{"id":16521,"date":"2013-09-05T11:13:46","date_gmt":"2013-09-05T09:13:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16521"},"modified":"2013-09-05T11:13:46","modified_gmt":"2013-09-05T09:13:46","slug":"maestrul-ion-dumitrescu-centenar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/maestrul-ion-dumitrescu-centenar\/","title":{"rendered":"Maestrul Ion Dumitrescu. Centenar"},"content":{"rendered":"<p>Pro memoria<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>\u00cen numele respectului pe care \u00eel datoram unei mari personalitati centenare, pentru a vorbi, a citi, a afla cine a fost Ion Dumitrescu, este nevoie de multe cai de pregatire. Mai cu seama, trebuie stiut ca omul si artistul au existat \u00eentr-o epoca grea, \u00eentr-un timp care, nu numai pentru Rom\u00e2nia, a \u00eensemnat depasirea unor mari \u00eencercari. Suficient sa spunem ca, asemenea contemporanilor sai, Ion Dumitrescu a traversat desfasurarea celor doua Razboaie Mondiale din secolul trecut. Primul \u00een anii foarte tineri, cel de-al doilea la momentul c\u00e2nd pasea spre intrarea \u00een maturitate. Sa adaugam oare ce a urmat, cele cinci decenii de oprimare politica, de dictatura care, din orice parte ar veni, are acelasi continut al lipsirii de libertate, simpla, concreta sau spirituala?\u00a0<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Reperele cunoasterii Maestrului nu sunt altele privind fiinta sufleteasca a unui artist care a descoperit viata \u00een mijlocul minunilor naturii ce \u00eenconjura locurile natale v\u00e2lcene si a parasit viata privind cu nostalgica iubire spre oaza de frumos a Gradinii Botanice, bucur\u00e2ndu-se \u00eentotdeauna de darul florilor primaverii si c\u00e2ntecul pasarilor. Mereu s-a uitat \u00een jurul sau, la icoane, la oameni, la natura, hranindu-se cu ce ar trebui sa reprezinte fapta buna si speranta \u00een vesnica ei \u00eentrupare. \u00centr-o convorbire cu fiica Maestrului, distinsa muziciana Ilinca Dumitrescu, am \u00eenteles care a fost calea urmata, o viata, de Ion Dumitrescu\u201c, &#8230;cu spiritul sau religios, cu ideile si cultura pe care le dob\u00e2ndise la Seminarul Teologic din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea. P\u00e2na la urma, de aici vin niste trasaturi foarte ad\u00e2nci, nationale, rom\u00e2nesti, o g\u00e2ndire religioasa, nu numai ortodoxa, ci de credinta \u00een Dumnezeu si de iubire fata de semeni. Era un om care cunostea at\u00e2tea, putea sa daruiasca si celorlalti\u201c. De aici a venit si dorinta de a se afla locuit de muzica, de a primi darul artei \u00eenaintasilor si de a fauri el \u00eensusi asemenea daruri pentru urmasi.<br \/>\nNu \u00eentotdeauna viata se leaga de creatia artistului cu asemenea temeinicie. A face din propria existenta o astfel de \u00eemplinire nu este ceva foarte lesne de realizat, tine de credinta \u00een Dumnezeu, profund si temeinic \u00eenteleasa din anii tineri, la Seminarul Teologic, dar si de buna \u00eentocmire morala prin educatia parinteasca si fire, ceea ce se recunoaste cu prisosinta \u00een destinul artistului despre care se vorbeste \u00een acest an ce \u00eei omagiaza Centenarul intrarii \u00een viata. La sosirea sa \u00een lumea aceasta au existat, ne\u00eendoios, simbolicele ursitoare, capabile a-i darui acele \u00eensusiri ce au facut din el un om deosebit ca spirit, inteligenta si sensibilitate. Cine i-a fost aproape, mult timp sau pentru o clipa, a \u00eenteles ca avea sansa de a se \u00eenvecina cu un om ale carui trasaturi erau inconfundabile sufleteste si puternic personale artistic, dorindu-si sa \u00eembine firele tainice ale unui destin \u00een care se interconditioneaza vocatia, darurile si sentimentul datoriei. Sunt trasaturi