{"id":16593,"date":"2013-09-13T18:12:06","date_gmt":"2013-09-13T16:12:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16593"},"modified":"2013-09-13T18:12:06","modified_gmt":"2013-09-13T16:12:06","slug":"nu-aveai-voie-sa-stai-la-coada-pe-vremea-aia-imbracat-in-uniforma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-aveai-voie-sa-stai-la-coada-pe-vremea-aia-imbracat-in-uniforma\/","title":{"rendered":"\u201eNu aveai voie sa stai la coada pe vremea aia imbracat \u00een uniforma\u201c"},"content":{"rendered":"

Continuam seria interviurilor de istorie orala cu \u201escrisoarea\u201c Sabinei Lungu, un dialog cu tatal ei despre uniforma militara \u00een anii 80.<\/strong><\/em>
\nDraga tata,
\nSa stii ca ti-am gasit sacul de merinde. N-avea genade \u00een el, asa ca mi l-am \u00eensusit. \u00cemi aminteste de tine.
\nCredeam ca \u00eel cunosc pe omul acesta destul de bine, credeam ca \u00eei cunosc ascunzisurile g\u00e2ndurilor si \u00eent\u00e2mplarile traite printre pistoale, ordine si oameni batosi, exagerat de batosi. Pierdeam \u00eensa din vedere, nuantele vocii cu exclamatiile, retorica, evidentul, furia \u00eencarcerata si dezamagirile si parerile ei de rau si privirea interogativa cu tot cu ironia ei nostalgica si amuzata.
\nM-am \u00eentors la omul care, atunci c\u00e2nd eram copil de scoala sau pe aproape, m-a luat pentru prima si singura data \u00eentr-un poligon de trageri. Entuziasm, icnete, galagie, emotie, at\u00e2ta eram de fericita! Mi-a v\u00e2r\u00e2t doua gogosi mici de vata portocalie \u00een urechi, chircite si apasate \u00eenainte, expandate \u00eendeajuns de mult c\u00e2teva secunde mai apoi, astfel ca n-am mai auzit mare lucru. Mi-a pozitionat trupul si bratele amar\u00e2te si mi-a asezat pistolul \u00een m\u00e2na, orientat catre tinta. Era l\u00e2nga mine, dirij\u00e2ndu-mi fiecare miscare.
\nTensiune. G\u00e2ndeam ca eram si eu mare si importanta, din moment ce aveam pistol. Degetele mele minuscule, neglijabile, erau asezate pe tragaci, iar ale lui, expansive, mari, paterne \u2013 deasupra degetelor mele, tot pe tragaci. A fost demult.
\nSi mai demult s-a \u00eent\u00e2mplat Scoala Militara la Sibiu, Academia Militara la Bucuresti, toata treaba rece si oficiala despre militari, arme, morti, operatiuni, revolutie, forta, ceva masculin s-ar zice, ceva violent, crud, aprig, regulamentar… Asa sa fie? Cred ca e si suflet \u00een toata povestea, mult suflet.
\nAm pornit pe firul asta de g\u00e2nd de la sacul de merinde decolorat, at\u00e2rnat de usa sifonierului, \u00een care de regula se cara carti si fotografii, mai exact orice altceva dec\u00e2t merinde sau grenade. Ma \u00eentreb cum arata el \u00eembracat \u00een haina militara, cu vreo douazeci si cinci, treizeci de ani mai t\u00e2nar?
\nNu haina face pe om, dar \u00een mod sigur \u00eei reaminteste povesti, iar retrospectiv, \u00een cazul de fata, le si naste prin forta detaliului. Haina militara ma duce cu g\u00e2ndul asadar, la un simbol \u00een mod evident, la o reprezentare identitara \u00eempartasita, dar pe l\u00e2nga toate acestea, pe l\u00e2nga \u00eenregimentare si norma, camufleaza un suflet si pastreaza o poveste.
\nNe imaginam, deci, haina militara a anilor ’80 \u00een toate acceptiile sale: vizuala si sensibila. Lipsuri, revolutie, moarte. Complicat. Iar acum, c\u00e2nd spun haina militara, nu ma refer la o c\u00e2rpa, ci la un om, la o viata, la o experienta, la o voce, poate dintr-un impuls fals metafizic de metaforizare, de asociere.
\nCe \u00eensemna, cum arata, cum era perceputa, ce presupunea la nivel de norma, ce reguli si comportamente instituia si ce interdictii? Te apara de moarte? \u00cen mod sigur nu, sau nu \u00eentre coordonate fixe si sigure, dar te ridica la rangul de simbol si dainuiai \u00een moarte, deveneai brusc ceva mult mai interesant dec\u00e2t atunci c\u00e2nd erai viu \u2013 fascinante mecanismele psiho-simbolice si de reprezentare ale umanului, geniale de-a dreptul.
\nC\u00e2t de natural si c\u00e2t de obisnuit ti se pare atunci c\u00e2nd te \u00eentreb de pistoale, de instructii, de lupta. Esti calm la timp, ironic la timp, serios la timp, milos si sobru la timp, iertator la timp \u2013nuante! oricum intransigent si drept. \u00cemi vorbesti despre pericol, despre moarte, despre durere din aceeasi postura si consistenta de spirit, \u00een acelasi fel \u00een care \u00eemi povestesti ce ai servit la micul dejun. si tot ce spui, tot ce faci, e viata, curge lin si totul e firesc, vertical si la ordine, ca \u00een armata. Sa purcedem asadar, draga tata, caci eu te ascult cu drag.
\nSabina Lungu<\/p>\n

