<\/p>\n
\u201eJurnalul fericirii\u201c al lui N. Steinhardt, \u00een opinia multora una din marile carti ale Estului, confiscata de c\u00e2teva ori de Securitate, \u00eencepe sa aiba un destin mai mult sau mai putin previzibil. Cunoaste, mi se pare, odata cu trecerea timpului, un usor recul din punctul de vedere al receptarii. Nu e o exceptie \u00een aceasta privinta. Se pot da o sumedenie de exemple similare. E de presupus ca \u00eentr-o oarecare masura este si efectul unor contestari, al unor critici, precum \u201eEpistola despre convertire\u201c a lui Alexandru Sever, cu care tocmai polemiza \u00eentr-un numar precedent al \u201eCulturii\u201c Adrian Muresan. Aproape sigur \u00eensa la aceasta posteritate contribuie lectura mai asezata, mai detasata, mai putin emotionala a \u201eJurnalului\u201c. Oricum, sub acest aspect, lucrurile par destul de fluide. \u00cenc\u00e2t judecatile transante sunt aproape imposibile. Asa cum, \u00een plan editorial, \u00eei este imposibil eminentului biograf al lui Steinhardt si exeget al operei acestuia, George Ardeleanu, sa elimine, cu expresia sa, \u201etoate \u00eendoielile\u201c privind noua varianta a \u201eJurnalului fericirii. Manuscrisul de la Rohia\u201c, descoperita la Manastirea Sf. Ana: o dactilograma de 529 de pagini. Editorul crede ca aceasta a treia varianta ar fi sinteza celor doua anterioare, dar constatarea ram\u00e2ne sub semnul incertitudinii. Nu intentionez si nici nu am caderea sa analizez aspectele tehnice ale noii editii, aparute la Polirom, pe care, se \u00eentelege, date fiind \u00eendoielile exprimate chiar de editor, nu o putem considera definitiva, dar care e una critica, bazata pe confruntarea minutioasa a variantelor, pe compararea cu alte scrieri ale lui Steinhardt, si prevazuta cu note, indice de nume si \u00eentregita de o \u00eentinsa addenda, toate datorate lui George Ardeleanu. \u201eJurnalul fericirii\u201c al lui N. Steinhardt, \u00een opinia multora una din marile carti ale Estului, confiscata de c\u00e2teva ori de Securitate, \u00eencepe sa aiba un destin mai mult sau mai putin previzibil. Cunoaste, mi se pare, odata cu trecerea timpului, un usor recul din punctul de vedere al receptarii. Nu e o exceptie \u00een… Cite\u0219te mai mult »Recitind \u201eJurnalul fericirii\u201c intr-o noua varianta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[9266,9267],"class_list":["post-16511","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-fericirii","tag-n-steinhardt"],"views":1275,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16511","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16511"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16511\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cen \u201eNota asupra editiei\u201c, G. Ardeleanu marturiseste ca lectura acestei a treia variante a \u201eJurnalului fericirii\u201c, ce are cu aproape 225 de pagini mai putin dec\u00e2t a doua si care contine fragmente \u201ecu adevarat inedite\u201c, i-a lasat impresia unei \u201escriituri mai crispate, mai \u201enervoase\u201c, mai declarative si mai puternic infuzate ideologic dec\u00e2t a celei puse \u00een scena de prima varianta\u201c \u2013 aparuta \u00een 1991, la Editura Dacia, si apoi \u00een alte opt editii. Observatia sa se confirma. E de remarcat \u00eensa ca, oarecum paradoxal, la lectura variantei de fata, virtutile literare ale textului