{"id":16572,"date":"2013-09-13T17:39:01","date_gmt":"2013-09-13T15:39:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16572"},"modified":"2013-09-13T17:39:01","modified_gmt":"2013-09-13T15:39:01","slug":"g-calinescu-politically-correct","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-politically-correct\/","title":{"rendered":"G. Calinescu: politically correct"},"content":{"rendered":"

G. Calinescu, Opere, XI. Publicistica (1963-1965), Conferinte si XII. Publicistica (postume si inedite)<\/em>, editie coordonata de Nicolae Mecu, text \u00eengrijit, note si comentarii de Alexandra Cioc\u00e2rlie, Alexandru Farcas, Nicolae Mecu, Ileana Mihaila, Pavel Tugui si Daciana Vladoiu, Prefata (vol. XII) de Eugen Simion, Postfata de Nicolae Mecu (vol. XII), Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, 2012, 1176 + 1550 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

E atipic, dar \u00eendreptatire exista, sa consideram o editie stiintifica drept o realizare monumentala. Randamentul, priceperea, abnegatia si mai ales maiestria echipei stimulate de Nicolae Mecu ne modifica \u00een totalitate perceptia despre semnificatiile filologiei. Str\u00e2ngerea publicisticii lui G. Calinescu, operatiune derulata \u00eentre 2006 si 2012, preschimba maruntisurile \u00een istorie literara de amploare si reconfirma influenta si magistratura unei opere prea des invocate si prea rar citite avizat si nepartinitor. Notele, bibliografia, dosarele de presa si contextualizarile scot la iveala contrastele acestui satrap subordonator al literaturii rom\u00e2ne, \u00eenc\u00e2ntat de colosal si, \u00een special, de joaca lingvistica. Ultimul volum (XII) cuprinde si doua instrumente care usureaza cercetarea: \u201eIndice general de nume\u201c (p. 1209-1469) si \u201eSumarul general\u201c (p. 1471-1544). Numai elaborarea acestora, minutioasa si tracasanta, ne \u00eendeamna sa-i laudam pe membrii proiectului. Anii lor de munca seamana cu visul manos al Faraonului, explicat de Iosif \u00een Vechiul Testament.
\nG. Calinescu tragic?!<\/strong>
\nDatorita lor putem studia si chipul, si mastile calinesciene. Culegerea reprezinta \u00een sine o interpretare excelenta. Acuratetea \u00eengrijirii, derivata din devotamentul pentru beneficiarii imediati ai textului, atentioneaza asupra incongruentelor din cariera criticului. Scriind \u00een periodice, a acceptat sa-si politizeze discursul. Individualitatea lui atrofiata a fost sugrumata de constr\u00e2ngerile regimului. Asa cum subliniaza academicianul Eugen Simion, \u00een prefata la vol. XII, colectia are si meritul de a nu cenzura nicio gafa, concesie sau aberatie a jurnalistului de dupa 23 August 1944, \u00een urma carora a acceptat altoiul realismului socialist pe trunchiul conceptiei sale despre clasicism: \u201eAceasta convingere si aceasta viziune nu l-au ferit \u00eensa, trebuie sa recunoastem, ca dupa 1944 sa accepte ideea \u00abdemocratiei populare\u00bb si sa laude binefacerile \u00absocialismului tataresc\u00bb (cum \u00eei zice un prozator dintr-o generatie mai t\u00e2nara) \u00een articole care, azi c\u00e2nd le citim, ne contrariaza si \u00eentaresc scepticismul nostru privitor la destinul intelectualului rom\u00e2n subt vremi. Editia de fata le publica pe toate, chiar si pe acelea care n-ar trebui, poate, sa fie publicate pentru a nu stirbi autoritatea si frumusetea spirituala a unui geniu\u201c (p. VII).