complexe, prin care descoperim \u00een Ion Dumitrescu pe compozitor, pe profesor, pe omul de teatru creator de muzica al marelui repertoriu dramaturgic al Nationalului bucurestean, dar si conducator de breasla asum\u00e2ndu-si raspunderea vietii componistice si muzicale rom\u00e2nesti. Nu \u00een cele din urma, sufletul cald si jocul mintii ne sunt revelate de condeierul Ion Dumitrescu, asa cum a asternut g\u00e2ndurile sale \u00een studii, articole, pagini memorialistice. Pretutindeni exista \u00eensa o vibratie de consecventa \u2013 iubirea pentru tara, pentru neamul din care s-a ridicat, pentru muzica maiestrita a artistului popular sau a celor care au fondat arhitectura scolii noastre componistice. Sa nu uitam ca a condus aproape un sfert de veac destinele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia.<br \/>\n<strong>Ion Dumitrescu, un posibil model<\/strong><br \/>\nPoate Ion Dumitrescu sa constituie un model pentru cei care au venit dupa el? Nu este vorba de eventualii adversari sau neprieteni ai perioadei luptei sale \u00een favoarea culturii si bunastarii artistilor nostri. Ma g\u00e2ndesc la cei mult mai tineri, care au datoria de a privi \u00een urma, caut\u00e2nd un posibil model. Daca ar afla, ar citi, ar vorbi despre Ion Dumitrescu, dupa ce au parcurs multe cai de pregatire: poate.<br \/>\nComponistica nationala \u00eei datoreaza o cale, un mod si un model de a realiza sinteza necesara, \u00een secolul trecut, \u00eentre cultura muzicala europeana si impulsul creatorului muzical popular din cele mai stravechi timpuri. Din aceasta perspectiva, observam soliditatea g\u00e2ndirii \u00een parametrii limbajului muzical traditional si preluarea, \u00een acest spatiu estetic, a structurilor folclorice. Ca si contemporanii sai, compozitori de orientari valorice asemanatoare, se alcatuieste astfel o g\u00e2ndire creatoare lasata mostenire urmasilor. Sub arcada unei asemenea conceptii, ce ne dezvaluie o reala si elevata personalitate, se afla la temelia realizarilor sale creatoare organicitatea permanent manifesta a asimilarii structurilor modale, ca si investigarea arhetipurilor diversitatii de configurare a ritmului popular rom\u00e2nesc.<br \/>\nEste interesant destinul creatorului Ion Dumitrescu, altfel dec\u00e2t al multor contemporani. Putem caracteriza preocuparile sale de creatie drept o abordare concentrata si intensiva a proiectelor, din care se va ivi o opera muzicala puternica, vie, originala si rezistenta la eroziunea timpului. Elocventa artistica a realizarilor sale pare sa urmeze un traseu cu subiecte dinainte g\u00e2ndite. Nu este obisnuit astfel ca traseul unui compozitor sa parcurga abordari de genuri \u00een care cuv\u00e2ntul sau de muzician sa se situeze definitiv \u00een conturarea unui gen asupra caruia nu mai revine. Suficient ca sa urmarim genurile orchestrale, cu cele trei suite de facturi deosebite, cu \u201ePreludiul simfonic\u201c, un mare semn de captare a publicului, \u00eensa fara a fi urmat de vreo alta sectiune. O lucrare de structura speciala, cum este \u201eSimfonietta\u201c, reprezinta o concluzie a drumului componistic sau o unica partitura din genul simfoniei. Poate dialogul \u00eentre doua ipostaze muzicale, drumul de la \u201eCvartetul de coarde nr. 1\u201c, translat \u00een forma orchestrala a \u201eConcertului pentru orchestra de coarde\u201c, ar suscita cautari ce duc spre doua rezolvari. \u00cen fine, \u00een penumbra spectacolului teatral si filmic, muzica de teatru si coloana sonora dezvaluie inedite preocupari. Prin muzica sa, Ion Dumitrescu impune, \u00een mod distinct si definitiv, autenticitatea stilistica, adevarul inspiratiei, logica formei, care trebuie sa manifeste \u00eent\u00e2ietatea g\u00e2ndirii sale