<\/p>\n
O acuzatie la moda care \u00eencepe sa piarda teren si sa-si epuizeze continutul mincinos si sensul fals devine, din ce \u00een ce mai vizibil, aceea cu privire la soarta \u201eexpiratilor\u201c care si-au scris cartile \u00een a doua jumatate a secolului trecut: mai precis, e vorba despre mostenirea literara a generatiei ’60 si a doar c\u00e2torva mari scriitori dinaintea ei, precum Marin Preda, Petru Dumitriu ori Eugen Barbu. Prea grea, ca o piatra de moara, pentru primele esaloanele sau promotii critice mai debile ivite \u00eendata dupa \u201990, aceasta mostenire a \u00eenceput sa fie privita cu alti ochi de o noua generatie critica. Una care, urm\u00e2nd tacit exemplul marilor critici ai generatiei \u201960, \u00eesi exercita \u00een clipa de fata o dubla functiune: prima consta \u00een \u201erecensam\u00e2ntul\u201c critic la zi, o \u201ezi\u201c \u00een care se scrie c\u00e2t altadata \u00eentr-un an; si, a doua, mai dificila si din pricina unui context nepipait direct, destinata recitirii, revizuirii si readucerii \u00een actualitate a \u201eexpiratilor\u201c at\u00e2t de greu de mistuit la prima, grabita si superficiala lor lectura. \u00cen fond, daca ar fi sa dam, ca la scoala, si un exemplu, aceasta noua generatie face excelent ceea ce facea Nicolae Manolescu \u00een anii ’60: cu o m\u00e2na scria despre cartile epocii lui si, \u00een paralel cu expedierea cronicilor din linistita C\u00e2mpina \u00een agitatul Bucuresti, medita si proiecta viitoarele lui carti despre contradictia lui Maiorescu, utopia lui Sadoveanu si despre \u201emetamorfozele poeziei\u201c, av\u00e2nd de pe atunci \u00een minte \u201eArca lui Noe\u201c si, poate, chiar \u201eIstoria critica …\u201c de mai \u00eencoace. Vreau sa spun, \u00een fine, ca noii critici de azi, adevaratii critici, nu par sa scrie la \u00eent\u00e2mplare, robiti si zdrobiti p\u00e2na la lesin admirativ de asediul \u201enoii literaturi\u201c, ci dupa un plan si cu o viziune cuprinzatoare, pe termen lung asupra literaturii rom\u00e2ne despre care dau seama. Epoca, \u00een definitiv istoriceste scurta, a excluderii si lipirii etichetei \u201eexpirat\u201c a expirat ea \u00eensasi. Noii critici \u00eei trezesc din somn pe uituci, pe lenesi ori pe cititorii pe sarite. Au \u00eenceput sa scrie temeinic despre cei dinaintea lor si, cu ochi mai \u201evigilenti\u201c despre cei din generatia lor si a \u201ecelor ce vin\u201c si vor mai veni. Tabloul \u00eencepe sa devina impresionant si e tot mai dificil de cuprins cu o singura privire: \u00eesi pierde regalitatea vaz\u00e2nd cu ochii ideea unor istorii ale \u201eliteraturii rom\u00e2ne de la origini si p\u00e2na \u00een prezent\u201c, profil\u00e2ndu-se aceea a unui prezent multiplu, plin cu mai multe straturi de vechime, ca o Sarmisegetuza nedevastata. Se vad mai bine si copacii, dar si padurea din care ei fac parte. Viziunea catastrofica asupra scrisului literar rom\u00e2nesc lasa loc uneia restauratoare: este meritul cel mai important al noilor critici care, ca si unii dinaintea lor, par nascuti maturi, daca nu \u201ebatr\u00e2ni\u201c, prin talent, vocatie constructiva, viziune echilibrata si gustul proiectelor pe termen lung, angajate p\u00e2na unde cei prea grabiti cu prezentul nu pot sa mai vada viitorul. Un exemplu, paradigmatic, poate fi Daniel Cristea-Enache, critic nascut cu ochii deschisi asupra unei generatii contestate dupa ’90, generatia \u201960: o atesta primele lui carti \u00eencep\u00e2nd cu \u201eConcert de deschidere\u201c (2001), \u201eBucuresti Far West. Secvente de literatura rom\u00e2na\u201c (2005), continu\u00e2nd cu \u201eTimpuri noi\u201c (2009), \u201eLyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stanescu (2010) si recentul proiect de cercetare intitulat \u201eGeneratia ’60: discursul artistic si discursul critic. Neomodernismul\u201c. Caracterul secvential al proiectelor noii critici nu exclude ci implica o viziune cunoscatoare de ansamblu asupra literaturii si duratei literare: ei scriu din prezent despre viitorul literaturii \u201emostenite\u201c si citesc cu un ochi instruit de trecut productia curenta. Din aceeasi temeinica \u201eechipa\u201c, dar diferit si distinct, Paul Cernat, protagonistul subtil si echilibrat al unei recente dezbateri literare \u00een care polemica aproape cordiala este admirabil reabilitata si vindecata complet de spuzeala pamfletara, priveste