{"id":1655,"date":"2010-03-04T08:43:30","date_gmt":"2010-03-04T06:43:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1655"},"modified":"2010-03-04T08:45:02","modified_gmt":"2010-03-04T06:45:02","slug":"cuvintele-ca-derbedeii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cuvintele-ca-derbedeii\/","title":{"rendered":"Cuvintele, ca derbedeii …"},"content":{"rendered":"


\nCiteam deunazi articolul unui publicist care de c\u00e2te ori pune m\u00e2na pe condei simte enorm si vede monstruos ca personajul lui Caragiale in noaptea de cosmar de la Grand Hotel Victoria Rom\u00e2na: de r\u00e2ndul acesta, personajul nostru neurastenic si prapastios \u201evede\u201c moartea revistelor culturale si, plin ca un butoi cu borhot de resentimente ur\u00e2t mirositoare, ne asigura apocaliptic ca \u201eTraim indubitabil\u201c (ah, \u201eindubitabilul\u201c acesta, vesnic prezent in scrisul contra cost al ciudatului personaj …) \u201eun sf\u00e2rsit de epoca (…) revistele culturale de azi, c\u00e2nd nu sunt colectii de banalitati strigatoare la cer sau organe ideologice carora li s-a ordonat exterminarea a tot ce nu le convine in viata publica (vezi marxismul desantat din \u00abCultura\u00bb sau gargara corect-politic-resentimentara a \u201eObservatorului cultural\u201c), concureaza superficialitatea sclipicios-sinucigasa a unor marci c\u00e2ndva prestigioase, dar care astazi se pregatesc sa moara, mor, au murit deja …\u201c Sa credem ca mercenarul mortii anuntate scrie toate astea intr-o revista care si ea \u201ea murit deja\u201c?! <\/strong><\/em><\/p>\n

Nu stiu de ce, dar ori de c\u00e2te ori, deseori, vad insul cuprins la comanda de niste grozave spasme furioase, sub ochi mi se strecoara nemuritorul Grigore Vasiliu-Birlic juc\u00e2ndu-l magistral cu spumele demnitatii la gura pe Spiridon Biserica, \u201emielul turbat\u201c din neuitata comedie a lui Aurel Baranga. Ce-i cu acesti \u201emiei turbati\u201c care turbeaza cu demnitate rascoapta intr-o parte, dar ram\u00e2n umili carausi de elogii cu spinarea indoita in alta parte? Sa nu mai lungim vorba si sa trecem la reviste, la revistele vii si din ce in ce mai vii care, ca prin minune, supravietuiesc in contextul mortii revistelor culturale din imaginatia personajului ce simte enorm si vede monstruos.<\/p>\n

\u201eIstorie si civilizatie\u201c este o revista foarte t\u00e2nara si foarte vie, ivita de abia patru luni pe harta asa de plina si chiar inghesuita a revuisticii actuale. Si-a gasit repede locul intr-o familie \u2013 ce-i drept foarte, nedrept de restr\u00e2nsa familie \u2013 a publicatiilor ce n-au abandonat, cu toata \u201eeconomia de piata\u201c, idealul civilizator si misiunea educativa inalta ale oricarei intreprinderi culturale demne de acest nume. Nu e doar o revista \u201ede istorie\u201c, ci despre istorie cu intreaga fata intoarsa catre prezent. Un prezent pe care-l vedem cu totii, pe strada sau la televizor, si-l simtim in casa si in buzunar. Ei, acolo, la televizor sunt cei ce se chinuie sa ne salveze pe noi, cei de dincoace de televizor, din saracie, din marasm, din incurie morala si materiala; iar noi, cei de dincoace, suntem cei ce r\u00e2dem cu lacrimi de \u201echinul\u201c lor de a ne salva pe noi: e o uriasa comedie cu doua r\u00e2nduri de actori si cu doua siruri de spectatori despartiti de sticla fragila a televizorului. C\u00e2nd s-o sparge sticla pe care cu totii jucam sau s-o rupe fr\u00e2nghia pe care dansam om vedea ce se va int\u00e2mpla. P\u00e2na atunci, o revista ca \u201eIstorie si civilizatie\u201c se chinuie cu mare succes pentru cine o citeste sa ne tina cu ochii deschisi si cu mintea treaza: cu alte cuvinte, o revista ce ne invata sa nu ne lasam mintiti, pacaliti si inselati de jocul la care participam sau doar asistam.
