{"id":16612,"date":"2013-09-20T16:36:12","date_gmt":"2013-09-20T14:36:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16612"},"modified":"2015-01-15T16:02:41","modified_gmt":"2015-01-15T14:02:41","slug":"caini-si-oameni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caini-si-oameni\/","title":{"rendered":"C\u00e2ini \u015fi oameni"},"content":{"rendered":"

A avut loc o teribila nenorocire: o haita de c\u00e2ini a ucis un baietel de patru ani. Evident, vinovatul trebuie sa fie totdeauna altcineva, si \u00een cazul dat, doar haita. N-am \u00eenregistrat informatii mai temeinice referitoare la locul unde s-a petrecut drama si la responsabilitatile legate de detinatorii c\u00e2inilor. De asemenea, ne putem pune \u00eentrebarea: cum a ajuns baietelul \u00eentre c\u00e2ini? Cine \u00eel avea \u00een grija si cum s-a comportat? \u00cen situatia data, nesupravegheat, daca nu se \u00eent\u00e2mpla nenorocirea cu haita, \u00eel putea lovi o masina sau un tramvai, putea fi victima agresiunii cuiva sau putea chiar sa fie rapit!<\/strong><\/em>
\nO problema eterna<\/strong>
\nDar cel mai comod este sa aruncam responsabilitatea pe c\u00e2ini la modul general. Ca si cum, daca s-ar produce un asasinat, s-ar trece la suprimarea vecinilor, a locuitorilor unei strazi, ai unui oras sau ai \u00eentregii tari!
\nFara \u00eendoiala ca ar fi firesc si necesar ca problema c\u00e2inilor sa-si capete o rezolvare, dar mai \u00eenainte e nevoie sa cautam vinovatii si sa tinem seama de responsabilitatile noastre. Din pacate, este o problema complicata si fara iesire, daca nu se procedeaza cinstit si nu se fac si sacrificiile impuse de un stadiu de civilizatie la care pretindem.
\nPentru Bucuresti, vina apartine unei perioade istorice, c\u00e2nd o buna parte din oras a fost supusa demolarii si c\u00e2nd c\u00e2inii care pazeau curtile oamenilor au fost lasati \u00een voia sortii pe strazi. Din pacate, putini dintre detinatorii lor s-au \u00eengrijit sa le gaseasca un rost pe lume, fapt care ar fi fost firesc, civilizat si omenesc. Si astfel, cei considerati cei mai buni prieteni ai omului, animalele care cele dint\u00e2i i s-au supus si l-au divinizat, au fost aruncate \u00eentr-o alta lume.
\nSingur, fara stap\u00e2n si fara familia sa, fara casa si teritoriul \u00eencredintate spre paza, c\u00e2inele a cautat mijloacele supravietuirii, vagabond\u00e2nd, fiind alungat din loc \u00een loc, caut\u00e2ndu-si hrana prin gunoaie si apa \u00een baltoace rezultate din ploaie. Unii, cu mai multa sansa, au fost adoptati de oameni cu inima si cu spatii adecvate, dar mai greu de cei care, \u00een noile conditii de vietuire, nu-i mai puteau primi \u00een apartamentele lor. Unii c\u00e2ini se bucura de ajutorul locatarilor unei strazi sau ai unui bloc, care nu-i pot primi \u00een locuintele lor, dar care le mai dau de m\u00e2ncare. Altii, respinsi si lipsiti de noroc, s-au \u00eentors la \u00eenceputurile lor si la organizarea primitiva a existentei lor, la haita. Evident, acestia au reintrat si \u00een comportamentul ancestral al c\u00e2inilor de haita. A aparut o situatie anormala, care s-a perpetuat, c\u00e2inii \u00eenmultindu-se si problema nerezolvata pe parcurs capat\u00e2nd accente din ce \u00een ce mai grave.
