{"id":16515,"date":"2013-09-05T10:59:54","date_gmt":"2013-09-05T08:59:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16515"},"modified":"2013-09-05T10:59:54","modified_gmt":"2013-09-05T08:59:54","slug":"biografia-dandy-ului-personaj","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografia-dandy-ului-personaj\/","title":{"rendered":"Biografia dandy-ului-personaj"},"content":{"rendered":"

Copilaria<\/strong>
\nCopilaria joaca un rol esential \u00een dezvoltarea caracterului si personalitatii unui individ, dar ea \u00eesi pune amprenta si asupra viitorului, action\u00e2nd precum forta destinului. Thomas De Quincey \u00eesi pierde tatal la v\u00e2rsta de sapte ani, fuge de la scoala si duce o viata ratacitoare; din cauza foamei \u00eendurate, stomacul \u00eel va chinui toata viata. Astfel, el recurge la opiu pentru a-si domoli durerile. Ce e de remarcat e faptul ca, \u00een lumile opiului, durerile din copilarie \u201esi-au \u00eempl\u00e2ntat \u00een el radacini ad\u00e2nci care vor deveni arbori si acesti arbori \u00eesi vor arunca umbra lor funebra pe toate obiectele vietii\u201c (Charles Baudelaire, \u201eParadisurile artificiale. Despre vin si hasis\u201c). Confesiunile acestui opioman ridica \u00eentrebarea daca nu cumva o mica durere sau o mica bucurie de copil devin \u00een omul adult germenele unei opere de arta. \u201eGeniul nu este altceva dec\u00e2t copilaria clar formulata, dotata acum pentru a se exprima cu organe virile si pline de forta\u201c (C. Baudelaire).
\n\u201eNota\u201c de la \u00eenceputul romanului \u201e\u00cen raspar\u201c debuteaza cu o relatare a copilariei protagonistului. Naratorul vorbeste despre decaderea stravechii case Des Esseintes, barbatii devin mai efeminati si au loc mariaje consangvine. Fiind ultimul descendent al acestei familii, Jean des Esseintes sufera de atavism: el \u201esemana cu stramosul sau din cele mai stravechi timpuri: avea, ca si acela, un barbison de un blond nemaipomenit de spalacit si o expresie ambigua, obosita si sireata\u201c (Joris-Karl Huysmans, \u201e\u00cen raspar\u201c). \u00cen \u201eDegenerarea\u201c, Max Nordau a \u00eencercat sa stabileasca o legatura \u00eentre geniu si degenerescenta. \u00cen romanul lui Huysmans se remarca faptul ca starea degenerata a familiei lui Des Esseintes sta la baza hipersensibilitatii personajului, fac\u00e2ndu-l unic printre ceilalti.
\nCopilaria protagonistului a fost una lugubra. \u201eNu pastrase pentru parintii sai dec\u00e2t o amintire \u00eenfricosata, lipsita de recunostinta si de afectiune\u201c. Mama lui are crize, nu suporta lumina si zgomotul. Des Esseintes \u00eencepe sa se retraga \u00een propriul sau spatiu de timpuriu: \u201eCitea sau visa, sorbea cu nesat singuratatea p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu\u201c.
\nStudiaza la o scoala de iezuiti, dar credinta lui nu este trainica. Profesorii se tem de inteligenta lui nesupusa, astfel \u00eenc\u00e2t \u00eel lasa sa studieze ce \u00eei place, si anume latina, franceza, teologie. Totodata, are contact cu oameni din toate categoriile: familia de Montchevrel, compusa din tutorele sau si rudele acestuia, care sunt niste \u201emom\u00e2i\u201c si \u201emol\u00e2i\u201c ce \u00eei provoaca mila; tinerii de v\u00e2rsta lui ori sunt plicticosi, ori sunt niste cheflii ce \u00eei provoaca dezgust; cu oamenii de litere simte ca are o conversatie banala. Toate aceste interactiuni esuate duc la \u00eenstrainarea personajului, la dispretul lui cresc\u00e2nd pentru omenire.