creatoare asupra dimensiunilor exterioare, cantitative, formale ale operei. Opusurile sale, realizate cu o migala greu de egalat, nu au primit cale libera din partea autorului dec\u00e2t \u00eentr-un numar relativ restr\u00e2ns. Acestea s-au \u00eencris \u00eensa \u00een repertoriul vietii de concert, \u00een programe radiofonice si de televiziune, cu prestanta unor demonstratii fara echivoc. Mari ansambluri camerale si simfonice, importanti dirijori rom\u00e2ni si straini, de la George Enescu, Mihail Jora, George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, la Constantin Silvestri, Iosif Conta, de la Leopold Stokowski, Hans Swarowsky, Pietro Argento, la Michel Plasson, Jean-Paul Kreder sau Gy\u00f6rgy Lehel, p\u00e2na la muzicieni de actualitate, fie Cristian Mandeal, Horia Andreescu sau artisti ai baghetei de ultima generatie, sunt nume care au oferit publicului viziuni proprii ale partiturilor Maestrului.<br \/>\nDintre marile sale realizari, Theodor Grigoriu evoca una anume: \u201eOm providential, \u00eentr-o lunga epoca de restriste, \u00een care valorile spiritului rom\u00e2nesc erau asaltate din toate partile, pentru a fi risipite si aruncate \u00een neant, Maestrul Ion Dumitrescu, prin vointa si d\u00e2rzenia sa, dar si printr-un farmec si o carisma pe care i le-a daruit Dumnezeu ca sa lupte cu Satan, a imaginat o reduta inexpugnabila, o reduta fara metereze vizibile, dar mai tari dec\u00e2t granitul, o reduta a Muzicii si a spiritului creator rom\u00e2nesc: Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia.\u201c<br \/>\n<strong>Prima editie a Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c<\/strong><br \/>\nIdeea perpetuarii mostenirii enesciene a fost promovata imediat dupa disparitia marelui artist, \u00een luna mai 1955. Consfatuirea guvernamentala a avut ca scop organizarea unei manifestari special \u00eenchinate memoriei sale, act de importanta culturala majora, extrem de util si pentru consolidarea imaginii Rom\u00e2niei pe plan international. La consfatuire au participat, \u00een afara oficialitatilor, si muzicienii George Georgescu, Ion Dumitrescu, Paul Constantinescu, Ioan D. Chirescu, Gheorghe Dumitrescu, Sabin Dragoi, Tiberiu Brediceanu, Alfred Mendelsohn, George Breazul, Iosif Prunner. Timp de trei ani, c\u00e2t au durat pregatirile complexe, acestea au fost conduse cu deosebita precautie, pentru a se ajunge la \u00eemplinirea ideii initiale, \u00eentr-un context politic si financiar dificil pentru Rom\u00e2nia. Gongul inaugural \u2013 5 septembrie 1958 \u2013 marca un succes important al culturii muzicale rom\u00e2nesti \u00een context international, tara noastra aliniindu-se astfel la traditia marilor festivaluri europene. \u00cen primele doua editii, Ion Dumitrescu a fost membru al Comitetului National de Organizare si membru al juriului Concursului de vioara. Apoi, pentru editiile din 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Ion Dumitrescu a condus manifestarile, fiind numit presedintele Comitetului National de Organizare a Festivalului International \u201eGeorge Enescu\u201c.<br \/>\n<strong>Uitarea nu este un sfetnic bun&#8230;<\/strong><br \/>\n\u2026caci drumul \u00eenainte are nevoie de sprijinul celor care nu au fost degeaba luminati, \u00een viata, de Muzica. Iata scopul acestor r\u00e2nduri dedicate amintirii Maestrului, pentru a fi mai aproape de cel ales printre alesii culturii si spiritualitatii rom\u00e2nesti. \u00cen 20 si 21 iunie a.c., Academia Rom\u00e2na, prin Sectia de Arte, Arhitectura si Audiovizual, a realizat Simpozionul omagial \u201eCentenar Ion Dumitrescu\u201c (1913-1996). Evenimentul, gazduit de cea mai \u00eenalta institutie de cultura a Rom\u00e2niei, a fost organizat, p\u00e2na \u00een