\nPentru noile generatii, c\u00e2inii sunt uneori niste fiare primejdioase, ceea ce este profund nedrept, plec\u00e2nd de la atasamentul c\u00e2inilor fata de om, caci agresivitatea le-a fost indusa de catre om, merg\u00e2ndu-se p\u00e2na la organizarea de \u00eenfruntari salbatice. Fiecare c\u00e2ine are tendinta de a se supune, cu nemarginit devotament, unui stap\u00e2n si e evidenta nespusa bucurie a unui \u201emaidanez\u201c abandonat c\u00e2nd i se adreseaza un cuv\u00e2nt bun! \u00cenainte, fiecare pastra \u00een amintire c\u00e2inii copilariei, vigilenti paznici ai avutului familiei si tovarasi de joaca; astazi, \u00een viata cotidiana \u2013 mai ales \u00een cea urbana \u2013 copii s-au separat de c\u00e2ini si, din pacate, au fost si educati \u00een acest sens. C\u00e2inii \u00eensa poarta mai departe \u00een fiinta lor ancestralul atasament si o adevarata devotiune fata de stap\u00e2ni. Oamenii sunt cei care i-au abandonat, dupa zeci de mii de ani de convietuire si de sprijin reciproc, las\u00e2ndu-i \u00een voia soartei.
\nSolutiile civilizate<\/strong>
\nPrin masuri constante si responsabile s-ar fi putut \u2013 si se poate \u00eenca! \u2013 realiza treptata remediere civilizata a situatiei, dar au intervenit jocurile de interese, precum si lipsa de inima a multora si necinstea oamenilor care aveau datoria sa rezolve problema, inclusiv, din pacate, a unor asociatii de protectie a animalelor ori chiar a unor salariati municipali care au proclamat ca obiectiv rezolvarea problemei \u00een folosul si al oamenilor, si al c\u00e2inilor. Dar vorbele n-au fost urmate de fapte dec\u00e2t \u00een mod cu totul limitat. Nu s-a tinut o evidenta clara a banilor scursi pentru hranirea animalelor preluate \u00een diferitele adaposturi, si nu se stie daca banii alocati au fost folositi, integral si onest, pentru sterilizarea lor si chiar pentru eutanasierea celor care, prin starea sanatatii, impuneau acest lucru.
\nAm avut toata viata c\u00e2ini si am avut grija de ei, dar c\u00e2nd ma uit la cifrele care sunt vehiculate privind costurile \u00eentretinerii celor din adaposturi ram\u00e2n mut de uimire, mai ales c\u00e2nd se vede halul de slabiciune \u00een care au ajuns majoritatea animalelor! Este limpede, \u00een acele cazuri, ca banii se pierd pe parcurs \u00een diverse buzunare. Necuv\u00e2ntatoarele carora initial le-au fost destinate sumele \u201epierdute pe parcurs\u201c n-au glas sa se pl\u00e2nga si mai ales sa \u201edenunte\u201c jafurile carora le sunt victime \u2013 ele si noi, cetatenii contribuitori!
\nO solutie dreapta, umana a problemei ar fi organizarea deplin responsabila si onest controlata a masurilor deja cunoscute: a operatiilor de sterilizare si de adapostire. \u00cen acelasi timp, tin\u00e2nd seama de situatia obiectiva, de imposibilitatea preluarii totdeauna \u00een propriile locuinte \u201ede bloc\u201c a animalelor \u00een cauza, ar trebui \u00eengaduita detinerea responsabila a c\u00e2inilor si de catre mici colectivitati (de exemplu, cei aciuati pe l\u00e2nga blocuri, neagresivi). Oricum, depl\u00e2ng\u00e2nd cu durere nenorocirea de felul celei care a avut loc, dar sa nu o folosim ca pretext pentru o actiune de exterminare, evident si ea prilej de \u201ebuna afacere\u201c pentru multe buzunare.
\nSa nu uitam ceea ce au \u00eensemnat aceste animale de c\u00e2nd exista umanitatea si ce sprijin au avut \u00een ei, timp de milenii, oamenii, cei care treptat au cucerit lumea si au supus si, din pacate, deseori au si exterminat celelalte vietuitoare. Este si o chestiune de morala si de responsabilitate fata de ansamblul regnului animal aflat \u00eentr-un proces de treptata si progresiva disparitie. Sa nu uitam ca-i apartinem acestuia si noi, oamenii!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

A avut loc o teribila nenorocire: o haita de c\u00e2ini a ucis un baietel de patru ani. Evident, vinovatul trebuie sa fie totdeauna altcineva, si \u00een cazul dat, doar haita. N-am \u00eenregistrat informatii mai temeinice referitoare la locul unde s-a petrecut drama si la responsabilitatile legate de detinatorii c\u00e2inilor. De asemenea, ne putem pune \u00eentrebarea:… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2ini \u015fi oameni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[9346,4],"class_list":["post-16612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-caini-si-oameni","tag-editorial"],"views":1659,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}