<\/p>\n
Ca majoritatea rom\u00e2nilor din afara tarii, citesc aproape zilnic presa din Rom\u00e2nia. Si, totusi, trebuie sa recunosc ca nu sunt la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla. Nici macar atunci c\u00e2nd e vorba de meseria mea. Interpretez lucrurile pe dibuite. Si, cu frica de-a nu fi pe-alaturi, ma feresc sa le interpretez.<\/strong><\/em><\/p>\n Dupa aproape treizeci de ani de la emigrare si alti multi ani de cercetare sociologica, cunosc \u00een schimb diaspora. O cunosc atat c\u00e2t se poate cunoaste. Adica prezentul ei. Viitorul, elementele care vor marca vietile copiilor nostri, ca orice neprevazut, \u00eemi scapa de sub control. Misterul acesta e fascinant. Are o uriasa forta de atractie. Este ca si c\u00e2nd ai \u00eencerca sa-ti fortezi limitele biologice, sa patrunzi \u00eentr-un timp care nu mai este al tau. Scoala s-a \u00eenchis dupa un an, fiindca numeni nu s-a \u00eendurat sa ajute la plata chiriei. Dar mi-am adus aminte de elevul Flaviu, citind zilele astea \u201eCotidianul\u201c. Unde am dat de un articol despre Dimitrie Cantemir. Mai bine spus, despre un scriitor roman care tocmai pleca la Moscova, pentru ca primise aprobarea sa scaneze \u00een \u00eentregime arhivele Cantemir. Nu pleca singur, ci cu un domn pe numele lui Paul Tudor, pe post de sponsor. Am citit acest articol cu g\u00e2ndul la Flaviu, copilul de muncitori rom\u00e2ni emigranti \u00een Atena. Elevul meu. Care a tinut la doisprezece ani un \u201ereferat\u201c cu doi \u201eco-referenti\u201c de aceeasi v\u00e2rsta cu el despre Dimitrie Cantemir. Ca majoritatea rom\u00e2nilor din afara tarii, citesc aproape zilnic presa din Rom\u00e2nia. Si, totusi, trebuie sa recunosc ca nu sunt la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla. Nici macar atunci c\u00e2nd e vorba de meseria mea. Interpretez lucrurile pe dibuite. Si, cu frica de-a nu fi pe-alaturi, ma feresc sa le interpretez. Dupa aproape… Cite\u0219te mai mult »Dimitrie Cantemir si elevul Flaviu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386,7249],"class_list":["post-16529","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani","tag-romani-din-diaspora"],"views":1130,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16529","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16529"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16529\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16529"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16529"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16529"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDin aceasta pricina \u00eemi place sa lucrez cu oamenii tineri. \u00cemi place sa le predau copiilor. Satisfactiile sunt nebanuite.
\nLa Scoala rom\u00e2neasca din Atena, scoala care a functionat un an pe principiile unui colegiu, cu multe materii si multi profesori, am predat un curs de cultura si civilizatie rom\u00e2neasca. Elevii mei aveau \u00eentre opt si doisprezece ani. Copii ai caror parinti lucrau, \u00een majoritatea lor, \u00een constructii. Era o binefacere pentru ei sa-si stie copiii \u00een siguranta, un numar de ore pe zi.
\nTrebuia sa tin la un loc grupul, trebuia sa-i interesez, trebuia sa ma simta aproape. Ne adunam, asezati turceste pe mocheta, \u00een jurul unui computer. Le povesteam si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, le dadeam pe ecran imagini. Le mai proiectam de pe YouTube c\u00e2te un filmulet. Le placea. Se tineau dupa mine ca pot\u00e2rnichile.
\n\u00cen grup l-am avut si pe Flaviu. Avea doisprezece ani. Un copil frumos, smead, elegant \u00een alcatuirea lui. Avea cele mai bune note la limbi straine. Si statea smirna, numai interes, la orele mele. Care nu aveau subiecte usoare. Am vrut sa fac un experiment. Sa le vorbesc, pe limba lor, despre marile personalitati culturale ale rom\u00e2nilor. Despre Cantemir, despre Enescu, despre Traian Vuia, despre doctor Babes. Despre arhitectul Mincu, despre Titulescu si tot asa. Am \u00eencercat la sf\u00e2rsit sa aflu c\u00e2t au retinut din povestile mele. Le-am declarat ca intram \u00een perioada de repetitii. I-am dat fiecaruia sa pregateasca c\u00e2te un subiect. Pe cel care trebuia sa expuna l-am numit \u201ereferent\u201c. Fiecare dintre ei avea c\u00e2te doi \u201eco-referenti\u201c, care sa completeze datele omise. \u201eJocul\u201c i-a \u00eenc\u00e2ntat peste masura. Trebuiau vazuti la alegerea subiectelor. Trebuia sa-i filmeze cineva fetisoara plina de lacrimi a Biancai, amar\u00e2ta la cei noua ani ca subiectul preferat, Nicolae Grigorescu, fusese ales de un alt copil \u00eenaintea ei. Multe zile, prin scoala se vorbea numai despre asta. Cine e co-referent la cine. Ingenuitatea copiilor tine de darurile firii.