\nCum face o revista \u201ede istorie\u201c sa ne tina viu prezentul sub ochi cu scopul de a nu ne lasa pacaliti de el? Apeleaza la niste oameni cu capul plin de istorie, dar cu picioarele bine infipte in solul prezentului. Acestia pot fi tineri, chiar foarte tineri, si pot fi maturi, batr\u00e2ni si chiar foarte batr\u00e2ni. Ce-i apropie pe toti este competenta, capul plin de istoria rom\u00e2nilor si nu numai a lor. Ii mai apropie prospetimea mintii si capacitatea de a trai in prezent: sunt batr\u00e2ni ce g\u00e2ndesc tinereste si tineri ce filozofeaza batr\u00e2neste (c\u00e2nd nu batr\u00e2nicios). Ce se observa in \u201eIstorie si civilizatie\u201c e, intre altele, ca \u201ebatr\u00e2nii\u201c cam scriu despre prezent, iar tinerii, si ei toba de carte, scriu despre trecut, uneori chiar foarte trecut. Bizar la prima vedere, acest transfer de competente intre generatii at\u00e2t de diferite este admirabil.
\nIntr-un eseu istorico-literar pasionant, Corneliu Senchea se duce, pe urmele lui Hamlet, in secolul al IX-lea danez si la cronicile lui Saxo Grammaticus de la sf\u00e2rsitul secolului al XII-lea ca sa dea acolo peste un Amlethus al caprui tata este ucis de unchiul sau, iar fiul, ca in Hamlet-ul shakespearian, innebuneste tactic pentru a-si razbuna parintele etc.: o lunga convietuire intre istorie si literatura, una in care cea de-a doua conserva teme si scheme eterne pentru eternul prezent. Un prezent in care istoria se repeta, iar din repetarea ei noi invatam ca nu invatam nimic.
\nIn timp ce Corneliu Senchea coboara in trecutul istoric spre a descoperi vesnicul prezent al… literaturii, Florin Constantiniu ram\u00e2ne cu ochii tinta la prezent spre a ne face trecutul mai viu (cu ce sanse de a invata din el mai ram\u00e2ne de vazut): \u201eC\u00e2nd vor behai oile rom\u00e2ne?\u201c se intreaba ilustrul academician. Pornind in editorialul sau cu note pamfletare de la observatia unui g\u00e2nditor politic francez dupa care \u201eUn popor de oi naste un guvern de lupi\u201c, Florin Constantiniu pune experimental ochii pe guvernul actual al Rom\u00e2niei. Si ce constata? Constata ca, \u201edin nou, guvernantii lupi se pregatesc sa jupoaie oile supuse, incapabile, daca nu de impotrivire macar de un behait protestatar. Peste tot in tot aparatul de stat, salariatii sunt obligati sa solicite concedii fara plata pentru un numar de zile …\u201c Istoricul arunca un ochi inapoi si ne aminteste ca si in trecut au fost \u201ecrize\u201c, dar parca atunci macar minciuna era mai mica, iar pacaleala nu at\u00e2t de lamentabila ca azi: \u201eIn timpul marii crize economice din anii 1929-1933, guvernele Rom\u00e2niei au folosit asa-numitele \u00abcurbe de sacrificiu\u00bb \u2013 reduceri de salarii si concedieri \u2013 pentru a face fata lipsei de fonduri. De pilda, evenimentele din ianuarie-februarie 1933 de la Atelierele CFR Grivita, at\u00e2t de celebrate in perioada comunista, au avut la origine tocmai astfel de masuri ale guvernului. Muncitorii cereau \u00abPlata integrala a salariilor, desfiintarea curbei de sacrificiu, reprimirea la lucru a muncitorilor concediati, renuntarea la sistemul descalificarii prin care se reduceau salariile, incetarea amenzilor si concediilor\u00bb (Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, \u201eIstoria rom\u00e2nilor in secolul XX\u201c). Ce