<\/p>\n
Nici vorba sa fi banuit ca \u00eensemnarea mea despre \u201eMiorita. Dosarul mitologic al unei capodopere\u201c, din \u201eCultura\u201c nr. 29 (433), 15 august 2013, p. 28, nu va mai ajunge sub ochii profesorului Petru Ursache, autorul cartii, trecut \u00een lumea celor drepti, cu o saptam\u00e2na mai \u00eenainte, pe 7 august crt. Sa speram ca a murit frumos, ca va fi desprins, din viata si din carti, o \u201estiinta a mortii\u201c, \u201eadica modalitatea de a muri \u00abfrumos\u00bb ca \u00een arta si \u00abm\u00e2ndru\u00bb ca \u00een Carpati. s\u2026t Se spune: cine se teme moare ur\u00e2t; cine a \u00eenteles puterea de neclintit a lui Thanatos si adevarul ca nu exista alta solutie dec\u00e2t sa fie \u00eent\u00e2mpinat cu calm si barbatie, acela moare \u00abfrumos\u00bb\u201c. Este aici un fragment din ultima prelegere (scrisa) a profesorului iesan, preluat din cartea amintita, capitolul V, \u201eArs moriendi\u201c. Dumnezeu sa-l odihneasca \u00een pace! Nici vorba sa fi banuit ca \u00eensemnarea mea despre \u201eMiorita. Dosarul mitologic al unei capodopere\u201c, din \u201eCultura\u201c nr. 29 (433), 15 august 2013, p. 28, nu va mai ajunge sub ochii profesorului Petru Ursache, autorul cartii, trecut \u00een lumea celor drepti, cu o saptam\u00e2na mai \u00eenainte, pe 7 august crt. Sa speram ca a… Cite\u0219te mai mult »Printre picaturi. Notite estivale (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7664],"class_list":["post-16591","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-petru-ursache"],"views":1256,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16591"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16591\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n* * *<\/strong>
\nDupa cum, la fel, nu puteam sa anticipez ca fix \u00een acele zile caniculare aveam sa primesc de la un scriitor-editor binevoitor un volum dedicat aceluiasi monument al literaturii orale (si scrise) rom\u00e2nesti intitulat \u201eCultul Miorita\u201c, semnat de Viorel Mirea. Cu o prefata de Gelu Negrea (Editura Tracus Arte, 2012). \u201eNu stiu altii cum sunt, dar eu\u201c, c\u00e2nd ma aflu \u00een fata unei carti cu \u201eautor necunoscut\u201c (pentru ca, mea culpa, nu stiam mai nimic despre Viorel Mirea si nici nepretuitul Google nu e prea generos \u00een informatii \u00een legatura cu acesta), purced la lectura, ma rog, la citirea, la parcurgerea textului, cu opriri pe un pasaj sau altul, cu unele reveniri, scurte note, impresii\u2026 Ei bine, impresia dominanta a fost una de amatorism cu panas, de lectura \u201einocenta\u201c, cum teoretizeaza autorii de manuale scolare reformiste, cu, uneori, bune intuitii, alteori cu grave naivitati, poate trucate, \u00eencercari de a-l pune pe cititor, cu buna stiinta, pe piste false, ceea ce face, nu-i asa, parte din jocul autor-cititor, la care se preteaza mai bine scrierile de fictiune dec\u00e2t cele sa le zicem exegetice. Dar poate ca nici nu e vorba de o exegeza ci doar de un eseu, \u00een sensul etimologic al termenului, o \u00eencercare temerara de a se lua la tr\u00e2nta cu \u201emarele text\u201c si de a-i spori \u201etaina\u201c. Gelu Negrea, care semneaza \u201eUn fel de prefata\u201c binevoitoare, scrisa, probabil, \u00een vremea c\u00e2nd \u00eesi definitiva eseurile despre Caragiale (vezi stilul zeflemitor din prima parte a introducerii \u2013 ciobanul e \u201eun neispravit, fara moral si fara printip\u201c, calambururile \u2013 \u201emortua est\u201c vs \u201emortua vest\u201c, libertatile de limbaj \u2013 \u201eva fi nasol rau\u201c etc.) cauta cu \u00eenversunare calitatile eseului prefatat si \u00eencheie ca \u00eentr-un referat favorabil de editura cu convingerea ca \u201eViorel Mirea a c\u00e2stigat \u2013 cu sine \u00eensusi, \u00een primul r\u00e2nd \u2013 un pariu cu miza decisiva pentru destinul sau scriitoricesc\u201c. Aferim!
