<\/p>\n
Ne-am obisnuit ca, odata cu toamna, sa fim mai des invitati la cinematograf. Redeschiderea scolilor, ca si a cursurilor universitare, terminarea perioadei de concedii, briza autumnala si, nu mai putin, firescul mers la productiilor ajunse la final aduc la \u00eenceput de septembrie febrilitatea \u00eent\u00e2lnirilor dintre cineasti si spectatori. La noi, dar si prin alte parti, obiceiul aproape ca s-a \u00eencetatenit.<\/strong> <\/em> PRIMAVARA<\/strong> Iata, asadar, o tentanta diversitate de subiecte. Intrarea acestor productii pe ecranele franceze indica starea unei cinematografii nu doar lipsite de prejudecati, dar, mai cu seama, \u00een masura sa ofere fiecaruia dintre povestiri conditia estetica adecvata, \u00een respectul pentru tema propusa, si, deloc mai putin, si pentru spectatorul caruia i se adreseaza. Ne-am obisnuit ca, odata cu toamna, sa fim mai des invitati la cinematograf. Redeschiderea scolilor, ca si a cursurilor universitare, terminarea perioadei de concedii, briza autumnala si, nu mai putin, firescul mers la productiilor ajunse la final aduc la \u00eenceput de septembrie febrilitatea \u00eent\u00e2lnirilor dintre cineasti si spectatori. La noi, dar si prin alte… Cite\u0219te mai mult »Anotimpurile premierelor cinematografice franceze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-16581","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":792,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16581","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16581"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16581\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16581"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16581"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16581"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cen Franta e putin altfel. Svungul produs de evenimentul anual al lunii mai \u2013 Festivalul de la Cannes \u2013 obliga la o reordonare. Daca e sa ne rezumam la productia franceza, se impune sa \u00eentelegem ca abundenta premierelor determina ea \u00eensasi alt calendar, mai concentrat, al lansarii filmelor pe piata. Asa \u00eenc\u00e2t vom accepta cu usurinta continuitatea sezoanelor cinematografice derulate \u00een salile pariziene de cinema. Odata cu festivalul, unul dupa altul, filmele se prezinta \u00een straie de gala si la Paris, ca si cum autorii nu ar dori altceva dec\u00e2t sa prelungeasca atmosfera unui ceremonial special.
\nLe vom lua pe r\u00e2nd, \u00eentr-o suita de succinte comentarii. Nu sunt doar titluri \u00eencununate deja la Cannes, ci si filme clasice, ale caror copii, reconditionate numeric, si-au avut, astfel, a doua lor premiera \u00een festival.<\/p>\n
\nB\u00e9r\u00e9nice Bejo, la Cannes si la Paris<\/strong>
\nS-a mizat, de la \u00eenceputul festivalului, pe succesul filmului lui Asghar Farhadi \u201eTrecutul\u201c(\u201eLe Pass\u00e9\u201c), poate si pornind de la recunoasterea internationala a cineastului, si nu mai putin av\u00e2nd \u00een vedere prezenta pe generic a unei actrite \u00een voga, mult talentata, si foarte apreciata \u00een toata lumea, B\u00e9r\u00e9nice Jojo. Conflictul Mariei cu fiica, Lucie, \u00eel nelinisteste pe Ahmad, fostul sot, chemat de la Teheran la Paris, \u00een vederea rezolvarii divortului. Efortul lui de a calma situatia \u00eel duc la descoperirea unor lucruri necunoscute. Cineastul se arata si aici un specialist al problematicii separarilor. Citind scenariul, \u00eentr-o vacanta, Bejo l-a apreciat drept un cadou, o bijuterie de rol. Era cu totul altceva dec\u00e2t personajul din \u201eArtistul\u201c. O solicita \u00een alt plan, dramatic. Si, \u00een plus, era mai putin conventional, mai apropiat de realitatile cotidiane, si chiar de biografia ei. Povestea unor parinti despartiti, cu consecinte \u00een destinul copiilor, avea o doza de universalitate indeclinabila. \u00cen interpretarea Mariei, B\u00e9r\u00e9nice Bejo ne arata feminitatea \u00een conditia ei de responsabilitate si seriozitate.
\nFilmul ofera imaginea unui cinematograf francez de calitate, deosebit de receptiv la problematica lumii de azi.
