<\/p>\n
In \u201eJurnalul fericirii\u201c, scris intre 1979 si 1981 si \u201eacoperind\u201c o perioada de mai multe decenii, N. Steinhardt povesteste, dintr-o perspectiva inedita, un episod din biografia lui Cervantes. Prizonier undeva in Africa, impreuna cu alti noua tovarasi de captivitate, creatorul lui Don Quijote se angajeaza intr-o actiune de evadare. Sclavii aduna cu mare greutate banii necesari, gasesc un barcagiu care sa-i transporte in largul\u2026 libertatii si \u201ecu bucurie infrigurata\u201c stabilesc locul si momentul evadarii. Noaptea menita a le \u201eschimba robia in aventura\u201c este un bun protector. Cei zece urmeaza sa se int\u00e2lneasca la miezul noptii intr-un punct de pe tarm, nu departe de lagar. Ceea ce se si int\u00e2mpla, cu exceptia unuia dintre ei care nu soseste conform planului prevazut. Ceilalti il asteapta nerabdatori, asteptarea se prelungeste alarmant, barcagiul ii zoreste, tensiunea creste insuportabil. In aceasta atmosfera incordata, solutia nu poate fi dec\u00e2t una: sa nu-l mai astepte pe int\u00e2rziat si sa plece fara el. Numai ca Cervantes se opune: nu se poate ca tovarasul lor sa fie parasit. Mestesugitul sau discurs se dovedeste a fi convingator. In fine, cel asteptat at\u00e2t de mult isi face aparitia, dar, vai, nu singur, ci insotit de garda: \u201eSunt porniti cu totii inapoi. Cervantes, fireste, hulit si blestemat (de nu si batut) de cei asupra carora adusese napasta. (Si poate ca durerea ridicolului, prostescului esec al expeditiei nu e mai putin usturatoare dec\u00e2t cea presupusa a int\u00e2rziatului care ar fi gasit barca libertatii in larg)\u201c. Repovestind aceasta \u201epatanie, de un dramatism demn de lucrarile fictiunii\u201c, cum insusi o caracterizeaza, Steinhardt nu se limiteaza la ideea, cum nu se poate mai fireasca in acest context, de tradare sau de lasitate. In comentariul sau, pune accentul in egala masura pe cele doua atitudini ce s-au confruntat intr-un moment limita, at\u00e2t pe \u201eneroada incredere\u201c a lui Cervantes, c\u00e2t si pe \u201esanatoasa intelepciune\u201c a tovarasilor sai de captivitate. Nici una dintre ele nu este dezavuata, N.Steinhardt, precum cel mai intelept rabin, le gaseste perfecta justificare si, as spune, le incuviinteaza pe am\u00e2ndoua. Oricum, pentru el, mai important dec\u00e2t judecata in cheie morala, este altceva, si anume faptul ca dramatica patanie \u201eexplica de ce Miguel Saavedra de Cervantes a putut inchipui si scrie o carte ca Don Quijote\u201c. O capodopera care da seama de esenta conditiei umane. Cea mai trista carte din lume, o considera Dostoievski \u2013 \u201eironia cea mai amara ce se poate imagina. Daca lumea s-ar sf\u00e2rsi si cineva m-ar intreba: \u00abAti inteles dumneavoastra viata? si la ce concluzie ati ajuns?\u00bb, am putea prezenta in tacere un exemplar din Don Quijote\u201c. O carte pe care, postula tot Dostoievski, fiecare dintre noi ar trebui sa o avem asupra noastra la Judecata de Apoi. Alejo Carpentier constata ca o opera literara nu schimba lumea; singurele carti ce o pot schimba, scria el, sunt Biblia si Capitalul. Poate ca avea dreptate marele romancier si stralucitul eseist. Daca suntem de acord cu el, trebuie spus ca nici celebrul roman al lui Cervantes nu a schimbat si nu schimba lumea. Numai ca el face mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: o legitimeaza. Aceasta este, in fond, si ideea afirmata transant de Dostoievski, pe care Steinhardt o argumenteaza o data in plus, potent\u00e2nd-o.