se poate constata din exemplele citate este ca guvernele din anii crizei interbelice n-au recurs la tertipuri si au spus lucrurilor pe nume \u2013 \u201ecurbe de sacrificiu\u201c \u2013 s-au confruntat cu valul de nemultumiri si, in unele cazuri, au tras consecintele crizei (de ex.: guvernul Iorga-Argetoianu a demisionat \u2013 n.n.). Ideea de a impune salariatilor sa ceara concedii fara plata nu a trecut prin capul guvernantilor. Nici Ceausescu, c\u00e2nd a fost confruntat cu criza provocata de lichidarea datoriei externe, nu a indraznit sa se atinga de lefurile salariatilor. Au fost mari lipsuri in aprovizionarea pietei, frig in apartamente, economie la energia electrica, dar salariile au ramas neatinse. Si un fapt trebuie avut obligatoriu in vedere: banii din creditele externe au fost folositi in diverse proiecte precum metroul, Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului, sistematizarea D\u00e2mbovitei, sistemul de irigatii, constructia de locuinte etc. Bune-rele, oricine a putut vedea de ce se indatorase Rom\u00e2nia.\u201c Probabil ca in ochii proorocului mortii revistelor culturale aceste consideratii ale eruditului istoric Florin Constantiniu reprezinta … \u201emarxism desantat\u201c! Iar istoricul continua: \u201eDar astazi? Tara este mai indatorata ca pe timpul lui Ceausescu si, in 20 de ani, nu s-a facut aproape nimic. Scoli? Spitale? Crese? Camine culturale? As! Vilele noilor ciocoi, masinile lor de lux, huzurul nerusinat pe Coasta de Azur sau in alte statiuni de lux indica unde s-au paraduit banii.\u201c Si aceasta constatare, apogeul \u201emarxismului desantat\u201c de care da dovada istoricul nostru in ochii aceluiasi emisar al mortii de mai inainte: \u201eCiocoimea postdecembrista este de o mie de ori mai lacoma, mai incompetenta si mai trufasa dec\u00e2t toate ciocoimile istoriei rom\u00e2nesti. C\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca, in linsajul juridic de la T\u00e2rgoviste, din 25 decembrie 1989, unul din capetele de acuzare impotriva cuplului Ceausescu a fost \u00absubminarea economiei nationale\u00bb, nu poti sa nu te intrebi, vaz\u00e2nd catastrofa economica a Rom\u00e2niei de astazi ce ar trebui facut cu guvernantii responsabili de situatia dezastruoasa a tarii?\u201c Nici nu vreau sa ma g\u00e2ndesc…
\nUn serial captivant al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c este acela datorat academicianului. Marius Sala: \u201eCuvinte calatoare\u201c, respectiv, \u201eCuvinte persane\u201c. Str\u00e2nse la un loc, paginile acestei rubrici vor da una dintre cartile mari ale anilor ce vin, o carte care, scrisa cu mare eruditie, va fi citita pe nerasuflate ca o poveste fabuloasa a limbii rom\u00e2ne cu istoria fascinanta a unor cuvinte ce au avut soarta \u201ederbedeului\u201c, unul din cuvintele persane ajunse p\u00e2na in \u201eDictionarul limbii rom\u00e2ne\u201c pe care le \u201epovesteste cu eruditie si farmec acad. Marius Sala: \u201eDerbedeu, \u201evagabond, om fara capat\u00e2i\u201c, este atestat prima data in romanul \u201eCiocoii vechi si noi\u201c al lui N. Filimon. Este, la origine, cuv\u00e2ntul persan darbedar care insemna \u201edin poarta in poarta\u201c, care n-a calatorit prea mult p\u00e2na a ajuns la noi: a trecut doar prin turca unde a devenit derbeder (a intrat si in s\u00e2rba: derbenica: cersetor).
