{"id":16566,"date":"2013-09-13T17:34:01","date_gmt":"2013-09-13T15:34:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16566"},"modified":"2013-09-13T17:34:01","modified_gmt":"2013-09-13T15:34:01","slug":"relectura-interpretare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/relectura-interpretare\/","title":{"rendered":"(Re)lectura & interpretare"},"content":{"rendered":"

Michel Tournier, Fecioara si capcaunul<\/em>, traducere de Tereza Culianu-Petrescu, Bucuresti, RAO Publishing Company, 2011\u00a0<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Nascuta \u00een Lorena, la Domr\u00e9my, \u00eentr-o familie modesta cu mai multi copii, si ajunsa, datorita curajului si hotar\u00e2rii sale, p\u00e2na la Chinon, \u00een fata lui Carol al VII-lea, pe care \u00eel va ajuta sa fie \u00eencoronat si recunoscut ca rege al Frantei \u00een 1429, la Reims, Ioana d’Arc reuseste sa dea contemporanilor sai, cel putin pentru o perioada de timp, impresia, transformata (gratie nestramutatei credinte \u00een adevarul spuselor ei) \u00een convingere, ca glasul inimii sale e totuna cu vointa divina. Astfel \u00eenc\u00e2t, \u00eembracata \u00een haine militare si dovedind ca stie sa m\u00e2nuiasca si spada, nu doar cuv\u00e2ntul, Fecioara din Orleans va conduce trupele franceze spre importante victorii, oferindu-i ezitantului Rege Carol o legitimitate nesperata, dar, deopotriva, primejduindu-si viata din momentul \u00een care vocile ce-o ghideaza se aud tot mai rar, iar interesele cercurilor religioase din jurul regelui \u00eencep sa fie altele dec\u00e2t interesul national. Abandonata de toti protectorii, uitata de Carol si chiar de poporul care o venerase cu putin timp \u00eenainte, Ioana va fi judecata si condamnata la ardere pe rug, \u00een 1431, fiind reabilitata abia dupa ani buni si canonizata doar \u00een 1920.
\nO fecioara si un capcaun<\/strong>
\nScriind microromanul \u201eGilles et Jeanne\u201c (\u201eFecioara si capcaunul\u201c, 1983), Michel Tournier \u00eencearca sa ofere mai multe raspunsuri la o \u00eentrebare care a preocupat generatii \u00eentregi de francezi si nu numai: Cum poate fi (oare cum ar trebui sa fie) interpretata adecvat figura Ioanei d’Arc, devenita, de-a lungul timpului, deopotriva istorica si legendara? Caci, daca unii cercetatori au manifestat tendinta de a-i evidentia latura faimoasa si publica si de a o considera reprezentativa pentru capacitatea de a cuceri un rege si un \u00eentreg popor, altii au accentuat elementele rationale, miz\u00e2nd mult pe dorinta ei de a elibera si de a uni o natiune mult prea divizata si saracita de Razboiul de o Suta de Ani. Cunosc\u00e2nd aceste puncte de vedere, stiind sa le treaca implicit \u00een revista, dar sa se si detaseze de ele, Michel Tournier o priveste pe Ioana din perspectiva laturii ei umane (fara a uita nici elementele care demonstreaza iluminarile si revelatiile ei), dar si utiliz\u00e2nd o tehnica de natura a o evidentia profund, si anume apropierea sfintei de un monstru. Iar acesta este Gilles de Rais, maresal al Frantei, cavaler celebru \u00een epoca, tovarasul ei de lupta si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, ars el \u00eensusi pe rug, \u00een anul 1440, dar pentru fapte extrem de grave: sodomie, pruncucidere, necromantie si alte practici vrajitoresti.