\nVARA <\/strong>
\nUn echivalent al lui Clint Eastwood si o liceanca <\/strong>pariziana<\/strong>
\nCombinatiile distribuitorilor francezi s-ar cuveni studiate. \u00cencerc sa \u00eenteleg cum poti arunca pe piata un film baroc, greoi, greu comestibil pentru un public estival, alatur\u00e2ndu-l unuia lejer, dar si unuia clasic, ce, altminteri, nu poate fi scos din peisajul subiectului sau. Complementaritatea \u00eesi impune regimul, asa \u00eenc\u00e2t un c\u00e2t mai larg evantai de gusturi sa poata fi astfel satisfacut. Este si aceasta o arta, dar, nu mai putin, o stiinta. Titlurile vorbesc de la sine, fara \u00eendoiala. La \u00eenceput de iulie a intrat \u00een cinematografele pariziene Michael Kohlhaas, \u00een regia lui Arnaud Des Palli\u00e8res, cu danezul Mads Mikkelsen \u00een rolul titular. Un film lent, cu violente, \u00eentoarcere \u00een timpul primului deceniu al secolului al nouasprezecelea, la 1808, mai exact, pe parcursul epopeei napoleoniene, traversare a Euroipei la galop, pornind de la viziunea unui scriitor german, Heinrcih Von Kleist, adaptata si transmutata \u00een peisajul unui turnaj \u00een locatii franceze. Filmul nu poate fi dec\u00e2t apasator, precum imaginarul unui autor sinucigas, \u00eentr-o epoca a inechitatilor de tot felul, c\u00e2nd nu doar ca nu se putea trai din scris, dar nici macar nu se garanta eficienta studiilor. De at\u00e2tea ori vremurile i-au strivit pe cei sensibili, capabili de reflectie asupra propriilor contemporani. Nu e dificil sa detectam aici acuitatea meditatiei, cu trimitere la actualitate.
\nVara franceza a mai facut loc, cumva \u00een contrareplica, unei reluari. Ma g\u00e2ndesc la \u201ePlein soleil\u201c. Reconditionat numeric, filmul realizat de Ren\u00e9 Cl\u00e9ment \u00een 1960 s-a bucurat la gala canneza de prezenta unuia dintre interpretii principali, Alain Delon, pe atunci \u00eenca foarte la \u00eenceputul carierei sale. Evenimentul etalonajuluiu numeric a reactualizat recunoasterea june-primului francez fata de cel care l-a lansat cu destul de multi ani \u00een urma. Spunea Delon: \u201eRen\u00e9 Cl\u00e9ment este un maestru. El, care m-a \u00eenvatat, era cel mai mare regizor pe care l-am cunoscut, cel mai mare cadreur, cel mai mare cameraman\u201c.
\nEvenimentul \u00eesi are locul lui \u00eentr-o serie tot mai cautata, aceea a titlurilor apartin\u00e2nd cinemagrafului clasic. Asa ca vom reveni.
\nUn interes special a st\u00e2rnit si \u201eJeune & Jolie\u201c de Fran\u00e7ois Ozon. Recunoscut drept unul dintre specialistii eternului feminin \u00een variantele de ultima ora, Ozon a tinut sa elucideze c\u00e2teva lucruri care facusera v\u00e2lva la Cannes. Filmul sau contureaza portretul unei fete de 17 ani, etalat \u00een patru anotimpuri. Isabelle \u2013 careia regizorul i-a gasit o excelenta interpreta, Marine Vacht \u2013, se prostitueaza asa cum respira. Nu o face pentru bani, nu participa afectiv. Poate doar plictiseala sau nevoia de a trece prin anumite experiente justifica aventurile acesteia, ceea ce prelungeste un fel de a fi, un rau de a vietui. Prostituata de lux face din seductie o forma de existenta. La Cannes, un gazetar de la \u201eHollywood Reporter\u201c retinuse \u00een felul lui afirmatiile cineastului francez. Invoc\u00e2nd engleza sa aproximativa, t\u00e2narul cineast revine cu ocazia premierei pariziene a filmului (21 august 2013). Daca atunci ar fi observat ca prostitutia constituie o fantasma comuna unui mare numar de femei, acum nuanteaza, arat\u00e2nd ca sexualitatea feminina echivaleaza cu o forma de a fi platita. Desi pare cam acelasi lucru, Ozon avertizeaza ca a avea fantasme nu constituie totusi un act \u00een sine, o manifestare sexuala propriu-zisa. Cineastul a mai adaugat o motivatie la atitudinea de pe Coasta de Azur. Astazi, tine el sa ne aduca aminte, un cineast este tot mai mult un exponent al comertului, asa ca trebuie sa stie sa-si v\u00e2nda filmul.
