<\/p>\n
\u00cen ciuda faptului ca nu am apucat sa simt, pe propria piele, ceea ce a \u00eensemnat comunismul, timpul mi-a oferit posibilitatea de a discerne \u201ebunul, raul si ur\u00e2tul\u201c si de a observa, de la distanta, \u201echipurile\u201c \u2013 cu toate venele lor marite, petele, pistruii si trasaturile noduroase \u2013 unor fosti comunisti, sau, cel putin, ale unor fosti nostalgici ai partidului, care \u00eenca mai suspina dupa acel sistem si refuza cu vehementa tot ce tine de nou, de schimbare. E adevarat ca nu voi cunoaste niciodata cu adevarat \u201eepoca de aur\u201c a Rom\u00e2niei, si ca nu voi avea o imagine clara asupra sistemului, av\u00e2nd \u00een vedere multiplele fete pe care le adopta \u00een diferite medii. \u00censa stiu, cel putin, cum reactioneaza un fost nostalgic si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cum toate argumentele sale negative cu privire la situatia actuala a tarii se sprijina, ca pe un schelet \u00een descompunere, pe amintirile frumoase ale comunismului, pe ceea ce spune si \u201ebaba comunista\u201c din pelicula, cum ca \u201eera bine pentru ca eram noi tineri\u201c.<\/strong><\/em> \u00cen ciuda faptului ca nu am apucat sa simt, pe propria piele, ceea ce a \u00eensemnat comunismul, timpul mi-a oferit posibilitatea de a discerne \u201ebunul, raul si ur\u00e2tul\u201c si de a observa, de la distanta, \u201echipurile\u201c \u2013 cu toate venele lor marite, petele, pistruii si trasaturile noduroase \u2013 unor fosti comunisti, sau, cel putin,… Cite\u0219te mai mult »\u201eSunt o baba comunista\u201c \u2013 desi nu prea o arat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[80,9339],"class_list":["post-16587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film-romanesc","tag-filmul-sunt-o-baba-comunista"],"views":1323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16587"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16587\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nTocmai de aceea, cel mai recent lungmetraj al lui Stere Gulea, \u201eSunt o baba comunista\u201c, e mai putin spumos si condensat ca \u201eOccident\u201c, pentru ca disperarea mizerabilista si, \u00een acelasi timp, diafana e mai apropiata de perioada ’89, si mai putin tragico-simbolic ca \u201eVisul lui Adalbert\u201c, care si el, la r\u00e2ndul lui, se foloseste de cliseul cinemaului ca subiect \u00eenaltator pentru comunistii \u00een cautare de arta si de utopie. Filmul lui Stere Gulea se situeaza undeva la mijloc, pe o linie de plutire unde singurele momente care atesta eticheta de \u201ebaba comunista\u201c sunt puse \u00een evidenta printr-un conflict de generatii \u00eentre mama Emilia (Luminita Gheorghiu) si fata ei, venita din America, Alice (Ana Ularu). Chiar si asa, conflictul fatis al filmului e quasi-minimalist, redat printr-o serie de replici care nu plaseaza cele doua personaje \u00eentr-o relatie mama-fiica, ci, mai degraba, \u00eentr-o relatie gazda-musafir necunoscut, dat fiind faptul ca abia peste c\u00e2tiva ani buni si odata cu venirea ei din America Alice e \u00een stare sa realizeze apartenenta solida a mamei sale la ceea ce era odata comunismul.
\nAdevaratul conflict, care ar fi trebuit sa se v\u00e2nda mai bine ca seria de replici simpliste dintre mama si fiica, este cel al Emiliei, de factura interioara, si urmeaza doua directii, destul de comune \u00een r\u00e2ndul fostilor comunisti, si anume nostalgia si problema banilor. Bine\u00eenteles, incipitul filmului contureaza portretul si destinul unei femei crescute la tara, care a reusit sa se si distreze, dupa cum afirma personajul, lucr\u00e2nd \u00eentr-un combinat siderurgic, si venita la oras odata cu \u00eenchiderea fabricii din care \u00eesi c\u00e2stigase existenta, pe c\u00e2nd era t\u00e2nara. Odata iesita la pensie, \u00eempreuna cu sotul ei, Tucu (Marian R\u00e2lea), traseul filmic al Emiliei se concentreaza, \u00een mare parte, pe pendularile dintre realitate si amintire, foarte vag explorate. Sufletul Emiliei este bun, curat, \u00een ciuda carnetului de partid ascuns \u00een spatele icoanei. Apartamentul celor doi pensionari contureaza \u2013 voit sau nevoit \u2013 prin mizanscena, spatiu si ocupatii, perioada anilor ’90.
