{"id":16558,"date":"2013-09-13T17:19:50","date_gmt":"2013-09-13T15:19:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16558"},"modified":"2013-09-13T17:19:50","modified_gmt":"2013-09-13T15:19:50","slug":"cinemaul-lui-deleuze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cinemaul-lui-deleuze\/","title":{"rendered":"Cinemaul lui Deleuze"},"content":{"rendered":"

Gilles Deleuze, Cinema I. Imaginea-miscare<\/em>, Traducere: Stefana si Ioan Pop-Curseu, Nota asupra editiei: Ioan Pop-Curseu, Revizie si postfata: Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2012, 310 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Ca multe alte domenii culturale, teoria cinematografica a ramas la noi la fel de deficitara in ultimii douazeci de ani ca inainte de Revolutie. Daca in literatura lucrurile stateau relativ bine in anii \u201970-\u201980, c\u00e2nd colectia de teorie a Editurii Univers luase av\u00e2nt, in film s-au tradus doar accidental contributii de ultima ora. Motivul e, desigur, inalta portanta ideologica a filmului, unul dintre cele mai eficiente \u2013 mai eficient dec\u00e2t literatura! \u2013 moduri de ideologizare stalinista si post-stalinista. De aceea, si studiile despre film, multe dintre ele cu trimiteri c\u00e2t se poate de directe la realitate si la contextul social al secolului trecut, au fost mai strict supravegheate dec\u00e2t teoria literara \u2013 mai ales ca, incep\u00e2nd din a doua jumatate a anilor 60, aceasta din urma devenise inofensiva politic prin abstragerea in structuralism si semiotica. Insuficienta pregatire teoretica a facut, practic, ca cei mai multi dintre criticii rom\u00e2ni de film din anii 60 incoace sa se limiteze la cronica actualitatii \u2013 si nici dupa 1990 lucrurile n-au dat semne ca s-ar schimba esential, daca ne g\u00e2ndim ca cel mai reprezentativ critic de film din ultimele decenii ram\u00e2ne Alex. Leo Serban.
\nRetorica filmului<\/strong>
\nExista, insa, c\u00e2teva semne clare ca cinematografia rom\u00e2neasca incepe sa fie interesata de teorie. Inmultirea si\/sau specializarea Facultatilor de Film si Televiziune, \u201eimboldul\u201c provenit din incercarea de a explica aportul teoretic al Noului Val Cinematografic sau pur si simplu libera circulatie a bibliografiilor vor contribui la depasirea, macar partiala, a acestui decalaj. Andrei Gorzo a incercat, printr-o carte publicata anul trecut, sa refaca istoria tematica a cinematografiei mondiale in cautarea specificului ultimei generatii de regizori. Va mai trece ceva timp, am mai scris-o, p\u00e2na c\u00e2nd criticii tineri de la noi vor fi in masura sa discute specificul unei opere fara a face ocoluri teoretice \u2013 absolut necesare in context rom\u00e2nesc \u2013 de proportii.
\nPoate si mai importante pentru fenomen sunt, insa, traducerile. E salutara, in acest sens, initiativa Editurii Tact de a publica cele doua volume despre cinema ale lui Gilles Deleuze din anii \u201980, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t mica editura de la Cluj a incercat sa suplineasca absenta de pe piata rom\u00e2neasca a unor carti fundamentale de teorie \u2013 acum c\u00e2tiva ani, a editat \u201eGramatologia\u201c lui Derrida, de pilda. Cine suspecteaza de datare continutul acestor carti va fi contrariat de la primele pagini ale \u201eImaginii-miscare\u201c, primul volum al sintezei lui Deleuze, aparut la sf\u00e2rsitul anului trecut in traducerea Stefanei si a lui Ioan Pop-Curseu.
