{"id":16509,"date":"2013-09-05T10:54:31","date_gmt":"2013-09-05T08:54:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16509"},"modified":"2013-09-05T10:54:31","modified_gmt":"2013-09-05T08:54:31","slug":"calcule-si-probabilitati","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calcule-si-probabilitati\/","title":{"rendered":"Calcule si probabilitati"},"content":{"rendered":"

Cristian Ardelean, Agentia,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013, 180 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eAgentia\u201c este romanul premiat la editia din 2012 a Concursului de Debut al Editurii Cartea Rom\u00e2neasca. Cu un personaj-narator care nu tradeaza educatia juridica a autorului, volumul tinde sa se \u00eenscrie \u00een directia ego-sociala deja conturata \u00een literatura rom\u00e2na. Cristian Ardelean pune \u00een discutie o tema centrala a societatii rom\u00e2nesti actuale \u2013 functionarea si relatia jucatorului cu agentiile de pariuri sportive. Rapiditatea aparitiei caselor de pariuri este \u00eentrecuta doar de cea a magazinelor cu haine second-hand si a supermaketurilor Mega Image.<\/strong><\/em>
\nLocul cald si frumos<\/strong>
\nChiar daca naratorul participa activ la poveste, protagonista romanului este agentia, locul fatidic al destinelor pe care Cristian Ardelean le creeaza: \u201elocul ala cald, frumos, \u00een care ne aveam ca fratii\u201c (p. 176). Pentru a-i conferi consistenta si credibilitate, autorul dovedeste constiinciozitate \u00een cercetarea facuta privind tehnicile de functionare si beneficiile oferite proprietarilor si clientilor. Astfel, cartea este \u00eemp\u00e2nzita de calcule si ponturi explicite oferite de povestitor cititorului misterios caruia i se adreseaza. Si noi, alaturi de el, aflam cum merg treburile \u00een agentie, care sunt sansele de c\u00e2stig ale unui jucator obisnuit, cum sunt ele anticipate si manevrate de casa (care, suntem avertizati de c\u00e2teva ori, \u201ec\u00e2stiga \u00eentotdeauna\u201c \u2013 adevar cunoscut de spectatorii filmelor cu gangsteri) si, mai ales, ce importanta are un asemenea sport pentru practicant: \u201eVezi tu, participarea unui parior e \u00eentotdeauna activa. Noi nu stam ca strutu’, suntem acolo. La fel cum calugarii din v\u00e2rful muntilor se roaga pentru bunul rotit al planetei\u201c (p. 31). Vr\u00e2nd parca sa demonstreze ca si-a facut temele si ca, mai mult, a citit si bibliografia suplimentara, Ardelean face comparatii pertinente stilistic \u00eentre o agentie de pariuri si un cazinou si ofera detalii, inserate subtil \u00een poveste, despre forme alternative de jocuri: curse de c\u00e2ini, slot-machines, pariatul pe internet.
\nViciul: job part-time<\/strong>
\nToate acestea, sunt tips-uri pentru jucatorul obisnuit; oferite de unul devenit profesionist. Protagonistul-narator este un client fidel al agentiei de pariuri sportive din apropierea blocului sau. Acolo \u00eel \u00eent\u00e2lneste pe Curcubete, un mosulet, la r\u00e2ndul lui jucator. Coincidenta face ca t\u00e2narul sa fie de fata c\u00e2nd batr\u00e2nul pariaza \u00eentr-un meci. Curiozitatea \u00eel determina sa-i faca o vizita, banuind ca biletele lui nu vor fi c\u00e2stigatoare, si-l va gasi sp\u00e2nzurat \u00een camara. Apoi, norocul \u00eei va scoate \u00een cale un teanc de foi, pe care pensionarul calculase cotele unor pariuri pe care urma sa le faca lunile urmatoare si, din instinct, sustrage h\u00e2rtiile, urm\u00e2nd sa devina ucenicul lui post-term. Dupa alte tergiversari, autorul intra propriu-zis \u00een actiune. Folosind calculele si cotele prescrise de Curcubete, t\u00e2narul \u00eencepe o campanie de pariuri, pe care le va c\u00e2stiga, spre uimirea \u201ecolegilor\u201c de agentie si interesul interlopilor.
\nDaca \u00een pariuri norocul nu are dec\u00e2t un mic procent, \u00een dragoste el pare sa-i sur\u00e2da, reusind sa o cucereasca pe Ilinca, o colega de la scoala unde lucra, o femeie ce se remarca mai putin prin spiritualitate, c\u00e2t prin lungimea picioarelor. Cu o reteta pentru c\u00e2stiguri si cu o iubita care nu-i condamna viciul devenit job principal, t\u00e2narul profesor arde c\u00e2teva etape \u00een evolutia sociala, ajung\u00e2nd chiar partener de afaceri (\u201etipster\u201c, \u00een limbaj de specialitate) cu Sandu, principalul mafiot al orasului (aici sunt vizibile ecouri slabe din \u201eMilionari de week-end\u201c, filmul din 2004 al lui Catalin Saizescu).