\nAfirmatiile Domniei Sale, facute din perspectiva unui discipol declarat, \u00eemi sugereaza doua nuantari. \u00cen primul, r\u00e2nd am \u00eendoieli daca, asemenea altor genii (Arghezi si Sadoveanu), Calinescu a ramas subt vremi. Explicatia seculara, dar cu implicatii divin-apocaliptice, ma nemultumeste \u00eentruc\u00e2t exclude vointa autorilor. Din punctul meu de vedere, daca discutam despre biografie si destin, trebuie sa ne raportam la interactiunea \u00eentre planul personal si deciziile\/ presiunile sistemului \u00een ansamblu. Lucrurile sunt simple ca \u00een legea gravitatiei. Desigur, Pam\u00e2ntul \u00eel atrage pe om. \u00censa, la r\u00e2ndul sau, omul atrage planeta cu o forta egala. De fapt, asa-zisii colaborationisti ai P.M.(C.).R. s-au adaptat vremurilor. Au devenit personalitati ale epocii \u00een care au trait. Ei ram\u00e2n, mutatis mutandis, oameni ai veacului \u00een care s-au manifestat, asemenea lui Maiorescu portretizat de Calinescu \u00eensusi, \u00eentr-o interventie din 1963, pornind de la un studiu semnat \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c de Liviu Rusu: \u201eTitu Maiorescu oglindeste rece si adesea elegant timpul sau si cuv\u00e2ntarea din care am citat este discutabila, \u00een dezacord flagrant \u00eentr-o portiune cu conceptia noastra\u201c (\u201eTitu Maiorescu socialist?!\u201c, vol. XI. p. 108). Daca mentorul Junimii era \u00eenca un \u201ereactionar\u201c, \u00een contrapartida, \u00een 1947, Eufrosin Poteca ajungea deja, sub condeiul formelor fara fond, \u201eUn calugar progresist\u201c (vezi vol. VI, p. 793).
\nCalinescu \u00eesi asuma \u00een \u201eTribuna poporului\u201c, \u201eNatiunea\u201c, \u201eContemporanul\u201c, \u201eGazeta literara\u201c si \u00een \u201eStudii si cercetari de istorie literara si folclor\u201c (poate nu cu aceeasi constanta, din pricina difuzarii, a destinatarilor specializati si a \u00eent\u00e2rzierii aparitiilor) postura de publicist corect fata de doctrina socialista. De aici rezulta a doua nuantare. Coabitarea cu marxism-leninismul l-a \u00eendepartat pe Calinescu de geniu. Dupa 23 august 1944, dar vizibil din 1948, el se leapada de structura care l-a consacrat. \u00cenceteaza, la nivel oficial, sa fie critic, \u00eempartind banca alaturi de Nicolae Moraru, Mihai Novicov, Traian Selmaru sau Ion Vitner. Or, asta rezulta din consultarea vol. XII, unde, printre inedite, se afla si manuscrisul, ca o piatra cubica astept\u00e2nd afereza, al minunatului eseu \u201eUniversul poeziei\u201c, intrat, \u00een forma finisata\/ ajustata\/ scurtata, \u00een \u201eJurnalul literar\u201c (nr. 4-5, 1948). Numai ca, potrivit editorilor, baz\u00e2ndu-se pe evidente publicistice, lucrarea dateaza din 1942-1944. \u00cen postfata (vol. XII), Nicolae Mecu discerne impecabil distanta dintre nevoia intima de continuitate profesionala si nevoia publica de confirmare a prestigiului: \u201eCu alte cuvinte, noua lui ipostaza, de \u00abideolog\u00bb literar, \u00eel obliga la metamorfozarea vechilor principii de critica estetica si la acomodarea lor cu tezele criticii militante predicate de realismul socialist, totusi teoreticianul, criticul si istoricul literar asa cum \u00eel stim din interbelic se dovedeste doar partial si superficial permeabil la aceasta metanoia\u201c (p. 1175-1176). Le revine exegetilor sarcina de a judeca \u00een ce masura masca purtata consecvent \u00eenlocuieste chipul. \u00cemi mentin convingerile exprimate pe marginea pe marginea vol. IX-X. Nu ne putem pronunta historically correct dec\u00e2t daca analizam dovezile cuantificabile. Farsa, daca ar fi fost, a trecut. Textele ram\u00e2n indubitabil(e). Tragismul \u00eel vizeaza pe critic. Ideologul s-a conformat normelor politice.
