<\/p>\n
Primesc o carte frumos editata la Curtea veche. Plicul vine din Bamberg. Ma atrage coperta, ciudata \u00een peisajul editorial, amintind parca un caiet de scoala. Sau, \u00een orice caz, un manuscris, cu o frumoasa scriere caligrafica. \u201ePrivind \u00eenapoi prin fereastra bucatariei\u201c. \u00cen jurul titlului, ca niste abtibilduri, fotografii de legume si fructe: o telina, un dovlecel, o para.<\/strong><\/em> Primesc o carte frumos editata la Curtea veche. Plicul vine din Bamberg. Ma atrage coperta, ciudata \u00een peisajul editorial, amintind parca un caiet de scoala. Sau, \u00een orice caz, un manuscris, cu o frumoasa scriere caligrafica. \u201ePrivind \u00eenapoi prin fereastra bucatariei\u201c. \u00cen jurul titlului, ca niste abtibilduri, fotografii de legume si fructe: o telina,… Cite\u0219te mai mult »Globalizarea si glocalizarea, prin fereastra bucatariei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9306,9307],"class_list":["post-16556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-privind-inapoi-prin-fereastra-bucatariei","tag-dagmar-dusil"],"views":1288,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16556"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16556\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nNumele autoarei \u00eemi evoca cele c\u00e2teva zile pe care le-am petrecut \u00een urma cu niste ani la Neptun, la un congres al scriitorilor. Dintre cei multi aflati acolo, m-a interesat colega mea nemtoaica Dagmar Dusil. De ce anume, n-am putut sa-mi explic atunci. Acum \u00eensa stiu.<\/strong><\/em>
\nDagmar nu avea \u00een ea nimic contrafacut. Era curata \u00een comportare, cinstita, directa. Autentica si retrasa parca, hot\u00e2r\u00eeta sa-si apere autenticitatea. Era \u00eentr-un fel anume, foarte al ei, extrem de simpla si de omenoasa. Simplitatea celui stap\u00e2n pe sine.
\nAsa este si cartea pe care mi-o trimite acum. O carte unicat. Fiindca nu am mai \u00eent\u00e2lnit nicidata o asemenea carte. \u201ePrivind \u00eenapoi prin geamul bucatariei\u201c este o scriere at\u00e2t de omenoasa, \u00eenc\u00e2t \u00eeti vine s-o caracterizezi cu un atribut care nu are nimic de-a face cu scrisul. Ci cu trasaturile unei persoane. Cartea lui Dagmar este pur si simplu extrem de simpatica. E construita pornind de la doua pretexte si nici nu pot sa spun care dintre ele mi s-a parut cel mai puternic: tentativa de-a scrie o carte de memorii si cea de a scrie o carte de bucate. Pretextele se \u00eempletesc, copilaria autoarei este evocata prin atmosfera de familie care se tese \u00een jurul bunicii si al mamei, gospodine, si prin transcrierea sutelor de retete, care de care mai savuroase. Viata de zi cu zi, sarbatori, evenimente, calatorii, e frumos prezentata. Cartea are parcurs, ca orice biografie. Porneste cu autoarea ei de undeva si ajunge undeva. Retetele vin si ele de undeva si se transforma, se adapteaza, se \u00eembogatesc sau dispar.
\nDe unde vin? Dintr-o lume a copilariei scriitoarei. Lume care, pentru mine cel putin, \u00eenseamna o fericita si dureroasa evocare. Dagmar Dusil e sibianca. Nemtoaica din Sibiu, vorbind c\u00e2teva limbi ca orice ardelean care se respecta, intelectuala rom\u00e2nca emigrata \u00een anii grei, c\u00e2nd exodul intelectualilor era la ordinea zilei. Sibiul ei este descris printre retete, cartier cu cartier, strada cu strada, si aproape ca as spune, pe strada ei, casa cu casa. La fel ca si strazile, oamenii. Amestecul acela minunat de oameni care da culoare locala oraselor ardelenesti, buna \u00eentelegere care a domnit \u00eentotdeauna la nivel personal, capacitatea de a trai \u00een aculturatie. Si a trebuit sa studiez multi ani sociologia, a trebuit sa ajung la v\u00e2rsta si \u00een etapa biografica la care am ajuns, pentru a \u00eentelege ceeea ce filozofia sociala numeste acum cu un termen pompos: glocalizarea.
