<\/p>\n
Dosarul crizei siriene nu poate fi \u00eenchis. Chiar daca Washingtonul si Parisul vor constitui o coalitie anti-Assad si, cu at\u00e2t mai mult, daca aceasta coalitie va recurge la forta pentru distrugerea capacitatilor militare ale Siriei. Pentru ca nici coalitia, nici atacurile nu exclud, ci implica razboiul. La reuniunea G-20 de la Sankt Petersburg (5-7 septembrie) nu s-a reusit crearea unei coalitii anti-Siria iar actorii principali, Rusia si Statele Unite, au ramas neclintiti pe pozitiile initiale. Nu am avut niciodata prea multe motive sa cred \u00een eficienta reuniunilor G-8 sau G-20. Dezbaterile din aceste conclavuri provocau multe circumspectii si putina \u00eencredere. Dar, de data asta, reuniunea de la Sankt Petersburg nu a mai semanat cu cele de dinainte. Analiza starii economiei mondiale, obiectiv al G-20, a fost sacrificata, iar reuniunea s-a transformat \u00eentr-o instanta politica ad-hoc, devenind un fel de Consiliu de Securitate. Dosarul crizei siriene nu poate fi \u00eenchis. Chiar daca Washingtonul si Parisul vor constitui o coalitie anti-Assad si, cu at\u00e2t mai mult, daca aceasta coalitie va recurge la forta pentru distrugerea capacitatilor militare ale Siriei. Pentru ca nici coalitia, nici atacurile nu exclud, ci implica razboiul. La reuniunea G-20 de la Sankt Petersburg (5-7… Cite\u0219te mai mult »Logica si ratiunea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16617","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":2222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16617","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16617"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16617\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nEste posibila o re\u00eentoarcere la respectarea normelor dreptului international?<\/strong>
\nPe canalele straine de televiziune am urmarit \u00een direct protocolul primirii oaspetilor la Sankt Petersburg (impregnat excesiv politic), principalele discursuri si declaratiile presedintilor Putin, Obama si Hollande. Aceste declaratii au indicat temperatura reala a momentului fata de criza siriana. Masura responsabilitatii a fost data, \u00eensa, de vocile mai putin zgomotoase: cea a doamnei Merkel, cele ale reprezentantilor Uniunii Europene si ONU. Si, la fel de importante ca acestea, cele ale oamenilor de r\u00e2nd: peste 60% dintre americani, francezi, germani, britanici, italieni, spanioli etc. se pronunta \u00eempotriva unei actiuni militare \u00een Siria. Discursurile despre democratie prin razboi nu mai au credibilitate. La Sankt Petersburg apele s-au separat ceva mai bine. Criza siriana ar putea sa puna pe tapet, mai mult dec\u00e2t impunerea democratiei cu anas\u00e2na, valoarea dreptului international si responsabilitatea ONU fata de securitatea lumii. Problema pacii si a razboiului nu a mai fost atacata ca \u00een cazul Kosovo, Afganistan, Irak si Libia. Nu trebuie sa se \u00eenteleaga de aici ca regimul lui Assad scapa de condamnare. Summit-ul petersburghez a adus o schimbare de tactica oferind impunerea unei solutii nu pe compromisuri, ci prin exploatarea efectului fermitatii ram\u00e2nerii pe pozitii a principalilor actori ai crizei siriene, Statele Unite si Rusia. Washingtonul nu renunta la pedepsirea lui Assad si la rasturnarea regimului lui. Moscovei pare sa-i fie indiferenta soarta individului Assad, dar nu si a modului \u00een care el trebuie \u00eenlaturat. Aceste pozitii, fortificate pe norme morale, prima, sau de drept international, a doua, au devenit cea mai eficienta modalitate de presiune asupra regimului de la Damasc. Vor c\u00e2stiga adeptii fortei sau cei ai solutiei politice? Peste zece zile, c\u00e2nd vor aparea aceste note, lucrurile vor arata altfel dec\u00e2t mi le imaginez astazi. Congresul SUA se va pronunta \u00een favoarea \u2013 sau nu \u2013 a unei interventii militare, inspectorii ONU vor prezenta raportul privind folosirea armei chimice, \u00eent\u00e2lnirea Kerry-Lavrov convocata imediat dupa reuniunea G-20 ne va da indicii asupra unor noi \u00eentelegeri ruso-americane, sortite, ca cele mai multe, sa ram\u00e2na cunoscute doar \u00een parte. Recursul la Conferinta Geneva-2 pentru Siria, convenita de Kerry si Lavrov cu doua luni \u00een urma, pare iminent. Putem anticipa ca nu se va renunta la lovituri de forta, dar cu siguranta, chiar si \u00een aceste \u00eemprejurari, solutionarea crizei siriene va lua o alta directie. Mediatic, interesele politice, economice si strategice \u00een Orientul Mijlociu trec \u00een plan secund, iar batalia se da, de acum, pe baricadele dreptului international. Pozitia generala a Uniunii Europene apare mai apropiata de cea a Moscovei dec\u00e2t de cea a aliatului sau politic si militar. Modificarile de atitudine ar putea sa aduca \u00een prim-plan un nou protagonist al democratiei, altul dec\u00e2t cel acceptat neconditionat p\u00e2na acum. Sa notam \u00een treacat si un alt fapt: Rom\u00e2nia a \u00eencercat sa-si depaseasca ambiguitatile printr-un sofism neconvingator: a anuntat ca se alatura grupului statelor membre ale Uniunii Europene care resping solutia interventiei militare, sub rezerva ca-si va definitiva pozitia \u00een functie de raportul inspectorilor ONU. \u00cen cazul \u00een care acest raport va demonstra ca guvernul lui Assad a folosit arma chimica, atunci Rom\u00e2nia va schimba tabara. Expertii nostri care au recurs la aceasta gaselnita par sa uite ca inspectorii ONU au fost \u00eemputerniciti sa verifice daca s-a facut uz de arma chimica, nu sa stabileasca cine a folosit-o. Daca nu avem de-a face cu un truc, evident ieftin, atunci suntem \u00een fata unui nou gest de superficialitate.