Si spune-mi de toale, despre uniforma…
\nDa, deci uniforma era de doua feluri la toate armele. Pentru cadre, adica ofiteri si subofiteri, uniforma care era… tinuta de instructie si de campanie si tinuta de oras. tinuta de campanie era aceeasi ca si la militarii \u00een termen si pentru cadre si avea un veston, un pantalon de tip pana care se baga \u00een bocanci si bocanci, boneta… iar pentru campanie se mai purta casca de otel, de protectie. tinuta de oras era compusa dintr-un veston, un pantalon drept, sau… veston si pantalon de cizma si se purta dupa caz, la pantalon drept se purtau pantofi, la pantaloni de cizma se purtau cizme. Era tinuta de vara si tinuta de iarna, tinuta de vara era pentru cadre, era dintr-un tergal, iar tinuta de iarna dintr-o stofa de l\u00e2na, se numea camgarn si cadrele aveau pentru vara corespunzator sapca de vara, facuta din aceeasi p\u00e2nza ca si costumul si pentru iarna sapca de iarna, facuta din stofa de care am spus. Pentru iarna mai exista si caciula. Militarii \u00een termen aveau tinuta tot formata din veston, pantalon pentru bocanc, manta pentru iarna, boneta sau caciula. Militarii nu aveau tinuta de oras, aveau numai tinuta de instructie si… uniformele erau diferite \u00een functie de arma, existau trupe terestre care aveau un tip de uniforma, aviatia militara care avea acelasi tip de uniforma, numai ca avea alta culoare, era bleu, spre deosebire de asta, care era kaki si marina militara, care avea uniforma bleumarin, dar cu alta croiala. Costumul de oras era la doua r\u00e2nduri, nu la un singur r\u00e2nd, la doua r\u00e2nduri de nasturi si ma rog, marina avea mai multe uniforme… si de oras si avea si bleumarin si uniforma alba, militarii si ofiterii \u00een special, subofiterii n-aveau, ofiterii aveau si tinuta de parada, asa se numea, care era bleumarin la toate armele, deosebirea fac\u00e2ndu-se prin culorile de la sapca si de la vipusca, care simbolizau arma.
\nCe este o vipusca?
\nVipusca este o bucata de material care este \u00een lungul cusaturii pantalonului, cracului pantalonului pe partea exterioara si fiecare arma avea, ma rog nu fiecare arma, anumite tipuri de arma aveau culori specifice. Aproape toate armele tehnice aveau culoarea neagra, infanteria avea culoarea rosie, granicerii aveau culoarea verde deschis, v\u00e2natorii de munte verde \u00eenchis, marina avea culoarea neagra, medicina militara avea culoarea visinie, pe un material de catifea, pentru ca culoarea visinie o aveau de exemplu si pompierii, dar pe un material obisnuit, nu din catifea, trupele de securitate aveau culoarea albastra, militia avea culoarea rosie, dar deosebita fata de culoarea rosie a infanteriei, avea un rosu mai \u00eenchis un pic. Bine\u00eenteles, militia avea uniforma gri-bleu. Iar aviatia si ce tine de aviatie, avea culoarea bleu si cu… ma rog, culoarea armei era tot un bleu, bleu deschis.<\/p>\n

Accesoriile?
\nAccesoriile… uniforma de pe vremea… din timpul anilor ’50 p\u00e2na \u00een ’89 era un model sovietic… renuntase la epoletul clasic dinainte de ’44, care era prins \u00een uniforma si au fost \u00eenlocuiti cu epoleti detasabili, \u00eensemnele de grad care erau niste barete pentru ofiteri, au fost schimbate cu stele, ca la armata sovietica. Emblema de la sapca si de la toate celelalte palarii era stema tarii din momentul respectiv, p\u00e2na p\u00e2n anii ’70 a fost o stea rosie pe care scria RPR, dupa care a fost schimbata cu stema Republicii Socialiste Rom\u00e2nia. Acuma este cu stema actuala a Rom\u00e2niei, uniforma \u00een sine nu s-a schimbat foarte mult, s-a mai modernizat un pic, \u00een sensul ca au fost date mai multe elemente de vestimentatie, exista geci, exista scurte, \u00eenainte nu prea erau. Exista \u00een continuare si mantaua, pentru cine vrea s-o poarte, pe la diverse arme.<\/p>\n

Astea ti le dadeau \u00een Scoala Militara?
\nNu, \u00een Scoala Militara purtai tinuta, ma rog, pentru cazul meu, exista o tinuta de instructie care era asemanatoare cu tinuta militarilor \u00een termen, cu niste deosebiri, era vorba de epolet, care avea o dunga portocalie si ma rog, emblema de la sapca, boneta s-asa mai departe, era colorata, nu era din tabla pur si simplu. si exista si o tinuta de oras, care era foarte asemanatoare cu tinuta ofiterilor si subofiterilor: veston, pantalon, pantof, camasa alba, cravata, sapca. \u00cen plus, fata de militarii \u00een termen, noi mai aveam manta de ploaie, care se purta toamna-primavara sau c\u00e2nd ploua. si bine\u00eenteles, manta de oras…<\/p>\n

