{"id":16619,"date":"2013-09-20T16:42:17","date_gmt":"2013-09-20T14:42:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16619"},"modified":"2013-09-20T16:42:17","modified_gmt":"2013-09-20T14:42:17","slug":"poemele-de-la-ora-1700","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poemele-de-la-ora-1700\/","title":{"rendered":"Poemele de la ora 17:00"},"content":{"rendered":"

Nicolae Avram, All Death Jazz<\/em>, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, \u00a02013, 130 p.\u00a0<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Nicolae Avram era, p\u00e2na acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd a publicat volumul \u201eFedereii\u201c, un nume total necunoscut cititorilor de poezie. Desi nici astazi cotele sale de celebritate nu au crescut foarte mult, poetul este stiut \u00een mediile literare ca av\u00e2nd una din cele mai originale si autentice voci ale poeziei recente. Utiliz\u00e2nd o tematica proprie (\u00een poezia rom\u00e2na este unul din putinii exploratori ai lumii orfelinatului si ai repercusiunilor traumatice ale acestei institutii asupra indivizilor), un limbaj si o atitudine discursiva de o duritate rara (chiar si \u00een contextul asa-zis \u201evulgar\u201c al liricii de dupa 2000), Nicolae Avram publica \u00een 2013 volumul \u201eAll Death Jazz\u201c.
\nEstetica Sade<\/strong>
\nPentru cei care au citit primul volum al autorului, versurile noi nu vor fi o surpriza: poezia lui Avram continua aceeasi linie frusta, acelasi copy-paste al trivialitatii, aceleasi scene hard, care-l situeaza \u00een descendenta reala a lui Arghezi si Bogza. Si spun \u201ereala\u201c pentru ca deseori aceasta descendenta a fost atribuita pripit generatiei 2000 \u00een general \u2013 fara o corespondenta tematica si discursiva directa (ci doar pentru ca a vorbi despre perversiuni sexuale si a devoala partea \u00eentunecata a societatii se traduce la noi nemediat prin mai singurul ascendent cunoscut \u2013 Bogza). Teribilismul este \u00eensa o nota inexistenta \u00een volumele lui Avram. Mostenirea argheziana (orfelinatul, \u00eenchisoarea) si adstratul avangardist (reducerea artificiilor stilistice p\u00e2na la autosustinerea efectului de poezie exclusiv prin realitatea referenta si accentuarea formulelor si evenimentelor crude) devin evidente tocmai prin aceasta renuntare la accidental si la socul de efect imediat si de lungime scurta. Mai mult, alternarea \u2013 \u00eenca din debutul volumului \u2013 scenelor dure cu micile descrieri de peisaj transforma totul \u00eentr-o lume palpabila, sporind efectul actelor subumane, aproape de vocea unei Terry Wolverton (apropiata a tematicii abandonului): \u201eDuminica dimineata dupa gustare\/ suntem liberi\/ daniel mandelu petrica bebe\/ moartea coco gusteru chistoc\/ urmarim un dric printre picaturile\/ de ploaie\/\/ dricul se misca \u00eencet pe deal printre pruni \/\/ se rosteste ectenia ploaia \u00eenca nu s-a dus\/ suntem uzi p\u00e2na la piele ne man\u00e2nca r\u00e2ia\u201c. Vor urma c\u00e2teva povesti narate intercalat de c\u00e2tiva protagonisti pe care mizeaza Avram pentru a-i \u00eendeplini \u00een volum functia martorului. Pentru a nu deveni patetic (cum \u00een textele de pe coperta a patra este bine observat, anume ca Nicolae Avram reuseste sa fenteze aceasta maniera patetica pe care o impune motivul orfelinatului) si pentru ca povestea sa fie, mai mult dec\u00e2t credibila, veridica, \u201ebucata de realitate\u201c, autorul \u00eesi pune personajele sa-si destainuie \u00een analepsa (subtil, secvential) traiectoria comuna: \u201em-am \u00eentors pe treptele\/ federeului si am pl\u00e2ns m-am suit\/ \u00een primul tren am cobor\u00e2t pe plaja marii\/\/ mi-a fost dor de aerul sarat\/ m-am rugat sa primesc o bucata de viata\/\/ sa ma lase sa dorm si sa uit de mine\/ dimineata am aruncat navodul:\/ crima \u00eensasi zv\u00e2rcolindu-se \u00een ochiurile plasei\u201c, \u201eDimineata \u00eemi place\/ sa vad soarele revars\u00e2ndu-se peste\/ tomberoane (…) tarmul meu de mare e strada\/ o spun deschis aici am prilejul sa ma\/ \u00eenchid\/ \u00een mine \u00eensumi ma regasesc\/ \u00een orice clipa\/ \u00een lumina reflectoarelor\/\/ mai bine ma duc \u00eenapoi\/ la nebuni\u201c.