\nIn graiul moldovean exista varianta derber (derbedel), mai apropiata de etimon. Mai putin probabila este explicatia lui N. Iorga, care crede ca provine din turcescul derebei, \u201esefii de jos\u201c, nume dat unor rasculati impotriva sultanului Mahomed. Cuv\u00e2ntul face parte dintr-o serie de turcisme ca pisicher, siret, haimana, lichea. O evolutie asemanatoare se gaseste si in istoria lui vagabond, imprumutat din fr. vagabond. In franceza este un imprumut don lat. Vagabundus, derivat al verbului latinesc vagari \u201ea umbla incoace si incolo\u201c; divagari insemna acelasi lucru \u201ea umbla dintr-un loc intr-altul\u201c, la fel ca turc. derbeder \u201edin poarta in poarta\u201c\u201e. In definitiv, cuvintele, toate cuvintele au soarta derbedeului: om fara capat\u00e2i, derbedeu care calatoreste din poarta in poarta, spre gloria limbii si a limbilor care, in fine, ne dau poate cel mai elocvent si frumos exemplu de libertate si de libera circulatie. Limbile, toate, \u201efura\u201c una de la alta si cuvintele calatoresc din poarta in poarta, in numeroase idiomuri cu o libertate pe care noi, oamenii, n-o avem sau nu stim sa ajungem la ea. Si ar mai fi, intre multe altele, ceva de invatat din istoria cuvintelor calatoare pe care o scrie acad, Marius Sala in Istorie si civilizatie: bun al intregului popor, cum se spunea (nu fara temei) pe vremuri, limba, cuvintele nu sunt totusi proprietatea exclusiva a cuiva, fie el un popor sau altul. Cuvintele calatoresc, vagabondeaza, hoinaresc, migreaza si emigreaza, se plimba fara pasaport peste frontiere. Din persana, si mai ales prin turca, ne vine o armata de cuvinte calatoare ramase sa se odihneasca in rom\u00e2na, limba stramosilor nostri. S-ar zice ca suntem putin persani, dar mai mult turci, iar limba rom\u00e2na nu e, in consecinta, chiar at\u00e2t de \u201enationala\u201c pe c\u00e2t credem si \u201epuritatea\u201c ei ram\u00e2ne o himera. Dar ma tem de nationalisti, de acea specie de patrioti de profesie, inc\u00e2t trebuie sa recunosc iute ca noi suntem rom\u00e2ni, ca i-am nationalizat si rom\u00e2nizat si pe persani si pe turci si pe arabi, iar cuvintele \u201ecalatoresc\u201c, dar numai p\u00e2na la noi, unde ram\u00e2n. Doar oamenii mai pleaca sau fug in exil.
\nDespre excelenta, instruita si plina de invataminte revista \u201eIstorie si civilizatie\u201c se poate vorbi, de bine, la nesf\u00e2rsit. Inchei cu o mica nedumerire si o serioasa rezerva de bun rom\u00e2n (!) asupra urmatoarei fraze puse pe h\u00e2rtie de foarte informatul istoric al diverselor conspiratii, Alex Mihai Stoenescu: \u201eIn Rom\u00e2nia, inca de la nasterea statului national, statul nu a fost creatia naturala a societatii sale, ci o structura de import occidental impusa propriei societati, oblig\u00e2nd-o pe aceasta la valuri succesive de reforma si la o permanenta tentativa de a construi aici o civilizatie de tip occidental, in timp ce poporul nu a incetat vreodata sa le ocoleasca.\u201c In aceasta forma de paseism si incremenire \u2013 pe care, dupa cum pretinde istoricul conspiratiilor, are meritul de a o scoate \u201edin constiinta populara la lumina publica\u201c \u2013 ar consta \u201esecretul rezistentei la impactul adevarului\u201c manifestata de poporul rom\u00e2n. \u201ePoporul\u201c de care vorbeste Alex Mihai Stoenescu e o notiune prea vaga spre a intelege bine ceea ce vrea sa spuna: oare \u201ebonjuristii, tinerii care au cautat peste hotare luminile modernizarii\u201c despre care scrie acad. Dan Berindei in \u201eIstorie si civilizatie\u201c, – acesti tineri nu erau si ei \u201ePoporul\u201c despre care scrie Alex Mihai Stoenescu? Probabil ca nu, devreme ce \u201epoporul\u201c sau \u201enu a incetat vreodata sa le ocoleasca\u201c: si azi ocoleste poporul \u201evalurile succesive de reforma\u201c …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Citeam deunazi articolul unui publicist care de c\u00e2te ori pune m\u00e2na pe condei simte enorm si vede monstruos ca personajul lui Caragiale in noaptea de cosmar de la Grand Hotel Victoria Rom\u00e2na: de r\u00e2ndul acesta, personajul nostru neurastenic si prapastios \u201evede\u201c moartea revistelor culturale si, plin ca un butoi cu borhot de resentimente ur\u00e2t mirositoare,… Cite\u0219te mai mult »Cuvintele, ca derbedeii …<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1270,1268,1146,1269,1271],"class_list":["post-1655","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aurel-baranga","tag-caragiale","tag-cultura","tag-observatorul-cultural","tag-televizorul"],"views":2714,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1655","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1655"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1655\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}