u201eburghezie\u201c trebuie umplute gradual cu un continut social c\u00e2t mai larg pentru a fi transformate finalmente in \u201elibertati reale\u201c. Iar in acest proces, democratia si drepturile omului, imperfecte si ipocrite cum sunt considerate de marxistii radicali, au mai avut un rol crucial: acela de a semnala derapajele ideologice totalitare, fie ele fasciste sau comuniste11. Apoi, individualul. Ce folos sa ne dispensam de el in favoarea exclusiva a unui colectiv imaginar si finalmente utopic? Daca individualitatea autentica si plenara nu este posibila dec\u00e2t in lumea post-capitalista, ce ne ram\u00e2ne de facut? Sa incurajam extremismele politice ca acceleratoare ale dialecticii istorice in sens revolutionar? O pozitie cinica si iresponsabila, cu care s-a cochetat insa in timpul crizei economice din anii 1930. Interesul individual isi gaseste expresia in cel colectiv; cele doua parti, constata Hegel inca de acum doua secole, nu sunt dec\u00e2t fete ale aceleiasi monede. Exacerbarea uneia in detrimenul celeilalte nu poate duce la nimic bun. Si, in sf\u00e2rsit, cireasa de pe tort. Piata libera. Care este deturnata in primul r\u00e2nd de marile interese private, intotdeauna monopoliste, niciodata concurentiale. Asta o spunea chiar Adam Smith in mult citata si putin citita \u201eAvutie a natiunilor\u201c. Cum l-au distorsionat Hayek, sau Friedman pe Smith e o alta poveste care nu isi are locul aici. Piata libera poate fi sufocata desigur si de catre stat, caz in care discutam de capitalism de stat sau, pentru a il cita inca o data pe Lefort, de \u201ecapitalism birocratic\u201c12. Problema a fost magistral analizata de Fernand Braudel in monumentala \u201eCivilization and Capitalism\u201c, volumul II (\u201eThe Wheels of Commerce\u201c): capitalismul este o distorsionare a pietei libere, inteleasa de Braudel drept \u201ecompetitie rezonabila\u201c \u2013 al carei discurs il imprumuta tocmai pentru a ii transforma esenta din concurentiala in monopolista. In epoca moderna, ascensiunea economica a Europei s-a bazat pe trei sfere contigue: prima, \u201enon-economica\u201c, preponderent rurala, unde trocul exista si exista inca, sfera \u201einspre care capitalismul isi intinde radacinile dar nu o poate penetra cu adevarat\u201c; \u201eDeasupra ei se afla terenul preferat al economiei de piata, cu numeroasele ei comunicari orizontale intre diferite piete: aici, de obicei, un grad de coordonare automata uneste oferta, cererea si preturile. Apoi de-a lungul sau mai degraba deasupra acestui strat, urmeaza zona anti-piata, unde marii pradatori actioneaza nestingherit si unde opereaza legea junglei. Aici \u2013 astazi ca si ieri, inainte si dupa revolutia industriala \u2013 este adevaratul camin al capitalismului\u201c13. Un camin a carui bunastare si expansiune sunt mai mult dec\u00e2t evidente.
