<\/p>\n
Am auzit multe istorisiri, \u00een afara de cele ale lui Creanga, cu \u00eenceputul: \u201eNu stiu altii cum sunt, dar eu, c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la locul…\u201c. Probabil, acesta \u00eendeamna catre aduceri aminte, spre momente traite intens, care si-au pus amprenta asupra sufletului. Obiecte sau \u00eent\u00e2mplari, povestirile legate de ele au menirea de a te purta \u00een vremuri apuse, de a te face sa fantazezi pe o muzica auzita numai de cel care deapana firul amintirilor si care are darul de a transmite, telepatic, rezonanta sunetului launtric.<\/strong> <\/em> Am auzit multe istorisiri, \u00een afara de cele ale lui Creanga, cu \u00eenceputul: \u201eNu stiu altii cum sunt, dar eu, c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la locul…\u201c. Probabil, acesta \u00eendeamna catre aduceri aminte, spre momente traite intens, care si-au pus amprenta asupra sufletului. Obiecte sau \u00eent\u00e2mplari, povestirile legate de ele au menirea de a te purta… Cite\u0219te mai mult »Tiroleza. Papusa cu biografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9279],"class_list":["post-16523","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-papusa-tiroleza"],"views":1309,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16523"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16523\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cent\u00e2mplarea pe care o prezint s-a petrecut demult. Mi-a fost povestita si m-a urmarit pentru ca, desi aparent banala, a marcat mai multe existente prin semnificatiile pe care le-a declansat c\u00e2ndva. A facut-o si mai apoi, la reluare, c\u00e2nd doamna pe care am intervievat-o eu a \u00eenceput sa spuna povestea…
\nE.-M. Gheorghe <\/strong>
\n\u201eEra o papusa nemteasca, blonda, cu ochii albastri, <\/strong>
\ncu par de aur si era \u00eembracata at\u00e2t de frumos…\u201c<\/strong>
\nEra dupa razboi, era greu, eram copil. Stiu ca era greu, pentru ca \u00eei auzeam pe cei din jur. Copiii nu-si dau seama c\u00e2t este de greu, nu asta e preocuparea lor. Greul s-a facut si mai greu c\u00e2nd, \u00een 1947, a \u00eenceput foametea. Moldova a fost afectata de la un cap la altul si bietii moldoveni plecau \u00eentr-un adevarat exod prin toata tara, \u00een restul provinciilor. Plecau cu obiectele \u00een geamantan, pe m\u00e2na, cum puteau, ei si copiii lor, si le vindeau iarasi cum puteau. Si-asa s-a facut ca \u00eentr-o zi a poposit la poarta noastra o familie. Un domn cu o doamna. (…) Domnul avea o masina de cusut, format redus, masina de m\u00e2na, chiar asa se numea \u2013 masina de cusut de m\u00e2na. La roata avea un m\u00e2ner. Doamna avea niste obiecte… Pe bunica a atras-o masina de cusut. A \u00eenceput sa vorbeasca si ca sa nu faca spectacol \u00een fata portii, i-a bagat \u00een curte, din curte \u00een bucatarie. Le-a dat o gustare. Si-a dat seama ca erau storsi de oboseala, de nem\u00e2ncare… A fost impresionata cu c\u00e2ta religiozitate au m\u00e2ncat si au adunat orice far\u00e2ma de p\u00e2ine.
\nA \u00eenceput iar tranzactia cu masina, bunica a fost fericita ca si-a luat masina. O voia pentru scopuri reparatorii, nu facea ea croitorie de anvengura, dar pentru un tighel, doua, reparatii \u00een casa, era buna o masina. Si doamna, cum si-a desfacut acolo recuzita, avea, \u00eentre obiecte, o papusa. Papusa a fost pentru mine atractia numarul unu. Nici nu mai vazusem papusi, pentru ca nu erau \u00een magazine, nu erau magazine de jucarii.
