<\/p>\n
O polemica lejera si c\u00e2teva texte din revistele culturale despre regasirea t\u00e2rzie a iresponsabilitatii, a \u00eendraznelii sau a curajului de a se declara de \u201est\u00e2nga\u201c \u00eentr-o Rom\u00e2nie intelectual si politic paralizata de hegemonia \u201edreptei\u201c si a neoliberalsmului mi-au reamintit ca, \u00een urma cu doi sau trei ani, am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mplator doi tineri cu convingeri de st\u00e2nga. Hazard sau nu, la o masa din gradina fostului hotel al PCR-ului de la Sosea. Citisem evocarea sarcastica a socialismului semnata de unul dintre ei si mai multe dar marunte anecdote din existenta lui de boem mi-l facusera simpatic \u00eenainte de a ciocni halbele de bere. Citisem pe Internet si ceva articole ale celuilalt si eram la curent ca faceau am\u00e2ndoi parte dintr-un grup mai mare care se \u00eent\u00e2lnea periodic pentru a pune la cale complicata si \u00een acelasi timp at\u00e2t de simpla si cutremuratoarea lume rom\u00e2neasca din perspectiva riscanta a unei st\u00e2ngi ce se pretindea decomplexata. Halbele golite si, \u00een asteptarea altora, am vrut sa stiu mai exact ce urmareau de fapt, cum \u00eentelegeau sa-si faca cunoscute si sa-si impuna ideile, daca intentionau sau nu sa puna bazele unui partid fatis anticapitalist, daca ideea unei revolutii autentice facea parte dintr-un eventual program. N-ar servi la nimic sa le \u00eensir raspunsurile prea vagi si prea cu jumatate de gura pentru a afla ce g\u00e2ndesc cu adevarat, dar ceva totusi am priceput c\u00e2nd, rasucind \u00eentre palme halba aburita de bere, romancierul a tras hazliu concluzia \u00eent\u00e2lnirii noastre: \u201eAm stat de vorba, se vede ca suntem de st\u00e2nga!\u201c.
\nDupa traditionalul obicei al intelectualului rom\u00e2n periferic care intra \u00eentr-o discutie publica cu teama de a nu fi considerat un ignorant pretentios daca g\u00e2ndeste cu propriul cap, polemica si textele au \u00eenv\u00e2rtit chestiunea \u201est\u00e2ngii\u201c si a pertinentei ei \u00een Rom\u00e2nia capitalista pe toate partile. Gherea, Marx, Lenin, Mao, Platon, Pascal, Heidegger, Lukacs, Scoala de la Frankfurt, Karnoouh si rejetonii de la Paltinis au fost chemati \u00een ajutor pentru a lauda, justifica, infirma, critica sau lua \u00een raspar ce-a spus, a vrut sa spuna sau a lasat sa se \u00eenteleaga unul sau altul dintre polemisti sau comentatori. Cum majoritatea lor sunt literati sau pe cale sa devina, n-au lipsit din aceste cochetarii pretioase si perfect inutile cu ideologiile si estetica nici Lovinescu si nici Maiorescu. E totusi o noutate de luat \u00een seama surprinz\u00e3toarea, improbabila, placuta agitatie st\u00e2rnita de c\u00e2tiva tineri visatori buni de gura si cu simtul umorului refugiati strategic sau de nevoie \u00een virtual. Un dezghet. Un progres. Un ramasag cu viitorul. P\u00e2na nu demult, nu spun nimic nou, dar merita reamintit, pentru cei mai galagiosi, gretosi si categorici anti-comunisti de parada, referintele chiar si benigne la clasicii g\u00e2ndirii de st\u00e2nga, la criticii capitalismului si, \u00een general, orice \u00eendoiala asupra noii istorii a tarii erau un sacrilegiu, o insulta adusa victimelor reale sau imaginare ale fostului regim, o nostalgie dusmanoasa, o orbire voluntara. Interzicerea precipitata a partidului comunist c\u00e2nd evenimentele cunoscute sub numele de revolutie \u00eenca nu se terminasera si, de-a lungul anilor, ofensiva violenta a discursului si a practicilor ideologice de dreapta au instalat un climat de stigmatizare, suspiciune, ridiculizare, bagatelizare, marginalizare a celor care se mai revendicau discret si deseori modest de \u201est\u00e2nga\u201c, de obicei \u00een publicatii cu tiraje confidentiale.
\nDin c\u00e2te am \u00eenteles, desi discutia (dezbatere ar fi prea mult spus) s-ar putea sa continue si sa nu duca nicaieri, si daca nu intra \u00een joc ceva spaime viscerale de a nu fi considerat nostalgic senil al vremurilor trecute, apartenenta la dreapta neoliberala ar tine de un fel de iluminare, de dar ceresc \u00een care argumentele sunt de prisos. Realitatile catastrofale ale Rom\u00e2niei capitaliste le confera tinerilor de st\u00e2nga nu numai credibilitatea dupa care fara \u00eendoiala r\u00e2vneau, ci si meritul de a fi re\u00eenviat si asumat fara niciun complex si cu prospetimea si vigoarea v\u00e2rstei o optiune ideologica si politica considerata infantila si pagubitoare de catre corifeii si profitorii dreptei autohtone. Cum nu-si pot imagina nici re\u00eentoarcerea la socialismul de trista amintire si nicio alta utopie sociala, e de presupus ca marile lor sperante pentru Rom\u00e2nia s-ar rezuma la social-democratie si la ceea ce a fost odata statul providenta. Imensa, insolubila, dramatica problema este ca social-democratia e pretutindeni \u00een declin rapid si ineluctabil, daca nu de-a dreptul topita, pierduta, vaduvita de sens si de putere, captiva a finantelor internationale si a \u201epietei\u201c, iar statul providenta a murit si a fost bine \u00eengropat \u00een urma cu mai bine de treizeci de ani. \u00cen privinta partidelor de st\u00e2nga din lume ce le-ar putea servi eventual de model de organizare, lucrurile stau la fel de prost. Socialistii din Europa, \u00een frunte cu cei din Franta, au ajuns propria lor caricatura dezolanta. Socialismul bolivarian din America Latina cu masurile lui de reapropriere a bogatiilor nationale si de justitie sociala pare sa nu-i intereseze, iar Cuba, unde sanatatea, \u00eenvatam\u00e2ntul si cultura sunt gratuite, continua sa fie pentru ei o dictatura frecventabila doar ca destinatie turistica.
\n\u00cen asteptarea marilor revelatii salvatoare, ram\u00e2n cochetariile ideologice. Nu sunt o inventie a Rom\u00e2niei, dar numai la noi au farmecul nebun al pierderii vremii de dragul de a o pierde.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O polemica lejera si c\u00e2teva texte din revistele culturale despre regasirea t\u00e2rzie a iresponsabilitatii, a \u00eendraznelii sau a curajului de a se declara de \u201est\u00e2nga\u201c \u00eentr-o Rom\u00e2nie intelectual si politic paralizata de hegemonia \u201edreptei\u201c si a neoliberalsmului mi-au reamintit ca, \u00een urma cu doi sau trei ani, am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mplator doi tineri cu convingeri… Cite\u0219te mai mult »Cochetarii ideologice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16615","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16615","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16615"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16615\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16615"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16615"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16615"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}