{"id":16517,"date":"2013-09-05T11:01:45","date_gmt":"2013-09-05T09:01:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16517"},"modified":"2013-09-05T11:01:45","modified_gmt":"2013-09-05T09:01:45","slug":"jurnalul-de-exil-al-lui-constantin-eretescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-de-exil-al-lui-constantin-eretescu\/","title":{"rendered":"Jurnalul de exil al lui Constantin Eretescu"},"content":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Turnul de veghe<\/em>, jurnal de exil, Editura Vremea, Bucuresti, 2013, 480 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

La 15 octombrie 2004, Constantin Eretescu a notat urmatoarea reflectie despre jurnalul sau, din care a aparut deocamdata primul volum, \u201eTurnul de veghe, jurnal de exil\u201c (Editura Vremea, Bucuresti, 2013, 480 p. ): \u201eJurnalul este o activitate recuperatorie. Da iluzia scrisului, a unui efort intelectual, fara sa fie totusi. Te poti chiar \u00eensela ca faci ceva, atunci c\u00e2nd \u00een fapt nu faci nimic. Mici notatii fara valoare. Bati pasul pe loc, \u00een loc sa stai si sa scrii.\u201c Amara reflectie, care nu l-a \u00eempiedicat pe autor sa si continue jurnalul, sa-l amplifice, alte doua volume, la fel de ample, urm\u00e2nd sa apara.
\nO fiinta imateriala<\/strong>
\nN-a avut dreptate nici \u00een privinta \u201emicilor notatii fara valoare\u201c, fara valoare literara \u00eentelegem, fiindca cei c\u00e2tiva comentatori, Dan C. Mihailescu, Mircea Iorgulescu, ai anteriorului jurnal, \u201ePensiunea Dina\u201c (1995) tocmai calitatile literare ale acestuia le au semnalat. Daca este ceva de reprosat jurnalului sau este altceva: lipsa unei riguroase calendaritati \u2013 ca sa folosim termenul adoptat de Eugen Simion \u00een cele scrise despre jurnalul intim; jurnalul lui Eretescu contine, \u00een anul 1997, doar c\u00e2teva \u00eensemnari, iar de la anul amintit se sare la 2003, absente care se explica, probabil, prin faptul ca jurnalul a fost abandonat ori ca este tiparit selectiv.
\nPeste mai bine de doi ani, jurnalul literar dob\u00e2ndeste, \u00een viziunea sa, alta importanta: \u201eNotatiile \u00eentr-un jurnal au un minunat efect cathartic. Viata, un fenomen at\u00e2t de dezorganizat, \u00eencepe dintr odata sa capete forma sau contur. Starile pot fi transformate \u00een cuvinte, cuvintele \u00een r\u00e2nduri, r\u00e2ndurile \u00een pagini care se succed. Este extraordinar.\u201c
\n\u00cen jurnalul de acum \u00eensemnarile \u00eencep \u00een 1995, cu un an \u00eenainte ca autorul sa se pensioneze de la Catedra de Liberal Arts de la Rhode Island School of Design, din Providence Rhode Island, unde functiona \u00eencep\u00e2nd din 1986. Este un jurnal \u00een care sunt consemnate sf\u00e2sierile interioare si sperantele autorului. \u00centre ele, \u00eentrebarea privind rolul sau \u00een cultura rom\u00e2na: \u201eScriind azi un material despre o balada necunoscuta, m-am oprit sa ma \u00eentreb care e rolul meu \u00een cultura rom\u00e2na. Ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu mine este ca o data la un an sau doi, uneori dupa cinci, trimit \u00een Rom\u00e2nia un manuscris care devine o carte. Dupa care nu se \u00eent\u00e2mpla nimic p\u00e2na nu trimit un alt manuscris, dupa alt an sau doi sau cinci. Ceea ce ma transforma \u00eentr-un soi de extraterestru. O fiinta imateriala care transmite din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te un mesaj. Care nu are nici un ecou si nici o consecinta. Nimeni nu manifesta vreun interes de a intra \u00een contact cu mine. Sunt eu un om viu? Oare ce cred cei care vad o carte de-a mea pe un stand \u00een librarie? Se \u00eentreaba cineva asta? Poate ca nici nu exist. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, neantul joaca o festa si transmite pam\u00e2ntenilor dintr-un colt al lumii c\u00e2te o veste care nu-i intereseaza.\u201c
\nE \u00een aceasta m\u00e2hnita reflectie mult neadevar, pentru ca ceea ce a tiparit \u00een Rom\u00e2nia a avut mai de fiecare data ecou din partea criticii literare. C\u00e2teva exemple sunt concludente: Dan C. Mihailescu si Eugenia Tudor Anton au scris despre \u201ePensiunea Dina\u201c (1995), Mircea Anghelescu si Nicolae Prelipceanu despre \u201e\u00cen cautarea Alexandrei\u201c (1999), Dan Grigorescu si Mircea Anghelescu despre \u201eFetele lui Ianus\u201c (2001), despre \u201ePeriscop\u201c (2003) au scris Mircea Anghelescu, Mihaela Constantinescu, Tudorel Urian, Dan C. Mihailescu si Mircea Iorgulescu, despre \u201eVrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii\u201c (2003) au scris Mircea Anghelescu, Dan Stanca, Dan C. Mihailescu, Otilia Hedesan, Nicolae Constantinescu si Serban Anghelescu, \u00een fine, \u201eFolclorul literar al rom\u00e2nilor\u201c (2004) a fost recenzata de Rodica Zane, Dan Stanca, Ovidiu Pecican, Otilia Hedesan si Petru Ursache. Dictionarele aparute \u00een ultimii ani si \u201eEnciclopedia exilului literar rom\u00e2nesc 1945 1989\u201c, a lui Florin Manolescu, \u00eei consacra articole.