\nNu mi se pare potrivit ca \u00een cazul unor notite estival-autumnale sa starui mai mult asupra scrierii amintite. Este bine, \u00een fond, sa \u00eentretinem \u201enesomnul capodoperei\u201c, sa nu o lasam sa l\u00e2ncezeasca, sa \u00eei cautam mereu pulsul, sa o resuscitam, daca ar fi cazut \u00een letargie, ceea ce nu e cazul cu \u201eMiorita eterna\u201c. \u201eC\u00e2ntecului mioarei\u201c, \u00een miile de variante (balade, c\u00e2ntece epico-lirice, colinde, bocete, povesti spuse sau c\u00e2ntate etc.) \u00eenregistrate si publicate p\u00e2na acum, nu i se poate \u00eent\u00e2mpla nimic grav. Ceea ce i s-a putut \u00eent\u00e2mpla, c\u00e2t timp a fost \u00een circulatie vie, pe buzele lautarilor, ciobanilor, colindatorilor, c\u00e2ntaretilor itineranti (vezi extraordinara evocare a unuia dintre acestia la Mihail Sadoveanu, \u201eOrb sarac\u201c, \u00een \u201eHanu-Ancutei\u201c:
\n\u201eCimpoierul umfla mai tare foiul, apoi, calc\u00e2nd cu degete repezi pe gaurile surlei, chema un viers de m\u00e2hnire din departarea anilor de demult. \u00cenalt\u00e2nd ochii morti spre stele, lasa pliscul cimpoiului si c\u00e2nta cu glas. Spunea ceva despre trei ciobani care coborau cu turmele din munte. Si doi din ei aveau g\u00e2nduri rele asupra celui mai t\u00e2nar\u2026 S-aude, s-aude\/Departe la munte,\/ Goman gomanas \/De trei ciobanasi\u2026\u201c.
\nOrice exegeza a \u201eMioritei\u201c ar trebui sa aiba \u00een vedere si aceasta superba punere \u00een scena, contextualizare, am zice noi, a marelui c\u00e2nt mioritic).
\nCa exegetul nostru s-a oprit exclusiv la versiunea \u201ecanonica\u201c a lui Vasile Alecsandri, nici o obiectie; e optiunea sa si multi altii au avut-o mai \u00eenainte. Cuminte, textul lui Vasile Alecsandri \u2013 caci pare din ce \u00een ce mai clar ca \u201eacel rege al poeziei\u201c a introdus nu numai \u201edulcegarii sentimentale\u201c \u00een poemul popular, cum zicea Duiliu Zamfirescu, dar si sintagme geniale, care definesc, \u00een mare, mioritismul (cf. Lucian Blaga, \u201eSpatiul mioritic\u201c), sau mioritismul, cui derivatul \u201emioritologie\u201c (cf. Constantin Brailoiu, Sur une ballade roumaine snu \u201eromaine\u201c, cum apare \u00een Brailoiu, \u201eOpere V\u201c, 1981, p. 221t : la Mioritza, 1946, \u00een care etnomuzicologul face trimitere la \u201eprofesori savanti\u201c care, pornind de la varianta Alecsandri (subl. mea \u2013 N. C.) au creat \u201eune v\u00e9ritable Mioritza-forschung, une mioritzologie\u201c) se lasa interpretat, tratat si mal-tratat, tradus, tradat, de peste 160 de ani. Si o sa se mai lase \u00eenca \u2026.
\nCartea lui Viorel Mirea \u00eel readuce \u00een amintire pe Alexandru I. Amzulescu (n. 4 dec.1921 \u2013 d. 9 august 2011), erudit \u201emioritolog\u201c care, cu 20 de ani \u00een urma, supunea unei \u201eexecutii\u201c nemiloase studiul lui N. Br\u00e2nda, \u201eMituri ale antropocentrismului rom\u00e2nesc I. Miorita\u201c, 1991, resping\u00e2nd \u201eneomitologismul\u201c agresiv din acei ani si apar\u00e2nd \u201epozitivismul\u201c colegului sau de generatie si de Institut, Adrian Fochi, autorul inegalabilului si de neignorat volum \u201eMiorita. Tipologie, circulatie, geneza, texte\u201c, Editura Academiei, 1964, 1106 pagini, \u201ecaramida lui Fochi\u201c, cum zicea un critic cu limba ascutita (\u201eAlexandru cel bun\u201c, totusi) care pusese \u00een circulatie si vocabula \u201emiorlaita\u201c. Unele (multe) aprecieri si puneri la punct din pamfletul lui Amzulescu cu privire la eseul lui Nicolae Br\u00e2nda se pot aplica si \u00eensailarii lui Viorel Mirea, dar ma \u00eendoiesc ca regretatul folclorist si-ar fi cheltuit timpul citind comentarii ca acestea:
\n\u201ePiciorul de munte, sau mai bl\u00e2nd, piciorul de plai, calmeaza venirea spre c\u00e2mpie, altfel oile ar trebui sa coboare chiar din v\u00e2rful abruptului munte, cum ar cobor\u00ee din Olimp! Deci, cu un picior de plai, care ne trimite obligatoriu la o ordine, dar si cu o gura de rai, ne aflam \u00eentr-un loc patriarhal cu o protectie divina unde nu se poate \u00eent\u00e2mpla nimic rau, dimpotriva, suntem plasati exact unde fericirea este maxima! s\u2026t De ce picior si nu altceva? Pentru ca ridicarea pe picioare separa omul de animal. Omul urca din animal spre om, si apoi spre zei, la \u00eenceputul ridicarii lui prin doua cai, cu ajutorul picioarelor, si apoi cu ajutorul vocii, al strigatului, al chemarii\u201c Suficient, nu !?!