\nC\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, presedintele Barack Obama nu a abandonat total pozitia adoptata dupa atacul din 21 august, consider\u00e2nd, \u00een continuare, ca Assad a recurs la arma chimica. Atunci presedintele insista pe l\u00e2nga congresmenii americani sa aprobe interventia militara: \u201eNoi suntem Statele Unite. Nu putem ram\u00e2ne orbi \u00een fata imaginilor din Siria pe care le-am vazut… De aceea cer membrilor Congresului, celor doua partide, de a se uni si de a actiona unite pentru a fi \u00een serviciul lumii \u00een care vrem sa traim, a lumii pe care vrem sa o lasam copiilor nostri si generatiilor viitoare\u201c. Sa consemnam si opinia din acel moment a Moscovei. Care va fi pozitia Rusiei \u00een cazul recursului la o solutie militara, a fost \u00eentrebat presedintele Putin? Rezum raspunsul acestuia: nici nu vreau sa ma g\u00e2ndesc, Rusia are un acord de livrare de arme Siriei si va continua sa furnizeze Damascului armament; daca va fi atacata Siria, va trebui sa acordam, \u00een plus, si ajutor umanitar populatiei civile. Pentru istorie sa mai retinem: participantii la summit-ul G-20 au fost divizati, unii au acceptat sa se alature solutiei militare, altii au refuzat-o. Atunci, optiunea militara a fost agreata de Statele Unite si Franta, carora, \u00een principiu, li s-au alaturat Danemarca, Turcia, Arabia Saudita, Australia, Mexicul si, ezitant din cauza vetoului Parlamentului, Marea Britanie. Pentru solutia politica au insistat Rusia si China si, din motive si cu scopuri diferite, Germania, Spania, Italia, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Uniunea Europeana, prin presedintele ei Herman van Rompuy, si ONU, prin secretarul general Ban Ki-moon. Ulterior au aparut nuantari de pozitie la Londra, Berlin, Roma. Ram\u00e2ne surprinzatoare alura belicoasa pe care a luat-o \u00een ultimii ani politica Frantei. \u00cen revista \u201eLe Monde diplomatique\u201c, din septembrie, se arata ca, \u00een ultima vreme, Parisul a intrat \u00een fiecare an \u00een razboi: Ciad \u2013 2008, Afganistan \u2013 2009, C\u00f4te d’Ivoire \u2013 2010, Libia \u2013 2011, Mali \u2013 2012, iar \u00een 2013 este adepta interventiei militare si \u00een Siria.
\nRusia preia initiativa<\/strong>
\nC\u00e2nd situatia parea fara iesire, Moscova a avansat o propunere care a luat prin surprindere lumea: punerea sub control international a arsenalului chimic al Siriei si distrugerea acestuia. Presedintele Obama a salutat imediat ideea: \u201eAceasta ar putea sa constituie o modificare importanta\u201c. Propunerea a fost salvatoare, presedintele \u00eensusi recunosc\u00e2nd ca aceasta a venit c\u00e2nd el se afla \u00eentr-o situatie dificila \u00een Congres. Dar cine este dispus sa piarda? \u00cen orice victorie combatantii \u00eesi revendica partea de merit. Obama: \u201ear fi fost improbabil sa se ajunga aici (propunerea ruseasca n.n.)\u2026 fara amenintarea, demna de \u00eencredere, cu lovituri militare pentru a curma recursul la arma chimica \u00een Siria\u201c.