\nIn definitiv, capitalismul, ca si fascismul, nazismul si leninismul \u2013 nu este altceva dec\u00e2t o patologie a modernitatii. Echival\u00e2nd capitalismul cu modernitatea, sursa at\u00e2t de abuzuri si inegalitati, dar si de g\u00e2ndire critica si proiecte de emancipare printre care se numara si marxismul impreuna cu social-democratia \u2013 nu facem dec\u00e2t sa aruncam din copaie, odata cu apa murdara, si copilul. E drept ca modernitatea europeana, revolutia industriala si iluminismul care au temperat in final inegalitatile sociale ale batr\u00e2nului continent, nu inainte de a le exacerba in prima faza \u2013 au potentat inegalitatile si exploatarea in exteriorul Europei. \u201eAcumularea primitiva\u201c, exploatarea agresiva si pe o scara gigantica a coloniilor sau a spatiilor semi-coloniale (China, Japonia, Persia, de exemplu) pe care Marx o discuta in \u201eCapitalul\u201c a stat la baza decolarii economice si intelectuale a Europei in raport cu restul lumii. In termeni marxisti, contradictiei intra-europene intre munca si capital i-a corespuns o contradictie mult mai larga, aceea dintre Europa si spatiile dominate de aceasta. Dar in ce masura mai este vocabularul marxist adecvat? In ce masura mai putem examina lumea inconjuratoare exclusiv prin prisma dialecticii si a contradictiilor permanente din care este alcatuita? Grila de lectura marxista a modernitatii, pentru a fi pertinenta, trebuie readaptata in permanenta conditiilor economice si sociale concrete. Conditii care s-au schimbat enorm de la moartea lui Marx. Nu in ultimul r\u00e2nd, Claude Lefort considera aceasta grila de interpretare marxista ca fiind \u201esub efectul unei fantastice fascinatii pentru Unu si al unei irezistibile tentatii de a-l impinge in real. Cine viseaza o abolire a puterii pastreaza ascunsa o raportare la Unu si raportarea la Identic: imagineaza o societate care ar fi in mod spontan in armonie cu ea insasi, o multitudine de intreprinderi care ar fi transparente una fata de cealalta si s-ar dezvolta intr-un timp si spatiu omogene; o maniera de a produce, de a locui, de a comunica, de a se asocia, de a g\u00e2ndi, de a simti, de a invata, care ar intruchipa cumva un singur mod de a fi. Dar ce este acest punct de vedere despre tot si toti, aceasta imbratisare indragostita a bunei societati, daca nu un echivalent al fantasmei puterii totale pe care tinde sa o produca exercitiul de fapt al puterii?\u201c.
\nContradictie sau echilibru instabil, in permanenta facere si desfacere, al unei incomensurabile diversitati? \u201eA te lepada de revolutionarism nu inseamna sa te alaturi reformismului; noi afirmam (Claude Lefort, n.m.) doar ca nu serveste la nimic sa negi distinctia dintre Jos si Sus; ca este mai bine sa lupti pentru a rezista iluziei unei puteri ce ar coincide intr-adevar cu pozitia care ii este destinata si pe care ar incerca sa o ocupe, la fel si iluziei unitatii ce ar deveni sensibila, reala si ar dizolva in ea toate diferentele\u201c. Si, in final, \u201epolitica drepturilor omului, politica democratica, doua moduri deci de a raspunde aceleiasi exigente: de a exploata resursele de libertate si creativitate din care se inspira o experienta care accepta efectele dezbinarii; de a rezista tentatiei de a schimba prezentul cu viitorul; de a face, dimpotriva, efortul de a citi in prezent trasaturile norocului care sunt indicate de apararea drepturilor dob\u00e2ndite si de revendicarea de noi drepturi, invat\u00e2nd a le deosebi de ceea ce nu este dec\u00e2t o satisfacere a intereselor\u201c14. Aceeasi idee o exprima si Leszek Kolakowski atunci c\u00e2nd afirma ca idealul social-democrat trebuie sa ghideze actiunea politica, in niciun caz sa i se substituie: \u201eideea de fraternitate umana este dezastruoasa ca program politic, dar indispensabila ca jalon de orientare. Avem nevoie de rolul ei de reglementare, nu de edificare\u201c15.