Astea trebuia sa le porti tot timpul?
\nAt\u00e2ta timp c\u00e2t erai \u00een garnizoana, trebuia sa porti uniforma. Nu aveai voie sa te \u00eembraci \u00een tinuta civila daca erai \u00een \u00eenvoire sau chiar \u00eentr-o \u00eenvoire mai lunga de… chiar daca locuiai \u00een oras, \u00een orasul respectiv, asa era, era interzis sa iesi \u00eembracat civil. Da’ unii mai ieseau \u00eembracati civil. Cei care locuiau acolo sau care aveau haine civile pe la rude sau prin alte parti. Dar \u00een pricipiu nu era voie, trebuia sa porti uniforma. Numa \u00een permisii, \u00een vacante, bine\u00eenteles, atuncia te \u00eembracai civil.<\/p>\n

La Sibiu c\u00e2nd ieseai…
\n\u00cen \u00eenvoire, \u00een oras. Da.<\/p>\n

Ieseai \u00een uniforma…
\n\u00cen uniforma de oras. Care uniforma trebuia sa fie curata, calcata, adica trebuia sa ai un anumit aspect frumos, militarilor li se cerea, pe l\u00e2nga disciplina si o anumita tinuta, trebuia sa fii barbierit, hainele sa fie calcate, pantofii sa fie stralucitori, nasturii si toate astea de stralucesc trebuiau sa fie curatate si sa fie stralucitoare, sa nu fie ruginite, terne… si trebuia sa fii tuns, evident.<\/p>\n

C\u00e2nd ieseai, aveai voie sa mergi peste tot \u00eembracat asa? Parca nu…
\nDa. Aveai niste locuri unde nu aveai voie sa mergi \u00een \u00eenvoire. \u00cen toate localurile de categoria a doua sau a treia, adica \u00een bombe si spelunci si mai aveai niste zone interzise, unde, pentru ca atuncia asa era, unde erau cazati strainii de regula, nu aveai voie sa mergi ca sa nu cumva sa iei legatura cu ei si sa vinzi secretele tarii (ironic). tineam cont, pentru ca atunci c\u00e2nd ieseam, \u00een fiecare zi c\u00e2nd era \u00eenvoire, de fapt, \u00een fiecare zi exista o patrula sau mai multe patrule ale garnizoanei si te \u00eencarcai de pedepse daca te prindea pe unde nu trebuie sa fii.<\/p>\n

Ati fost si \u00een locuri unde n-aveati voie… stii, acolo…
\nPai acolo n-aveam voie, da mergeam noi. Acolo era un restaurant, o bodega d-asta nenorocita, da’ noua ne placea acolo, ca se m\u00e2nca bine si ieftin. Se m\u00e2nca pui la rotisor si pentru ca puiu-ala la rotisor se facea \u00een aceeasi \u00eencapere unde se m\u00e2nca, c\u00e2nd… c\u00e2nd… c\u00e2nd ieseai de-acolo, miroseai a pui prajit vreo doua zile, da. Ei… se prindeau, da’ daca nu te gaseau acolo \u00een locul ala, degeaba se prindeau. Hotul neprins, negustor cinstit, nu?<\/p>\n

Cum arata o instructie?
\n\u00cen principiu arata destul de rau. Adica trebuia sa mergi mult pe jos p\u00e2na la poligonul de instructie, acolo faceai instructie, ceea ce \u00eensemna efort oricum, cu toate catrafusele pe tine si tre’ia sa te si \u00eentorci. Poligonul nostru de instructie era la vreo zece kilometri distanta. De fapt, cred ca erau vreo doispe. Deci asta \u00eensemna ca \u00eentr-o zi de instructie, numa’ de dus p\u00e2na acolo si de \u00eentors, faceai douaspatru de kilometri, plus ce te mai \u00eenv\u00e2rteai pe-acolo.
\nCatrafuse???
\nPai… erai \u00eembracat ca si la campanie. Era ca si cum ai merge la razboi, ca asta este ideea, sa te instruiesti cu lucrurile pe care le folosesti \u00een campanie, \u00een lupta, si-atunci aveai \u00een afara de… tinuta despre care am vorbit, aveai o ranita \u00een care aveai tot felul de lucruri, cum ar fi completul antichimic, care era o salopeta din cauciuc, pe care trebuia sa ti-o pui daca exista un atac cu arme chimice… aveai un pachet de alarma, unde aveai \u00eencep\u00e2nd de la periuta de dinti, pasta, sapun, prosop, ciorapi de schimb vreo trei perechi,… crema de ghete, perie, gamela, lingura, furculita, cutit, gamela era o chestie din care m\u00e2ncai, ai \u00eenteles, nu? Asa, un vas asa, din metal. Da… alea nu umblai la ele, alea le carai dupa tine orice-ar fi, \u00een ranita aia, nu umblai la ele. Dec\u00e2t daca… aveai instructie mai multe zile si-ti aduceau m\u00e2ncarea-n c\u00e2mp, cu marmite si atuncia-ti foloseai gamela si lingura, dupa care le spalai frumos si le puneai \u00eenapoi, dar la alea nu umblai altfel. Ei si dupa toate povestile astea mai aveai, ma rog, alte lucruri personale pe care puteai sa ti le pui \u00een ranita… aveai o foaie de cort, o casca de otel si armamentul: pistolul mitraliera, geanta port-\u00eencarcatoare, noi mai aveam si pistol TT la vremea aia, masca contra gazelor, sacul de merinde si lopata mica de infanterie pe care-o aveai prinsa de centura ca sa-ti sapi adapost individual daca… ma rog, \u00een caz de atac s-asa mai departe.<\/p>\n

Era enervanta?
\nCine, lopata? Da, destul de enervanta ca ti se balabanea pe fund si te tot batea si toate lucrurile astea purtate pe centura \u00eengreunau centura si-ti \u00eengreunau miscarile…<\/p>\n