\nDorian Gray a fost \u201elasat \u00een voia singuratatii si tiraniei unui batr\u00e2n fara inima\u201c (Oscar Wilde, \u201ePortretul lui Dorian Gray\u201c), cea a lordului Kelso, bunicul sau. Mama lui, Margaret Devereux, era o fata de o frumusete rara, care s-ar fi putut marita cu oricine. Totusi, fiind romantica, ea a ales sa fuga cu un t\u00e2nar fara bani, dar acesta ajunge sa fie ucis de un aventurier angajat de lordul Kelso la doar c\u00e2teva luni dupa casatorie. \u00centoarsa acasa, Margaret refuza sa mai vorbeasca vreodata cu propriul tata si moare si ea la scurt timp dupa aceea. Asadar, copilaria \u00eentunecata a lui Dorian, crescut de un om meschin, izolat \u00een camera sa de restul lumii, si-a lasat amprenta \u00een sufletul chinuit al baiatului. Lipsa unui model patern si a unei afectiuni materne \u00eel va face pe Dorian sa fie o tinta usoara a lordului Henry, care \u00eesi propune sa \u00eesi proiecteze propriul suflet, propriul temperament si propriile idei \u00een persoana acestui t\u00e2nar: \u201eA vorbi cu el era ca si cum ai c\u00e2nta la o vioara de mare pret. Raspundea la fiecare atingere si frematare a arcusului… Era extrem de captivant \u00een clipele acelea \u00een care \u00eesi exercita influenta asupra lui. Nicio alta actiune nu-i semana. Sa-ti proiectezi sufletul \u00eentr-o forma gratioasa si sa-l lasi sa adaste acolo o clipa, sa-ti auzi propriile opinii intelectuale \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00een ecou, \u00eembogatite cu toata muzica pasiunii si tineretii, sa-ti treci temperamentul \u00een celalalt ca si cum ar fi fluid subtil sau un ciudat parfum (…). Puteai face orice din el. \u00cel puteai face sa fie Titan sau jucarie\u201c.
\nDiferenta dintre cei doi va fi aceea ca Dorian pune \u00een aplicare principiile \u00eenvatate de la Henry. Lordul Wotton nu actioneaza conform propriilor sale idei: \u201eEu cred ca tu esti un sot foarte bun, dar \u00eeti e teribil de rusine de propriile calitati. Esti un tip extraordinar, Harry. Nu moralizezi si nici nu gresesti vreodata. Cinismul tau e o poza si nimic mai mult\u201c.
\n***<\/strong>
\n\u00cen \u201eCraii de Curtea-Veche\u201c, naratorul mentioneaza faptul ca Pasadia \u201efusese oropsit de la nastere\u201c; stranepot al unui aventurier criminal stabilit prin partile turcesti, Pasadia este crescut \u00een strainatate unde se simte stingher si dezradacinat. Apoi, \u201e\u00eentors \u00een tara, se vazuse jefuit de ai sai, \u00eenlaturat, hartuit, prigonit si tradat de toata lumea\u201c. El decide sa se razbune pe lumea dusmanoasa arz\u00e2ndu-si scrierile si nelas\u00e2ndu-i pe ceilalti sa se foloseasca sau sa se bucure de \u201erodul creierului\u201c sau. Totodata, naratorul vede \u00een acest personaj semnele unei familii decazute. Spre finalul romanului, Pasadia e cuprins de o veselie \u201enabadaioasa\u201c atunci c\u00e2nd primeste vestea ca tatal sau a murit.
\nPantazi, celalalt crai, este la origine grec si se trage din niste corabieri. Parintii lui au fost veri primari, astfel el este rodul unei casatorii consangvine. Desi sustine ca a avut o copilarie fericita, Pantazi subliniaza faptul ca nu era vesel: \u201esufletul meu a fost \u00eentotdeauna \u00eempaienjenit de acea usoara melancolie a firilor prea simtitoare, asa simtitoare ca p\u00e2na si m\u00e2ng\u00e2ierile le fac sa sufere, p\u00e2na si placerea le raneste\u201c. Asadar, asemeni lui Des Esseintes, si Pantazi sufera de hipersensibilitate. Mama sa este faimoasa pentru frumusetea ei, iar fiul o iubeste p\u00e2na la idolatrie. Si ea pare sa sufere de o acuitate a simturilor: lumina \u00eei face rau, \u00eentunericul o apasa si la cel mai mic zgomot tresare.