\nDiversitatea si pluralismul nu echivaleaza cu nehotar\u00e2rea si lipsa de actiune, dupa cum nici radicalismul in sensul de optare pentru o actiune mai hotar\u00e2ta in locul discutiilor interminabile, a artificiilor intelectuale si a cautarii exasperante a unui compromis c\u00e2nd nevoia de organizare si de schimbare efectiva este evidenta \u2013 nu echivaleaza cu extremismul. St\u00e2nga substitut, marxista sau social-democrata, care nu ii ia in calcul si pe ecologisti, feministi si restul activistilor, este o prad\u00e3 sigura pentru capitalismul bicefal. St\u00e2nga care isi repudiaza simpatizantii mai mult sau mai putin exteriori in beneficiul unei iluzorii puritati doctrinare este iarasi o prada sigura pentru capitalismul bicefal. Este de inteles nerabdarea si iritarea marxistilor radicali fata de absenta unor actiuni concrete in raport cu degradarea in progresie geometrica a drepturilor sociale si economice, asa cum este de inteles si rezerva social-democratilor relativ la intransigenta, expeditivitatea si maniera abrupta si neconcesiva in care inteleg radicalii sa transeze dificultatile aparute. Repet, nu vorbesc de grupuri, ci doar de tendinte, de potentialitati. Sper ca vechilor dileme ale st\u00e2ngii sa le fie oferite, macar acum, solutii noi. Si daca intrebam, a mia oara, \u201ece-i de facut\u201c, raspunsul, oricare ar fi el, nu poate fi aflat dec\u00e2t impreuna. Asa cum c\u00e2nta Roger Waters la Bucuresti acum c\u00e2teva zile, \u201eTogether we stand\/ Divided we fall\u201c.<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1. Karl Marx, \u201eCapitalul. Critica economiei politice\u201c, vol. I, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura Politica, 1957, p. 646.
\n2. Ibidem, pp. 642-646.
\n3. Ibidem, p. 647.
\n4. G. V. Plehanov, \u201eOpere filozofice alese\u201c, vol. I., Bucuresti, Editura Politica, 1958, p. 82.
\n5. Rosa Luxemburg, \u201eLeninism or Marxism?\u201c, in Helmut Gruber, \u201eInternational Communism in the Era of Lenin. A Documentary History\u201c, New York, Anchor Books, 1972, pp. 42-43.
\n6. Geoff Eley, \u201eForging Democracy. The History of the Left in Europe, 1850-2000\u201c, Oxford University Press, New York, 2002.
\n7. Karl Kautsky, \u201eThe Dictatorship of the Proletariat\u201c, Manchester, The National Labour Press, 1918, p. 6. Vezi si Karl Kautsky, \u201eCommunism and Socialism\u201c, New York, The American League for Democratic Socialism, 1932, p. 39.
\n8. Claude Lefort, \u201eInventia democratica. Limitele dominatiei totalitare\u201c, Bucuresti, Paralela 45, 2002, pp. 30-31.
\n9. Plehanov, \u201eOpere…\u201c, p. 65; G.V. Plehanov, \u201eOpere alese\u201c, vol. II, Bucuresti, Editura Politica, 1961, p. 365.
\n10. Lefort, \u201eInventia\u201c, p. 54.
\n11. Fran\u00e7ois Ch\u00e2telet, \u00c9velyne Pisier, \u201eConceptiile politice ale secolului XX\u201c, Bucuresti, Humanitas, 1994, p. 589.
\n12. Lefort, \u201eInventia\u201c, p. 194.
\n13. Fernand Braudel, \u201eCivilization and Capitalism, 15th \u2013 18th Century\u201c, vol. II, \u201eThe Wheels of Commerce\u201c, London, Book Club Associates, 1982, pp. 229-230.
\n14. Lefort, \u201eInventia\u201c, pp. 74-76.
\n15. Leszek Ko?akowski, \u201eModernitatea sub un neobosit colimator\u201c, Bucuresti, Curtea Veche, 2007, p. 208.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u201eCu c\u00e2t este mai mare avutia sociala, capitalul in functiune, volumul si energia cresterii sale, deci si marimea absoluta a proletariatului si forta productiva a muncii sale, cu at\u00e2t este mai mare armata industriala de rezerva. Marimea relativa a armatei industrial de rezerva creste deci odata cu cresterea puterii avutiei. Cu c\u00e2t este insa… Cite\u0219te mai mult »Capitalismul bicefal si stanga substitut: reteta insuccesului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[9349,9348],"class_list":["post-16621","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-economico-politica","tag-literatura-marxista"],"views":1696,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16621","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16621"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16621\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16621"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16621"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16621"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}