C\u00e2te kilograme carai?
\nPai cu totul si cu totul, cu toate astea, vreo treizeci, \u00eentre douascinci si treizeci. A… si mai aveai un sac de merinde cu doua grenade si acolo-n sacul ala era de presupus ca ai m\u00e2ncare, da’ la instructie nu se dadea m\u00e2ncare, m\u00e2ncarea dupa instructie. Da, asa \u00eei zicea, sac de merinde, era compartimentat, aveai unde sa pui si… a! si mai aveai si un bidon de aluminiu \u00een care sa ai apa… da, bidon de aluminiu, \u00eembracat asa \u00een postav, cu curele de prindere, ca sa ti-l agati de ranita sau de centura.
\n\u00cen scoala Militara noi ne asiguram curatenia si trebuie sa stii ca era foarte, foarte curat, \u00eencep\u00e2nd de la toalete si termin\u00e2nd cu spatiile de \u00eenvatam\u00e2nt si dormitoarele si tot, era foarte curat pentru ca aveam obligatia sa ne facem curatenie, neav\u00e2nd cine sa ne faca si pentru ca spatiul era mic pentru fiecare, eram destul de multi, de exemplu, eu dormeam \u00eentr-un dormitor cu douazeci si unu de paturi suprapuse si spatiul era foarte mic pentru fiecare si atuncia trebuia sa fie ordine desav\u00e2rsita ca sa nu te \u00eencurci \u00een spatiul ala. Totul trebuia sa fie foarte curat pentru ca sa nu existe \u00eembolnaviri, epidemii si lucruri de-astea si noi ne faceam totul… Curatenie, inclusiv \u00een exterior, noi ne sp\u00e3lam vasele…<\/p>\n

Hainele?
\nTinuta de vara ti-o spalai s\u00e2mbata c\u00e2nd plecai \u00een oras ca sa aiba timp sa se usuce si alea de iarna le luai acasa si le spalai sau le dadeai la curatatorie… si trebuia sa-ti \u00eengrijesti tinuta pentru ca… chiar daca veneai plin de noroi de la instructie, aveai la dispozitie jumatate de ora-o ora sa-ti cureti armamentul si tinuta, sa-ti faci bocancii, sa fie totul ca si cum ai fi scos din cutie \u00een momentul ala.<\/p>\n

Si daca te prindea \u00eemputit sau cu bocancii nespalati?
\nPuteai sa primesti pedepse, cum ar fi de exemplu, pentru tinuta neglijenta puteai sa nu mai ai voie… sa iesi \u00een \u00eenvoire, puteai sa primesti o mustrare care se trecea la dosar, pentru tinuta cam at\u00e2ta, nu mai mult, nu se dadea arest sau lucruri de-astea.<\/p>\n

Si c\u00e2nd ieseai \u00een oras si erai \u00eembracat…
\n\u00cen tinuta de oras… care trebuia sa fie curata, sa n-aiba pete, sa n-aiba noroi, sa fie calcata, evident.<\/p>\n

Te simteai asa… cumva?
\nDa, era dragut, ne simteam bine. Trebuia sa ai la tine batista, oglinda, pieptan, chiar daca erai tuns la chelie. C-asa era regula. Trebuia sa ai pantofii facuti, ciorapii sa fie \u00een stare buna, sa nu at\u00e2rne, da… si sa nu fie de alta culoare sau… ca fiecare subunitate care iesea \u00een \u00eenvoire, ca se iesea cu subunitatea, nu ieseai asaaa… te prezentai la poarta cu subunitatea, cei \u00eenvoiti ca nu toata lumea iesea si ofiteru’ de serviciu verifica sa ai ce ti-am spus, batista, pieptan si oglinda, sa ai ciorapii aia care trebuie, pantofii sa fie facuti, sa straluceasca, tinuta sa fie calcata, fara pete, pentru ca pentru o chestie de-asta te \u00eentorcea \u00eenapoi, nu-ti dadea voie sa iesi. Sa ai nasturii toti cusuti, sa nu-ti lipseasca niciun nasturel, sa fie lustruiti, s-aia se lustruiau si… cam at\u00e2t.<\/p>\n

Aveai arme la tine?
\nNu, nu. Armele le purtam numai la instructie.<\/p>\n

Si cum si c\u00e2nd ti-ai spart capul?
\nNu-mi placea sa port casca de otel si cu oricare prilej, c\u00e2nd nu ma observa comandantul, mi-o dadeam jos… si eram la c\u00e2mp la instructie si cum eu aveam casca \u00een m\u00e2na, m-am \u00eempiedicat de-o brazda si m-a lovit aruncatorul de grenade exact \u00een cap si mi l-am spart (firesc). Dupa care comandantul mi-a spus, \u201epai vezi, ma, daca purtai casca nu-ti spargeai capul\u201c, bine, ceea ce nu \u00eenseamna ca am purtat-o dupa aceea.<\/p>\n

Si iarna, cand erai de serviciu la bariera?
\nAm stat si-am citit, \u00een timp ce ningea. Mai scuturam cartea de zapada, mai citeam…<\/p>\n

Da’ nu crapai de frig?
\nBa da, da rabdai, n-aveai ce face… Nu, hainele erau bune, ti-era frig pentru ca stateai pe loc, nu puteai sa te misti foarte mult… faceai zece pasi \u00eentr-o directie, zece \u00een alta, dar nu puteai sa pleci de-acolo, sa alergi, ce stiu eu ce sa faci.<\/p>\n

Manusi aveai?
\nAveam si manusi. Nu erau din l\u00e2na, erau din PNA sau din bumbac, mi se pare si mai aveai o supra-manusa din foaie de cort, adica manusa-n manusa.<\/p>\n