\nFlaviu si-a ales sa vorbeasca despre Dimitrie Cantemir. Am \u00eencercat sa-l opresc. Am \u00eencercat sa le explic cum ca Titulescu si Cantemir sunt subiecte prea grele pentru v\u00e2rsta lor si ca as fi preferat sa vorbim despre ei \u00een anul urmator. Flaviu mi-a spus, serios foc, ca el poate vorbi despre Cantemir. Nu aveam dreptul sa-l descurajez. I-am pregatit, la fel ca tuturor celorlalti vorbitori, un synopsis. I l-am dat cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de data stabilita. \u00cen dimineata respectiva, c\u00e2nd l-a adus mama lui la scoala, a mai ramas dupa ora sa stea cu mine de vorba. Cred ca si-a luat liber de la serviciu. \u201eStiti, mi-a spus, a dormit tare nelinistit toata noaptea. Mi-a spus ca astazi e referent. N-am \u00eenteles eu prea bine ce \u00eenseamna asta, dar mi-am dat seama ca pentru el e ceva foarte important\u201c.
\nFlaviu, la cei doisprezece ani ai lui, a vorbit despre Cantemir de parca ar fi fost un student. \u201eCo-referentii\u201c au ramas cu gura cascata. N-au mai avut de adaugat nimic. Cu generozitatea de care numai la acea v\u00e2rsta se pare ca suntem \u00een stare, l-au tratat cu o stima nedisimulata, l-au felicitat din tot sufletelul lor.
\nAm iesit din clasa cu Flaviu de m\u00e2na si cu ei dupa mine. Ne-am dus la cancelarie. I-am adunat pe toti cei aflati pe coridoare, parinti, profesori, elevi. I-am pus pe colegii lui sa-l laude pe Flaviu. Si, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een asemenea cazuri, cineva l-a \u00eentrebat ce vrea sa devina c\u00e2nd se face mare.
\n\u201eDiplomat\u201c, a raspuns Flaviu, de ne-a lasat muti si, pe maica-sa, cu spr\u00e2ncenele ridicate.<\/p>\n
\nFiindca sunt plecata de mult din Rom\u00e2nia, fiindca ma intereseaza cum se scrie si ce se scrie, ce se spune si cum se spune, articolul mi s-a parut o bomba media. Sper sa nu fie asa. Am cautat pe internet numele citate. Am aflat ca scriitorul Constantin Barbu a scris o carte importanta despre Eminescu. Mi-am propus sa-mi procur cartea. Sunt fascinata de ce cladim, nu de ce distrugem. Verva pamfletara a domnului Barbu c\u00e2nd vorbeste despre confrati trebuie sa recunosc ca e uneori sc\u00e2nteietoare, dar\u2026 cartea e carte. A d\u00e2nsului. Si a celor incriminati. Despre domnul sponsor nu am aflat prea multe de pe internet. Sau poate n-am stiut eu sa caut. Este minunat \u00eensa gestul domniei sale. Un mod c\u00e2t se poate de nobil de a-si investi surplusul financiar.
\nArticolul din \u201eCotidianul\u201c este, de fapt, un interviu. \u00cen care se citeaza nume mari ale trecutului si ale prezentului. Tarul Alexandru al II-lea, Stalin, Putin. Si institutii asisderea: Ministerul de Externe din Moscova, Guvernul Rom\u00e2niei de la 1935, c\u00e2nd au fost aduse \u00een tara osemintele lui Dimitrie Cantemir. Si c\u00e2nd, spune frumos Constantin Barbu, \u201esicriul a fost primit pe covor rosu, cu salve de tun, fiind salutat de guvern, iar Iorga a stat drepti \u00een fata Voievodului\u201c.
\nAflam din interviul din \u201eCotidianul\u201c ca editia pe care scriitorul contemporan noua o va publica va avea o suta de volume. Si autorul \u00eesi \u00eencheie expunerea proiectului cu o fraza \u00eembucuratoare si plina de adevar. Anume ca Dimitrie Cantemir, \u201eprin toata opera lui, ar putea sa traga dupa el toata cultura rom\u00e2na\u201c.<\/p>\n
\nM-am g\u00e2ndit la sprijinul pe care \u00eel va gasi el \u00een opera Voievodului. \u00cen anii c\u00e2nd va fi diplomat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"