\nAsadar, relatiile inexistente sau traumatice cu parintii provoaca dificultati de conformatie psihologica a copilului, care devine instabil si fragil. Din cauza unor insuficiente afective, el nu reuseste sa-si construiasca o imagine \u00eencrezatoare de sine, de unde si sensibilitatea personajului. Destinul lui va fi marcat de forme de depresie si nevroza care pot conduce p\u00e2na la sinucidere. Pantazi a avut o astfel de tentativa la v\u00e2rsta de douazeci si trei de ani: \u201ema hotar\u00e2sem s-o sf\u00e2rsesc cu viata de care eram satul\u201c. Odata ce imago-ul patern este compromis, modelele sunt preluate din alta parte: Henry joaca rolul de tata adoptiv pentru Dorian, care se reconfigureaza dupa modelul dat de el.
\nPortretul dandy-ului la maturitate<\/strong>
\nMitul lui Narcis se regaseste \u00een mai toate operele care problematizeaza dandysmul. \u00cenca de la \u00eenceputul \u201ePortretului lui Dorian Gray\u201c, lordul Henry \u00eel compara pe Dorian cu Narcis datorita frumusetii sale. Totodata, atunci c\u00e2nd Basil vrea sa distruga portretul, t\u00e2narul \u00eel opreste, declar\u00e2ndu-se \u00eendragostit de lucrarea artistului: \u201eDar sunt \u00eendragostit de ea, Basil. E o parte din mine \u00eensumi\u201c. Dorian este \u00eendragostit de propria reflexie. Totodata, Des Esseintes cultiva o detasare narcisic\u00e3 de tot ceea ce \u00eenseamna mediocritate si burghezie.
\nBaudelaire observa ca sloganul dandy-ului este sa traiesti si sa mori \u00een fata unei oglinzi. Mitul lui Narcis, t\u00e2narul si frumosul v\u00e2nator care s-a \u00eendragostit de propria imagine reflectata \u00een apa unui lac, a constituit subiectul a numeroase interpretari ale unor mitologi, psihanalisti sau catoptrologi. \u00cendragostirile de propriul chip \u201esugereaza nostalgii androgine, t\u00e2njiri dupa unitatea pierduta a fapturii umane\u201c (Adriana Babeti, \u201eDandysmul. O Istorie\u201c). Astfel, romanticii secolului al XIX-lea echivalau privitul \u00een oglinda cu o cobor\u00e2re \u00een strafundul omului. Pentru Paul Val\u00e9ry, mitul lui Narcis reprezinta relatia care uneste temporar constiinta si trupul. \u00cen modernismul interbelic, oglinda va deveni \u201eo suprafata vida care nu mai reflecta nimic\u201c (A. Babeti). Totodata, psihanaliza freudiana distinge \u00eentre trei forme ale \u201eiubirii de sine\u201c: autoerotism, narcisism primar, narcisism secundar. Jacques Lacan va descrie felul \u00een care se constituie imaginea narcisica \u00een \u201estadiul oglinzii\u201c. \u00cen momentul \u00een care copilul devine constient ca se vede pe sine \u00een oglinda, are loc o cunoastere de sine, dar si o trecere \u00eenspre imaginar \u2013 identitatea din oglinda este preluata de privitor. Acest proces este important \u00een configurarea identitatii.
\nKaren Horney depaseste definitia freudiana a narcisismului, care \u00eel reducea la o determinare libidinala, si vorbeste de anumite tulburari nevrotice din copilarie. \u201eCopilul intra \u00eentr-o relatie tensionanta cu cei din jur, \u00een urma careia legaturile sale emotionale sunt erodate, el ajung\u00e2nd \u00een situatia de a nu mai putea iubi. E ranit narcisic, e depreciat sistematic\u201c (apud A. Babeti). Psihanalista Fran\u00e7oise Dolto leaga dandysmul de absenta figurii paterne, de unde ar proveni sentimentul de abandon si refugiul \u00een oglinda. \u201eNu exista nimeni care sa ghideze pasii viitorului barbat, nimeni care sa-i dea raspuns pentru puzderia de dorinte, nelinisti sau chiar spaime. Dec\u00e2t oglinda\u201c. S-a putut observa deja cum autorii si personajele \u00eesi detesta tatii, au relatii tulburi cu mamele lor sau prezinta un atasament exagerat fata de ele; \u00een plus, sexualitatea lor va fi una devianta.