Pe cap?
\nCaciula.<\/p>\n

\u00ceti \u00eenghetau urechile, ai?
\nNu-ti \u00eenghetau pentru ca daca era frig, te lasau sa-ti dai jos urechile. Caciula avea niste urechi care \u00eeti acopereau ceafa si… urechile. Da’ numa’ daca era foarte frig, nu-ti dadea voie toata ziua sa faci treaba asta.<\/p>\n

Cizme?
\nNu, bocanci.<\/p>\n

\u00ceti cadeau picioarele…
\nNe mai \u00eenghetau. Daca stateai pe loc, bine nu p\u00e2na acolo c\u00e2t sa ti le taie, degetele, da’ mai \u00eenghetau.<\/p>\n

Ghetele vi le dadeau c\u00e2nd primeati uniforma?
\nDa, primeai tot, de la bocanc si ciorap, izmene, chiloti, camasa, tot. Da, da, un singur r\u00e2nd. Aici era necazul, ca daca veneai de la instructie si trebuia sa intri de serviciu, aveai foarte putin sa ti-o pui la punct, adica s-o calci, s-o cureti de noroi, de mizerie, asa, sau s-o usuci si acolo c\u00e2nd intrai de serviciu trebuia sa te prezinti ca si cum atunci erai scos din dulap.<\/p>\n

Pai si ce faceai, mergeai cu alea ude?
\nPai mergeai cu alea ude, da. Bine daca aveai timp, puneai fierul de calcat putin pe ele si le uscai. Ghetele daca erau ude, nu straluceau daca le dadeai cu crema, fiind ude. Puteai sa dai cu juma’ de kil de crema pe fiecare si tot nu straluceau. Nu prindeau lustru din cauza ca erau ude, asta era chestiunea. P\u00e2na se uscau, nu straluceau.<\/p>\n

Era si-o chestie nasoala cu bocancii, parca…
\nChestia nasoala cu bocancii am patit-o eu, da’ dup-aia i-am schimbat, pentru ca erau cuiele batute \u00een toc invers, adica cu floarea \u00een jos si pe masura ce se tocea tocul, \u00eeti \u00eempingea cuiu’ \u00een calc\u00e2i si asta era, dupa care tot \u00eencepeai sa scoti din ele ca \u00eencepeau sa te deranjeze foarte tare, dupa care \u00eeti pica tocu’ si te duceai sa te certi cu ala de la magazie sa-ti dea alta pereche. Pai trebuia sa te certi, pentru ca bocancii astia aveau un termen de durata, nu se schimbau la doua luni, ba mi se pare ca se schimbau la doi ani. si-atunci \u00eenseamna ca tu… tie ti-a dat suplimentar, \u00een afara normei, o pereche de… bine, nu te lasa sa umbli sc\u00e2lciat, da’ te trecea acolo ca ai de plata sau ceva.<\/p>\n

sNota: aici am aflat ca exista \u201eun soi special\u201c de ciuperca a piciorului, numita ciupercuta tip M.Ap.N.t<\/p>\n

C\u00e2t dura scoala?
\nScoala Militara atuncia dura trei ani. Dupa Scoala Militara, puteai sa faci o facultate civila sau puteai sa faci Academia Militara, care dura doi ani si exact ca si-acum, aia era un fel de master.<\/p>\n

Academia Militara era \u00een Bucuresti. Uniforma era diferita?
\nNu. La Academia Militara deja erai ofiter pentru ca nu puteai sa dai examen la Academie imediat dupa scoala de Ofiteri. \u00cen primul r\u00e2nd ca trebuia sa fii la vremea aia, acuma nu mai exista gradul asta, tre’a sa fii locotenent major…. pentru cei de la Ministerul Apararii Nationale trebuia sa mai faci si o gramada de cursuri: curs de comanda companie, curs de comanda batalion s-asa mai departe. si-abia dupa aceea, primeai aprobare sa sustii examenul la Academia Militara. Dar cel mai devreme puteai sa sustii c\u00e2nd erai locotenent major. Mai t\u00e2rziu, aproape oric\u00e2nd. Dar nu te admitea \u00eenainte sa fii locotenent major. Io am intrat la scoala Militara \u00een 1980 si am terminat \u00een 1983 si la Academie am intrat \u00een 1989 si am terminat \u00een 1991, c\u00e2nd eram deja locotenent major, adica \u00eendeplineam criteriile.
\nDupa ce am terminat scoala Militara nu am purtat uniforma dec\u00e2t \u00een anumite situatii, c\u00e2nd se ordona sa purtam uniforma, dar nu \u00een misiune, noi misiunile le faceam \u00eembracati civil… pentru ca asa era regula. Nu prea ne expuneam \u00eembracati \u00een uniforma si ma mai \u00eembracam \u00een uniforma c\u00e2nd eram ofiter de serviciu pe unitate. \u00cen rest, \u00een activitatile noastre, ne duceam \u00eembracati civil.<\/p>\n

Si umblai dupa Ceausescu \u00eemracat civil?
\nPai da, ca Ceausescu era civil.<\/p>\n

Pai tu nu erai.
\nPai eu nu eram, dar toti cei care \u00eel \u00eensoteau pe Ceausescu, mai putin aghiotantul lui, care era \u00eembracat \u00een uniforma, toti ofiterii care erau si \u00eei asigurau paza si securitatea locurilor unde era, erau \u00eembracati civil.
\nSe organizau parade militare o data la… la \u00eenceput se organizau \u00een fiecare an, dupa aceea se organizau la cinci ani, numai la anii jubiliari, ca sa elimine costurile, ca parada militara costa. Unitatile noastre, pe vremea lui Ceausescu, nu participau la parade militare.<\/p>\n