\nAceasta nostalgie care urmareste mereu estetica Sade (crime, violuri, prostitutie, pedofilie) face parte din proiectul \u2013 ciudat! \u2013 melancolic al tipului de personaj pe care \u00eel propune Avram (si bine observa O. Nimigean pe coperta a patra): omul jaspersian, modelul existentialist dur al \u201eomului aruncat \u00een lume\u201c. Dupa principiile de functionare a universului descentrat, pe care autorul le declara \u00een poemele scurte notate diferit (\u00een text, \u201emai bine ne bem vodca ce nu ne paraseste sub poduri\u201c si \u00een motto-ul de la \u00eenceput, preluat de la Herta M\u00fcller, \u201eFiecare moarte e pentru mine un sac\u201c.), \u201efedereii\u201c traiesc fara a respecta vreo etica stricta. Personajele produc, de fapt, morala printr-o logica empirica a libertinismului si a deviantei. Spre exemplu, \u201efederita\u201c povesteste simplu si naiv un act de lesbianism tocmai pentru a sugera lipsa aparatului moral coercitiv. De aici se naste calofilia \u00een textele lui Avram: \u201edimineata ne trezim c\u00e2te doua\/ sub patura\/\/ sa ne \u00eencalzim spunem noi\/ dar si pentru ca niciodata paturile\/ suprapuse de fier nu sunt de ajuns\/ \u00eenc\u00e2t sa ajungem sa ne batem pentru\/ locurile de sus\/\/ \u00eentr-o noapte argentina fata\/ cu care dorm\/ mi-a pus usor m\u00e2na pe s\u00e2ni m-a sarutat\/ fierbinte\/ mi-a dat jos pantalonii de pijama\/ mi-a lins-o\u201c. Si, pentru ca firul narativ este la Avram elementul cel mai important (toata aceasta poveste si toate cadrele ei salveaza mereu deficitul stilistic), sf\u00e2rsitul acestei povesti de dragoste (doar un exemplu \u00een Babel-ul evenimential) se termina tragic, de aceasta data textul fiind modelat poetic: \u201ec\u00e2nd se trezeste\/ argentina fata cu ochi aurii\/ si cosite \u00eentunecate\/ se suie pe acoperisul federeului\/ sare \u00een gol fara sa spuna nimic\u201c. \u00cencercarea de a sustine atmosfera tensionata si de a prezenta \u00een toata duritatea lor secventele-soc desparte actele de importanta lor ontologica. Ram\u00e2ne astfel mai mult o indexare a raului dec\u00e2t angajarea cititorului \u00een tragedie. E ca si cum a vorbi at\u00e2t de mult de moarte, dupa principiul en regardant la t\u00e9l\u00e9, goleste elementul de substanta sa. Aceasta depersonalizare a raului, patologicul care, privit din centrul sau este desubstantializat \u00een tot spectacolul grotesc, transforma \u201eAll Death Jazz\u201c \u00eentr-un jurnal macabru de televiziune \u00een care \u201edesi nu ne vine usor, sf\u00e2rsim prin a ne recunoaste pe noi \u00eensine\u201c (O. Nimigean).