\nRealitatile americane<\/strong>
\nO tema importanta a jurnalului o constituie realitatile americane, prezente si \u00een cartea anterioara, \u201eFetele lui Ianus. America vazuta de aproape\u201c (2009). Scrie critic, fara menajamente, despre procesul de polarizare a bogatiei, despre saracia americana, despre America, \u201etara foarte bogata, \u00een care 1% din populatie detine 40%, din toata avutia nationala, \u00een vreme ce jumatatea saraca a populatiei detine 4%\u201c, despre America stat politienesc, \u00een care \u201etoti cei care actioneaza altfel de cum spune Casa Alba sunt acuzati de lipsa de patriotism\u201c. G\u00e2ndind astfel, diaristul este stap\u00e2nit permanent de un sentiment de insecuritate, crede ca este ne\u00eencetat urmarit, urmarire care ar fi \u00eenceput dupa aparitia romanului \u201e\u00cen cautarea Alexandrei\u201c (1999): \u201eE acolo un agent FBI pe care Martin Husar are toate motivele sa-l banuiasca ca i-a asasinat iubita. Asta ma face sa presupun ca agentii politiei secrete citesc si literatura, inclusiv cea scrisa \u00een limbi straine. Dar, \u00een fapt, urmarirea e \u00eenca mai veche, din 1996, februarie martie, daca nu chiar din aprilie 1995\u201c. Justificat sau nu, sentimentul ca este urmarit, inclusiv printr o camera video plasata \u00een fata locuintei sale, umple multe pagini: 109, 201, 203, 212, 221, 260, 269, 279, 285, 315, 320, 334, 347, 363, 366, 376, 380, 390, 411, 426, 465, 475.
\nMircea Anghelescu, prefatatorul cartii, crede, dimpotriva, ca toate aceste \u00eensemnari nu sunt altceva dec\u00e2t metafora urmaririi. Si g\u00e2ndul autorului, si sfatul unor recenzenti ai cartilor sale, precum Dan C. Mihailescu, este de a se \u00eentoarce acasa, de \u201ea scoate submarinul la suprafata\u201c. Scrie o carte despre folclor si tot proiectul ei este \u201eun mod de a si alina starea de dor de tara: o tara nu mai e dec\u00e2t amintirea mea. Eu sunt o stafie a acelei tari, iar ea o stafie a mea. Singur dorul e adevarat.\u201c Gesturi prozaice, \u00eendeletniciri prozaice din tara, repetate acolo, dob\u00e2ndesc conotatii patriotice, precum prajirea de mici \u00een curte: \u201eCeea ce apare trivial la Bucuresti, apare aproape ca o declaratie de patriotism aici. Ma \u00eenc\u00e2nta mirosul de usturoi care se rasp\u00e2ndeste \u00een jur. Vecinii adulmeca ingredientele neobisnuite si constata \u2013 presupun cu iritare \u2013 ca ceea ce se prajeste e altceva dec\u00e2t hamburger.\u201c E, de asemenea, un motiv de dezolare pentru diarist ca o planta banala \u00een tara, leusteanul, nu creste acolo: \u201ePoti sa i faci si desc\u00e2ntece si degeaba.\u201c \u00cen acelasi sens si \u00een legatura cu aceeasi planta alimentara, ne amintim cele ce mi-au fost povestite de scriitoarea Ioana Andreescu, stabilita de patru decenii la Paris: c\u00e2nd era invitat la masa \u00een familia ei, Mircea Eliade o \u00eentreba daca \u00een ciorba a pus leustean din tara.