La Bucuresti c\u00e2nd veneai, erai \u00eembracat \u00een uniforma?
\nNu, nu. Numa’ de la gara p\u00e2n’ acasa.<\/p>\n

Pai si c\u00e2nd i-ai spart aluia capul cu iepurele?
\nsNota: statea la o coada, caci se vindeau iepuri. N-a spart nimanui capul cu niciun iepure, poate pentru ca \u00eenca nu apucase sa-l cumpere, era doar un fel de a spune si de a-l face sa-si aminteasca un anume context.t
\nAtuncia nu eram elev, atuncia eram ofiter. Eram \u00eembracat civil. Nu aveai voie c\u00e2nd erai \u00eembracat \u00een uniforma sa porti la tine, sa ai asupra ta sacose, plase cu cumparaturi si nu aveai voie sa stai la coada pe vremea aia \u00eembracat \u00een uniforma. Daca aveai chef sa stai la o coada, te duceai acasa, te schimbai si stateai la coada.<\/p>\n

Tu cu mama ai iesit vreodata \u00eembracat \u00een uniforma?
\nNumai dupa ce am plecat de la scoala Militara, dupa \u00eenaltarea \u00een grad. Da’ asa, \u00een mod intentionat, sa mergem undeva si io sa ma \u00eembrac \u00een uniforma, nu.<\/p>\n

Puteai sa faci asta daca vroiai?
\nBine\u00eenteles, ca era uniforma mea, puteam sa fac asta, da’ n-o faceam.<\/p>\n

Cum se uita lumea la tine c\u00e2nd erai \u00een uniforma, era o mare chestie?
\nNu… marea majoritate aveau respect pentru uniforma militara, pentru militari asa, marea majoritate, altii nu. Altii considerau ca militarii sunt niste privilegiati s-asa mai departe, ceea ce nu era adevarat. Nu aveai niciun privilegiu, ba dimpotriva, aveai foarte multe restrictii.<\/p>\n

Si la revolutie?
\nLa revolutie eram \u00eembracat cu tinuta care era obligatorie la cursuri \u00een Academie si pentru ca ne-a adus la scoala c\u00e2nd s-a dat alarma, la vremea aia nu aveam tinuta de instructie, \u00eensa aveam pantalon de cizma si cizma. Atuncia eram \u00eembracat \u00een tinuta de oras, dar cu cizme si-mi aduc aminte ca vreo doua saptam\u00e2ni nu mi-am scos cizmele din picioare, ca n-am avut prilejul.<\/p>\n

Erai la Academie?
\nDa, eram ofiter student.<\/p>\n

De ce nu te lasau sa iesi?
\nPentru ca asa s-a dat ordin pentru toata armata… toate fortele active erau concentrate \u00een unitati. Nu-ti dadea voie sa te duci acasa, trebuia sa stai acolo, erai ca-ntr-o concentrare. Era o situatie… de… lupta, ma rog…<\/p>\n

Si?
\nSi… S-am stat acolo.<\/p>\n

Doua saptam\u00e2ni?
\nEi… am stat acolo din decembrie de c\u00e2nd s-a dat alarma p\u00e2na p\u00e2n martie. Am venit cre’ca de vreo doua ori acasa.<\/p>\n

Voi n-ati iesit pe strada?
\nBa am iesit, ca ne-au scos, atunci, pe 21 si dup-aia am mai iesit cu diverse misiuni care erau aiureli, nu era nimic grozav, era o confuzie totala, o confuzie \u00eentretinuta si am tot iesit dupa tot felul de cai verzi pe pereti, p\u00e2na ne-am saturat si-am spus sa se potoleasca cu t\u00e2mpeniile.<\/p>\n

Pai si la revolutie nu ti-a fost nasol? Nu ziceau astia ca sunteti cu Ceasca si…
\nBa da, ziceau. si au vrut sa ne si omoare pe toti s-asa mai departe. Da’ nu s-a \u00eent\u00e2mplat p\u00e2na la urma. Pai era atuncia ministrul apararii unu’, Generalul Militaru, care avea el asa o suparare mare pe noi si a aranjat o chestie, sa ne adune pe toti pe stadionul Steaua, chipurile la o revista de front, dar el, de fapt, vroia sa ne omoare pe toti, de-aia a ales si stadionul ca sa \u00eencapem mai multi (foarte firesc).<\/p>\n

Si cum de nu s-a \u00eent\u00e2mplat?
\nPai mi se pare ca n-a fost de acord Iliescu, ca nu mai vroia… \u00eesi atinsese scopu’, nu mai era nevoie de nu stiu ce masacre aiurea, inutile si p’orma nu era asa negru la suflet ca ala, ca Militaru (z\u00e2mbeste).<\/p>\n

Pai \u00een piata lumea dadea m\u00e2na cu soldatii…
\nAia era vorba de soldatii de la Ministerul Apararii Nationale, noi eram soldatii de la Securitate, cu noi nu prea dadeau m\u00e2na. Era mare emulatie si mare fericire pentru ca daca armata n-ar fi trecut de partea oamenilor, a poporului, atuncia nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat nicio revolutie si-ar fi fost un masacru \u2013 general si continuu \u2013 numai ca nu se \u00eent\u00e2mpla nicaieri asa ceva, o armata nationala nu poa’sa faca lucrul asta. A! daca aduci o armata de mercenari de nu stiu unde, aia poa’sa faca, ca nu-i intereseaza, da’ o armata nationala nu face nicaieri asa ceva, p\u00e2n’ la urma sf\u00e2rseste prin a trece de partea populatiei, ca doar de-acolo provine, din populatie.<\/p>\n