\nAceasta relatie fragila cu Celalalt, \u00eencep\u00e2nd cu propria familie, va provoca \u00eencercarea de evadare a dandy-ului. \u201eCa orice Narcis, el \u00eesi creeaza drept forma de aparare o lume paralela, numai a sa, \u00een care se produce o self inflation\u201c (A. Babeti). Alfred Adler vorbeste despre un \u201ecomplex de inferioritate\u201c al dandy-ului, care va cauta sa c\u00e2stige puterea si superioritatea, devenind un vanitos. \u00centr-o interpretare psihosociologica, dandy-ul vrea sa-si afiseze superioritatea poz\u00e2nd \u00een ipostaza de aristocrat. Astfel, el va profesa un cult de sine, fiind obsedat de propria imagine, din dorinta de a epata. S-a mai reamintit deja celebra afirmatie a lui Baudelaire: \u201eEste placerea de a uimi si satisfactia orgolioasa de a nu fi niciodata uimit\u201c.
\nHiperinflatia eului determina aparitia unei nevoi de diferentiere. Jean d’Ormesson face o comparatie \u00eentre tipul dandy-ului, al snobului si al arivistului. Toti trei simt nevoia de prestigiu si au nevoie de o confirmare a puterii lor. Dar, \u00een timp ce \u201ejuliensorelii\u201c sunt niste parveniti fara scrupule, iar snobii niste imitatori de stil, dandy-ul vrea sa se diferentieze de restul, el vrea sa mentina distanta. El nu cauta sa fie acceptat sau integrat, asa cum fac arivistul si snobul. Din contra, el gusta \u201eplacerea aristocratica de a displacea\u201c. El se distinge prin \u201eelitarismul aristocratic\u201c (A. Babeti), refuz\u00e2nd uniformitatea.
\nHasisul nu-i releva altceva individului dec\u00e2t pe sine \u00eensusi. \u201eOmul nu va scapa fatalitatii temperamentului sau fizic si moral: hasisul va fi pentru impresiile si g\u00e2ndurile familiare omului o oglinda maritoare, dar simpla oglinda\u201c (Baudelaire). \u00cen acelasi timp, el poate fi comparat cu o sinucidere lenta, deoarece \u201e\u00eel face pe individ inutil pentru oameni, iar societatea, superflua pentru individ, \u00eendemn\u00e2ndu-l sa se admire ne\u00eencetat pe el \u00eensusi si \u00eemping\u00e2ndu-l zi de zi catre prapastia luminoasa \u00een care \u00eesi admira chipul de Narcis\u201c. \u00cen mod similar, singuratatea actioneaza asemeni hasisului \u00een cazul dandy-ului: pentru Des Esseintes, singura solutie de salvare e aceea de a se \u00eentoarce la Paris si de a se reintegra printre oameni.
\nSinguratatea dandy-ului<\/strong>
\nPentru dandy, departe de a reprezenta o trauma, singuratatea este un deziderat. \u00cen poemul \u201eLa unu din noapte\u201c al lui Baudelaire, eul rasuceste cheia \u00een usa, fiindca i se pare ca astfel va fi mai singur. El exclama cu eliberare \u201e\u00cen sf\u00e2rsit! Singur!\u201c Pentru el, viata si orasul sunt \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c, iar la final \u00eesi manifesta dispretul fata de oamenii de care vrea sa se distinga scriind \u201eversuri frumoase\u201c. Ideea de singuratate este legata de cea de calatorie. Protagonistii fie vor calatori la propriu, izol\u00e2ndu-se de lume, fie vor \u00eentreprinde o calatorie \u00een vis sau \u00een \u201eparadisurile artificiale\u201c. Dorian Gray \u00eentreprinde o calatorie pe tar\u00e2mul artei, asist\u00e2nd la piesele de teatru jucate de Sibyl Vane, ascult\u00e2nd \u00een transa \u201eTannh\u00e4user\u201c \u00een loja sa de la Opera sau plimb\u00e2ndu-se prin galeria de tablouri din casa sa de la tara. El se afla sub influenta cartii galbene timp de ani de zile, ocup\u00e2ndu-se cu studiul bijuteriilor, al broderiilor si tapiseriilor, dar si al parfumurilor. Des Esseintes \u00eentreprinde si el o calatorie pe tar\u00e2mul artei, vis\u00e2nd \u00een fata tablourilor lui Gustave Moreau sau \u00een fata r\u00e2ndurilor din Evanghelia lui Matei. Aceste opere \u00eei zguduie sistemul nervos prin isterii erudite. Dorian va \u00eentreprinde o calatorie si \u00een paradisul artificial al opiului, \u00eencerc\u00e2nd sa uite pacatele comise. Des Esseintes \u00eencearca si el opiul si hasisul, dar acestea \u00eel fac sa vomite, astfel \u00eenc\u00e2t recurge doar la propriul creier ca la un excitant care sa-l \u00eendeparteze de viata reala si sa-l duca \u00een lumea visurilor. Pasadia este un exemplu de dandy care sta izolat la masa sa de lucru printre carti si h\u00e2rtii; aici, el scrie si citeste ne\u00eencetat de dimineata p\u00e2na seara. Totodata, de multe ori se \u00eent\u00e2mpla ca el sa plece la munte pentru c\u00e2teva zile. Naratorul invoca un posibil motiv al acestei evadari: Pasadia ar suferi de crize nervoase, asadar e nevoit sa se retraga \u00een singuratatea ad\u00e2nca a muntilor. Muntele simbolizeaza constiinta si ratiunea, semn ca personajul se rupe de pulsiunile inconstientului; el urca spre un spatiu al luminii si \u00eemplinirii, un spatiu al ideilor, si nu al simturilor.