\nRetorici festive<\/strong>
\nUrmarind ultimii trei ani din activitatea lui Calinescu (1963-1965), sesizam ca, \u00een \u201eCronicilor optimistului\u201c, abordarile se \u00eencadreaza \u00een consecutia logica a intervalului 1958-1962. Paginile se umplu dupa reteta. Retorica festivista atinge pietrele de hotar ale instaurarii \u201edemocratiei populare\u201c. Mi se pare mai reprobabila ratacirea \u00een cotidianul osanalelor referitoare la 23 August 1944 si 30 decembrie 1947, deopotriva perene si perisabile \u00een contextul national de atunci, dec\u00e2t tentativa de recuperare a realismul clasicist (\u201ecritic\u201c) cu instrumente de teorie literara (neo)jdanovista. Articolele \u00eenchinate evenimentelor fetisizate de putere aveau priza larga. Se adresau cetateanului, acelui vag individ denumit \u201eomul nou\u201c. Calinescu \u00eesi folosea abilitatile persuasive si dascalesti \u00een educarea publicului. Irosirea talentului si calendarul Republicii Populare Rom\u00e2ne sunt ca tusea si junghiul.
\nDetaliul pe care multi \u00eel vor \u00eenghiti ca pe o pastila amara, dar indispensabila, este ca, din postura aleasa, Calinescu a participat la stalinizarea societatii rom\u00e2ne. Invocarea colectivizarii ca masura indispensabila a prosperitatii, sustinerea cultului personalitatii, reiterarea imperativului luptei pentru pace (sintagma care marcheaza o contradictie \u00een termeni), insistenta de a le reaminti cetatenilor ratiunea de stat \u2013 \u201ebinele\u201c \u2013 sunt indicii incontestabile ale respectivei atitudini: \u201eTraim \u00een pace cu totii, \u00een fratie cu popoarele socialiste, \u00een prietenie, cu toate popoarele care nu viseaza pieirea noastra. Conducatorii partidului, din r\u00e2ndurile caruia sunt m\u00e2ndru a face parte, suspectati altadata ca lipsiti de patriotism, sunt, cum a vazut orice rom\u00e2n, de un patriotism granitic. \u00cen fruntea lor se afla mereu Gheorghe Gheorghiu-Dej, a carui iubire de tara, al carui spirit politic, a carui putere de constructie \u00eemi st\u00e2rnesc si st\u00e2rnesc oricarui rom\u00e2n cel mai ad\u00e2nc respect\u201c (\u201eDouazeci de ani\u201c, 1964, vol. XII, p. 439). Limbajul controla constiintele. Ce se scria se \u00eentiparea. Exemplul propriu atentiona, lamurea, convingea. Nivelul declarativ substituia sau macar completa statistica.
\nSe impune sa admitem ca, fara actiunea lui Calinescu, literatura rom\u00e2na nu s-ar fi destalinizat. Tiptil si cu tact, gazetarul a profitat de pe urma excluderii \u201eGeneralissimului\u201c din bibliografia subiectului. Astfel, a preferat leninismul \u00een detrimentul variantei gregare a marxism-leninismului. Gestul nu a fost decisiv. Abia dupa 1970, sociologi ai literaturii ca Paul Cornea si esteticieni ca Ion Ianosi se vor debarasa de leninism, \u00eentorc\u00e2ndu-se la tezele marxismului nealterat. Calinescu nu paseste niciodata decisiv. \u00cel acapareaza cliseele propagandei, develop\u00e2ndu-le \u00een poze retusate: \u201eRozin \u00eensa, \u00eentr-un moment de inspiratie, a compus un madrigal cu titlul \u00abGenealogie dialectica\u00bb \u00een care face Rozinei o lectie de materialism dialectic sau mai exact o istorie a planetei noastre, atrag\u00e2ndu-i atentia ca fiind o \u00eentrupare gratioasa a materiei, participa trupeste si temperamental la cele trei regnuri: mineral, vegetal si animal\u201c (\u201eTehnica poeziei\u201c, 1963, vol. XI, p. 20). Totul este previzibil, daca am parcurs articolele semnate dupa 1944\/ 1948.
\nRam\u00e2ne Calinescu un model? Da, criticul. Nici mai mult, dar nici mai putin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

G. Calinescu, Opere, XI. Publicistica (1963-1965), Conferinte si XII. Publicistica (postume si inedite), editie coordonata de Nicolae Mecu, text \u00eengrijit, note si comentarii de Alexandra Cioc\u00e2rlie, Alexandru Farcas, Nicolae Mecu, Ileana Mihaila, Pavel Tugui si Daciana Vladoiu, Prefata (vol. XII) de Eugen Simion, Postfata de Nicolae Mecu (vol. XII), Bucuresti, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru… Cite\u0219te mai mult »G. Calinescu: politically correct<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[30,1198,9321],"class_list":["post-16572","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-g-calinescu","tag-opere","tag-xi-publicistica"],"views":1323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16572\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}