Deci la tine se uitau ur\u00e2t, ca tu erai securist…
\nDa, se uitau ur\u00e2t… da’ nu stiau… oamenii nu erau informati, nu stiau cu ce se man\u00e2nca, cine pe unde a lucrat s-asa mai departe. Notiunea de securist era foarte larga la ei asa, se uitau ur\u00e2t si la pompieri, ziceau ca s-aia-s securisti, da aia nu erau, aia erau pompieri.<\/p>\n

Povesteste-mi, te rog, revolutia din ’89 din perspectiva ta. Cum ai trait tu lucrurile \u00een ’89?
\nPai destul de prost, ca la nivelul la care eram eu… ofiter cu grad inferior s-asa mai departe si din punctul meu de vedere, am avut noroc ca am fost acolo, \u00een Academie si nu \u00een alta parte, dar nu aveam informatii si nici o viziune completa asupra lucrurilor, dar poti sa-ti dai seama, uit\u00e2ndu-te la… sau rememor\u00e2nd ce s-a \u00eent\u00e2mplat, ca de fapt a fost o aiureala, o chestie fortata, nu era nevoie nici sa moara lume, nu era nevoie nici sa arda, nici sa se traga at\u00e2ta munitie c\u00e2ta s-a tras s-asa mai departe. Aia cu teroristii si cu-astea, niste minciuni. Au existat niste persoane care au provocat pe ici, pe colo tot felul de incidente, dar nu era un atac masiv terorist si asta ca sa justifice at\u00e2ta amar de morti s-at\u00e2ta amar de munitie trasa si prostii d-astea. Majoritatea, s-au \u00eempuscat \u00eentre ei, s-au… pentru ca nu a fost \u00een mod intentionat organizat nimic. Se trimiteau unitati militare una \u00eempotriva celeilalte s-asa mai departe, ca trebuia sa le iasa niste morti, n-am \u00eenteles de ce, ca sa se justifice probabil caderea lu’ asta si uciderea lui, ca aia n-a fost judecata ce s-a \u00eent\u00e2mplat acolo, aia a fost asa, un simulacru, o circaraie, adica… ca sa justifice faptul ca-l vor executa, au tot bagat-o p-asta cu teroristii si cu trupele care ataca si care \u00eei sunt loiale. Nu exista asa ceva. Nu existau trupe loiale. Nu \u00eei erau loiali nici aia, apropiatii lui, p\u00e2na la urma, s-aia erau vai de mama lor dupa ce-a fugit, d-apai trupe loiale. De unde? Nu toti aveau familii acasa, nu toti aveau copii s-asa mai departe, parinti, ma rog. Asta a fost povestea ca sa poata fi justificata, p\u00e2na la urma, asasinarea lui, ca a fost asasinat, nu zic ca sunt de partea lui sau ca-i vreun grozav sau… da’ nu asa se procedeaza, daca el a fost un t\u00e2mpit, nu tre’a sa fie si ceilalti t\u00e2mpiti, asta vreau sa spun, trebuia sa aiba parte de un proces corect si trebuia sa fie condamnat, da’ nu asa \u00een aceeasi zi, am si judecat, am si condamnat, am si executat. Dar pentru ca sa se potoleasca, chipurile, atacurile teroristilor, de-aia a fost asa facuta \u00een graba, pe picior. P’orma lucrurile s-au… ma rog, linistit, la vremea aia lumea a fost foarte fericita ca l-au executat, dupa care n-a mai fost asa de fericita, c\u00e2nd au \u00eenceput sa g\u00e2ndeasca, c\u00e2nd au iesit de sub imperiul emotiei, pentru ca toate povestile, propaganda asta si manipularea asta care a \u00eenceput \u00een seara de 21 cu 60 000 de morti, cu d-astea, astea-s povesti, nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodata asa ceva, 60 000 de morti… Asta ca sa enerveze lumea, stii, sa se supere lumea si dup-aia c\u00e2nd s-au prins toti ca n-a fost vorba de-asa ceva, au iesit de sub imperiul emotiilor, au mai lasat-o mai asa, foarte multa lume spune acuma ca a fost o mare porcarie, ca… ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu asa-zisul proces… Pai au fost oameni care au murit pentru ca trebuiau sa iasa de undeva niste morti, sa se justifice, ti-am spus. Au murit foarte multi oameni nevinovati, total aiurea si fara alt scop dec\u00e2t asta: sa se justifice instaurarea unei noi puteri, unei noi… deci mie mi se pare mai mult o lovitura de stat dec\u00e2t o revolutie, ca a iesit lumea ?!… a iesit, sigur ca da, p\u00e2na la urma e ceva \u00eentre, asa… o… aiureala. si s-au bazat foarte mult si pe faptul ca el nu avea de g\u00e2nd sa cedeze puterea, nici c\u00e2nd a vazut ca lucrurile sunt pe nasoale, nici atunci nu se dadea dus. Da’ el \u00eesi imagina, undeva \u00een creierii lui, ca poporul \u00eel iubeste, ca poporul… era rupt de realitate, era… e! poporul nu-l mai iubea demult. Nici zisele forte de represiune nu-l mai iubeau s-atuncia n-a mai avut loc nicio represiune.<\/p>\n