\nEra o papusa nemteasca, blonda, cu ochii albastri, cu par de aur si era \u00eembracata at\u00e2t de frumos… Auzind tot timpul spun\u00e2ndu-se \u201ecutare e frumoasa ca o papusa\u201c, mi s-a parut ireal de frumoasa, ca \u00een povesti. Si doamna, vaz\u00e2nd asa, i-a propus bunicai: \u201eNu vreti sa \u00eei cumparati papusa?\u201c. \u201eDar nu, nu, nu pot, nu.\u201c Eu pl\u00e2ngeam. \u00cen cele din urma, doamna a spus: \u201eEu \u00eei ofer papusa. De fapt, mi-era si foarte greu s-o v\u00e2nd pentru ca era un obiect prea personal si prea legat de viata mea. Cui am s-o dau, \u00een primul r\u00e2nd, trebuie sa-mi placa, si-n al doilea r\u00e2nd, vreau sa \u00eei spun povestea, pentru ca papusa pentru mine a \u00eensemnat ceva\u201c. Asa tin minte ca zicea doamna. Bine\u00eenteles, numai at\u00e2t ni se cerea, sa ascultam povestea. Si am ascultat, si eu si bunica.
\n\u201ePapusa fusese comandata la Cernauti, la un negustor evreu care avea relatii la Viena\u201c<\/strong>
\nPapusa se numea Tiroleza, pentru ca era \u00eembracata \u00een costum tirolez. Si ea a aflat detaliul c\u00e2nd a primit-o de la bunica ei. Era copil, la sase ani. Papusa fusese comandata la Cernauti, la un negustor evreu care avea relatii la Viena. I-a venit de acolo papusa si un costum identic cu al papusii. Papusa mai avea costumul, un sarafan din batist \u2013 era alb si cu flori mici albe de miosotis, bluza era alba si un sort care avea doua buzunare aplicate din materialul sarafanului. A fost foarte fericita fetita la sase ani c\u00e2nd a primit-o. Se juca, ea devenise mama, si avea fetita \u2013 avea papusa. C\u00e2nd era c\u00e2te un eveniment festiv, obligatoriu se \u00eembraca ca si papusa. Si a venit ziua tatalui. Provenea dintr-o familie mai saltata. Nu oricine \u00eesi serba ziua si nu oricine c\u00e2nd \u00eesi serba ziua aducea doua femei sa munceasca pentru pregatirile oaspetilor. Atunci ne-a spus ca au venit doua femei sa faca placinte, fiindca voiau sa serveasca oaspetii cu placinte calde. Femeile munceau \u00een curte, \u00een spate, unde era o bucatarie de vara cu un cuptor. Si fetita pe l\u00e2nga ele. Femeile vorbeau \u00eentre ele fara sa dea atentie copilului. Copilul a auzit comentariul dintre ele, una spun\u00e2nd la un moment dat \u201eMai are si lunganul asta zile!\u201c. Fetita \u2013 era vorba de o zi de onomastica \u2013 a recunoscut ca e vorba de tatal ei fiindca era \u00eenalt. S-a dus fuga-fuga la bunica sa spuna ce a auzit. Bunica, \u00een clipa \u00een care a auzit, \u00een loc sa fie multumita, sa fie \u00eenc\u00e2ntata, a certat-o si i-a spus \u201eSa nu mai faci \u00een viata ta asa. Ce-ai auzit sa nu spui la nimeni, nu se spune, nu se face asa. Sa stii ca raul se plateste si raul atrage raul, si binele bine. Sa nu mai faci asa ceva\u201c. Ea, c\u00e2nd a vazut ca e certata, s-a \u00eentors din nou la femei ca si c\u00e2nd nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic. Tot pe l\u00e2nga ele, nu se stie cum, a sarit o sc\u00e2nteie si a atins sarafanul. Era batist. Nu trebuia mult ca sa arda. Femeile au simtit mirosul numai c\u00e2nd a ars mai mult, si c\u00e2nd s-au uitat, rochita era compromisa. Iar fuga la bunica si primul cuv\u00e2nt pe care i l-a spus bunica a fost \u201eTi-am spus ca Dumnezeu nu bate cu batul?\u201c. Un copil de sase ani ce sa \u00eenteleaga din aceasta morala? Sigur ca n-a \u00eenteles pe loc, dar bunica, de c\u00e2te ori a avut prilejul, i-a amintit \u00eent\u00e2mplarea de atunci si i-a explicat-o de zeci de ori. A \u00eenteles morala si nu a uitat-o. Si morala asta a fost legata de costumul tirolez si de papusa.