\nAtunci c\u00e2nd alege singuratatea, dandy-ul vrea sa se strecoare prin viata fara sa fie remarcat. Despre Pantazi, naratorul spune ca e \u00eentotdeauna singur si ca se furiseaza prin lume, \u00eencerc\u00e2nd sa treaca neobservat. C\u00e2nd calatoreste la Londra, Des Esseintes \u201e\u00eencearca multumirea de a nu face nota discordanta \u00een acest mediu, de a fi, oarecum si superficial, locuitor naturalizat al Londrei\u201c. Pantazi are groaza de ferestrele deschise, asa cum Dorian Gray se dedica muzicii \u00eentr-o \u00eencapere cu \u201eferestre zabrelite\u201c, unde colectioneaza tot felul de instrumente muzicale ciudate: flaute din oase de om, vase din pam\u00e2nt si altele.
\n\u00cen ceea ce \u00eel priveste pe Des Esseintes, acesta va fi dublu izolat de lume: se retrage \u00een castelul din Fontenay-aux-Roses unde calatoreste \u00een vis si \u00een amintire. Baudelaire este parintele spiritual al lui Des Esseintes. Pe caminul din camera sa, \u201eun minunat canon bisericesc, format din trei compartimente separate, continea sub sticla ramei trei piese de Baudelaire, scrise cu admirabile litere de rugaciune\u201c. Piesele lui Baudelaire sunt biblia lui Des Esseintes, asa cum cartea lui Huysmans va deveni biblia lui Dorian Gray. Una dintre piese, intitulata \u201eOriunde afara din lume\u201c, ilustreaza dorinta dandy-ului de a se izola de restul lumii. Eul \u00eesi \u00eentreaba sufletul unde ar vrea sa locuiasca si \u00eei prezinta mai multe locuri \u2013 Lisabona, Olanda, Batavia, Torneo, la extremul capat al Balticii sau chiar la Pol. \u00censa sufletul ram\u00e2ne mut p\u00e2na la final, c\u00e2nd izbucneste si spune: \u201eOriunde! Oriunde! Dar numai afara din lumea aceasta\u201c . Totodata, odaia de lucru a lui Pasadia este descrisa ca fiind \u201eun lacas de liniste si de reculegere, \u00een care nimic nu patrundea din lumea din afara\u201c.
\n\u00cen conceptia lui Des Esseintes, dormitorul poate fi aranjat \u00een doua feluri. Dormitorul sau de la Paris arata precum un \u201ealcov excitant\u201c, fiind un spatiu al destrabalarii nocturne. Dormitorul sau actual arata precum o chilie, fiind mobilat cu pat de fier, scaun de rugaciune, banca de epitropi cu baldachin si sfesnice bisericesti. El trebuia sa dea iluzia unei odai de calugar. De altfel, asemeni unui calugar, si Des Esseintes \u201eera copt pentru singuratate dupa ce fusese hartuit de viata si nu mai astepta nimic de la ea\u201c.