cu ochi lucid mostenirea generatiei ’60 si descopera acolo, \u00een \u201eexpirati\u201c, mari scriitori ai trecutului asa de apropiat si at\u00e2t de \u201e\u00eendepartat\u201c. Sub condeiul lui si al altor c\u00e2torva, acesti \u201eexpirati\u201c \u00eencep sa prinda viata si chiar sa \u00eentinereasca: literatura se naste din nou! Paul Cernat specula si prezuma \u00een urma cu c\u00e2teva saptam\u00e2ni asupra posteritatii critice a lui Fanus Neagu caut\u00e2ndu-i probabil chipul literar si \u00eentr-un \u201eJurnal cu fata ascunsa\u201c, ultima carte a unui scriitor plecat de cur\u00e2nd si dat disparut, \u00eentr-o calatorie \u00een stufarisurile din Balta Brailei, cuibarul mitic al mai multor mari scriitori rom\u00e2ni. \u00cen \u201eComentariile critice\u201c din Rom\u00e2nia literara, Paul Cernat scrie despre volumul \u201eFanus Neagu. Povestirile magice\u201c de Viorel Coman (Ed. Istros, Braila 2011) si desprinde de acolo meritele unei carti care, conchide el admirativ, reprezinta \u201eo redestelenire a lecturii\u201c si \u201eun reper \u00een perspectiva necesarei schimbari de paradigma a receptarii\u00bb lui Fanus Neagu\u201c. Cu alte cuvinte: propunerea unei grile de lectura pentru o literatura care, citita cum trebuie, reveleaza un mare scriitor. Este vorba asadar despre educatia lecturii si instruirea unui cititor deschis astfel seductiei puternice pe care povestirile memorabile ale lui Fanus Neagu o pot exercita doar asupra cui stie sa citeasca. Din perspectiva lecturii adecvate, \u201emetaforita\u201c si stilul \u201e\u00eenflorit\u201c, ca o ploaie grea de culori si parfumuri de care autorul \u201eScaunului singuratatii\u201c a fost deseori criticat, devin superflui, acuzatii ce cad \u00een gol, pe scurt, prejudecati nascute din ignoranta. Ce fel de \u201epadure\u201c este aceea \u00een care creste \u201ecopacul\u201c literar al lui Fanus Neagu? \u2013 e \u00eentrebarea al carei raspuns \u2013 cod literar \u2013 poate orienta lectorul catre centrul autentic al padurii literare ce-i sta \u00een fata. Detas\u00e2ndu-se ferm dar cu eleganta critica de bufeurile encomiastice \u00eent\u00e2lnite \u00een cartea recenzata, Paul Cernat nu ezita pe de alta parte sa scoata \u00een prim plan meritele volumului, calitatile unei carti ce poate reprezenta, cum scrie, o \u201eschimbare de paradigma a receptarii\u201c. Din aceasta perspectiva, cea mai pretioasa si importanta calitate a cartii ce-i sare \u00een ochi, sau pe care o amplifica prin propria contributie, consta, scrie criticul, \u00een \u201erepozitionarile din al doilea capitol (Timpul Baraganului) referitoare la mutarea a ceea ce E. Lovinescu numea \u00abplacenta literaturii rom\u00e2ne\u00bb din nordul moldav al lui Eminescu si Sadoveanu spre Sudul si Estul tarii. Adica spre \u2013 \u00een termenii lui Vasile Bancila \u2013 \u00abspatiul Baraganului\u00bb, legitimat estetic \u00een anii ’60 prin povestirile lui Stefan Banulescu, Fanus Neagu sau (postum) Vasile Voiculescu, dar si prin proza lui Zaharia Stancu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Nicolae Velea, D. R. Popescu, Constantin Toiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din pacate, Al. Sahia)\u201c. Desenarea unei \u201eharti\u201c cuprinzatoare a genului proxim din care fac parte \u201epovestirile magice\u201c din Balcania, din \u00cengerul a strigat sau Scaunul singuratatii deschide (doar deschide!) calea catre specificitatea inconfundabila si originalitatea frapanta a lumii din povestirile si povestile romanesti ale lui Fanus Neagu. Un prozator care a scris c\u00e2teva din cele mai profunde pagini consacrate \u00een literatura noastra unei Braile balcanice si orientale, \u201ecaut\u00e2nd cu marul catargului \u2013 cum spune memorabil un personaj al sau \u2013 nu Vestul Europei, ci Istanbulul, Smirna, Pireul, Alexandria\u201c \u2013 spatiu si lume populate si modelate \u00een creuzetul unei civilizatii stravechi: un colt imaginar din acea \u201eromanie orientala\u201c asupra careia se oprise N. Iorga \u00een \u201eBizant dupa Bizant\u201c. E acolo o veritabila cale regala dintr-o traditie literara \u00een care si-au mai lasat urmele si Gala Galaction cu \u201eGloria Constantini\u201c, Panait Istrati dar si Odobescu sau, mai ales, acel Sadoveanu, amestec inextricabil de bizantinism si luminism, din \u201eUtopia cartii\u201c a lui N. Manolescu. Nicaieri \u00een povestirile lui \u201emagice\u201c ori \u00een romanele din aceeasi rama mitica si fabuloasa scriitorul nu \u201ereconstituie\u201c propriu vorbind o tara, un spatiu, un tinut si un timp ci doar restituie aburul vechimii \u00een care eroii lui rasufla cu rasuflarea altei lumi, exotice si necunoscute. Scriitorul are un suflet liric, iar poetica lui e de natura metafizica, lumea sa este una veche, de \u201eregi detronati\u201c, ce-si traieste agonia \u00eentr-un spasm de vitalitate baroca, \u00eentr-o enclava mitologica. Cea de-a doua observatie profunda si pertinenta pe care o face Paul Cernat pe seama cartii trimite la consideratiile lui Viorel Coman privind \u201esincronizarea prozei rom\u00e2nesti post-realist socialiste nu at\u00e2t cu modelele occidentale marcate de criza epicului si vlaguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modelele periferice emergente precum realismul magic sud-american, proza provinciala a Sudului faulknerian sau noua proza sovietica a siberienilor, pe fondul resuscitarii temelor balcanice sau sud-est-europene.\u201c Continu\u00e2nd sa defineasca diferenta specifica a acestui colt al hartii literare din anii ’60, criticul scrie si citeaza: \u201eRevelatoare e si observatia privind umplerea prin povestirile realist-magice din literatura anilor ’60 a unui gol mitologic local, atestat de cercetarile lui Romulus Vulcanescu: \u00abRealismul magic \u2013 una dintre primele forme romanesti ale netarmuririi realismului practicat \u00een anii dogmatismului literar \u2013 formeaza cel mai modern raspuns provocarilor anilor ’50 (…) \u00cen cele douasprezece harti \u00een care prezinta si analizeaza rasp\u00e2ndirea miturilor pe teritoriul Rom\u00e2niei, Romulus Vulcanescu, \u00een Mitologie rom\u00e2na, prezinta Baraganul ca pe un spatiu sec, cu c\u00e2teva mituri care \u00eesi prelungesc aria de rasp\u00e2ndire dinspre Moldova, dinspre curbura Carpatilor sau dinspre Dunare, \u00een rest, un gol mitologic. Or, cele 60 de povestiri scrise \u00een primele decenii postbelice au un fond recuperator exemplar. Omul acestor locuri \u2013 fie ca traieste \u00een Balta Brailei, fie \u00een Balta Borcei sau \u00een miezul Baraganului \u2013, este un om vechi al pam\u00e2ntului, cu o mare putere de a trai \u00een orizont magic.\u00bb\u201c \u00cen albia secata si demitizata a acestui spatiu vast, Fanus Neagu arunca la loc miturile izgonite si urca din nou, pe peretii caselor pustiite, icoanele \u201epovestilor magice\u201c: pierdut \u00een Balcania, ca \u00een Baraganul cu ciulini al lui Panait Istrati, scriitorul re\u00eensufleteste cu literatura lui un regat devastat. \u201eMiza majora (a cartii lui Viorel Coman) \u2013 scrie criticul \u00een \u00eencheierea comentariului sau profund si recuperator \u2013 ram\u00e2ne aceea de a contracara, cu argumente estetice, valul gros de inertii ce bruiaza receptarea acestui valoros scriitor si spectaculos personaj, mai ales dupa 1989, de multe ori \u00een absenta unor lecturi atente sau suficiente.\u201c Noii critici, subtili, eruditi si exemplari \u00een constiinciozitatea misiunii lor, totusi educative!, pot face sa taca vocea cioclilor: cu asemenea critici si cititori l\u00e2nga ei, marii scriitori \u201eexpirati\u201c cu forta traiesc si vor trai, \u00een ciuda mortii lor aparente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O acuzatie la moda care \u00eencepe sa piarda teren si sa-si epuizeze continutul mincinos si sensul fals devine, din ce \u00een ce mai vizibil, aceea cu privire la soarta \u201eexpiratilor\u201c care si-au scris cartile \u00een a doua jumatate a secolului trecut: mai precis, e vorba despre mostenirea literara a generatiei ’60 si a doar… Cite\u0219te mai mult »Fanus Neagu – pierdut si regasit in Balcania…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5564,5786,124],"class_list":["post-16609","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-barbu","tag-fanus-neagu","tag-nicolae-manolescu"],"views":1723,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16609","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16609"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16609\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16609"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16609"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16609"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}