\nScriitorul umple cu grija golurile \u2013 deloc putine! \u2013 din istoria Ioanei d’Arc, av\u00e2nd adesea \u00een vedere perspectiva lui Gilles de Rais si modul \u00een care aceasta o percepe pe t\u00e2nara venita la Chinon, pentru a confirma, prin prezenta, spiritul sau de sacrificiu si uluitoarea generozitate, convingerea care exista deja \u00een Franta ca razboiul trebuie sa se \u00eencheie, iar regele sa-si regaseasca rec\u00e2stige legitimitatea mult prea adesea pusa sub semnul \u00eentrebarii chiar de el \u00eensusi. Acceptata de Delfin alaturi de el, Ioana e pusa sub protectia ducelui d’Alen\u00e7on si a seniorului de Rais, care izbuteste sa \u00eentrevada \u00een ea ceea ce multora le scapa: \u201e\u00centreaga ei carne are o inocenta vadita si asta descurajeaza cu desav\u00e2rsire cuvintele necuviincioase. E vorba de o inocenta copilareasca si de \u00eenca ceva: o lumina care nu-i de pe pam\u00e2ntul asta.\u201c Iar daca, dupa veacuri, numele Ioanei va fi asociat cu sacrul si cu ideea de daruire generoasa si dezinteresata pentru cei multi, cel al lui Gilles de Rais va duce, \u00een general, spre malefica imagine a lui Barba Albastra, a capcaunului si a monstrului din fata caruia nu exista scapare pentru inocenti, fiind, pentru demersul narativ al lui Michel Tournier, contraponderea cea mai potrivita pentru un personaj at\u00e2t de fascinant si de inefabil cum e Ioana d’Arc.
\nLecturi, relecturi<\/strong>
\n\u201eUcenicia unui scriitor implica \u00een primul r\u00e2nd lectura\u201c, spunea Tournier, convins ca operele literare se nutresc unele pe altele si unele din celelalte, fiind, de pilda, imposibila evaluarea adecvata a romanelor lui Flaubert \u00een absenta relecturii textelor lui Balzac, ori interpretarea coerenta a poeziei lui Val\u00e9ry fara experienta liricii lui Mallarm\u00e9. Si, cum fiecare lectura presupune o alta, anterioara, la capatul acestui drum se afla, adesea, mitul sau o naratiune mitic-\u00eentemeietoare, pe care, dupa cum scriitorul a subliniat nu o data, \u201efiecare o cunoaste si la \u00eembogatirea semnificatiilor careia fiecare poate contribui.\u201c De aceea, opera romanesca a lui Michel Tournier (\u00eencununat cu prestigioase premii literare, de la Premiul pentru Roman al Academiei Franceze, \u00een 1967, pentru \u201eVineri sau limburile Pacificului\u201c la Premiul Goncourt, \u00een 1970, pentru \u201eRegele arinilor\u201c) \u00eenseamna, \u00een primul r\u00e2nd, reluarea unor teme cunoscute ori a unor subiecte consacrate, pentru a le da posibile noi interpretari.
\nCitit din aceasta perspectiva, concentratul roman \u201eGilles et Jeanne\u201c are mai multe surse: mitul, legenda, istoria si textele sacre. Caci Ioana cea razboinica, ne\u00eenfricata pe cal, duce cu g\u00e2ndul la mitul amazoanelor, \u00een vreme ce domeniul legendei e ilustrat de convingerea pe care Ioana o repeta, dar pe care o au si alte personaje, anume ca Franta, distrusa de o femeie, va fi salvata de o fecioara. Pe de alta parte, Gilles de Rais devanseaza legenda, \u00een sensul ca el \u00eensusi va sta, \u00een imaginarul popular, la baza ulterioarei constituiri a \u00eenspaim\u00e2ntatoarei istorii a lui Barba Albastra, asa cum o cunoastem din versiunea lui Charles Perrault. \u00censa si povestea lui Degetel are drept (o posibila) sursa tot figura seniorului de Rais, \u00een timpul ultimilor ani ai vietii. De altfel, Tournier, pasionat de tehnicile intertextuale, include \/ repovesteste \u00een chiar textul romanului sau \u00eent\u00e2mplari din viata lui Degetel: \u201ePovestea \u00eencepe \u00een bordeiul amar\u00e2t al familiei unui taietor de lemne. \u00cenauntru misuna sapte copii, trei perechi de gemeni si un mezin asa de plap\u00e2nd, \u00eenc\u00e2t i se spune Degetel.\u201c Dar daca, \u00een versiunea lui Perrault, nefericitii copilasi ajungeau \u00een prejma capcaunului, \u00een romanul lui Tournier, sf\u00e2rsitul le e \u00een castelul lui Gilles de Rais, fumul gros care parca nu vrea sa se risipeasca ram\u00e2n\u00e2nd semnul tragicului masacru al inocentilor.