sunt parca mai vizibile, mai pregnante, pe deasupra a ceea ce s-a numit, cam exorbitant, \u201efilozofia steinhardtiana\u201c si dincolo de exaltarile hermeneutice existente si \u00een Jurnal, e adevarat mult mai putine dec\u00e2t \u00een eseurile diaristului, nu singurul, dar primul la care ne duce g\u00e2ndul fiind \u201eSecretul Scrisorii pierdute\u201c. Fapt e ca, mai mult dec\u00e2t la lectura primei variante, acum emotia estetica este tot at\u00e2t de intensa, daca nu chiar o devanseaza pe cea etica, pe cea moral-psihologica. Si asta datorita descrierilor, schitelor de portret si paginilor de eseistica \u00een care observatia fina se \u00eensoteste cu ironia mai degraba cordiala si umorul tonifiant. Dar explicatia acestei receptari, c\u00e2nd recitim \u201eJurnalul fericirii\u201c, sta si \u00eentr-o alta v\u00e2rsta a lecturii, ce se produce \u00eentr-un timp care nu mai e, mai ales psihologic, cel din urma cu 23 de ani. O lectura, repet, acum mai detasata, mai calma, mai g\u00e2nditoare, cu spiritul critic dat la normal. Iar acesta e cu at\u00e2t mai necesar c\u00e2nd e vorba de o carte a unui autor caruia i s-a reprosat \u201eo anumita defectiune a spiritului critic\u201c, o generozitate sans rivages si o candoare intelectuala ce pot fi, desigur, p\u00e2na la un punct, cuceritoare, ca un joc de societate. Dar at\u00e2t si nimic mai mult. Adrian Muresan are si nu are totusi dreptate c\u00e2nd afirma categoric ca \u201eamintita defectiune ocoleste perimetrul estetic al \u201eJurnalului fericirii\u201c, precum si sectorul etic al autenticitatii si al asumarii convertirii\u201c (\u201eperimetru\u201c si \u201esector\u201c nu mi se par cei mai potriviti termeni \u00een acest context!). Altminteri, e firesc ca dimensiunea estetica sa nu fi fost afectata prea mult, de vreme ce, scrie acelasi autor: \u201eJurnalul fericirii nu este un manual de istorie. Decupajul biografic devine decupaj fictional sub actiunea superbei \u00eent\u00e2lniri dintre epifanic si livresc, nicidecum sub influenta in-autenticitatii cum a crezut, \u00eensel\u00e2ndu-se (p\u00e2na si) un Adrian Marino\u201c. Este c\u00e2t se poate de limpede ca \u201eJurnalul fericirii\u201c nu e manual de istorie, dar e fatalmente si istorie, ca de altfel orice scriere memorialistica, confesiva, cu at\u00e2t mai mult una apr\u00e8s coup. Literatura subiectiva? Da, \u00eensa nu numai at\u00e2t, ci o opera, inclusiv literara, mult mai complexa \u00een care se \u00eentrepatrund, coexista, \u00eentr-o armonioasa neor\u00e2nduiala, mai multe genuri. E aproape de prisos a mai spune ca e un jurnal atipic, iar asta nu numai pentru ca nu respecta cele doua \u201eclauze\u201c, at\u00e2t de bine definite si de Eugen Simion, a calendaritatii si a simultaneitatii. George Ardeleanu \u00eel caracterizeaza ca fiind \u201eun joc textual flexibil care este totodata si un joc al rememorarii\u201c. Repovestind, de pilda, parabole biblice, evoc\u00e2nd scene si personaje din realitatea traita, cu deosebire terifianta experienta concentrationara, din marea istorie sau din marea literatura a lumii (Dostoievski fiind, cred, numele cel mai des citat dupa Iisus). Moralistul Steinhardt, cu o pana de prozator si de eseist din stirpea clasicilor europeni ai genului, le redistribuie nu o data \u00een c\u00e2te un scenariu existential si spiritual de o extraordinara forta revelatoare: \u201e\u2013 