\n* * *<\/strong>
\nMai aproape i-ar fi fost folcloristului Al. I. Amzulescu \u00eencercarile profesorului salajean Augustin Mocanu, \u201etransferat\u201c de c\u00e2tiva ani buni la Slobozia (Ialomita), unde a si publicat editia a doua a cartii sale \u201eFata de maior\u201c (Editura Dacorom\u00e2na TDC, 2007; editia I, Editura Caiete Silvane, Zalau, 2006), despre care scrie cu \u00eentelegere prozatorul cu origini buzoiene, cobor\u00e2t si el \u00een Baragan, Titi Damian, autor al unei remarcabile trilogii romanesti \u2013 \u201eFagul, Umbra, Norul\u201c.
\n\u00censemnarile profesorului de la Urziceni, seful sectiei de critica din redactia revistei \u201eHelis\u201c. Revista de cultura, Slobozia, sunt gazduite de publicatia \u201eMemoria ethnologica\u201c. Revista de patrimoniu ethnologic si memorie culturala editata de Centrul Judetean pentru Conservarea si promovarea Culturii Traditionale Maramures, An XIII, nr. 46-47, ianuarie-iunie 2013, p. 194-196. Publicatia baimareana (redactor sef Stefan Maris), una dintre putinele cu acest profil ramase \u00een viata \u00een \u00eentreaga tara, aduna, numar de numar, \u00een paginile sale, contributii teoretice si culegeri de folclor semnate de oameni ai locului (Pamfil Biltiu \u2013 un veteran, un \u201eclasic\u201c al cercetarilor din Maramures, Carmen Darabus, Stefan Maris, Corina Isabella Csisz\u00e1r, Maria si Grigore Croitoru, Maria Mirela Podut) si din afara (neobositul Iordan Datcu, din Bucuresti, Sandro Piermattei, Universit\u00e0 degli Studi di Perugia, Italia).
\nMicromonografia profesorului Augustin Mocanu are \u00een centrul ei un subtip al \u201eMioritei\u201c, versiunea colind, \u201eFata de maior\u201c, identificata, ca atare, de Adrian Fochi (1964) si inventariata de Monica Bratulescu \u00een Indexul sau (1981) sub nr. 36 C:
\n\u201eCiobanul este ucis de catre \u00eensotitorii sai pentru ca vrea sa plece dupa o fata (pentru ca aceasta) \u00eel prefera. Ciobanul \u00eesi exprima ultimele dorinte printre care include uneori si versiunea ce va fi comunicata mamei\u201c.
\nEste un text straniu, criptic, la a carui interpretare cele 194 de variante + alte 3 din Basarabia (2) si Timoc adunate de prof. Augustin Mocanu pot aduce o importanta contributie. Duc mai departe fraza \u00eentrerupta din finalul recenziei lui Titi Damian (servitutile culegerii electronice!):
\n\u201eDaca am aduna laolalta (sic! \u2013 N. C.) toate firele demersului nostru \u2013 scrie Augustin Mocanu \u2013 si am reusi sa le trecem printr-un inel magic capabil sa le purifice, sa le topeasca si ssa let combine \u00een unul singur, scuturat de toate poticnirile dinauntru si din afara, de toate \u00eendoielile si ezitarile noastre, atunci, \u00een loc de orice concluzii, am \u00eensira spre vedere acele fire, care unindu-se, si-au pierdut individualitatea si arata limpede ce si cum am g\u00e2ndit, \u00een ce masura, cum si c\u00e2t am reusit sa ne dezvaluim si sustinem parerile \u2026\u201c.
\nDar \u201einelul magic\u201c functioneaza, zic eu, \u00een basme, mai putin \u00een scrierile exegetice \u00een care \u201e\u00eendoielile\u201c si \u201eezitarile\u201c pot fi mai productive \u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"