\nCu toate acestea, \u00eenceputurile lui de Rais nu sunt nici pe departe at\u00e2t de \u00eentunecate cum contemporanii sai au lasat sa se \u00eenteleaga \u2013 sau, cel putin, Michel Tournier ofera cititorului, prin aceasta carte, o alta (din nou, posibila!) versiune a existentei unui personaj extrem de controversat din istoria Frantei. \u00cen tinerete, Gilles se lasa \u2013 se simte \u2013 \u00eenconjurat de semnele si glasurile spiritelor: \u201eSi eu cred, ca si tine, \u00eei spuse el Ioanei \u00eentr-o noapte, ca traim \u00eenconjurati de \u00eengeri si sfinti.\u201c La r\u00e2ndul ei, Ioana vorbeste despre \u201eCopacul Doamnelor\u201c, de la Domr\u00e9my, caruia unii \u00eei spun si \u201eCopacul Z\u00e2nelor. \u00cen fond, chiar daca trait si exprimat altfel, Ioana are, asemenea lui Gilles, sentimentul prezentei tutelare a supranaturalului, ascult\u00e2nd, pe drumul destinului sau, de glasurile sfinte ale sfintilor (Sf\u00e2ntul Mihail, Sf\u00e2nta Ecaterina si Sf\u00e2nta Margareta). Numai ca, daca Ioana percepe sacrul \u00een toate formele sale de manifestare, Gilles are, de pe acum, mai ales intuitia demonicului. \u00centru c\u00e2tva si pentru a-l tine la distanta, Gilles simte nevoia apropierii de sacralitatea Ioanei, afl\u00e2ndu-se el sub protectia ei, mai degraba dec\u00e2t ea sub protectia lui. De aici si legatura de s\u00e2nge, replica a unui complicat pact pe care seniorul de Rais \u00eel \u00eencheie sarut\u00e2nd rana s\u00e2nger\u00e2nda a Ioanei: \u201eM-am \u00eempartasit din s\u00e2ngele tau. De-acum \u00eenainte am sa te urmez oriunde te-ai duce. \u00cen cer sau \u00een infern.\u201c
\n\u00censa, cum sf\u00e2rsitul Ioanei e aproape, dupa nedreapta ardere pe rug, Gilles \u00eesi \u00eencepe cobor\u00e2rea \u00een infern, metamorfoz\u00e2ndu-se \u00eentr-un soi de \u00eenger infernal. Prelatul Blanchet, confesor al lui de Rais, porneste catre Italia, \u00een \u00eencercarea de a aduce de acolo o consolare pentru stap\u00e2nul sau si, \u00eent\u00e2lnindu-l pe demonicul Prelati, \u00eei va spune acestuia, vorbind despre companionul Ioanei d’Arc: \u201eCarnea lui nu se schimbase. Nu, la mijloc era sufletul lui. Ceea ce \u00eel desfigura era reflexul sufletului \u00een trasaturi. Un chip \u00eendoliat.\u201c
\nPretextul intertextualitatii<\/strong>
\nTema mitica si imaginea corespunzatoare a capcaunului se impusese deja \u00een romanul anterior al lui Tournier, \u201eRegele arinilor\u201c (1968), unde trimiterile de aceasta natura aveau \u00een vedere realitatea teribila a nazismului. Gilles de Rais, \u00eensa, e un capcaun diferit ca structura si ca manifestare: obsesia sa maladiva pentru Ioana, fata-baiat, sf\u00e2nta luptatoare, luminoasa fecioara-z\u00e2na \u00eel face monstruos si-i denatureaza orice ratiune, transform\u00e2ndu-l \u00een chip \u00eengrozitor. \u00cen copiii nevinovati pe care-i aduce la castel si pe care sf\u00e2rseste prin a-i ucide, el o cauta doar pe Ioana si, negasind-o, le provoaca suferinte inocentilor. Nici maretul spectacol intitulat \u201eMisterul asediului de la