\nDe abia c\u00e2nd Emilia paseste \u00eentr-un salon de coafura si fetele hairstyliste, cu tocuri de 15 cm, vorbesc despre Lady Gaga, \u00eeti dai seama ca actiunea filmului are loc \u00een 2013. Spatiul delimitat de activitatile cuplului sau de ale celor care se afla \u00een apropierea lor \u2013 familia, vecinii \u2013 e sufocant si impregnat cu texturi care mai de care mai comuniste. Doar aparitiile scurte ale plasticului \u2013 diferitele modele de aparate de masaj \u00een forma de delfin \u2013 sau ale aerului conditionat \u00een marimi ametitoare mai fac sa \u00eenainteze actiunea filmului cu c\u00e2tiva ani. Nu lipseste nici scena fetis a Noului Cinema Rom\u00e2nesc, cu nelipsita masa din bucatarie, unde se pun la cale planurile Emiliei de a-si ajuta copilul, sau imaginea parterului transformat \u00een magazin alimentar \u2013 trend-setter \u00eenca din \u201eMarfa si Banii\u201c. Realismul e acolo, fara sprijinul camerei, mai putin lucrat cu migala, poate construit involuntar, ca un soi de dispozitiv care sa \u00eentareasca patriotismul Emiliei si, \u00een general, ca un \u201emotiv literar\u201c al tuturor celor parasiti de comunism.
\nPentru mine, disperarea si nostalgia Emiliei \u2013 fara a pune la \u00eendoiala figura iconica si calitatile exceptionale ale Luminitei Gheorghiu \u2013 nu este mai platonica dec\u00e2t strigatele batr\u00e2nilor la vederea actualului presedinte al Rom\u00e2niei, \u00eenjuraturile sau povestile parca scoase din \u201eO mie si una de nopti\u201c, coapte \u00een tavi unse cu amintiri ale tineretilor comuniste. Acest lucru se datoreaza si faptului ca amintirile evocate de Emilia traseaza usor, cu creionul, fire importante a caror continuitate este \u00eentrerupta brusc. Flashbackurile arse si spalacite dau startul unor emotii pe care le vedem \u00een mod desav\u00e2rsit exprimate pe fata Emiliei, dar care nu au profunzime, av\u00e2nd \u00een vedere ca rolul lor e de a spune o poveste \u2013 este vorba despre venirea \u00een vizita a lui Nicolae Ceausescu \u00een fabrica femeii si despre posibila \u00eent\u00e2lnire a Emiliei cu acesta. Privirile \u00een gol ale Emiliei, care \u00eesi aminteste cu tristete de interdictia de a aparea cu m\u00e2inile transpirate fata \u00een fata cu Ceausescu sau pregatirile si carantina de dinainte de festivitate, o conduc catre un plan copilaresc de a redeschide fabrica, la o \u00eent\u00e2lnire cu fosti partizani de suflet, mai \u00eencaruntiti, mai \u00eembatr\u00e2niti si care nu-i \u00eenteleg sau aproba pe deplin marele vis. Secventa cu asa-zisul camatar chinez care \u00eei \u00eemprumuta sotilor cei 15 000 de dolari \u2013 banii de casa ai lui Alice \u2013 e fada, artificiala, \u00een ciuda \u201esportului\u201c de anvergura. E ca si cum totul se \u00eent\u00e2mpla cu usurinta, fara prea multa emotie, fara un punct limita care sa \u00eenchida traseul memorialistic al personajului feminin.
\n\u00cen ciuda apartenentei la genul comic, prin tertipurile care curg odata cu venirea lui Alice si al presupusului viitor ginere, american \u00een toata regula \u2013 dar cu discutii care se \u00eenv\u00e2rt, mai degraba, \u00een jurul Angliei \u2013, filmul lui Gulea este unul trist. Poantele cu alcoolul pur rom\u00e2nesc, fetele ascunse de farfuriile pline cu sarmale si toate cele separa, pe toata durata filmului, realitatea de micile bucurii ale familiei Emiliei, pentru ca, \u00eentr-un final, sa iasa \u00een evidenta un singur segment al nostalgiei femeii, nefinisat, si care este, \u00een fond, dureros.
\nBa, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, nimic nu este mai insensibil dec\u00e2t scena fugarita \u00een care emotia si personalitatea lui Alice se manifesta cu mai mult patos la respingerea casului oferit de tatal ei, dec\u00e2t la primirea celor 15 000 de dolari \u00eempachetati \u00een h\u00e2rtie. Un z\u00e2mbet, o \u00eembratisare rapida si o salutare de la geamul trenului \u00eenvechit nu sunt suficiente. \u201eSunt o baba comunista\u201c nu e o comedie, si nici macar o drama \u201ebotezata\u201c, si tocmai de aici provine toata tristetea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"