cele mai fine detalii, de catre binecunoscuta artista Ilinca Dumitrescu, fiica marelui compozitor. Cu generozitate, fara a ocoli niciun efort, domnia sa a invitat personalitati ale vietii culturale din tara si strainatate, prevaz\u00e2nd, prin programul celor doua zile, o derulare complexa a luarilor de cuv\u00e2nt, \u00een scopul sublinierii celor mai interesante aspecte ale vietii si activitatii maestrului omagiat, creatorul arhitecturii moderne a Uniunii Compozitorilor Rom\u00e2ni, personalitate de anvergura nationala si internationala a culturii rom\u00e2nesti, un clasic al muzicii noastre, ION DUMITRESCU \u2013 compozitor, profesor, muzicolog, dirijor, scriitor, membru corespondent al Institutului Frantei \u2013 Acad\u00e9mie des Beaux-Arts si al Academiei Tiberina din Roma, vicepresedinte al juriului Concursului de vioara \u201eMarguerite Long-Jacques Thibaud\u201c \u2013 Paris etc. O astfel de panoramare va fi cuprinsa \u00een paginile unui volum aniversar, proiectat sa apara c\u00e2t de cur\u00e2nd.<br \/>\nLucrarile simpozionului au fost deschise de catre academicianul Razvan Theodorescu, presedinte al Sectiei de Arte, Arhitectura si Audiovizual. Au participat prof. univ. dr. Octavian Lazar Cosma, membru corespondent al Academiei Rom\u00e2ne (\u201eIon Dumitrescu \u2013 personalitate proteica\u201c), muzicologul dr. Vasile Tomescu (\u201eIon Dumitrescu \u2013 o emblema a spiritualitatii noastre\u201c), prof. univ. dr. Viorel Cosma (\u201eIon Dumitrescu \u2013 omul si artistul, \u00een memoria timpului\u201c), prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, presedintele Uniunii Criticilor Muzicali din Rom\u00e2nia \u201eMihail Jora\u201c (\u201eRom\u00e2nul Ion Dumitrescu\u201c), scriitorul si ambasadorul Ion Brad (\u201eNon multa sed multum\u201c), acad. Mircea Petrescu (\u201e\u00cen apropierea domnului profesor Ion Dumitrescu\u201c), compozitorul dr. Serban Nichifor (\u201e\u00abCvartetul de Coarde\u00bb de Ion Dumitrescu, o capodopera a muzicii rom\u00e2nesti\u201c), dirijorul Mihail Stefanescu, director al Filarmonicii \u201eIon Dumitrescu\u201c din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea (\u201eIon Dumitrescu \u2013 patronul spiritual al Filarmonicii v\u00e2lcene\u201c), muzicologul dr. Ruth Guttman Ben-Zvi, Israel (\u201eUn om de omenie \u00een vremuri neomenoase\u201c), istoricul prof. univ. dr. Pavel Tugui (\u201eMaestrul Ion Dumitrescu si viata muzicala rom\u00e2neasca \u00een deceniul sase\u201c), compozitorul, dirijorul si profesorul Sabin Pautza (SUA) (\u201eMaestrul Ion Dumitrescu, model si mentor al multor generatii\u201c), compozitorul si muzicologul Doru Popovici (\u201eIon Dumitrescu \u2013 tulburator scriitor stilist\u201c), compozitorul Theodor Grigoriu (\u201eUn incomparabil efort de cultura al muzicii din Rom\u00e2nia\u201c), prof. univ. dr. Titus V\u00eejeu (\u201eSunet si imagine, fonofotograma ideala \u2013 Ion Dumitrescu si muzica de film\u201c), muzicologul Florian Lungu (\u201eMuzicianul boier de vita veche\u201c), prof. dr. Alexandru I. Badulescu, director onorific al Muzeului Memorial \u201ePaul Constantinescu\u201c din Ploiesti (\u201eAfinitati elective: Paul Constantinescu \u2013 Ion Dumitrescu\u201c), compozitoarea prof. univ. dr. Carmen Petra-Basacopol (\u201eC\u00e2teva cuvinte\u2026\u201c), dirijorul si profesorul Octav Calleya, Spania (\u201eIon Dumitrescu \u2013 maestru si ghid pentru multe generatii\u201c), prof. Augustina-Sanda Constantinescu, director al Bibliotecii Judetene \u201eAntim Ivireanul\u201c din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea (\u201eIon Dumitrescu \u00een memoria afectiva a v\u00e2lcenilor\u201c), muzicologul prof. univ. dr. Alexandru Leahu (\u201ePoetica