\nVolumul nu dateaza intruc\u00e2t Deleuze are grija sa nu se cantoneze intr-o teorie sau alta despre film, stabilind singur regulile jocului. E si motivul pentru care, ne avertizeaza, din start, demersul sau nu vizeaza o istorie a cinematografiei, ci mai degraba \u201eo taxinomie, o incercare de clasificare a imaginilor si a semnelor\u201c. Ceea ce inseamna ca discursul despre film al lui Deleuze porneste de la premisele filozofice mult mai largi, ale teoriei imaginii si ale reflectiei cu privire la miscare. Regasim, pornind de la acest spectru teoretic larg, in \u201eCinema I\u201c, c\u00e2teva dintre cele mai exacte si in acelasi timp originale definitii ale filmului, dintre care retin doar una: \u201eCinematograful este sistemul care reproduce miscarea in functie de momentul oarecare, adica in functie de momentele echidistant alese in asa fel inc\u00e2t sa dea impresia continuitatii\u201c. De remarcat, asadar, ca pentru Gilles Deleuze, arta cinematografului nu e legata at\u00e2t de spatialitate, c\u00e2t de exprimarea posibilitatilor duratei. El preia, din acest punct de vedere, o mai veche observatie a lui Bazin, conform careia fotografia echivaleaza cu un mulaj (\u201eo veritabila amprenta luminoasa\u201c), in timp ce camera \u201ese muleaza pe timpul obiectului\u201c, lu\u00e2nd amprenta duratei sale. De aceea, in momentul c\u00e2nd cauta sa ajunga la esenta cinematografului \u2013 refac\u00e2ndu-i traseul teleologic \u2013, Deleuze incearca sa descrie acest proces de emancipare a temporalitatii cinematografice de spatialitatea specific fotografica. E interesant cum, pornind de la aceeasi observatie cu Bazin, Deleuze opteaza pentru o poetica cu totul opusa acestuia: poetica realista, \u201efotografica\u201c, a primului, e rasturnata intr-o poetica a \u201eimaginii mentale\u201c, eliberata aproape complet de factual, a celui de-al doilea.
\nBergson + Peirce<\/strong>
\nN-ar trebui sa-l credem pe cuv\u00e2nt pe filozoful francez c\u00e2nd sustine ca nu face o istorie a cinematografiei, de vreme ce tipologiile sale centrale (evolutia de la imaginea-perceptie la imaginea-afectiune si, in cele din urma, la imaginea mentala) se suprapun, cronologic, cu devenirea cinematografiei clasice, de la inceputurile ei p\u00e2na la Hitchcock \u2013 privit, in acest prim volum, drept ultim versant al interiorizarii viziunii sau pionier al \u201esinematografiei\u201c, daca ar fi sa adoptam pentru o clipa calamburul deleuzian al lui Bogdan Ghiu. Daca a fost vreodata realista, \u201emimetica\u201c, \u201edescriptiva\u201c, e doar pentru ca, la fel ca orice arta radical novatoare, cinematografia si-a amestecat, la inceputurile ei, atributiile cu atributiile celorlalte arte. In cursa spre propriile sale mijloace din prima jumatate a secolului trecut, ea tinde sa puna in criza \u201eimaginea-actiune\u201c in favoarea tehnicilor complexe menite sa sondeze durata subiectivitatii. Interesant e ca fenomenologia sau semiotica nu-l opresc pe Deleuze sa ia in calcul toti factorii de context responsabili de aceasta interiorizare a viziunii: \u201eAm cita, la gramada: razboiul si noua constiinta a minoritatilor, ascensiunea si inflatia imaginilor in acelasi timp in lumea exterioara si in mintea oamenilor, influenta exercitata asupra cinematografului de catre noile moduri de a povesti pe care le experiementase literatura, criza Hollywood-ului si a a vechilor sale genuri…\u201c. Intreaga sinteza a lui Deleuze nu face, astfel, dec\u00e2t sa descompuna foarte atent evolutia de la imagine la imaginea-miscare \u2013 cresterea complexitatii imaginii pe masura ce tehnica cinematografica avanseaza. La baza acestei revolutii de viziune stau, insa, dincolo de tehnicile particulare, mobilitatea camerei (planul devenind el insusi mobil) si montajul \u2013 ceea ce Deleuze numeste \u201eracordul unor planuri dintre care fiecare sau majoritatea puteau ram\u00e2ne perfect fixe\u201c.
