{"id":16535,"date":"2013-09-05T11:28:36","date_gmt":"2013-09-05T09:28:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16535"},"modified":"2013-09-05T11:35:18","modified_gmt":"2013-09-05T09:35:18","slug":"spaima-de-a-nu-face-nimic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spaima-de-a-nu-face-nimic\/","title":{"rendered":"Spaima de a nu face nimic"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>De ce timpul liber ni se pare asa de inspaim\u00e2ntator? De ce obsesia pentru munca, indiferent c\u00e2t de tare ne erodeaza, psihic, si c\u00e2t de lipsita de sens e acea munca, e considerata o virtute? \u2013 se intreaba romancierul Jenny Diski in \u201eNew Statesman\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nFaptul ca ne identificam cu munca pe care o facem, cu meseria pe care o practicam ne permite sa ne trezim la timp in fiecare dimineata si sa mergem, seara, cu constiinta impacata la culcare. E greu sa ne imaginam ca am putea sa ne traim vietile fara convingerea ca noi suntem, intr-adevar, ceea ce facem: scriitori, profesori, soferi de taxi sau parinti \u2013 arata Jenny Diski. Insa aceasta ambitie ar putea sa fie, intr-o mare masura, doar o incercare de a acoperi vidul, si doar intr-o mica masura o dovada a lacomiei de a avea tot mai mult, c\u00e2nd ceea ce avem e deja suficient. O pasiune fara limite pentru munca ar putea sa fie, in realitate, o reactie de panica, ce ne ascunde teama unei pasiuni reale pentru viata insasi.<br \/>\nDaca suntem ceea ce facem, ce suntem c\u00e2nd ne oprim din muncit, si continuam sa fim? \u2013 se intreaba Jenny Diski. Exista oameni care nu vad aici o problema, care nu isi identifica deloc sau aproape deloc existenta cu ceea ce fac si cu felul in care isi c\u00e2stiga p\u00e2inea. Dar majoritatea occidentalilor nu se numara printre ei.<br \/>\nCum ar fi daca, la intrebarea \u201eTu ce faci toata ziua?\u201c, am raspunde: nimic? Asa ceva nici nu ar putea, de fapt, sa fie adevarat. Daca stai toata ziua in pat si te uiti la TV sau daca visezi cu ochii deschisi, nu e ca si cum nu ai face nimic. Copiilor li se spune, mereu, sa se apuce sa faca \u201eceva\u201c c\u00e2nd sunt prinsi citind sau vis\u00e2nd cu ochii deschisi. Suntem invatati, de-a lungul intregii vieti, ca a face \u201eceva\u201c e esential pentru a ne pastra sanatatea mentala \u2013 fie ca acel ceva are sau nu un sens. In spatele nimicului se ascunde, partial, frica de plictiseala, ca si cum cea mai mare parte a muncii pe care o fac cei mai multi dintre noi nu ar fi plictisitoare.<br \/>\nExista, totusi, anumite argumente impotriva cliseului ca viata noastra n-ar capata sens fara o munca grea si sustinuta, care sa ne ocupe tot timpul. In 1974, antropologul american Marschall Sahlins a publicat o lucrare intitulata \u201eStone Age Economics\u201c (in traducere aproximativa, \u201eEconomia din Epoca de piatra\u201c). El propunea teoria potrivit c\u00e3reia cei mai multi dintre indivizi, in multe dintre societatile \u201esimple\u201c, in loc sa se speteasca muncind pentru a-si c\u00e2stiga existenta, erau, de fapt, membri ai paturii prospere a societatii primitive. In acele parti ale lumii unde cooperarea si schimburile economice erau predominante, odata ce oamenii terminau cele c\u00e2teva sarcini zilnice \u2013 doboara un copac, ciopleste o barca \u2013, se bucurau de ore bune de timp liber, in care visau cu ochii deschisi, explorau ori spuneau povesti. Pescuiai in barca pe care o ciopleai si, apoi, impartind pestii cu alti oameni, care isi imparteau si ei roadele muncii cu tine, puteai sa-ti iei niste zile libere, p\u00e2na c\u00e2nd aveai, din nou, nevoie sa mergi la pescuit. Membrii respectabili ai acestor comunitati faceau ce aveau de facut si apoi, c\u00e2nd nu mai era nevoie sa faca acel lucru, luau, pur si simplu, o pauza.