\nCopiii sunt niste maimute, (…) au mare capacitate de a imita. Papusa tiroleza, costumul tirolez… Am vrut si eu tirolez. Si s-a improvizat dintr-o perdea veche, dintr-un cearsaf, s-a facut costumul asta tirolez. Bine\u00eenteles, toate fetitele cu care ma jucam au aflat ca am costum tirolez si au vrut si ele costum tirolez. La un moment dat, toata strada era \u00een sarafan, cu bluzita si sortulet si cu nu stiu ce, si totul venea de la lectia pe care o primisem de la doamna. E adevarat ca multe fetite aveau costum tirolez, dar povestea a ramas numai la noi, cu morala. Mi-aduc aminte ca doamna zicea \u00een lectia de morala: \u201eEducatia mea a \u00eenceput de la costumul tirolez. Atunci bunica a avut ocazia practic sa ma educe si sa ma faca sa-nteleg ce este bine si ce este rau, ce se face si ce nu se face\u201c.
\n\u201eNu e o \u00eent\u00e2mplare \u2013 eu cred ca nu e o \u00eent\u00e2mplare \u2013 ca unele obiecte rezista timpului, iar altele se pierd.\u201c<\/strong>
\nO, Doamne, ce avataruri a avut papusa! Toate obiectele pe lumea asta au destin. Nimic nu e \u00eent\u00e2mplator. Nu e o \u00eent\u00e2mplare \u2013 eu cred ca nu e o \u00eent\u00e2mplare \u2013, ca unele obiecte rezista timpului, iar altele se pierd. Pe unele le gasesti si te \u00eentrebi cum anume s-a \u00eent\u00e2mplat de nu s-au pierdut. Probabil ca si ele au destin, ca si oamenii. Papusa a fost la loc de cinste. Pentru ca o vazusem pe doamna ca s-a despartit \u00een lacrimi de papusa, normal ar fi trebuit sa i-o dau \u00eendarat. Eram prea copil, copiii nu-si dau seama de valoarea morala a obiectului. Dupa ce doamna a plecat, dupa ce (bunica) a repetat de at\u00e2tea ori povestea, ca mi s-a \u00eentiparit, dupa ce eu \u00eensami am devenit adulta, mi-am dat seama ce semnificatie pot avea unele obiecte si ce valoare au unele obiecte prin \u00eencarcatura lor sentimentala. Altfel ele pot sa nu fie nimic, pot sa n-aiba nici o valoare, dar sentimental ele sunt de nepretuit pentru cineva si papusa a avut un regim, cum sa zic eu, privilegiat. N-a fost jucarie.
\nAceasta papusa a plecat mai departe la o fetita care a placut-o. Lectia de educatie a primit-o pentru ca nu era o papusa obisnuita, pentru ca s-a vorbit despre aceasta papusa, care era un obiect exceptional. Fetita era dintre cunostinte si bine\u00eenteles ca papusa a plecat cu biografie. La noi industria de jucarii a \u00eenceput, dar relativ t\u00e2rziu, poate, nu stiu, dupa ’70. P\u00e2na atunci jucarii nu prea erau. Familia ar fi putut sa-i gaseasca altceva, \u00eensa papusa asta a fost at\u00e2t de povestita, at\u00e2t de prezentata, at\u00e2t de legata de niste evenimente si at\u00e2t de legata de niste \u00eent\u00e2mplari reale, \u00eenc\u00e2t fetita si-a dorit-o. Nu mai stiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Familia ei a emigrat si nu stiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat. La un moment dat, am pierdut legatura. Firul s-a rupt. Dar as vrea sa cred ca a plecat cu papusa. Si ca a continuat si ea regimul asta, cum sa zic, regimul de protectie si de ocrotire a papusii. Papusa avea un statut de fiinta, nu de obiect, tocmai pentru ca a venit cu biografie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"