Orl\u00e9ans\u201c pe care \u00eel finanteaza \u2013 si care aproape \u00eel ruineaza \u2013 nu are alt scop dec\u00e2t acela de a-l ajuta sa descopere printre actorii amatori unul care sa fie Ioana. Nu sa semene cu ea, ci sa fie ea \u2013 aici e greseala tragica pe care o comite Gilles: pastrarea cu orice pret a convingerii ca, de fapt, Ioana ar putea, \u00een orice clipa, reveni pe pam\u00e2nt, alaturi de el. Si, mai ales, ca ea, doar ea, l-ar putea m\u00e2ntui.
\nLa un deceniu dupa aparitia acestei carti, Tournier publica \u201eLe Mirroir des Id\u00e9es\u201c, un text \u00een care autorul exploreaza si exploateaza pe larg \u201eformula bipolara\u201c, cum o numeste el, si pe care o utilizase deja \u00een mai multe creatii de p\u00e2na atunci, prin intermediul a 114 concepte-cheie explicate prin contrariile lor, pentru a marca transferul de la particular la universal (de exemplu: barbat \u2013 femeie, apa \u2013 foc, divin \u2013 diabolic). Scriitorul demonstreaza, aici, cum conceptul izolat ofera reflexiei sale antitetice o arie larga de posibile reinterpretari, facilit\u00e2nd \u00eentelegerea adecvata a unor realitati care, altfel, amenintau sa ram\u00e2na cantonate la nivelul perceptiei schematice sau simplificatoare. \u00cen \u201eFecioara si capcaunul\u201c, sfintenia Ioanei evidentiaza latura malefica a lui Gilles \u2013 si invers. Dovada a convingerii lui Tournier ca negativul pune \u00een lumina pozitivul, d\u00e2ndu-i completa forta dramatica si eficacitate estetica de care, altfel, ar fi lipsit. Revelatia apropierii, fie si pasagere, a sfintei de monstru si a capcaunului de fecioara consacra, \u00een conformitate cu convingerile lui Michel Tournier, posibilitatea readucerii \u00een actualitate a naratiunii mitice, a notelor de legenda si a datelor istorice, \u00een cadrul unui demers creator caut\u00e2nd la tot pasul sa ilumineze din interior structurile profunde ce caracterizeaza uneori existenta si cel mai adesea literatura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Michel Tournier, Fecioara si capcaunul, traducere de Tereza Culianu-Petrescu, Bucuresti, RAO Publishing Company, 2011\u00a0     Nascuta \u00een Lorena, la Domr\u00e9my, \u00eentr-o familie modesta cu mai multi copii, si ajunsa, datorita curajului si hotar\u00e2rii sale, p\u00e2na la Chinon, \u00een fata lui Carol al VII-lea, pe care \u00eel va ajuta sa fie \u00eencoronat si recunoscut ca… Cite\u0219te mai mult »(Re)lectura & interpretare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9316,9315],"class_list":["post-16566","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fecioara-si-capcaunul","tag-michel-tournier"],"views":1315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16566","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16566"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16566\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16566"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16566"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16566"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}