\nInteresanta, c\u00e2nd nu de-a dreptul contrarianta, in cartea lui Deleuze, e dubla fundamentare teoretica: pe de o parte, filozoful francez incearca sa descompuna, folosindu-se cu multa minutiozitate de semiotica lui C. S. Peirce (autorul unui adevarat \u201etablou Mendeleev al semnelor\u201c), mecanismele imaginii, apel\u00e2nd la un limbaj conceptual hard. El porneste de la premisa ca imaginea nu e doar vizibila, ci si lizibila, si inventariaza, astfel, mai multe tipologii de imagini, fiecare cu functionalitatea ei. Neofitul intr-ale filmului va putea pricepe, chiar si numai din cartea lui Deleuze, ce inseamna \u201ecadru\u201c, \u201edecupaj\u201c, \u201eextra-c\u00e2mp\u201c, \u201esectiune mobila\u201c, \u201ecompozitie organica\u201c s.a.m.d. Pe de alta parte, insa, filozoful francez se revendica de la filozofia lui Bergson \u2013 vorbind deschis despre \u201ebergsonismul profund al cinematografului in general\u201c. De aceea, oric\u00e2t de precise si de tehnice s-ar arata la un moment dat analizele lui Deleuze, filozoful francez nu uita sa trimita intotdeauna la un \u201erest\u201c necuantificabil. In cinematografie, filozoful francez ram\u00e2ne intotdeauna un partizan al \u201eextra-c\u00e2mpului\u201c, al \u201etotalitatii deschise\u201c sau al \u201eevenimentului pe cale de a se face\u201c: \u201eExista intotdeauna extra-c\u00e2mp, chiar si in imaginea cea mai inchisa. Exista mereu in acelasi timp cele doua aspecte ale extrac\u00e2mpului, raportul actualizabil cu alte ansambluri si raportul virtual cu intregul. Dar, intr-un caz, al doilea raport, cel mai misterios, va fi atins indirect, la infinit, prin intermediul si prin extinderea primului, in succesiunea imaginilor; iar in celalalt caz, el ar fi atins ceva mai direct, in imaginea insasi, prin limitarea si neutralizarea primului\u201c, noteaza Deleuze dupa ce a desfacut imaginea-plan in partile ei componente.
\nCele doua demersuri \u2013 una logica, cealalta irationala \u2013 suprapuse in analizele din \u201eImaginea-miscare\u201c, departe de a fi simptome de eclectism, sunt garantia adecvarii superioare la ambiguitatea de fond a cinematografului. Daca ram\u00e2ne extrem de interesanta la trei decenii de la publicare, teoria despre film a lui Deleuze e interesanta tocmai pentru ca priveste cinemaul ca pe un concept ireductibil, o placa turnanta intre sf\u00e2rsitul modernitatii si inceputul imanentei. Nicio arta de secol XX nu exprima, in fond, mai bine dec\u00e2t cinematografia schimburile foarte complexe dintre factualul tehnologiei si \u201eirationalul\u201c trecut, in mod traditional, in contul artei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gilles Deleuze, Cinema I. Imaginea-miscare, Traducere: Stefana si Ioan Pop-Curseu, Nota asupra editiei: Ioan Pop-Curseu, Revizie si postfata: Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2012, 310 p.     Ca multe alte domenii culturale, teoria cinematografica a ramas la noi la fel de deficitara in ultimii douazeci de ani ca inainte de Revolutie. Daca in literatura… Cite\u0219te mai mult »Cinemaul lui Deleuze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9309,9308],"class_list":["post-16558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinema-i-imaginea-miscare","tag-gilles-deleuze"],"views":1649,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16558"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16558\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}