\nGlocalizarea este opusul globalizarii. Globalizarea presupune ca lumea se misca, paraseste vechi matci, se amesteca la mari distante, \u00eentr-o lume polifocalizata. Glocalizarea este amestecul de populatii pe un spatiu restr\u00e2ns, ea \u00eenseamna ca, la acelasi pol al unei societati, traiesc de c\u00e2nd lumea c\u00e2teva nationalitati. Sociologii au \u00eenceput sa se ocupe de glocalizare odata cu aparitia cartierilor de emigranti din marile metropole ale ultimelor decenii. \u00cen Amsterdam, unde mi-am petrecut eu o mare parte din viata, locuiam pe aceeasi strada 24 de nationalitati, pe acelasi palier de bloc locuiam patru continente.
\nCitesc cartea lui Dagmar Dusil si constat ca noi aveam glocalizare avant la lettre. Sibiul este un asemnea exemplu. Si bucataria din copilaria autoarei, prin care trec ba nemtii, ba ungurii, ba rom\u00e2nii, ca sa mai lase c\u00e2te-o reteta.
\nDincolo de aceste retete, reproduse cu at\u00e2ta finete, \u00eenc\u00e2t ele pur si simplu devin apetisante la simpla citire, dincolo de retete deci, se simte omul de cultura, se simte m\u00e2na scriitorului. Siguranta aceea de sine, caldura si \u00eentelegerea care m-au impresionat la Neptun, se desprind acum din paginile cartii. Dagmar stie sa scrie, are stiinta construirii unei fraze literare, c\u00e2ntareste lumea ca un om daruit cu talent si cu pregatire intelectuala. Fiecare persoana pomenita \u00een carte e personaj. \u00cei vezi, \u00eei auzi, daca \u00eei \u00eent\u00e2lnesti pe strada poti sa spui cu usurinta: domnule, sau doamna, eu va cunosc dintr-o carte!
\nDagmar, prefac\u00e2ndu-se ca scrie cu maiestrie o carte de bucate, a scris o cronica de familie. Si o cronica a timpului pe care l-a parcurs. Cu evenimente traditionale, dar si cu pagini de istorie si de politica pe care le \u00eenalta, as spune, la nivelul vietii de zi cu zi, acolo unde ele \u00eenseamna cu adevarat ceva. Parcurg cu ea biografia unei generatii: de la protectia inconstienta a copilariei, la decizii de viata majore – emigrarea, \u00eencercarea de reasezare \u00eentr-o alta lume, deschiderea careia trebuie sa-i faci fata, calatoriile, ca mijloc de imbogatire pentru un adevarat intelectual. Parcurg meditatiile unui om talentat care stie cum sa puna lucrurile \u00een pagina, care are simt metafizic si gaseste de multe ori formulari tulburatoare despre trecerea noastra prin lume. Si asta\u2026 compar\u00e2nd retete din Sibiu si din Bamberg, de la Moscova sau din Istanbul.
\n\u201eBucataria\u201c lui Dusil Dagmar este cea a unei lumi globalizate. \u00cen care ea nu face analize sociologice. Dar descrie reactiile unei prietene rom\u00e2nce din emigratie, ale sotului ei, profesorul, la diverse evenimente, ale fetei ei crescute \u00een Germania, ale parintilor, transmutati si ei la o v\u00eersta la care adaptarea nu e usoara. Nemtii din Rom\u00e2nia, de la Sibiu, deveniti \u00eenca o data nemtii din Rom\u00e2nia, acum la Bamberg.
\nNu sunt o gospodina desav\u00e2rsita, gatitul nu m-a atras niciodata. Dar am \u00eenteles de la Dagmar ca acest fel de a trece prin viata e de fapt incomplet. M-am auto-analizat. Si am realizat ca-mi lipseste capacitatea de a ma bucura de un aspect al vietii care are o imensa valoare sociala. Cu acest sentiment am \u00eenchis minunata ei carte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"