\nCancelarul Angela Merkel a considerat propunerea Moscovei \u201einteresanta” iar Parisul, prea angajat \u00een promovarea loviturii de forta, a cerut \u201eo examinare atenta” a acesteia si \u201eangajamente precise, rapide si verificabile” din partea Siriei. O alta surpriza, \u00eenca si mai mare, a venit din partea Damascului care a acceptat imediat propunerea ruseasca. Nimeni nu se astepta. Cu exceptia Moscovei \u00een cazul \u00een care se afla la originea acestei schimbari de macaz. Cum s-a ajuns aici? Raspunsul corect nu-l putem da dec\u00e2t repet\u00e2nd un adevar evident: o interventie militara \u00een Siria a fost agreata de putini sefi de stat si respinsa de majoritati substantiale la nivelul popoarelor pe care acestia le conduc. Consecintele unei interventii militare nu pot fi estimate. Cu siguranta ele ar fi destabilizat Orientul Mijlociu si, probabil, ar fi condus la razboi. Dar, dupa Afganistan, Irak, Libia rezervele fata de conflictele militare sunt tot mai mari.
\nSfatul unui \u00eentelept
\nLogica si ratiunea \u00eesi recapata \u00eencet si treptat locul \u00een evaluarea pericolelor la adresa pacii. Iata opinia presedintelui Frantei din perioada 1974-1981, Val\u00e9ry Giscard d’Estaing, liberal, parinte al Constitutiei Uniunii Europene: \u201eP\u00e2na la al Doilea Razboi Mondial, Franta a avut responsabilitati politice \u00een Siria. Acest timp a trecut, dar experienta trebuie sa conteze \u00een adoptarea unei atitudini ferme si clare fata de criza actuala care nu depinde direct de puseurile si ezitarile partenerului american. Cred ca aceasta atitudine trebuie sa decurga din urmatoarele trei elemente:
\n1. Cunoasterea exacta a faptelor si a responsabilitatilor pentru acestea, pe care numai observatori ai Natiunilor Unite sunt \u00een masura sa le furnizeze. Fiecare ne aducem aminte de documentele falsificate privind armele de distrugere masiva \u00een masa prezentate de secretarul de stat american \u00een Consiliul de Securitate pentru a justifica interventia militara \u00een Irak, la care presedintele Jacques Chirac a avut \u00eentelepciunea sa nu participe. Oricare ar fi oroarea loviturilor chimice, este indispensabil sa fie cunoscuta natura lor si sa fie identificati cei care le-au decis. De la primele ore, media occidentala a desemnat ca vinovat regimul lui Bachar al-Assad, dar este necesar ca investigatiile sa fie continuate. De fapt, ce interes ar fi avut acesta sa depaseasca linia rosie trasata de presedintele Obama declans\u00e2nd astfel o interventie americana \u00eempotriva lui? Care dintre grupurile ce se sf\u00e2sie \u00een Siria, fie aflate la putere, fie \u00een opozitie sau \u00een jurul (acestei) tari sunt interesate sa caute ocazii care sa antreneze Statele Unite si pe aliatii lor apropiati sa dea lovituri fortelor siriene? Natiunile Unite trebuie sa clarifice acest lucru.
\n2. O actiune militara \u00eempotriva unui stat membru al Natiunilor Unite trebuie sa fie aprobata printr-o decizie a Consiliului de Securitate, la care membrii permanenti, ca Rusia sau China, au dreptul de a opune vetoul. Franta, membru al Consiliului de Securitate, trebuie sa respecte aceste reguli. \u00centre altele constatam ca printre cele cinci state emergente, Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud, nici una nu \u00eesi exprima sprijinul pentru actiuni \u00een Siria.
\n3. Pe linia \u201epoliticii externe si de securitate comuna europeana” prevazuta de Tratatul de la Maastricht, semnat de presedintele Mitterrand si confirmata de Tratatul de la Lisabona, este de dorit ca statele membre ale Uniunii Europene sa adopte o pozitie comuna fata de criza siriana, unde interesele lor nu sunt divergente. \u00cen acest scop, Franta ar trebui sa ceara o reuniune a Consiliului European, precedata si pregatita de o reuniune a ministrilor de externe. Fata de marele vecin, Orientul Apropiat, Uniunea Europeana trebuie sa aiba o singura voce \u00een ceea ce convine sa se faca sau nu, \u00een loc sa \u00eenmulteasca gesticulatiile nationale. Sa identificam clar responsabilitatile: sa respectam procedurile dreptului international; sa cautam o pozitie comuna a statelor membre ale Uniunii Europene. Aceasta mi se pare ca trebuie sa fie pozitia Frantei fata de criza siriana” (revista \u201eLe Point”, septembrie, 2013).
\nVa fi razboi \u00een Siria? Logica si ratiunea \u00eel refuza. Nu, \u00eensa, si politica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"