\nTOAMNA<\/strong>
\nOctombrie cu Palme d’ Or<\/strong>
\nE de \u00eenteles ca ritmul premierelor creste odata cu ploile toamnei. \u00cen fiecare luna a anotimpului autumnal \u00een salile franceze intra cel putin una din (co) productiile autohtone lansate \u00een mai. \u00cen septembrie, de pilda, pe 11, Arnauld Desplechin ni-i prezinta pe Benicio Del Toro si Mathieu Amalric \u00een adaptarea unui roman de succes, \u201ePsychoth\u00e9rapie d’ un Indien des Plaines\u201c, publicat de Georges Devereux \u00een S.U.A., \u00een 1951. Este povestea unui indian , care, lupt\u00e2nd pentru Franta, va fi admis \u00eentr-un spital specializat \u00een maladiile creierului. Un medic studiaza diferitele aspecte ale bolii: ameteli, cecitate temporara, pierderea auzului etc. Filmul este, de fapt, povestea unei prietenii \u00eentre doi oameni, doctor si pacient, fiind, desigur, si autobiografia medicului cercetator.
\nFara \u00eendoiala, premiera cea mai asteptata a toamnei este filmul \u00eencununat la Cannes 2013 cu Palme d’ Or. \u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c (regia \u2013 Abdellatif Kechiche) vine la \u00eent\u00e2lnirea cu publicul parizian pe 9 octombrie. Despre relatia dintre o t\u00e2nara cu parul albastru, Emma, si o adolescenta de numai 15 ani, Ad\u00e8le, s-a scris si s-a vorbit foarte mult \u00een ultimele luni. Sunt cu at\u00e2t mai mult de asteptat reactiile presei franceze si internationale la apropiata lansare pe piata a filmului.
\nSf\u00e2rsitul lui octombrie aduce pe ecrane \u201eBlood Ties\u201c de Guillaume Canet, cu actiunea plasata \u00een New York-ul anului 1974. Subiectul este polarizat de viata a doi frati, unul bun si altul rau, cum se spune. Chris, preferatul tatalui, iese din detentie. Fratele lui, Frank, \u00eencearca sa-l ajute sa-si refaca familia si sa porneasca pe un drum nou. \u00cencercarea trece prin momente dramatice.
\nSi \u201eThe Immigrant \u201e(premiera pariziana este preconizata pentru data de 21 noiembrie 2003) propune un univers newyorkez, de la 1921, vazut prin existenta a doua surori, Ewa si Magda, care, parasind Polonia natala, vor sa se stabileasca pe tar\u00e2mul tuturor promisiunilor. Filmul regizat de James Gray ne-o readuce \u00een atentie pe Marion Cotillard (Ewa Cybulski), foarte bine primita de presa editiei din acest an a Cannes-lui.
\nIANUARIE 2014<\/strong>
\nCannes Classics, cu \u201eRegina Margot\u201c<\/strong>
\nDesi fiinteaza de doar c\u00e2tiva ani, Cannes Classics si-a sporit prestigiul \u00eentr-un mod vertiginos. Nu doar ca a crescut numarul titlurilor, dar s-a diversificat simtitor si paleta modalitatilor de prezentare. Invitatii speciali ai acestui tip de proiectii-reper din istoria cinematografului de ieri si de azi reprezinta ei \u00eensisi veritabile pietre de hotar. Evenimentele sunt motivate si printr-o mizanscena aparte, cu aer sarbatoresc, aniversar, dincolo de valoarea de necontestat a creatiilor cinematografice.
\nOcaziile difera, si uneori par doar simple pretexte de a recapitula paginile memorabile ale artei filmului. Adevarul este mult mai complex, si el exprima, de fapt, pretuirea pentru acei oameni care si-au \u00eenchinat viata cinematografului. Alteori, simpla parcurgere a unui numar rotund de ani de la premiera constituie un argument temeinic \u00een a incita la o noua lectura a filmului.