\nDe acum lucrurile iau amploare, actiunea se dinamizeaza, ating\u00e2nd rapid unul dintre climaxurile romanului. Sandu este prins \u00eentr-o \u201eambuscada\u201c a pacanelelor, ajung\u00e2nd sa-si piarda viata, strivit chiar de ceea ce constituia materia prima a afacerilor sale. Episodul \u00een care mafiotul loveste un aparat, iar acesta se razbuna, caz\u00e2nd peste el si acoperindu-l cu monedele jucate de pasionati, ar fi putut fi de efect (ironia povestitorului este clar marcata), daca nu ar fi folosit \u00een tuse groase imaginile din filmele hollywoodiene, c\u00e2nd aparatele se defecteaza, ajung sa afiseze \u201epatru portocale pe orizontala si \u00eenca patru pe verticala\u201c (p. 93) si regurgiteaza banii \u00eencasati. Scena le este familiara cititorilor prozei americane, sf\u00e2rsitul lui Sandu fiind replica updatata a mortii investitorului \u00eengropat sub tonele de gr\u00e2u din \u201eCaracatita\u201c lui Frank Norris.
\nDaca romanul s-ar fi oprit aici, cu c\u00e2teva cosmetizari si comasari, ar fi putut fi o nuvela cotata binisor. Dar povestea continua, Cristian Ardelean desfasur\u00e2nd o \u00eentreaga serie de locuri comune si elemente senzationale previzibile. Urmeaza o excursie pe nepusa masa \u00een Martinica (o \u201ehot chick with low self-esteem\u201c ca Ilinca merita ce-i mai bun), un pariu cu o miza uriasa, un scandal, o rapire, un santaj si inevitabilul \u201eramas cu ochii \u00een soare\u201c. Partea a doua e romanului este mai concentrata \u00een actiune si suspans, dar miza epica este destul de modesta, finalul \u2013 rezervat unei scrisori si unui \u00eenceput de depresie \u2013 merg\u00e2nd \u00een aceeasi directie a deja-spusului, deja-cititului. Poate doar epilogul mai salveaza situatia, c\u00e2teva pagini \u00een care povestea este asezata \u00eentr-un tablou mai mare, unde se dezvaluie tiparul dupa care realitatea pare sa functioneze si se poate deduce identitatea destinatarului caruia naratorul i se adreseaza.
\nPe ele le avem, cu ele defilam<\/strong>
\nDaca la nivelul plot-ului Cristian Ardelean nu impresioneaza (desi, cum am spus, subiectul si punctul de pornire ar fi avut potential), nici \u00een ceea ce priveste personajele nu dovedeste o mai mare abilitate. Numarul lor e relativ mic (constr\u00e2ngerile spatiale \u00eel justifica), dar niciunul nu scapa de tentatia schematismului si a tipizarii. Naratorul este un profesoras de franceza, care, pentru a i se sublinia conditia la limita subzistentei si a se pune \u00een evidenta av\u00e2ntul economic de mai t\u00e2rziu, a terminat Literele (la fel de bine ar fi putut absolvi Istoria, de exemplu, si poate autorul ar fi iesit din seria romanelor-cu-profesori-de-rom\u00e2na). Convins ca principiile deprinse \u00een facultate (\u201eca tinerele vlastare aspira spre o lume mai buna, spre o cariera, spre un set de idealuri\u201c, p. 102) sunt imposibil de aplicat la fata locului (aici ironia auctoriala este bine plasata), \u00eesi rotunjeste veniturile cu pariurile tinute sub control si nu refuza sansa unei pricopsiri consistente.
\nCurcubete este personajul-absent al romanului, dar al carui spectru b\u00e2ntuie cartea p\u00e2na la ultima pagina. Ilinca, iubita fara stima de sine, are doar un rol decorativ, ajut\u00e2nd la constructia conflictului erotic, ce trebuie sa apara \u00een oricare roman ce se respecta; tentativa de a-i oferi un statut simbolic prin nume (Ilinca \u2013 varianta feminina a lui Ilie, Curcubete Ilie) nu e prea reusita, neav\u00e2nd o implicare remarcabila. Obisnuitii agentiei sunt si ei bine plasati \u00een tipare: Nicki, tipul fioros, dar de \u00eencredere, consumator fidel de steroizi, Marieta \u2013 inodora si incolora supraponderala si Litus \u2013 lesbiana versata (corectitudinea politica este, de asemenea, la ea acasa). Iar Sandu \u2013 un mafiot, ca orice mafiot.