\nUn volum riscant<\/strong>
\n\u00cen continuarea \u201eFedereilor\u201c, \u201eAll Death Jazz\u201c este povestea \u201edevenirii\u201c (cu toate ghilimelele de rigoare) copiilor institutionalizati. Fiecare, par sa spuna poemele, \u00eencerc\u00e2nd sa functioneze \u00een parametri normali, esueaza \u2013 \u00eentr-un fel sau altul. Tragedia \u00eensa este complet neasimilata de personaje, iar raul pluteste ca element absurd si \u00een acelasi timp definitoriu pentru o lume a disfunctionalitatilor: mama care a murit b\u00e2nd spirt, tatal care-si abuzeaza fiica, barbatul care se masturbeaza privind lenjeria unei adolescente etc. Totusi, de mentionat este faptul ca astfel de volume-proiect sunt alunecoase: \u00een primul r\u00e2nd, aerul compact si functionarea ca \u00eentreg face ca, secvential, poemele sa nu aiba valoare \u00een sine. Niciun poem aproape nu este antologabil. \u00cen al doilea r\u00e2nd, din proiectul poetic lipseste \u00een linii mari \u2013 ca sa subliniez un paradox \u2013 poezia. Sigur, ar putea parea putin naiv un comentariu critic care mai cere \u00een secolul XXI infuzii lirice unor anti-poeme prin \u00eensasi structura lor, \u00eensa aceasta problema \u00eel va costa pe Nicolae Avram de acum \u00eenainte tot mai mult. Pentru ca, epuiz\u00e2nd spectacolul scenografic, s-ar putea ca regia stilistica sa iasa \u00een fata ca un deficit. Pe pasajele intens lirice ar trebui, cred, sa insiste autorul mai mult: \u201eacum m-am retras \u00een tinutul asta \u00eensorit\/ \u00eemi place sa aud oceanul\/ pink floyd dark side of the moon\/ sa aud\/ cum ma ameninta linistea\/ sa ma plimb descult prin nisipul\/ fierbinte\/ sa las dimineata valurile sa ma\/ stropeasca\/ sa beau un martini cu gheata si lam\u00e2ie\/ sa stau sa privesc barbatii goi\/ asfintitul\/ dintr-un ochi de calmar\/\/ din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eemi place sa iau\/ cu mine o viata\/ s-o duc cu mine departe\u201c.
\nProiectul lui Nicolae Avram este \u00eensa aparte \u00een literatura rom\u00e2na de azi. Desi riscant, el va pune \u00een dificultate critica de \u00eent\u00e2mpinare tocmai din cauza acestei asumari constiente a gros-planurilor interdependente. La fel ca \u00een cazul recentului \u201eV\u00e2ntureasa de plastic\u201c, volumul de debut al lui Marius Chivu, sau al \u201eEpistolei din Filipeni\u201c a basarabeanului Anatol Grosu, povestea, prin cadrele bine decupate, are toate sansele sa acopere neajunsurile (sau, dimpotriva, exagerarile!) poetice, iar \u201eAll Death Jazz\u201c sa devina o carte definitorie pentru critica sociala facuta cu cutitul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Avram, All Death Jazz, Bucuresti, Casa de Editura Max Blecher, \u00a02013, 130 p.\u00a0     Nicolae Avram era, p\u00e2na acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd a publicat volumul \u201eFedereii\u201c, un nume total necunoscut cititorilor de poezie. Desi nici astazi cotele sale de celebritate nu au crescut foarte mult, poetul este stiut \u00een mediile literare ca av\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Poemele de la ora 17:00<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9347,4605],"class_list":["post-16619","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-all-death-jazz","tag-nicolae-avram"],"views":1504,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16619","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16619"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16619\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16619"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16619"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16619"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}