\nTarele rom\u00e2nilor<\/strong>
\nInclement cu unele realitati americane, Constantin Eretescu nu este mai \u00eengaduitor nici cu unele tare ale rom\u00e2nilor, cei de ieri si cei de azi: c\u00e2inosenia lor, lipsa de inteligenta, lenea lor, compensata de smecherie, de credinta ca se poate lua pe scurtatura, \u00een viata, \u00een istorie, \u00een tehnica, \u201econvingerea ca onestitatea este un semn de prostie si de aici tendinta de a \u00eensela si de a minti.\u201c La care adauga: \u201eCei care ne au format au fost turcii, si ne au finisat grecii.\u201c Biserica si a avut si ea contributia la unele din cele amintite, la ignoranta rom\u00e2nilor, prin slujirea puterii, prin propovaduirea obedientei.
\nScriind cele amintite, \u00eesi ia masuri de precautie: \u201e\u00cemi dau seama foarte bine ca, de se va \u00eent\u00e2mpla ca aceste r\u00e2nduri sa fie citite de oameni rauvoitori, o sa mi se reproseze ca nu-l iubesc pe Dumnezeu si ca nu sunt patriot. Dar tocmai asta e, ca sunt patriot si ma doare sa vad ca rom\u00e2nii sunt asa cum sunt, si-l iubesc pe Dumnezeu, si tocmai de aceea sunt m\u00e2nios pe slujitorii lui necredinciosi si incompetenti.\u201c
\n\u00cen aprecierea taranimii predomina admiratia, \u00eentelegerea, cum reiese dintr o \u00eensemnare din 23 octombrie 1996: \u201eO lunga scrisoare, ieri, lui Virgil Nemoianu despre caracterul retrograd \u2013 sub aspectul actiunii politice \u2013 al taranimii noastre. Mi se pare interesant si instructiv ca, \u00een toate situatiile politice \u00een care imobilismul este evaluat pozitiv, rezistenta la schimbarea religiei, a limbii, a datinilor, rezistenta la colectivizare etc., taranii au jucat un rol progresist; dimpotriva, situatiile care impun actiune, initiativa, reforma gasesc \u00een taranime un opozant. De aceea ma \u00eentreb ce anume i o fi \u00eempins, atunci c\u00e2nd totusi s-a \u00eent\u00e2mplat, spre revolta? Habar n am. Totusi, chiar si taranul nostru a gasit de c\u00e2teva ori \u00een istorie ocazia sa treaca la actiune.\u201c
\nScriitorul si omul de atitudine<\/strong>
\nUitarea sau absenta, \u00een momentul notarii, a unor instrumente de informare au facut ca unele afirmatii sa n-aiba acoperire reala, sau altele sa fie doar presupuneri. Aceeasi data, dar \u00een ani diferiti, spune ceva vag despre 13 Septembrie. Prima \u00eensemnare, la 13 Septembrie 1995: \u201eAzi e o zi importanta \u00een Rom\u00e2nia. Ceva cu pompierii, daca tin bine minte. Era o strada \u00een v\u00e2rful dealului Uranus, \u00een Bucuresti, care se numea 13 Septembrie.\u201c Peste un an: \u201eAzi e 13 Septembrie… Poate ca ceva cu pompieri. Or fi izbutit sa stinga vreun incendiu c\u00e2ndva, \u00een trecut si din m\u00e2ndrie si au facut o zi nationala.\u201c \u00cen mod sigur m\u00e2ndria, reala, are alta justificare: la 13\/25 Septembrie 1848, detasamentul de pompieri din Dealul Spirii s-a \u00eenfruntat cu trupele turcesti comandate de Fuad Pasa, rezult\u00e2nd morti si raniti de ambele parti. Consemn\u00e2nd, la 8 decembrie 1995, decesul sotiei lui Ionel Perlea si exprim\u00e2ndu si \u00eengrijorarea privind soarta partiturilor sotului ei, diaristul crede ca acesta \u201enu s-a \u00eentors vreodata \u00een patrie\u201c. S-a \u00eentors \u00een 1969, cu un an \u00eenainte de a se stinge din viata si a dirijat, cu m\u00e2na st\u00e2nga, asezat pe scaun, orchestra Filarmonicii George Enescu. M\u00e2na dreapta \u00eei fusese imobilizata \u00eempreuna cu partea dreapta a corpului, \u00een urma unui atac cerebral.