\nDe profund nu stiu, <\/strong>
\naforistic sigur<\/strong>
\nPe coperta a patra, apare citat Fran\u00e7ois Br\u00e9da, care sustine debutul lui Cristian Ardelean. Destul de neclar daca referirea este la roman sau la autorul \u00eensusi, literatul hunedorean puncteaza : \u201eprofund si aforistic\u201c. Daca pentru primul, epitet cele de mai sus aduc un raspuns, \u00een ceea ce priveste caracterul aforistic al cartii, lucrurile stau \u00eentocmai. Numai ca, desi data ca o calitate, postura meditativa si sfatoasa \u00eei face un deserviciu naratorului. Un astfel de stil s-ar putea salva prin ironie, dar putine sunt vorbele de duh marcate astfel (cea mai penetranta fiind \u201eOmul sc\u00e2rbeste locul\u201c), povestitorul lu\u00e2ndu-si \u00een serios strategia. Daca esti suficient de atent, din \u201eAgentia\u201c poti afla lucruri pretioase: \u201eTe lupti cu cifrele abia dupa ce te-ai luat la tr\u00e2nta cu tine\u201c (p. 84). \u00centr-o survolare a intimitatii eroului sau, prin gura acestuia, Cristian Ardelean anunta: \u201eDegeaba traiesc ca-n paradis pe o insula pustie, \u00eentr-o reeditare a Edenului. Daca nu exista un al treilea care sa aplaude succesul si norocul incredibil al naufragiatului, nimic nu are sens\u201c (p. 107). Totul iese de sub control c\u00e2nd Ilinca devine \u201eFemeia\u201c, \u201eSpiritul Lumii\u201c (p. 19).
\nMomentele aforistice sunt secundate si de o serie de aluzii, pe care naratorul le arunca la \u00eent\u00e2mplare, dar care, au rolul mai degraba de a anunta un povestitor cultivat, complice cu cititorii cu pretentii. Doar ca, (fie si) pentru un absolvent de Litere, trimiterile sunt umile, depasind cu greu programa pentru bacalaureat. \u00cencepe \u00een forta, cu un \u201enea Curcubete se sacrificase ca Ana lui Manole, pentru a cladi edificiul semet al certitudinii\u201c (p. 30), ajunge la un caragialian \u201emafiot de scoala noua\u201c si trece si spre cinematograful clasic: \u201eSimteam \u00eenceputul unei frumoase prietenii\u201c. Bonus, avem si o proba de virtuozitate morfologica: \u201eDar nu pe tine sau pe mine a omor\u00e2t. Pe el-\u00eel-l\u201c (p. 83). Misterioasa ram\u00e2ne o concluzie a acestor episoade, careia nu-i dau de capat. Fie e cea mai buna dovada de subtilitatea si autoironie a romanului (desi contextul melodramatic nu o sustine prin niciun alt indiciu), fie e o \u00eenselatoare constructie cliseizata. Cert este ca, \u201eFara Ilinca, viata e pustiu\u201c (p. 172).
\nCu un subiect prolific si adus la zi si cu resurse narative vizibile, Cristian Ardelean scrie un roman plat, care cu greu \u00eesi va face loc printre preferintele cititorilor, chiar daca se bucura de girul editurii care l-a debutat. Cu ceva mai multa aplicare analitica si cu o mai mare siguranta a m\u00e2inii, \u00een baza marturiei de pe coperta a treia, ar fi putut fi o autofictiune credibila, investig\u00e2nd un teren putin umblat. Dar, cum epicul e \u00eencropit din numeroase imagini-standard, cum stilul variaza \u00eentre detasarea unui versat al pariurilor sportive si \u00eentelepciunea de colt de berarie a unui intelectual ratacit, nota de pe coperta devine doar un instrument de marketing, apel\u00e2nd la slabiciunile voyeuristice ale cititorului. \u201eAgentia\u201c dovedeste ca, spre deosebire de masa din sufrageria urmuzianului Stamate, pentru un roman, calculele, probabilitatile si specularea unui model la moda nu sunt suficiente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristian Ardelean, Agentia, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013, 180 p.     \u201eAgentia\u201c este romanul premiat la editia din 2012 a Concursului de Debut al Editurii Cartea Rom\u00e2neasca. Cu un personaj-narator care nu tradeaza educatia juridica a autorului, volumul tinde sa se \u00eenscrie \u00een directia ego-sociala deja conturata \u00een literatura rom\u00e2na. Cristian Ardelean pune \u00een… Cite\u0219te mai mult »Calcule si probabilitati<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9104,9103],"class_list":["post-16509","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-agentia","tag-cristian-ardelean"],"views":1505,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16509","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16509"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16509\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16509"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16509"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16509"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}