\nEste cazul filmului lui Patrice Ch\u00e9reau, \u201eRegina Margot\u201c. La doua decenii de la premiera, regizorul si-a revazut filmul la masa de montaj spre a-i conferi o noua \u00eenfatisare. \u00cen laboratoarele de la Eclair Group, materialul a fost reconditionat at\u00e2t \u00een linia imaginii c\u00e2t si \u00een ceea ce priveste sunetul. Prescurtata, rezultat al unui nou mixaj, versiunea aniversara nu aduce pur si simplu o reastaurare numerica a negativului original, ci si o splendida etalare a calitatii fotografice. \u00cen aer a ramas, desigur, emotia acelui patetism inefabil, \u00een lumina caruia Patrice Ch\u00e9reau \u00eesi prezenta filmul la premiera lui de la Cannes, din 1993: \u201ePovestea acestui film este Istoria Frantei, Istoria noastra. Este de asemenea un elogiu adus tolerantei. Travers\u00e2nd miasmele, furtunile si ravagiile Noptii Sf\u00e2ntului Bartholomeu, ajungem la o speranta fragila: reconcilierea Frantei sub conducerea regelui Henry IV\u201c.
\nFilmul ar merita un comentariu special. El este expresia unei colaborari cu maestri \u00een fiecare dintre capitole, de la regia lui Patrice Ch\u00e9reau, la scenariul propus de Dani\u00e8le Thompson (\u00een colaborare cu regizorul), care este si autoarea dialogurilor, la excrelentii lui interpreti: Isabelle Adjani (Margot), Daniel Auteuil (Henri de Navarre), Jean-Hughes Anglade (Charles IX), Vincent Perez (La Mole), Virna Lisi (Catherine de Medicis), Dominique Blanc (Henriette de Neverres).
\nAnuntata pentru ianuarie, premiera noii versiuni va deschide, de fapt, anul cinematografic 2014.
\nSa ne \u00eentoarcem la vara lui 2013. Mentionam ca la \u00eenceput de iulie a fost plasata premiera altui film clasic francez \u2013 \u201ePlein soleil\u201c. Versiunea, inedita, este rezultatul unei colaborari \u00eentre Cinemateca Franceza si Fondul cultural franco-american. Evenimentul este inclus \u00eentr-un ciclu de manifestari omagiale, prilejuite de \u00eemplinirea unui secol de la nasterea regizorului Ren\u00e9 Cl\u00e9ment. La acest aspect ar trebui sa reflectam, spre a \u00eenvata cum francezii stiu sa-si pretuiasca valorile.
\nFilmul ar putea sa ne dea de g\u00e2ndit si daca tinem seama de prezenta pe generic a Elvirei Popescu.
\nAlte omagieri, noi aniversari<\/strong>
\n\u00cen competitie anul acesta cu \u201eLa V\u00e9nus \u00e0 la fourrure\u201c, filmul lui Roman Polanski ar fi meritat un premiu de interpretare pentru Emmanuelle Seignier, dar poate si pentru exercitiul de adaptare remarcabila a unei piese de teatru. Regizorul, dincolo de orice firesc subiectivism (fiind vorba de sotie), aprecia capacitatea interpretei sale de a trece de la o emotie la alta, \u00een fond de a oferi o inspirata ipostaziere a personajului din cartea lui Sacher-Masoch, autor aproape necunoscut, la Wanda lui Polanski, ceea ce angajeaza noi atitudini, schimbare de ton si accent, jocuri ale gestului si ale corpului, d\u00e2nd replici unui actor inteligent precum Mathieu Amalric, el \u00eensusi regizor.
\nLa cei optzeci de ani \u00eempliniti nu demult, Polanski poate ca ar fi fost \u00eendreptatit la un mic cadou cannez, pe care pesemne publicul noii sale premiere i-l va acorda prin aprecierea acestui film de camera, echivalat si ca recunoastere adusa unei interprete deprinz\u00e2nd arta de a se autodepasi.
\n\u00cen aceeasi succesiune, a premierelor consacrate unor personalitati ale culturii franceze, se \u00eenscrie si \u201eOpium\u201c de Arielle Dombasle. Actrita, c\u00e2ntareata si realizatoare, autoarea propune o paranteza muzicala destinata memoriei lui Jean Cocteau. Este un film ce radiografiaza, sub specia unui gen popular, comedia muzicala, relatia dintre cel mai sus numit si Raymond Radiguet, a carui moarte, la \u00eenceputul anuilor 20, avea sa provoace un adevarat dezastru sentimental \u00een existenta lui Cocteau. Acesta cade \u00een patima opium-lui, \u00een \u00eencercarea de a se consola dupa disparitia prietenului sau.<\/p>\n
\nEste \u00een primul r\u00e2nd o lectie de cinema cultivat pentru un lector al ecranului de aceeasi factura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"