<br \/>\nDoar c\u00e2nd incepi sa venerezi ideea acumularii si a statutului bazat pe acumulare ajungi sa muncesti, pe rupte, neintrerupt. Acumularea, crede Jenny Diski, i-a cocosat pe oameni: trebuie sa cari in spate ceea ce acumulezi c\u00e2nd te muti dintr-un loc intr-altul sau sa gasesti modalitati de a o depozita si de a iti pazi bogatia, daca esti sedentar. Inainte de ideea surplusului ca valoare adaugata, c\u00e2nd aveai nevoie de ceva obtineai acel lucru, si, c\u00e2nd il aveai, te bucurai de el p\u00e2na c\u00e2nd venea vremea sa mergi, din nou, la treaba.<br \/>\nIn ziua de azi, insa, chiar si acei oameni care se pot lauda cu realizari remarcabile, dupa o viata intreaga de munca asidua, par a fi, la sf\u00e2rsit, dezamagiti \u2013 crede Jenny Diski. Si cum ar putea sa fie altfel? Desi oamenii isi imagineaza, necontenit, ce satisfactii imense le vor aduce anumite realizari, cel mai probabil, dupa ce reusesti sa spui: da, am realizat asta!, c\u00e2nd se apropie sf\u00e2rsitul acel lucru nu mai pare suficient, sau potrivit, sau nu mai seamana cu ce ai vrut, de fapt, sa realizezi.<br \/>\nIar daca satisfactia lipseste, la final, din vietile celor care au realizat foarte mult \u2013 cum ar fi Margareth Thatcher, ai carei ultimi ani au fost marcati, se pare, de un declin lent si chinuitor \u2013, ea lipseste, cu at\u00e2t mai mult, din vietile celor care s-au spetit muncind, pentru ca au fost invatati, inca de mici, ca \u201easta e ceea ce trebuie sa faca\u201c. In ciuda faptului ca stramosii lor din Paleolitic stiau, cu mult inainte, ca viata inseamna mai mult dec\u00e2t sa muncesti ca sa poti ram\u00e2ne in viata si ca a face un lucru nu e acelasi lucru cu a fi ceva\/cineva.<br \/>\nA avea timp liber, a nu face nimic ni se pare at\u00e2t de ingrozitor, in cultura noastra contemporana \u2013 arata Jenny Diski \u2013, inc\u00e2t fragmentam acest timp liber in bucatele foarte mici, in perioada noastra productiva, pentru ca, nu cumva, prea mult timp liber, Doamne pazeste, sa ne innebuneasca. Iar cea mai mare parte a timpului liber o lasam pentru pensie, sper\u00e2nd, in secret, ca o moarte timpurie ne-ar putea salva din fata unei perspective asa de ingrozitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De ce timpul liber ni se pare asa de inspaim\u00e2ntator? De ce obsesia pentru munca, indiferent c\u00e2t de tare ne erodeaza, psihic, si c\u00e2t de lipsita de sens e acea munca, e considerata o virtute? \u2013 se intreaba romancierul Jenny Diski in \u201eNew Statesman\u201c. Faptul ca ne identificam cu munca pe care o facem, cu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spaima-de-a-nu-face-nimic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Spaima de a nu face nimic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9299,9300,9298],"class_list":["post-16535","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-a-nu-face-nimic","tag-antropologul-american-marschall-sahlins","tag-timpul-liber"],"views":1181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16535","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16535"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16535\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}