Desigur, c\u00e2rciuma lui Don Quijote \u00eenca nu s-a prefacut \u00een castel. Cuvintele m\u00e2ntuitoare \u00eenca n-au fost rostite. \u00cenca n-am devenit ceea ce ar trebui sa fim, \u00eenca nu s-a \u00eemplinit paradoxala necesitate a transformarii noastre \u00een ceea ce de fapt suntem. Valul de pe ochii nostri \u00eenca nu s-a luat. Mai salasluim \u00een bezna, castelele \u00eenca nu ni s-au aratat \u00een maretia si curatenia lor. Poate, prin ceata, unora, ca vasul fantoma, \u00eesi dezvaluie vag, de la mari si nestatornice departari, contururile. Tot \u00een hanuri haladuim, tot ca brute printre brute, din ce \u00een ce, parca, mai atenti la tot ce e sordid si mai doritori a scoate sordidul \u00een vileag si a-l proclama factor determinant si unica realitate. Silueta lui Don Quijote ni se profileaza numai de la uriase distante, \u00een conul de umbra al stralucirii solare invizibile. Hotar\u00e2t lucru, nu stim ca suntem seniori si ca ne sunt harazite spre locuire castelele. S-ar zice ca lumea toata definitiveaza c\u00e2rciumile cele mai nenorocite, speluncile cele mai lipsite de pitoresc si ca le cauta fundatii c\u00e2t mai solide. At\u00e2t de intensa e lumina reverberata de st\u00e2ncoasa c\u00e2mpie pe care \u00eesi vede de drum Don Quijote \u2013 si de numeroase corpurile flotante \u00een vitrosul ochilor nostri \u2013 \u00eenc\u00e2t nu-l mai zarim dec\u00e2t \u00een cuget si cu penibil efort\u201c.
\n\u00cen \u201eJurnalul fericirii\u201c exista o subtila unitate de stil si de viziune. Ceea ce este cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t, asa cum scrie si George Ardeleanu \u2013 \u201epiesele acestei structuri de tip puzzle sunt recombinate, reasamblate, mutate, redistribuite etc.\u201c. Cutare notatie, cutare reflectie sau evocare, cutare trimitere la textul Evangheliilor rezoneaza cu o alta dintr-un alt context, cu totul diferit, livrescul coexista cu faptul real, trait pe viu. \u00cen ziua de 4 august 1964, Steinhardt, eliberat din puscarie, se \u00eentoarce acasa. Tatal este momentan plecat prin apropiere. Apare dupa c\u00e2teva minute (fusese la frizer) g\u00e2rbovit, merg\u00e2nd greu, sprijinit de brat, de catre un var al sau. Reactia batr\u00e2nului la vederea fiului marcat de anii grei de \u00eenchisoare este de o liniste ancestrala. Scena e cu at\u00e2t mai elocventa si mai dramatica. Orice efuziune, orice lamentatie par incompatibile cu bucuria trista a revederii: \u201e\u00cesi tine \u00eensotitorul str\u00e2ns de brat. Eu trec de partea cealalta si-l iau si eu de brat. \u00centoarce capul spre mine si-i spun: Acu’ am venit. Sa nu pl\u00e2ngi. Se uita drept la mine, cu ochii mici si vioi. Sa pl\u00e2ng? zice, da’ ce’s prost? Ia spune mai bine, tu ai m\u00e2ncat ceva astazi?\u201c. Peste c\u00e2teva zeci de pagini, diaristul evoca succint, pentru a ilustra ceea ce el numeste \u201enobletea crestina\u201c, sf\u00e2rsitul parabolei fiului risipitor: \u201eTatal nu asteapta ca ratacitul sa vina sa i se plece si sa-i ceara iertare, ci de departe vaz\u00e2ndu-l alearga el catre d\u00e2nsul si-i cade pe grumaz si-l saruta. Nicio \u00eentrebare, niciun repros. Doar graba de a-l omeni, de a-l ospata si a-l coplesi cu daruri\u201c.
\n\u00cen sensul cel mai profund, cele doua scene \u2013 una reala, cealalta livresca \u2013 par a fi puse \u00een oglinda.
\n(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"