\nIn Jurnalul monahului de la Rohia sunt multe scene demne de roman non fiction si personaje pe masura, majoritatea cunoscute in puscarie, inclusiv galeria figurilor de gardieni. Artistul miniaturist George Catargi, detinut la Jilava, care schiteaza portrete pe batiste cu o aschie de lemn carbonizat, este un astfel de personaj. Fost ofiter in armata Rosie, il vazuse de c\u00e2teva ori pe Lenin si plecase din Rusia in anul in care o parasise si Berdiaev. Isi expusese lucrarile in Africa, America, Europa si o insotise pe regina Maria in calatoria in jurul lumii, imortaliz\u00e2nd in desene peisajele care o impresionasera in mod deosebit. Socialistul Gheorghe Ene-Filipescu, care moare de tuberculoza in puscarie, este ingrijit de detinutii legionari cu emotionanta devotiune. Profesorul Vasile Barbu, fruntas legionar din Vlasca ii marturiseste: \u201eIti vorbesc ca unui camarad si te pot asigura ca nu antisemitismul a stat la baza crezului legionar; dimpotriva. Capitanul era gata sa considere vrednic de a intra in legiune pe un Evreu care ar fi imbratisat religia crestina si si-ar fi dovedit dragostea de rom\u00e2nism\u201c. Parintele Cleopa ii apare in 1970 ca un batr\u00e2n incovoiat, cu parul carunt si barba alba, dar cu glas puternic si o privire pe c\u00e2t de vie, pe at\u00e2t de calda: \u201eUrmarit de agentii Securitatii, s-a refugiat in codru, unde a petrecut nu mai putin de patru ani. Satenii il ajutau si-i aduceau de ale gurii, las\u00e2ndu-le in anume locuri stiute. Iarna insa nu mai puteau veni caci li s-ar fi descoperit urma pasilor in zapada, iar urmaritul nu putea aprinde un foc pentru ca l-ar fi dat in vileag fumul. Asa ca patru ierni a trait fara foc si drept hrana s-a multumit cu ce-i puteau oferi muntii si copacii lor. Fiarele nu l-au atacat niciodata, intocmai ca-n legendele si povestirile sihastrilor din vremi trecute. A scapat cu bine, teafar, dar infatisarea (mai ales parul) nu tine pasul cu anii pe care ii numara, ci cu efectul iernilor acelora de chin si anilor acelora de urgie\u201c. Pe parintele Mina Dobzeu, care il botezase in puscarie, il viziteaza dupa un drum cu pitorescul \u201etrenisor\u201c Crasna\u2013Husi stap\u00e2nit de emotia revederii cu cel ce \u201emi-a dat Apa vie a credintei\u201c. Theodor Pallady, care urmase la Paris si cursurile unei scoli de box, este surprins de fermecatorul povestitor intr-o postura mai putin obisnuita pentru un artist. In timp ce-si lua pr\u00e2nzul la Automobil Club, agresat verbal de un vlajgan, cu o directa bine tintita pictorul il trimite pe acesta la podea, rasturn\u00e2ndu-l peste o masa. Nu lipsesc personajele feminine ca, de pilda, o inubliabila Tante Alice.