\n\u00cen aceste conditii, singura lui ocupatie va deveni visarea. Des Esseintes \u00eencepe sa-si retraiasca existenta. Bea un pahar de whisky si \u00eesi reaminteste episodul \u00een care a mers la dentist sa-si scoata maseaua. Sta \u00een fotoliu fum\u00e2nd si viseaza la destramarea casniciei unui prieten de-al sau, apoi se g\u00e2ndeste la educatia pe care i-a oferit-o t\u00e2narului Auguste Langlois pe care a \u00eencercat sa-l faca asasin. \u00cel duce la madam Laura \u00een repetate r\u00e2nduri cu speranta de a-l obisnui cu luxul si placerile de-acolo, pentru ca apoi sa i le \u00eentrerupa. \u00cel \u00eenvata maxima \u201eFa altora ceea ce nu vrei sa ti se faca tie\u201c \u00eencerc\u00e2nd sa \u201edea nastere unui ticalos, \u00eenca unui dusman al acestei societati hidoase, care ne jefuieste\u201c. Amoralismul si influenta negativa pe care Des Esseintes o exercita asupra unui t\u00e2nar se regasesc si \u00een persoana lordului Henry, care va juca un rol similar pentru Dorian. Dorian, la r\u00e2ndul sau, va corupe alte personaje: Alan Campbell se sinucide din cauza lui, iar Adrian Singleton ajunge sa fie un dependent de opiu care \u00eesi duce veacul prin c\u00e2rciumi.
\nSinguratatea poate avea, asupra individului, efectele hasisului. Despre Des Esseintes, naratorul mai dezvaluie urmatoarele: \u201eTraia prin sine \u00eensusi, se nutrea din propria sa substanta; singuratatea actionase asupra creierului sau ca un narcotic, \u00eel \u00eenvaluise \u00eentr-o l\u00e2ncezeala strabatura de reverii; singuratatea \u00eei nimicea planurile, \u00eei zdrobea vointa si atragea dupa ea un sir de visuri\u201c.
\nSinguratatea pare sa actioneze asupra creierului respect\u00e2nd fazele ce se regasesc si \u00een administrarea de narcotice. Pentru \u00eenceput, Des Esseintes \u00eesi aminteste de \u201evremea seratelor mondene, a curselor de cai, a partidelor de carti, a amorurilor comandate dinainte\u201c. Urmeaza faza a doua, cea a amintirilor din copilarile. \u00cen faza a treia apar simptome morbide si este dominat de idei abstracte. Se g\u00e2ndeste la interpretarile contradictorii date de dogmele crestine: \u201eTimp de c\u00e2teva zile, creierul sau misuna de paradoxuri, de subtilitati\u201c. Latura plastica a lucrurilor se manifesta sub influenta tablourilor lui Moreau c\u00e2nd \u00eencepe sa vada o defilare de prelati; vede episcopi si ceremonii religioase moderne. \u00cen mod similar, c\u00e2nd Thomas de Quincey consuma opiu si auzea \u201eConsul romanus\u201c, \u00eencepea sa evoce pagini din Titus Livius si sa vada consulii si armatele romane \u00eenaint\u00e2nd.
\nTreptat, visurile \u00eencep sa devina cosmaruri. Chinurile opiului se manifesta la De Quincey tot prin cosmaruri: crocodilul devine obiect de groaza, personajul are naluciri orientale cu monstri. Des Esseintes, dupa ce \u00eesi creeaza micul ecuator de plante rare, priveste Caladiile si viseaza ca totul e sifilis. Se pierde \u00een \u201edementa cosmarului\u201c: viseaza ca se afla \u00een padure, \u00een amurg si merge alaturi de o femeie pe care nu o cunoaste, dar care are aerul unei femei de b\u00e2lci. Apoi, vede o silueta calare, o fiinta ambigua, fara sex si \u00eentelege ca aceasta este de fapt imaginea sifilisului. \u00cencearca sa fuga de ea, dar nu se poate ascunde. Pe jos se misca o femeie goala \u00een care apare din nou imaginea bacteriei. Este fascinat de ochiul ei si \u00eenainteaza spre ea. Nu se poate desprinde de \u00eembratisarea ei si simte ca moare. Cosmarurile se repeta.