A fost un fel de piesa de teatru?
\nDa, a fost o piesa de teatru, da’ care are tragismul ei, ca uite, au murit, totusi, oameni. Asa, daca te uiti de foarte sus, zici \u201eeh, ce s-a \u00eent\u00e2mplat…\u201c da’ fiecare om care a murit avea o familie, avea… existau oameni care \u00eel iubeau, care… nu? Au murit foarte multi tineri… Da, o regie care a dus la pierderi de vieti… vreo 1000 si ceva de oameni au murit.<\/p>\n

Cine a \u00eempartit arme oamenilor?
\nPai asta e \u00eentrebarea, cine le-a dat arme, de exemplu, foarte multi civili, care nu stiu ce nivel de instruire militara aveau, au primit arme. Au venit niste camioane de la Ministerul Apararii probabil, ca din alta parte nu stiu de unde ar fi putut veni si au \u00eempartit arme la oameni ca sa apere revolutia. Nu dai arme oricui, asa. Arma ucide. I-o dai unei persoane responsabile. Eu de exemplu, \u00een toata circaraia asta de c\u00e2t a durat ea, ca ea a mai durat si dupa aia, dupa ce oficial s-a \u00eencheiat, eu \u00een toata chestia asta n-am tras niciun foc de arma, desi aveam 120 de cartuse, n-am tras niciunul, fiindca n-am avut \u00een cine si n-am avut de ce. Nu m-a atacat nimeni, nu s-a luptat nimeni cu mine, de ce sa trag?!<\/p>\n

Ce arme aveati?
\nAtunci, la revolutie? Ne-au dat pistoale mitraliera AKM.
\nS-au \u00eent\u00e2mplat multe accidente nefericite. Pentru ca toti cei care au murit \u00een Academia Militara, au fost vreo sapte-opt, printre care s-un lector si c\u00e2tiva militari \u00een termen s-asa mai departe, toti au murit accidental, ca s-au \u00eempuscat \u00eentre ei. Din cauza confuziei create.<\/p>\n

\u00cen Academie s-au \u00eempuscat?????
\nDa, \u00een Academie, \u00een Academie. Din cauza confuziei, se primeau ordine contradictorii, lumea era speriata, disperata, isterizata si cum se misca unu’ si altu’ era mai iute de m\u00e2na, \u00eel \u00eempusca, asa au fost victimele alea din Academie, ca p\u00e2na la urma Academia n-a fost atacata de nimeni. Noi, de exemplu, de la Ministerul de Interne, nu aveam arme \u00een momentul ala, spre norocul nostru. Pentru ca pe toti cei care au fost \u00eempuscati acolo accidental ni i-ar fi pus noua \u00een c\u00e2rca, ca i-am omor\u00e2t noi. Da’ tot ei au dat ordin sa ni se retraga armele, pentru doua-trei zile n-am avut arme, ceea ce foarte bine a fost ca n-am avut.<\/p>\n

Cum ajungeau ordinele la Academie?
\nEra comandantul Academiei, care nici macar nu era \u00een Academie la momentul ala, era la Ministerul Apararii si dadea telefoane si transmitea ordine la altii, care erau loctiitori s-asa mai departe. D-alea contradictorii, prostesti, hotar\u00e2ri luate fara analiza, fara baza, fara nimic. C\u00e2nd, dup-aia am constituit un pluton d-asta de interventie, ma rog un grup de interventie de doispe insi, printre care am fost si eu, printre alte t\u00e2mpenii pe care ne tot spuneau sa le facem, nu s-a confirmat niciuna, ne-a spus la un moment dat ca nu stiu ce vagoane cu exploziv se afla \u00een curte la Uzinele Chimice Rom\u00e2ne, care erau vis-a-vis de Academie si \u201ehai sa mergeti acolo sa vedeti despre ce e vorba\u201c si io le-am zis \u201ehai \u00eent\u00e2i sa vedem daca e cazul sa mergem\u201c si am sunat-o pe mama la gara si am \u00eentrebat-o ce vagoane a trimis ea acolo la UCR si ea mi-a spus ca n-avea cum sa trimita niciun vagon pentru ca aia n-au linie ferata, n-au linie de garare, deci exclus sa existe vagoane acolo, drept pentru care nu ne-am mai dus prosteste sa ne mai expunem la stiu eu ce… aiureli, dar altfel, daca nu as fi facut treaba asta, cu siguranta ne-ar fi trimis acolo sa vedem vagoanele care nu erau. Nici nu stiu daca nu ne astepta cineva acolo sa ne-o traga, stii? Tre’a sa fii atent, sa te feresti de prostii de-astea daca vroiai sa supravietuiesti, sa nu pici \u00een capcane de-astea si-n ambuscade, da’ pe semne ca noi eram mai instruiti dec\u00e2t altii.<\/p>\n

Si povestea a spus cele ce erau de spus.<\/p>\n

Cu drag,
\nSabina<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam seria interviurilor de istorie orala cu \u201escrisoarea\u201c Sabinei Lungu, un dialog cu tatal ei despre uniforma militara \u00een anii 80. Draga tata, Sa stii ca ti-am gasit sacul de merinde. N-avea genade \u00een el, asa ca mi l-am \u00eensusit. \u00cemi aminteste de tine. Credeam ca \u00eel cunosc pe omul acesta destul de bine, credeam… Cite\u0219te mai mult »\u201eNu aveai voie sa stai la coada pe vremea aia imbracat \u00een uniforma\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9342],"class_list":["post-16593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-proiect-de-istorie-orala"],"views":3373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}