armoniei\u201c), scriitorul Costin Tuchila (\u201eIon Dumitrescu, omul si epoca\u201c), scriitoarea Pusa Roth (\u201eIon Dumitrescu \u2013 o personalitate plurivalenta a culturii rom\u00e2ne\u201c), autorii monografiei dedicate Maestrului aniversat, muzicolog dr. Ozana Kalmuski-Zarea, director adjunct artistic al Filarmonicii \u201eMihail Jora\u201c din Bacau (\u201eCreatia compozitorului Ion Dumitrescu \u00een viziunea dirijorala a lui Emanuel Elenescu\u201c), muzicolog dr. Sanda H\u00e2rlav-Maistorovici (\u201ePaul Constantinescu \u2013 Ion Dumitrescu, o prietenie \u00een scrisori si portrete\u201c), muzicologul prof. univ. dr. Vasile Vasile (\u201eFiliatia intelectuala George Breazul \u2013 Ion Dumitrescu\u201c), scriitorul si istoricul Valeriu R\u00e2peanu (\u201eIon Dumitrescu \u00een lumea muzicii si dincolo de lumea muzicii\u201c), muzicolog dr. Laura Manolache (\u201eDoi maestri: Theodor Rogalski si Ion Dumitrescu\u201c), prof. univ. dr. Gabriela Munteanu (\u201e120 Solfegii de Ion Dumitrescu si \u00abvaloarea adaugata\u00bb\u201c), prof. univ. dr. Lavinia Tomulescu-Coman, pianista si muzicolog (\u201eL-am cunoscut pe maestrul Ion Dumitrescu\u201c), compozitoarea, pianista si dirijoarea conf. univ. dr. Iulia Cibisescu-Duran, Academia de Muzica \u201eGheorghe Dima\u201c, Cluj-Napoca (\u201eSuita a III-a pentru orchestra de Ion Dumitrescu\u201c), prof. dr. Gheorghe Deaconu, director al Editurii \u201eMesterul Manole\u201c din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea (\u201eT\u00e2narul Ion Dumitrescu si climatul muzical al R\u00e2mnicului interbelic\u201c), muzicologul Mircea Stefanescu (\u201eIon Dumitrescu \u2013 compozitor autentic si ctitor de viata muzicala\u201c), muzicologul Petre Codreanu (\u201eMuzicieni ilustri la Ateneul Rom\u00e2n: Ion Dumitrescu\u201c), dr. Camelia Pavlenco, soprana si pianista (\u201eFeed-back cultural \u00een creatia de lied a lui Ion Dumitrescu\u201c), preot prof. dr. Marin Velea (\u201eLa o suta de ani de la nasterea compozitorului, profesorului, muzicologului, dirijorului si scriitorului Ion Dumitrescu\u201c). De-a lungul celor doua zile de simpozion, moderatorul evenimentului a fost dr. Ilinca Dumitrescu.<br \/>\nVoi cita din nou, dintre g\u00e2ndurile exprimate de catre participanti, c\u00e2teva din frazele dedicate Maestrului de catre unul dintre cei mai apropiati muzicieni care i-au ramas credinciosi de-a lungul vietii \u2013 compozitorul Theodor Grigoriu:<br \/>\n\u201eDaruindu-se noua, Ion Dumitrescu ne-a lasat virtutile expresive ale melosului rom\u00e2nesc ca putini dintre noi, dar si pe cele de strana\u2026 Din cele doua modalitati de a c\u00e2nta razbate puterea noastra de a dainui \u00een acest spatiu rom\u00e2nesc, pe care Maestrul Ion Dumitrescu l-a celebrat cu o iubire constanta si profunda, fara nicio umbra a altor ispite.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pro memoria &nbsp; \u00cen numele respectului pe care \u00eel datoram unei mari personalitati centenare, pentru a vorbi, a citi, a afla cine a fost Ion Dumitrescu, este nevoie de multe cai de pregatire. Mai cu seama, trebuie stiut ca omul si artistul au existat \u00eentr-o epoca grea, \u00eentr-un timp care, nu numai pentru Rom\u00e2nia, a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/maestrul-ion-dumitrescu-centenar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Maestrul Ion Dumitrescu. Centenar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9278],"class_list":["post-16521","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ion-dumitrescu"],"views":1953,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16521"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16521\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}