\nBaudelaire spunea \u00eentr-unul dintre poemele sale \u201esufletul meu calatoreste pe miresme ca sufletul altora pe muzica\u201c. Si \u00een romanul lui Huysmans au loc tot felul de evadari \u00een amintire si vis generate de miresme. Des Esseintes e capabil sa explice toata psihologia mixturii unui parfum. El vrea sa-si creeze propriul buchet de miresme, iar \u00een acest proces e obsedat de secolul XVIII, pentru ca apoi sa se vada aterizat pe o c\u00e2mpie. \u00cen functie de diversele esente pe care le amesteca \u00een parfumul sau, viziunea se schimba: c\u00e2mpia e populata de femei pentru ca apoi sa ram\u00e2na pustie. Dorian Gray urmeaza exemplul lui Des Esseintes si studiaza parfumurile, \u00eenteleg\u00e2nd ca exista corespondente \u00eentre viata mentala si cea senzuala. El \u00eencearca sa descopere care sunt relatiile dintre ele: de ce tam\u00e2ia \u00eel face pe om mistic sau de ce ambra incita pasiunile. Totodata, el cauta sa realizeze o psihologie a parfumurilor.
\nDupa ce Des Esseintes \u00eesi revine dintr-o criza, se hotaraste sa plece \u00eentr-o calatorie, fiind dornic sa vada si sa vorbeasca cu o fiinta omeneasca. Dar, pe drum, el viseaza la calatoria sa. Ploaia din Paris \u00eei insufla imaginea unei Londre ploioase, colosale. Atunci c\u00e2nd se uita printr-un ghid al Londrei, imaginea unor tablouri \u00eei asalteaza memoria. Ajuns \u00een Anglia, \u201eametit de trancaneala englezilor, care vorbeau \u00eentre ei, visa cu ochii deschisi, evoc\u00e2nd personajele create de Dickens (…) Ducea o viata de lenes \u00een aceasta Londra fictiva\u201c. Ram\u00e2ne deziluzionat cu privire la aceasta tara, asa cum a mai fost o data deceptionat \u00een legatura cu Olanda pe care ar fi vrut-o ca \u00een operele lui Teniers si Steen, ale lui Rembrandt si Ostade. Nu a descoperit acea \u201etara magica si reala la care spera\u201c. Asadar, chiar si atunci c\u00e2nd paseste \u00een lume, Des Esseintes ram\u00e2ne prins \u00een propriile reverii si \u00eencearca sa treaca neobservat. El priveste mereu prin prisma artei, \u00eendepart\u00e2ndu-se de realitate. El prefera calatoriile spirituale, \u00eentreprinse prin intermediul viselor. \u201eLa ce sa te misti, c\u00e2nd poti calatori at\u00e2t de minunat st\u00e2nd pe scaun?\u201c.
\n\u00cen poemul \u201eProiectele\u201c al lui Baudelaire, poetul \u00eesi imagineaza ca se afla cu iubita \u00eentr-un palat, apoi pe tarmul marii \u00eentr-o casuta de lemn, iar \u00een final \u00eentr-un han. Astfel, el trage urmatoarea concluzie: \u201eAm avut azi, \u00een vis, trei locuinte unde am gasit o placere egala. De ce sa-mi canonesc trupul sa-si schimbe locul, c\u00e2nd sufletul meu calatoreste at\u00e2t de sprinten? Si la ce bun sa-mi duc proiectele la \u00eendeplinire, c\u00e2nd proiectul \u00een el \u00eensusi e o bucurie care \u00eemi ajunge?\u201c.
\nDandy-ul ram\u00e2ne, asadar, un personaj nascut \u00eentr-o perioada de criza, a carui identitate se afla si ea \u00een criza, din cauza unei copilarii traumatice. Fiind ranit narcisic, personajul se vrea c\u00e2t mai departe de lumea burgheza; el refuza tot ceea ce \u00eenseamna banalitate, retrag\u00e2ndu-se pe tar\u00e2mul artei. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, el ajunge sa-si reconstruiasca propria biografie ca pe un spectacol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Copilaria Copilaria joaca un rol esential \u00een dezvoltarea caracterului si personalitatii unui individ, dar ea \u00eesi pune amprenta si asupra viitorului, action\u00e2nd precum forta destinului. Thomas De Quincey \u00eesi pierde tatal la v\u00e2rsta de sapte ani, fuge de la scoala si duce o viata ratacitoare; din cauza foamei \u00eendurate, stomacul \u00eel va chinui toata viata.… Cite\u0219te mai mult »Biografia dandy-ului-personaj<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16515","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3348,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16515","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16515"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16515\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}