\nUnele afirmatii sunt prea categorice. Astfel, admir\u00e2nd incisivitatea r\u00e2ndurilor scrise de Virgil Ierunca, \u00een cartea sa, \u201eDimpotriva\u201c, despre G. Calinescu, noteaza: \u201eC\u00e2nd l-a definit pe Calinescu, \u00een finalul articolului, cu propriul lui vers: \u201eCurtean, \u00een m\u00e2na c-o lalea\u201c, l-a descalificat pentru vecie. Greu te mai ridici din ring dupa un asemenea uppercut\u201c. Chiar pentru vecie? Spre sf\u00e2rsitul anului 2004 noteaza cu surprindere ca activistul de alta data Liviu Sofonea este academician. Al Academiei Rom\u00e2ne \u00een mod sigur nu este. Numele \u00een engleza al unei opere a lui Verdi, \u201eSicilian Vespers\u201c, este tradus prin \u201eAmurguri siciliene\u201c. Opera este cunoscuta \u00een literatura de specialitate rom\u00e2neasca prin titlul \u201eVecernii siciliene\u201c. C\u00e2teva nume apar incorect: Paul Cellan (pentru Celan), Carole Lombardi (pentru Lombard), M. M. Rusu (pentru M.N.).
\n\u00censemnarile sale sunt \u00een mod egal interesante, at\u00e2t cele despre omul de atitudine, care si a dat demisia din Academia Rom\u00e2no Americana pentru ca \u00eentr una din adunarile sale generale s-a citit un mesaj al lui Ion Iliescu, care, de asemenea, si a dat demisia din colegiul redactional al revistei \u201eOrigini\u201c pentru ca n-a voit sa cautioneze cu numele sau articole cu care nu era de acord, apoi \u00eensemnarile numeroase despre America, despre inechitatile din s\u00e2nul ei, despre ticalosi si informatori. Alte \u00eensemnari privesc lipsa de institutii trainice ale exilatilor rom\u00e2ni: \u201eSunt at\u00e2tia oameni de cultura rom\u00e2ni \u00eemprastiati prin lume si nu avem unde sa ne lasam manuscrisele dupa moarte. Bibliotecile noastre, multe dintre ele exceptionale, se \u00eemprastie, ajung la gunoi, fiindca nimeni nu poate sa le \u00eenteleaga importanta, si odata cu ele se duc la gunoi si vietile noastre.\u201c Utile pentru cel care voieste sa urmareasca periplul elaborarii lucrarilor sale sunt numeroasele consemnari pe aceasta tema, ca si acelea despre lecturile favorite ale v\u00e2rstei sale \u00eenaintate: Biblia, Dante, Cervantes, Lev Tolstoi, Soljenit\u00een, Nabokov, Bunin, Th. Mann, Wassermann, Steinbeck, Faulkner. C\u00e2t priveste retribuirea publicisticii sale \u00een America, o nota este concludenta: un singur articol i-a fost retribuit cu… 50 de dolari: \u201eC\u00e2nd m-am dus la banca sa schimb cecul, omul de la ghiseu a vrut sa stie pentru ce am fost platit. I-am zis ca pentru un material. \u201eMai bine trimite le un desen. Platesc 200\u201c, mi a zis.\u201c
\nObsesiv revine, \u00een numeroase \u00eensemnari, convingerea sa ca destinul sau de exilat este al unui \u201eurmarit peste tot si nedorit de nimeni.\u201c Tot bogate sunt \u00eensemnarile despre sanatatea sa precara. Momentul de v\u00e2rf al unor astfel de \u00eensemnari este acela c\u00e2nd, \u00een tara fiind, are, pentru a doua oara, o desprindere de retina la ochiul st\u00e2ng, desprindere ce reapare peste o luna. A urmat o operatie nereusita, facuta de o doctorita stagiara, desi pacientul ceruse sa i o faca dr. Olteanu. Acesta \u00eensa \u201ea delegat o \u00een mod deliberat pe cea mai inapta dintre doctoritele stagiare, ca sa nu poata fi acuzat vreodata ca a gresit el \u00eensusi operatia.\u201c \u201eSunt convins astazi \u2013 adauga \u2013 ca securitatea \u00eel contactase pe dr. Olteanu si i ordonase sa ma orbeasca.\u201c Un motiv al \u00eendoielii cu care priveste re\u00eentoarcerea \u00een tara este si acela de a nu ajunge la nevoie \u00een m\u00e2na vreunui doctor incompetent.
\nJurnalul de exil al lui Constantin Eretescu aduce, fara doar si poate, o nota particulara \u00een cadrul genului diaristic al ultimelor decenii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Eretescu, Turnul de veghe, jurnal de exil, Editura Vremea, Bucuresti, 2013, 480 p.     La 15 octombrie 2004, Constantin Eretescu a notat urmatoarea reflectie despre jurnalul sau, din care a aparut deocamdata primul volum, \u201eTurnul de veghe, jurnal de exil\u201c (Editura Vremea, Bucuresti, 2013, 480 p. ): \u201eJurnalul este o activitate recuperatorie. Da… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul de exil al lui Constantin Eretescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3882,9268],"class_list":["post-16517","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-eretescu","tag-turnul-de-veghe"],"views":1302,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16517","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16517"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16517\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16517"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16517"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16517"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}