\nTextele eseistice din Jurnal pe diverse teme, despre scriitori, artisti, opere, evenimente si personalitati istorice, sunt nu o data entuziaste, chiar exaltate, dar intotdeauna interesante si scrise admirabil. In inchisoare stabileste impreuna cu Nicolae Balota ca Doktor Faustus comporta trei nivele de lectura. De lectura proaspata a lui N. Steinhardt beneficiaza, asa-zic\u00e2nd, si scrieri mai modeste, precum nuvela \u201eCalatorului ii sade bine cu drumul\u201c a lui Bratescu-Voinesti in care descopera \u201etrasaturile esentiale ale sufletului rom\u00e2nesc\u201c. Nu ezita sa-l compare cu Caragiale, cel din \u201eNoaptea furtunoasa\u201c si \u201eGrand Hotel Victoria Rom\u00e2na\u201c, dar si cu Rabelais. Nuvela lui Bratescu-Voinesti este in opinia lui Steinhardt una din \u201eformele paradisului general rom\u00e2nesc\u201c, carora \u201enu li s-ar putea raporta viziunea \u2013 joviala si ea \u2013 a unui Rabelais. La Rabelais, ca si la Falstaff, masa nu e at\u00e2t prilej de bucurie c\u00e2t de ipostaza rudimentara de \u201ecrapelnita\u201c. Ruda buna a kermessei flamande, e si strabuna multor \u201ehappeninguri\u201c ale contestatarilor de astazi, din Olanda si de aiurea; in jurul mesei nu se realizeaza infratita prietenie, fiesta multiplicatoare de voiosii, ci tot at\u00e2tea prezente egocentrice, care se conced pentru ca altfel nu se poate, dar nu inceteaza de a se \u201eproiecta\u201c adversativ. Comesenii nostri insa, eroii (ori figurantii) lui Bratescu-Voinesti, pe plan intrupat, repeta \u2013 pe c\u00e2t se poate \u2013 euforia banchetului platonician, se impartasesc din esente in chip nematerialnic\u201c.
\nLa o privire superficiala sau complexata trimiterile la Caragiale, la Rabelais, la banchetul platonician par aici enorme. Ele nu sunt insa dec\u00e2t pe deplin revelatoare in ideea pe care vrea sa o ilustreze marele carturar, care pare sa cea o replica avant le letre: \u201eSa fie fripturile si spriturile acelea simboluri de esente? Da, pentru ca sunt consumate si oferite cu sinceritate si in cel mai naiv si inocent mod \u2013 cvasiparadisiac si el\u201c. La urma urmei, cu astfel de blitz-uri hermeneutice poti sa nu fii de acord. Dar ca ele incita spiritual si indeamna la relectura nu se poate contesta.
\nRecitind microeseul despre nuvela lui Bratescu-Voinesti, nu si textul pe aceeasi tema din volumul \u201eIntre viata si carti\u201c, aparut in 1976, mi-am amintit mai multe caracterizari, judecati, definitii si confesiuni ale lui N. Steinhardt din cartea de convorbiri realizata de Zaharia S\u00e2ngeorzan (365 de intrebari). Intre altele, exista acolo o referire la Madam Bovary care m-a determinat atunci, cu un sfert de secol in urma, sa reiau romanul lui Flaubert si sa-mi dau seama c\u00e2t de profunda era caracterizarea pe care Steinhardt o facea personajului: \u201e\u2026doamna Bovary \u2013 spre deosebire de Natasa Rostova \u2013 imi pare lipsita de feminitate! Nu e o pasionata, apartine speciei de oameni care nu stiu ce sa faca din si cu viata lor. Pacat strigator la cer, va fi sanctionat cu moartea. Dar Flaubert nu e numai drept, e si milos: sinuciderea i-o acord\u00e3 din mila, ca sa dea nitica demnitate unei biete vieti at\u00e2t de irosite. Emma Bovary isi inseala sotul din plictis, prostie si nepricepere. Adulterul e pentru ea un drog. Poate ca principala ei lipsa aceasta este: lipsa de feminitate\u201c.
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In \u201eJurnalul fericirii\u201c, scris intre 1979 si 1981 si \u201eacoperind\u201c o perioada de mai multe decenii, N. Steinhardt povesteste, dintr-o perspectiva inedita, un episod din biografia lui Cervantes. Prizonier undeva in Africa, impreuna cu alti noua tovarasi de captivitate, creatorul lui Don Quijote se angajeaza intr-o actiune de evadare. Sclavii aduna cu mare greutate… Cite\u0219te mai mult »Recitind \u201eJurnalul fericirii\u201c intr-o noua varianta (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9324],"class_list":["post-16576","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-fericirii-n-steinhardt"],"views":1240,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16576","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16576"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16576\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16576"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16576"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16576"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}